Fabricarea Consensului: dictatorul Orban e bun dacă USR trebuie să guverneze

Una dintre aberațiile facricii de consens de pe meleaguri mioritice este felul cum a fost tratată vizita la Budapesta a liderului unui partid din proaspăta guvernare a României: cu diplomație, cu optimism moderat și fără orice devieri conspiraționiste. Iată o mostră:

În timpul întâlnirii, cei doi interlocutori şi-au exprimat convingerea că rolul UDMR în viitorul guvern de coaliţie de la Bucureşti va fi o legătură solidă între Ungaria şi România şi poate îmbunătăţi semnificativ relaţiile bilaterale.

Sursa

Pentru a realiza de ce spun că prezentarea este total aberantă, v-aș recomanda să vă imaginați cum ar suna o știre dacă situația ar fi în oglindă: în loc de PNL-USR-UDMR, la putere am avea PSD-AUR și liderul AUR ar face o vizită la Moscova chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea noului guvern.

Paralela propusă de mine nu este prea exagerată: Orban este un dictator, la fel ca Putin. În 2017 când Orban a ușuit ONG-urile lui Soros din Ungaria deghizate sub forma de universități străine, Digi24 titra: Noi proteste în Budapesta. Viktor Orban, acuzat că este dictator. Despre cum îl tratează Fabrica de Consens pe Putin, nu cred că trebuie să exemplific. Rusia este de vină pentru alegerea oricărui politician din dreapta – fie din SUA, fie din Marea Britanie, fie din Brazilia sau din … Moldova, evident.

Expert: Imixtiunea Federației Ruse în campania electorală din Republica Moldova este masivă

Sursa: Digi24

După cum vedem, când e de aruncat cu noroi, se folosesc “experții” care evident au realizat studii prin care au cercetat cum se face precis și fără nicio incertitudine această influență. Când nu sunt însă experți, Fabrica de Consens folosește ce materiale are. Vă reamintesc că în ziua de după alegeri, Digi24 a acordat o atenție puțin spus exagerată declarației bășinoase a lui Băsescu conform căreia AUR a câștigat cu ajutorul trolilor ruși care i-au influențat pe votanții USR-ului care au fost atât de proști încât nu s-au prins că sunt duși cu zăhărelul de share-urile de pe Facebook ale “trolilor de toate națiile dintr-un turn înalt de la Sankt Petersburg”. Echidistanța și deontologia în preluarea acestei declarații a lui Băse au fost date la o parte fără nicio jenă deoarece ascensiunea AUR i-a prins total pe nepregătitelea și patronii Fabricii de Consens au intrat în panică, neavând niciun material și nicio linie de produție prin care să contracareze acest nou … măr cu pere apărut din senin în plantația de corcodușe.

Dar să vedem câteva aspecte care nu pot fi ignorate decât dacă consensul care trebuie produs este că noul guvern este unul ok și UDMR trebuie să facă parte de la guvernare. Prin urmare, orice deraiere și eventuală murdărire a imaginii noului guvern pro-european, pro-nato dar mai ales pro-noua ordine mondială prin asocierea cu oi negre ca Orban trebuie evitată.

În primul rând, avem clar influența unei puteri străine în politica românească. Oricât ar încerca să pună Fabrica de Consens batista pe țambal, implicarea externă este elefantul din cameră în această întâmplare. Suntem într-adevăr membri în aceeași uniune însă parcă până mai ieri Ungaria și Polonia erau puse la zid pentru că nu doreau să voteze noul buget al UE pe motivul condiționării financiare de … buna purtare a țărilor conform cu “aquis”-ul “comunitar”. Mai nou, cu ocazia introducerii familiei tradiționale în constituția Ungariei, Orban a devenit o oaie și mai neagră decât era înainte și pe viitor, Digi24 nu va pregeta să îl stropească cu noroi ca pe un nealiniat ce este.

Cum de nu se teme Digi24 că avem la guvernare un partid care merge la Orban să se sfătuiască și poate chiar să primească ordine și cum nu se teme că unul dintre aceste ordine este cum să facă asemenea giumbușlucuri cu familia tradițională și interzicerea adopției pentru homosexuali și în România?

Vă spun eu de ce nu se teme Digi24: deoarece lucrurile sunt sub control! Guvernul nou are majoritatea solidă și personajele din noul guvern au CTC-ul bătut pe ele, având “contractele de muncă” în regulă. Cu o scurtă prezentare diplomatică a vizitei, Digi24 s-a spălat pe mâini și a trecut mai departe, la chestiuni mai fierbinți cum ar fi vaccinul.

Am putea spune că UDMR nu de azi de ieri face plimbări pe la Budapesta pentru a face … schimb de experiență, prin urmare de aceea Digi24 nu pune prea mult accent pe riscurile influenței Budapestei asupra politicii de vârf din România. Dacă nu ar fi portavocea sistemului, am putea chiar pompa nițel pe ideea că având în vedere că acționarii Digi sunt de naționalitate maghiară, e firesc ca aceste întrevederi “prietenoase” nu pot dăuna cu nimic suveranității politicii de stat sau coeziunii și calității noului guvern.

Dar să vedem acum ce face președintele – care teoretic este garantul suveranității României. Este Klaus îngrijorat că un partid care va începe curând să dețină un număr frumos de ministere și alte posturi și care va avea un cuvânt de spus în politica viitorului guvern – guvernului președintelui! – merge la Budapesta să ceară sfaturi, mai ales după precedentele secesioniste ale acestui partid extremist? Vă reamintesc că în aprilie, neamțul se făcea apărător al integrității Româniie în fața pactului diabolic între bolșevicii sprijiniți de Putin – PSD și extremiștii maghiari susținuti de Orban:

“Este incredibil, dragi români, ce înțelegeri se fac în Parlament! PSD, ajutat de UDMR, a trecut o lege care acordă autonomie largă Ținutului Secuiesc. În timp ce ne luptăm cu pandemia, marele PSD se luptă în birourile secrete din Parlament ca să dea Ardealul ungurilor.”

Sursa: Facebook – 29 APR 2020

Iată deci că președintele nu este deloc ignorant și nepăsător la riscurile asupra suveranității țării. Dacă UDMR era cât pe ce să dea în aprilie Ardealul ungurilor, cum de acum când urmează să intre la guvernare, acest risc nu mai există, mai ales că președintele UDMR se duce la Budapesta să ceară sfaturi? Ce sfaturi cere și de ce era nevoie de această vizită acum? Și cum de atunci, în aprilie, președintele s-a adresat atât de grav și alertat românilor, arătând degetul spre PSD, iar acum ignoră total acestă vizită și e gata să numească noul guvern, “ori cu Câțu, ori cu Orban” indiferent de celelalte riscuri?

Vă spun eu din nou de ce: pentru că rândurile trebuie strânse și în fața asaltului “populist”, trebuie făcut front comun. Evident că ungurii nu vor putea lua Ardealul și nici în aprilie președintele nu a avut aceste temeri ci doar le-a folosit populist în lupta împotriva PSD-ului, fructificând un moment de idioțenie al acestora. Populismul nostru e mai bun decât al lor, însă să nu credeți că doar asta e răspunsul. Adevărul este că atât PNL cât și USR preferă să guverneze alături de UDMR chiar dacă aceasta va însemna să arunce câteva oase bune de ros și ungurilor și poate chiar să mai le ofere 2-3 noi concesiuni majore – căci la fiecare etapă de guvernare, UDMR-ul – partidul care s-a aflat la guvern cel mai mult în perioada post-decembristă, mai cere câte ceva și mai obține, chiar dacă doar pe plan propaganditstic și fără nicio relevanță reală pentru maghiarul de rând. Adică, până și UDMR-ul are nevoie de pomeni electorale, diferența fiind că nu trebuie să mărească pensii sau salarii, ci niște oferte “simbolice” sunt suficiente ca să îi mențină pe linia de plutire. Mă refer aici la drepturile de a folosi limba maternă, de a flutura steaguri de diverse culori, de a da jos steagul românesc și alte de-astea. Faptul că județele unde trăiesc în majoritate maghiari sunt cele mai sărace din țară și faptul că există o emigrație a populației în Ungaria mai mare decât emigrația românilor la muncă în Italia și Spania, nu contează, ci mândria de a vorbi în limba ta. Foarte probabil, în actuala guvernare maghiarii vor obține dreptul să vorbească limba proprie în administrația publică, însă asta nu îi va ajuta cu nimic să se integreze și nici nu va duce la investiții românești în județele maghiare, de vreme ce eventualii patroni o să fie obligați să facă cereri în limba maghiară.

Întorcându-ne însă la teoria fabricării consensului, să tragem o concluzie: avem deci o întâmplare care prin întrepătrunderea unor elemente contradictorii, ne dă pe față vectorii cei mai importanți și dominanți. În cazul de față, principalul conses catre trebuie impus este că o guvernare PNL-USR-UDMR este singura soluție, înlocuirea UDMR cu AUR este scoasă din orice calcule și chiar prezintă un risc imens. Din această perspectivă, chiar dacă UDMR este un partid extremist care sapă la suveranitatea României și chiar dacă are antecedente, președintele și fabrica de consens (mass-media) ignoră sau comentează sumar acest incident, “spălând” de orice păcat UDMR-ul și evitând orice umbră de neîncredere în noua alianță de la guvernare.

Fabricarea Consensului – o încercare de exemplificare a teoriei lui Noam Chomsky

Termenul în engleză este MANUFACTURING CONSENT și a fost introdus de Noam Chomsky și Edward S. Herman într-o carte din 1988. Voi încerca în acest articol un fel de intro în concept, menționând că nu am citit cartea, deși l-am urmărit o perioadă pe Chomsky deși este puțin (sau mult) peste nivelul meu. După – și în timpul introducerii – voi încerca o exemplificare din mediul mioritic (dar nu numai) a teoriei lui Chomsky.

Trusturile de comunicarea în masă (mass-media) sunt instituții ideologice puternice și eficiente care îndeplinesc o funcție de propadangă sistemică însă coerciunea este ascunsă sau discretă, nu este explicită. Ce înțeleg eu aici? Să luăm în considerare un reporter sportiv care comentează un meci. Ideal, acest reporter, trebuie să transmită și să comenteze un meci cât mai obiectiv, fără a-și manifesta simpatiile, fără a comenta pozitiv echipa favorită și a comenta negativ echipa nefavorită. O astfel de relatare – obiectivă – ar corespunde unei prese ideale, libere, echidistante. O altă posibilitate a actului comentării unui meci ar fi declararea pe față a simpatiei față de o echipă. De exemplu, în cazul în care echipa României ar juca cu o altă țară, e firesc ca comentatorul român să fie biased, adică să aibă clar o poziționare. E firesc să se bucure când România dă gol, e firesc să dezaprobe deciziile arbritului împotriva echipei României etc. Coerciunea ascunsă, în exemplul unui comentator al unui meci este atunci când comentatorul este forțat prin diverse pârghii să țină partea unei anume echipe dar să o facă cât mai discret, pretinzând totuși obiectivitate și echidistanță. Pârghiile pot fi variate: un patron al unei echipe l-a cumpărat pe reporterul respectiv sau i-a promis un job bine plătit, sau poate trustul media care l-a trimis pe reporter la meci are un șef care are o anumită preferință și acesta și-o impune comnetatorului, etc. Termenul exact în engleză este covert coercion.

Un alt aspect al teoriei consensului fabricat este conceptul de model de propaganda (a comunicarii). Coerciunea asupra institutiilor mass-media nu se face aleator, de oricine și-ar permite (prin diverse unelte) să impună o asemenea coerciune ci de centrele de putere – in principal financiara.

Citatul de mai sus este un ciot … Ma apucasem de acest articol inainte de alegeri si a ramas un draft. Imi propusesem sa explic cat mai simplu ce inseamna consensul si fabricarea lui, dar dupa cum vedeti nu prea am reusit. De aceea nici nu am mai lucrat la el, incercand sa citesc mai mult in dorinta de a intelege mai mult si de a putea explica mai bine.

Dar timpurile se scurg deja prea repede si noile alegeri au dat un prilej pe care nu vreau sa-l pierd legat de subiectul tratat. Bunaoara, voi demonstra pe viu cum MSM incearca fabricarea unui consens cu privire la noul partid AUR, impingand anumite idei si cenzurand orice tentativa de echilibrare. Practic, din cauza urgentei si a surprizei – baba este cu fusta ridicata acum si putem sa vedem toata … splendoarea ei – fabrica de consens nu mai are timp sa cizelele productia ci lucreaza la foc intens, permitandu-ne astfel sa vedem acest desfasurandu-se chiar in fata noastra fără prea multe aranjamente si complicatii.

Teza

Avem asadar alegeri si un nou partid intrat in parlament. Nu e nimic nou, USR a facut la fel. O paralela intre cele doua fenomene, desi similare, ar fi suficiente sa demonstreze teza noastra: presa nu este libera ci este mai pervertita decat clasa politica. Practic, realitatea ne-a aratat ca sistemul politic este mult mai liber si democrat decat presa “libera” – cata vreme un nou partid, pornit complet de jos, fara fonduri, fara o miscare prea organizata, ajunge instant in parlament, denota o oarecare libertate. In presa mainstream insa nu vom vedea opinii “nealiniate” la consensul care se doreste fabricat – singura nealiniere este cea aliniata la alte centre de putere – pentru ca din fericire in Romania, desi presa este o fabrica de consens, exista 2-3 centre de putere cu interese putin variate si pe faliile tectonice, se mai intzeapa una pe alta pe mici subiecte.

Din start, doresc sa atrag atentia asupra unui aspect: libertatea si indepententa presei. Nimeni nu contesta libertatea – teoretica a presei si e complicat de dovedit lipsa libertatii. Sunt putini insa cei care pot arata de ce presa nu este libera, ce este o presa independenta, care nu emite opinii ci in fiecare subiect transmite opinii variate care sa acopere toate aspectele realitatii. Omul de rand are un oarecare sentiment si o oarecare intuitii ca “presa minte”, dar din pacate neavand o cultura a libertatii si neintelegand mecanismele de manipulare, este angrenat in lupta politica si minciuna nu este decat o acuza (o arma) indreptata impotriva competitorilor. Altfel spus, omul de rand, fara sa realizeze este angajat in fabrica de consens si se face pe sine un multiplicator si lucrator care propaga mesajele taberei de care este aliniat – in general politic.

Simplul fapt ca afinitatea fata de un anume centru media sau altul se face pe criterii politice denota anormalitatea si cancerul care domina in presa romaneasca. Bunaoara, ca sa trecem la exemplificare, avem pe de o parte tabara “pro-europeana” care include Digi24, Hotnews, Mediafax, Protv, Ziarul Financiar la care se adauga si tentaculele din exterior (rfi, deutsche welle, etc) si o tabara “pro-ciuma rosie” care a fost masinaria de tinut sub control balta electorala a fostului partid comunist si a satelitilor sai: grupul Antenelor, trusturile de stat (TVR, Agerpres etc), ziarul Adevarul, g4media, economica.net etc.

Ce nu doresc – si nu e treaba de un om – este o analiza a mass-mediei romanesti, a centrelor de putere care o controleaza si a intereselor acestor centre. Voi incerca – pe cat se poate – o limitare la prezentarea in presa a fenomenului AUR

Comparatia cu USR

USR dupa cum stim a aparut tot peste noapte in parlament. Nu cred sa fii fost niste alegeri la care USR sa fii obtinut 1% si apoi sa mai vedem inca 4 ani de zbatere dupa care sa faca surpriza sa intre in parlament, similar cum s-a intamplat cu AUR. Daca nu ma insel, USR a aparut in urma evenimentului Colectiv. Digi24 a imbratisat atat de mult USR-ul incat au lasat la o parte orice tentativa de independenta, profesionalism, echidistanta si implicarea ajunsese pana acolo incat certau pe unii lideri USR deoarece acestia nu doreau sa intre la guvernare, adica implicarea Digi24 intra in maruntaiele interne ale deciziilor USR si ale conturarii unei personalitati si orientari a noului partid. Nu doar liderii partidului, ci nenumarati membrii, chiar si din tara, erau zilnic invitati si li se oferau timpi generosi pentru a dezbate chestiunile. Altfel spus, Digi24 era ca un membru USR care insa are deja o portavoce foarte puternica si spre deosebire de alti membrii USR care in afara de a vota online pe acel simulacru de proces democratic pe care il are USR, si in afara de a-si manifesta opozitia sau acceptarea unei decizii pe pagina proprie de Facebook sau pe comentariile postarilor Digi24 pe retelele sociale ale emisiunilor in care se discutau problemele USR, acei mici minioni – idiotii utili de astazi – nu puteau face nimic, pentru ca una e o portavoce pe care o aud mii de membrii si milioane de potentiali alegatori si alta e o opinie individuala.

Spre deosebire de implicarea de atunci in USR, in cazul AUR, Digi24 nu doar ca nu a invitat macar un membru Aur in studio sa emita vreo opinie, dar reporterii Digi24 isi manifesta oroarea de faptul ca intrand in parlament, membrii Aur vor avea – prin lege – dreptul la cuvant si vor putea sa isi prezinte oferta electorala votantilor din Romania. Deci – zicea un reporter – va dati seama daca acest partid a obtinut atatea procente doar “fiind vocal” pe retelele sociale, ce se va intampla cand acest partid va putea sa vorbeasca si sa fie auzit de lume la televizor? Evident ca nu pot face referire la sursa, dar opinia enuntata mai sus a avut loc la Digi24 chiar in prima zi dupa alegeri.

Obiectivitate?

Intorcandu-ne la teoria lui Chomsky, sa facem un scurt memento sa spunem care este esenta acestei teorii. Fabricarea consensului este vedem deci o realitate concreta: anumite idei, anumite orientari devin consens in presa controlata (adica 100%). Realitatea ar trebui evident sa fie alta. Teoretic, Romania (si SUA) este o democratie si in democratii presa traditional a fost libera si a prezentat obiectiv realitatea. Ce inseamna insa acest obiectiv – deoarece cu siguranta multi avem tentatia sa zicem: niciodata si nicaieri nu a existat aceasta obiectivitate de vreme ce in spatele oricarei stiri se afla un om cu opinii proprii. Ei bine, intr-adevar e firesc ca un individ sa aiba o opinie. Insa au existat vremuri in care opiniile variate supravietuiau – si erau incurajate – in cadrul aceluiasi trust. In ziua de astazi, este imposibil sa gasim de exemplu la Digi24 o relatare neutra cu privire la AUR: un astfel de repoter, daca va face o asemenea gresala, va fi dat afara instant. Daca va relata AUR ca pe o miscare populara de succes, ca pe un exercitiu de democratie, acel reporter isi va semna condamnarea la moarte in presa romaneasca.

Trebuie deci sa facem diferentierea: exista situatia ideala in care presa este obiectiva si relateaza opiniile existente cat mai neutru (fara implicare, fara a spune: opinia asta e buna, asta nu e buna, dar exista). Exista situatia (ipotetica) in care fiecare reporter are independenta. La un show la aceeasi televiziune vedem un reporter care are o opinie, la altul vedem un reporter care are alta opinie. De exemplu sa zicem ca se discuta despre mancare, ce anume din masa traditionala de Craciun este mai bun: sarmalele sau carnatii? Nu ne-ar mira daca la Digi24 la o emisiune vom auzi: sarmalele si la alta vom auzi: carnatii. Ni se pare firesc. Niciodata insa nu vom avea o situatie similara cand e vorba de opiniile politice, deoarece Digi24 este fabrica de consens politic si mesajul actual catre trebuie sa fie emis este AUR sunt fascisti.

A venit poate momentul sa ne punem intrebarea: ce putem insa spune de Facebook? Cum de nu este si Facebook insa o fabrica de consens? In primul rand, Facebook este o fabrica automata de consens, in sensul ca are boti care verifica alinierea la consens. Nu doar Facebook ci si Twitter si Youtube. Singura problema cu aceste retele este ca exista un moment goldilike in care ajustarea botilor nu este inca optima ci exista unele posibilitati de esuare in tentativa de tinere sub control a consensului. Se intelege de ce: complexitatea este inca prea mare si puterea de conectare si atractivitatea acestor retele, au depasit deocamdata mecanismele de inteligenta artificiala care ar avea ca scop fabricarea consensului. De ce? Deoarece, deocamdata aspectul comercial a dominat. Daca in cazul presei MSM clasice, trusturile de presa sunt finantate de centre de putere pentru care aspectele financiare sunt putin relevante, avand deja puterea si interesele “mediatice” fiind doar de fabricare a consensului, in cazul Facebook, puterea de comunicare si folosirea acestora ca alternativa la presa mainstream sunt doar consecintele unor scopuri economice, financiare. Adica, initial companiile care au creat aceste retele aveau interese financiare. Mai putin Google care deja avand bani din motorul de cautare, a cumparat Youtube-ul doar pentru ca era inca o companie interesanta si una din sute de alte companii achizitionate pe care marele gigant le-a inghit de-a lungul timpului pentru a evita orice competitor. Facebook le-a scapat din aroganta: Google a crezut ca poate face un Facebook mai bun. A esuat si a pierdut cursa, dar in cazul Youtube i-a reusit. Putina lume realizeaza ca firesc ar fi ca Youtube sa fie o companie independenta: asa cum avem motor de cautare – Google, asa cum avem magazin online Amazon, asa cum avem retele sociale chiar mai multe – Facebook, Twitter, Gab, asa ar fi fost firesc sa avem si mai multe site-uri video. Stiu ca exista Vimeo, Bitchute si altele, dar Youtube are de facto monopol pe content video. Deci, cum Facebook a avut ca scop finantele, botii si mecanismele digitale de control, verificare, identificare a continutului, identificare a userilor si in general mare parte din resursele tehnice au fost indreptate inspre componenta de marketing de unde vin banii. Dar cum banii au fost deja facuti si nu mai sunt o problema si cum puterea Facebook devine din ce in ce mai mare, fabricarea consensului va deveni deja o prioritate pentru aceasta retea si deja este mai ales in SUA. Romania, fiind marginea lumii, are inca un privilegiu: cenzura pe Facebook este limitata din cauza resurselor Facebook dedicate Romaniei si limbii romane. Sa nu uitam ca botii trebuie sa cunoasca perfect limba, sa inteleaga sensurile, sa ingeleaga ironia, sa aiba o lista de cuvinte cheie interzise, etc. Necontand pe plan mondial, Romania a fost lasata la urma si botii nu fac treaba prea buna. De aceea, comunicarea relativ libera inca este permisa pe Facebook si controlul nu este inca total. Acesta este poate fenomenul cheie care a dus la succesul AUR (si al USR mai inainte): posibilitatea formarii unor opinii si a unor miscari, nealiniate consensului fabricat, lipsite de controlul centrelor de putere care detin fabricile de consens.

De aceea Digi24 s-a implicat in USR, din incercarea de a alinia directia USR la consensul fabricat si pentru a curma devierile de la consens. De aceea Digi24 & co. ignora AUR, din lipsa oricarei sperante de aliniere la consens si din dorinta de neutralizare (eliminare) a relevantei AUR prin ostracizarea si marginalizarea acestui partid si a membrilor. Au insa o mare problema: multi membri AUR nu au nici ei habar cum au ajuns parlamentari si deputati, adica nu sperau ca asa ceva este posibil. Articolul acesta este mai mult o initiativa exploratorie, o investigatie tehnica in incercarea de a identifica patternurile de succes ale acestui partid in speranta de a neutraliza pe viitor aceste mecanisme.

Outlierii sunt cel mai mare pericol pentru centrele de putere ale establishmentului in toate locurile si in toate vremurile. Daca partidele principale, traditionale, poti fi frecate pe o parte si pe alta, daca liderii acestora sunt relativ usor de controlat si sunt in primul rand testati si aprobati de centru, in cadrul outlierilor pericolele sunt mari. Dar care sa fie pericolul? Pai pericolul poate fi independenta. Insasi prin natura sa, fabrica de consens va deveni inutila cand se va dovedi ca produsele ei nu functioneaza. Reamintesc: fabrica de consens (MSM & co.) produce consens. Ce este acesta? Consensul este materia prima a patronului fabricii. De exemplu: familia traditionala nu exista, homosexualii trebuie sa aiba dreptul sa se casatoreasca. Acest produs (materie prima) trebuie apoi sa devina consens, adica sa fie vandut cumparatorilor si toti cumparatorii sa il foloseasca. Daca acest produs nu este cumparat, fabrica nu aduce profit si muncitorii (reporterii, producatorii, influencerii, actorii “civici”) vor fi dati afara deoarece munca lor este inutila si mananca salarii degeaba.

Cum ne dam insa seama si cum putem identifica faptul ca unele produse vin de la fabrica de consens. Acestea au pe ele ștanțate anumite stampile (etichete). Etichetele sunt fie cuvinte cheie, fie metafore, fie idei. Iata de exemplu cateva cuvinte cheie (legate de Aur) ar fi: extremism, fascism, vizibilitate doar online, sprijin (pentru promovare pe Facebook) de la Sank Petersburt / sau Cambridge Analytica, membri alientati mental, misoginism, dacopati, troli, etc. Metaforele ar fi “prezenta vocala” (ca si cum USRistii ar fi fost o ceata de melomani cand au aparut), social media (la USR era salutat activismul online pe retele de sociale deoarece incuraja … “democratia”). Vocalismul si agresvitatea online in cazul USR erau prezentate pozitiv, ca mijloace de expresie a simtului civic, ca “greenshoots” ale democratiei. Niciodata in cazul USR nu s-a vorbit de troli, sprijin de la est etc. Apropos de sugerarea ajutorului rusilor: aberatia unei asemenea coalitii este dincolo de orice ratiune. AUR a aparut ca o miscare de unire a Romaniei cu Moldova. Va dati seama cat de mult si-ar dori rusii sa sprijine aceasta miscare? Cu toate acestea, rareori cand e vorba de Aur in MSM nu se sugereaza posibilitatea unui sprijin. Cum dovezile sunt zero, sunt aruncate in aer (fabricate) tot felul de specualtii aiuristice: ca si Trump a facut asa, ca poate i-a finantat IPS Teodosie si de aia au facut spam pe Facebook, ca sigur rusii au targetat audientele (bulele) etc, etc.

Studiu de caz

Dar poate cel mai clar produs al fabricii de consens este acest articol “analiza” unde putem identifica toate stampilele de care v-am povestit mai sus: “Ce este, de unde vine și ce vrea AUR, partidul de extremă dreapta care a ajuns de la puțin peste zero la pragul electoral“. Din start vedem ostracizarea: “extrema dreapta“. Conform definitiei si teoriei, termenul de extrema dreapta este folosit de adversarii politici. Iata care ar fi principalele caracteristici ale extremei de dreapta conform wikipedia:

  • Diferențele culturale sunt considerate mai importante decât diferențele sociale;
  • Drepturile omului nu sunt considerate universal valabile;
  • Unele structuri democratice statale lipsesc;
  • Conducerea cu mână forte este văzută ca o modalitate mai bună de guvernare decât democrația.

Vom gasi insa o explicare a acestor puncte si o justificare a ostracizarii partidului Aur folosind termenul “extrema dreapta”? Nu, nu e nevoie. E suficienta ostracizarea. Titlul poate fi preluat de alte portavoci si tradus chiar in afara, prin urmare, mesajul este tranmis si consensul fabricat. Din nou disonanta logica amintita in cazul stampilei “boții rusi” se reia si in cazul catalogarii ca extrema dreapta. Care dintre punctele de mai sus sunt specifice acestui partid, cata vreme cu exceptia nationalismului, niciun alt punct de vedere al partidului nu este inca sedimentat si nu exista o orientare clara? De altfel, lipsa de coeziune si personalitate a unui nou partid s-a vazut si la USR in durerile facerii cand Digi24 s-a implicat – dupa cum am spus mai sus – in lupta interna, incercand sa puna cumva “indicatoarele” spre care trebuie sa mearga partidul pentru a evita “deraierile”. Similar, fiind partid nou, nici Aur nu cred ca are orientari prea clare, ideologii etc. Nici macar nu stim ce spune Aur si cine sunt membrii, deoarece totul este nou. Fiind nou, suprinzator si nealiniat insa este prea periculos pentru centrele de putere care aveau deja un partid “nou”, “revolutionar” – USR. Prin urmare, inca unul, pune probleme majore establishmentului. Repet uneori acest cuvant, fara sa dau detalii si fara sa ma explic. Nu este greu de explicat: simplul fapt ca s-a vehiculat un prim-ministru militar trebuie sa explice acest termen. Ca o mica paranteza, dupa cum stim USR s-a opus vehemen “solutiei militare”, semn ca fabrica mai are inca de cizelat in interiorul USR-ului.

Membrii sau simpatizanții Alianței pentru Unirea Românilor s-au remarcat, în special în ultima perioadă, printr-o prezență extrem de vocală în social media.

sursa: Digi24

Vom vedea deseori repetata si aceasta mantra. De ce? Care partide nu au fost vocale in social media? Personal am avut de-a face foarte mult cu botii psd-isti care au generat sute de utilizatori care se inregistrau automat si postau automat pe Facebook. Botii faceau share la postarile lui Olguta si a lui Manda sau postau diverse meme si articole anti-liberale. Semn ca pana si botii rusi cumparati de PSD cu greu s-au prins ca principalul competitor e altul, nu PNL. Dar, revenint la social media: toate partidele care au membri au fost vocale in social media deoarece membrii sunt vocali si social media este o portavoce. Nu poti fi tacut pe social media decat daca nu existi. Ori partidele accesoriu ale PSD-ului nu existau prin membri lor, nu de putine ori s-au relatat cazuri in care in anumite zone, membrii PSD au fost incurajati sa voteze cu un anume partid-atas al PSD-ului doar pentru ca acesta sa intre in parlament. Lumea nu intelege acest mecanism, de ce PSD a preferat sa conduca prin aliante cu partide atas. Raspunsul este simplu: dinamica partidelor minuscule era folosita din varii motive: pentru pedepsirea temporara a unor nealiniati din partid, pentru refularea unor opinii diferite pe anumite subiecte punctuale, pentru acoperirea unui bazin electoral cat mai vast dar mai ales pentru beneficiile financiare ale legilor pe care tot ei le-au dat.

Urmeaza apoi in articol cei “patru piloni” pe care s-ar baza programul politic al AUR, acesti piloni fiind insa principalul camp de batalie al centrelor de putere (al patronilor fabricii de consens): familia, natiunea, credinta si libertatea. Aici am ajuns la un punct foarte important, deoarece indirect, in oglinda, putem vedea fata diavolului: ce anume si ce obiective are fabrica de consens, ce conses doreste sa produca in vederea inlcocuiri consensului actual – sau a lipsei acestuia – din societate.

Familia – patronii fabricii de consens nu au nevoie de familie. Familia iti consuma timpul: stai la masa, vorbesti, comunici cu familia, nu cu televizorul. Esti in afara sferei lor de influenta. Evident, daca esti familie homosexuala (0.001%), esti conectat direct la fabrica si poate esti chiar produsul ei. Poti fi chiar o creatie artificiala cu simplul scop de a fi folosit ca o unealta in procesul de fabricare a consensului. E mai mult spus legat de familie, dar principalul lucru de retinut este ca familia este sursa de ideologie, este locul de unde vin ideile noilor oameni, ceea ce este o problema majora pentru centrele de putere care doresc reformatarea si mai ales controlul ideologiei – aceasta este in fapt industria lor. Pericolul pentru centrele de putere pe care il reprezinta familia este evident chiar din primul paragraf din “analiza” celor patru piloane pe care doresc sa le distruga patronii fabricii de consens:

Pentru AUR, „familia este celula de bază a oricărei societăți viabile” – iată o expresie perenă, moștenită direct din Epoca de Aur, când cetățenilor model li se reamintea cu regularitate că familia era „celula de bază a societății”.

sursa: Digi24

Natiunea – aici lucrurile au fost deja rezolvate. Prin integrarea in UE aceasta “problema” a fost rezolvata. Controlul este total si riscurile sunt infime. Exista insa momente de risc, cum ar fi crizele economice, in care producatorii de consens trebuie sa scoata produse dedicate pentru a pastra integritatea imperiului si pentru a stinge din fașă orice risc de “intoarcere in trecut”. De altfel, in curand vom vedea noi produse mediatice care vor asocia termeniul de natiune cu “intoarcerea in trecut”. Deocamdata, acest produs este “poleiat” cu idea ca inainte natiunile erau sursa razboaielor. Razboiul Franta-Germania ne este prezentat ca exemplu mereu cand se justifica existenta UE si se incearca mentinerea alinierii cu ideea implantata ca uniunea este singura protectie in fata razboiului. Va dati seama cat de civilizata si de moderna este Europa actuala incat daca nu ar fi UE, tarile s-ar lansa instant intr-un razboi? Oare nu vedem peste tot razboaie acolo unde nu exista uniuni? Nu vedem razboaie in Africa, in Asia, in America, in Australia si in Oceania unde nicaieri nu exista o uniune similara UE desi au exista razboaie in trecut? Ba chiar, razboaiele actuale sunt tot “opera” unuia dintre cele 2 imperii: cel Anglo-American si cel European.

Foarte interesant la capitlul natiune este ca desi Aur se declara pro-european nu este suficient. Europenismul cu jumatate de gura nu este tolerat in noul limbaj. Europenismul acceptat de fabrica este cel in care Moldova adera la UE si noi suntem “uniti” cu Moldova prin intermediul UE, adica suntem doar niste madulare ale aceluiasi trup. Unirea cu Moldova in afara UE sau fara binecuvantarea UE este blasfemie, deoarece nu face decat sa trezeasca “demonii” trecutului, sentimentele “nationaliste” care sunt evident periculoase.

Credinta – este principala piedica ideologica a fabricii de consens deoarece adeptii credintei nu … “consuma” sau consuma dificil produsele fabricii. Orice credinta este periculoasa doar daca nu este aliniata consensului. Credinta catolica este mereu ridicata in slavi. Nici RadioVatican nu a prezentat mai “cuvios” si mai fastuos vizita Papei Francisc in Romania decat Digi24. Cata vreme o organizatie religioasa este aliniata (papa e putin spus aliniat, este chiar patron), aceasta nu este deloc periculoasa. Am vazut in cazul USR cum organizatiile aliniate partial nu sunt ostracizate ci doar “modelate”, adica prin implicarea directa in dezbateri si prin pomparea unor puncte de vedere si a unor indivizi “aliniati”, fabrica de consens incearca si reuseste directionarea si coordonarea orientarii in acele organizatii. Nu conteaza natura organizatiilor. Problema cu Ortodoxia insa este ca insasi prin natura lor, ortodocsii nu sunt aliniati si nu sunt dependenti de lideri. Fiind soborniceasca, ortodoxia este probabil ultima reduta de democratie in lumea moderna, deoarece fiecare membru este puternic motivat sa “apere ortodoxia” reiterand principiile de baza ale ortodoxiei, asa cum in fiecare democratie, teoretic, cetatenii reitereaza mereu principiile de baza: libertatea, fraternitatea, egalitatea. Insa dupa cum vedem, aceste principii sunt depasite, si trebuiesc inlocuite cu “europenitatea”, adica supunerea oarba fata de Comisia UE si fata de tot ce vine de la Comisie. Vedem cum protestele din Franta, desi sunt evident o reactie democratica la tentativele de crestere a puterilor politiei (in fapt inca un progres mic dar ferm in marsul dictatorial), au fost prezentate negativ de fabrica de consens, ca pe niste “tulburari” ale unor “fascisti” care “au ars masinile politiei”. Cand insa imigrantii din Franta ard masinile politie, aceste proteste sunt prezentate ca “anti-rasisite”.

Disonanta logica cu privire la ostracizarea orientarii crestin-ortodoxe a Aur vine chiar in finalul “punctului” unde prost sa fii sa nu realizezi absurdul argumentarii: “Nicio mențiune despre musulmani, budiști, rastafarieni” in conceptia AUR. Cu siguranta, daca ar face un reportaj despre ce sunt rastafarienii prin satele din Timis (asa cum au facut despre AUR), ar gasi foarte multi rastafarieni pe-acolo …

Libertatea – aici este atacat AUR deoarece se declara anti-marxist. Digi24, care doreste libertate totala, ca toate minoritatila sa aiba drepturi, se gandeste si la marxisti si condamna AUR deoarece acestia se declara impotriva marxistilor. Asa cum vedem ca apara drepturile rastafarienilor, Digi24 se arata intrigata de faptul ca desi AUR se declara imptoriva libertatii de expresie, lupta impotriva marxistilor. Aici este probabil disonata logica maxima, deoarece evident libertatea de expresie include si dreptul marxistilor sa se exprime. Orientarea impotriva marxismului si afirmarea celorlalte valor, evident sunt chestiuni care nu au nimic cu libertatea marxistilor de a se exprima. De altfel, ce nici macar nu are curajul sa exprime Digi24 este temerile pe care comportamentul si ideologia unor membri USR le-au starnit la adresa oamenilor de rand. Eu personal, consider de exemplu USR un partid marxist tocmai prin militantismul anti-crestin pe care il afirma dar mai ales prin lupta de clasa si ideile socialiste extreme. De fapt, USR ar fi mai bine clasificat ca un partid socialist extremist. Nu de putine ori am vazut opinii in randul USR conform carora proprietatile ar trebui confiscate si nu de putine ori, opiniile economice ale USR s-au asemanat in totalitate PSD-ului. De altfel, programul USR publicat pe site-ul lor este plin de referinte socialiste. Iata un simplu exemplu, gasit in 1 minut: clusterele industriale. Aici USR nu face decat sa dea copy/paste din programul PSD unde e folosit de fapt termenul de “parcuri industriale”. Parcurile industriale sunt cele mai mari tunuri trase in Romania: statul (noi) finantam dezvoltarea de utilitati, logistica etc prin organismele administratiei locale (in general Consilii Judetene) care sunt apoi capusate de firmele de partid. Nu se intra intr-un parc industrial (cluster industrial) daca nu ai carnet de membru. Ineficienta acestor parcuri este crasa si nu sunt decat prilej de tunuri pentru smecheri. Asta vrea USR, dar nu numai asta. Iata de ce USR este marxist si de ce ideile marxiste sunt un pericol real in Romania, nu doar pentru ca PSD-ul a facut un melaj cancerigen intre tehnicile de acaparare a puterii si de control specifice bolsevismului si pseudo-capitalismul privat al camarilei de firme de partid . Toti membrii PSD sunt mari afaceristi, sunt adevarati capitalisti luptatori si inovatori insa ce lipseste este piata libera si competitia – aceste valori nu le vom vedea niciodata promovate in programul vreunui partid (nici macar la AUR), deoarece sunt adevaratul extremism de dreapta. Reducerea taxelor, micsorarea aparatului bugetofag, vanzarea tuturor companiilor de stat care nu sunt decat surse de tunuri si gauri pentru buget, stimularea competitie, dereglementarea – acestea sunt adevaratele masuri de extrema dreapta pentru care ar putea fi ostracizat un partid.

In final, poate ar fi necesara o concluzie si ceva predictii Nu voi face acestea ci doar voi face o recomandare: citiți, citiți, citiți. Rezistenta prin cultura este singura optiune in razboiul informatic si psihologic in care traim. Auto-educatia, informarea riguroasa si cu rabdare, gandirea critica, punerea sub semnul intrebarii a oricui si a orice, fundamentarea in scepticism si aratarea cu degetul a diavolului sunt singurele meceanisme de protectie. Insa inainte de toate, intelegerea mecanismelor de functionare a fabricii de consens este utila pentru a ne putea feri pe de o parte de produsele acesteia si pe de alta parte pentru a putea incropi o miscare de rezistenta. Ne aflam practic intr-un moment de cotitura pentru libertate cand, asa cum am spus, botii retelelor sociale sunt inca nepregatiti si nu dau eficienta maxima in fabricarea unui consens pe aceste platforme. Fara Facebook, probabil Romania ar fi astazi condusa 90% de USR si am avea cea mai “revolutionara” si “progresista” guvernare din intreaga UE. Predictia mea este ca in curand, produsele fabricii de consens nu vor fi doar prezentate la raft de unde noi sa putem sa le consumam ci magazinele vor fi inchise si curierul va veni la usa sa ne aduca produsele, fara ca noi sa le fii comandat. Cine are urechi de auzit, sa auda!

Moartea presei și metamorfozarea acesteia în portavoce ideologică

Romania nu are experienta unei prese libere. Poate pe vremea lui Eminescu, presa era libera si reporterii erau reporteri. Rolul reporterilor era sa informeze populatia, sa propage franturi de realitate pentru ca omul sa fie informat si sa poata stii pe ce lume traieste. Reporterul nu e un robot, transmite informatia in felul in care gaseste de cuviinta, adica subiectiv. Pana si robotii pot fi manipulati, pentru ca depinde de cine ii invata. Neutralitatea este o utopie.

Insa exista o mare diferenta intre nuantarea informatiei si transmiterea alaturi de informatie a talcuirii informatiei si activismul idelogic practicat de majoritatea presei in ziua de astazi. Evident ca avem mostenirea bolsevica unde presa era componenta principala in masinaria de spalat pe creier a partidului. Dar toti speram ca in libertate vom avea parte de altceva, de presa libera, cum este termenul consacrat. Presa care sa transmita informatia asa cum este, fara interpretari prea multe, fara presupuneri, fara minciun si mai ales fara coloratura ideologica de nicun fel.

Traim insa sfarsitul lumii si duhul epocii este unul deconstructiv. Asistam la deconstrucita istoriei, deconstructia popoarelor, deconstrucita biologiei, deconstructia culturala si in final chiar autodistrugerea prin metamorfozare a sensului cuvintelor. Libertate, democratie, pace, prosperitate, fericire sunt cuvinte care au cu totul alte sensuri acum decat acum 10 ani si cu totul altele decat acum 50 de ani.

Bunaoara, presa libera din ziua de astazi este de acord si chiar solicita cenzura. Libertatea de exprimare este vazuta ca interzicerea celor care spun altceva decat agenda ideologica a centrelor de putere la care sunt aliniate outleturile media respective. E mult spus centre de putere la noi caci suntem oarecum fii ploii. In razboiul mondial care se duce pe plan ideologic, noi suntem doar daune colaterale, adica la noi doar cad niste bombe ale unora, nefiind neaparat un teren de batalie prin lipsa noastra de relevanta. Dar daune colaterale fiind, bombele cad peste noi si trebuie sa identificam dusmanii si sa ii artam cu degetul. Este insa cineva preocupat? Este insa cineva constient de acest razboi si pregatit sa reziste? Cum poti rezista spalarii pe creier este insa un topic pentru un alt posibil articol.

Sa ne intoarcem insa la rolul presei si alunecarea rapida a acesteia inspre propaganda ideologica. In primul rand, trebuie sa subliniem ca cel putin la noi, de la nastere presa are ca raison d’etre activismul ideologic. Fie ca vorbim de Generatia Pro, fie ca vorim de antenele securistului aceluia, fie ca vobim de orice brand, existenta in sine a acestor trusturi are scop ideologic pentru ca finantele nu prea ies la calcule. Romania fiind o tara mica, chiar si cea mai puternica televiziune, chiar daca presupunem ca ar exista una singura si toti ne-am uita la ia, nu ar putea sa traiasca doar din veniturile din publicitate. Unele emisiuni ar putea, daca luam in calcul costurile operationale, dar ca trust, niciun trust nu poate supravietui financiar. Licentele sunt prima bariera si sunt puse astfel incat “accidentele” ca vreun investitor onest care ar dori sa faca profit sa nu poata accede cumva in clublu rezervat al portavocilor “autorizate”. Mecanismele de control sunt mai multe, dar uitati-va la penuria de posturi pe FM in ditamai largime de banda: cum de nu se gasesc investitori interesati sa porneasca un post FM cand piata e atat de virgina? Grecia are peste 1000 de posturi ca sa va faceti idee … Insa in Romania, licentele FM sunt prohibitive pentru ca toata lumea sa asculte pe Moise la EuropaFM si nu pe Chiazna sau vreun alt nealiniat reactionar care ar putea sa capete tractiune si sa puna bete in roate marsului necontrolat catre implozia societatii prin distrugerea familiei, a popoarelor si a individului in cele din urma.

Fara acoperirea sponsorilor si fara conexiunile cu partidele, presa romaneasca ar fi limitata la cateva organizatii minuscule, poate one-man-show cu capacitati limitate.

Daca pana mai ieri, principala batalie era politica si in rest, focusul principal era pe audiente, in ultimul timp asistam la o transformare periculoasa din batalia politica in batalia ideologica. Nu este deloc acelasi lucru, doresc sa clarific poate printr-un exemplu.

Sunt politicieni anti-gay de toate culorile: si in PSD si in PNL sa zicem. Acestia vor fi exterminati la Digi24 indiferent de culoarea politica. In acelasi timp, politicienii pro-gay, chiar si de la partidul lui Putin sunt periati si atitudinea lor este data ca exemplu. “Nici in Rusia lui Putin nu se intampla asa ceva” declara azi la TV, Cristian Parvulescu, unicul analist pe care Digi24 il cheama ca sa “analizeze” orice tema de la singura asociatie pro-democratie care exista in Romania. Ca si cum alte asociatii nu ar mai exista si ca si cum alti oameni nu mai au nimic de zis in tara asta, decat acest angajat al lui Soros. Banuiala mea este ca Parvulescu este chiar cenzorul ideologic si filtrul de orientari pe issues, dar asta e doar o banuiala.

Acelasi lucru insa este valabil si in SUA unde presiunea ideologica manifestata ani de-a randul, a reusit sa infecteze nu doar partidul democrat ci sa creeze un instinct de auto-cenzurare in intreaga presa, nealinierile fiind extrem de timide si riguros controlate. Nu va mai dura mult pana cand folosirea unui limbaj subversiv, codat va fi singura modalitate de a mai transmite si un mesaj sau o opinie nealiniata, pentru ca acrivia cenzorilor va impinge mereu limita a ce poti spune in toate directiile: sex, rasism, religie, avorturi etc. Dar in SUA mai exista deocamdata sperante si unii chiar declara sfarsitul dictaturii corectitudinii politice si trezirea marelui urias.

Romania insa cu o populatie functional analfabeta, cu o scoala deja distrusa sistematic, cu o intelighentie care lipseste cu desavarise, nu are nicio sansa sa poata opune rezistenta in razboiul ideologic, indiferent de vigoarea unor reflexe instinctuale in care am putea spera ca le avem, altfel spus neomogenitatea romanilor si reticenta aderarii la idei, prin alunecarea mai mult inspre sentimente si stari psihologice ne fereste putin ca sa fim facuti praf de inamici. Insa status-quo-ul nu garanteaza un viitor mai bun, pe masura ce si armele acestora vor fi mai tunate pe parametrii poporului roman, asa cum Daciile sunt cu garda inalta ca sa faca fata drumurilor proaste romanesti. Este doar o chestiune de timp …

[CORONAVIRUS] Digi24 – panică și știri false

DigiFakeNews le zic eu. Toate televiziunile mint, dar exista mai multe felul de aminti. Bunaoara, Antenele nu au pretentia de echidistanta. Este clar ca sunt televiziunile unui fost securist, este clar ca tot ce prezinta este fabricat si oamenii de acolo se comporta ca artistii la teatru: joaca un rol. Ei nu pretind ca sunt la o conferinta la facultate, sa tina un curs sau ceva de genul. RTV de asemenea, mint dar o fac fara nici cele mai mici menajamente: bombastic, grosier, cu un target bine delimitat de nivelul de IQ si apetenta pentru generice care iti maresc tensiunea cu 2-3 puncte cel putin, daca nu prin tonul grav, macar prin amplitudinea sunetului.

Digi24 insa pretinde profesionalism, echidistata, europenism, blah-blah. Si ei joaca insa un rol, fac si ei teatru doar ca ei sunt un fel de documentary, adica show cu oarecare legaturi cu realitatea, insa cu in scenariu bine conturat. Iar zilele astea, panica este scenariul clar conturat la Digi24. Panica cu orice pret, lasand jos orice regula. De ce? Pentru bani! Pentru ca panica, cu cat mai mare, aduce mai multa audienta si audienta inseamna bani. Iar in vremuri de criza …

Mi-e scarba de ei, nu are rost sa detaliez, imaginile spun totul …

Sursa: OurWorldInData.org

Digi Fake News nu se dezminte și face bășcălie și anul acesta de pelerinii Sfintei Parascheva

Pelerinii veniți la Iași s-au gândit să nu plece cu mâinile goale și au pus ochii pe panseluțele plantate în centrul orașului. Mai multe persoane au fost surprinse culegând de zor flori de pe Pietonal. Nu s-au mulțumit cu una-două, ci și-au umplut sacoșele de-a binelea, relatează Ziarul de Iași. (Sursa: Digi24)

Ca în fiecare an, de tradiționalul praznic al Sfintei Parascheva, dracii îi chinuie în talente pe ziariștii atei și îi îndeamnă să-și pună singuri jar în cap, hulind, batjocorind și glumind prostește pe seama pelerinilor.

De obicei râd de cozile mari, de oamenii care stau cu zilele, de bătrânii care mai leșină, de sarmalele și țuicile împărțite de primărie etc. Situații normale pentru evenimente care atrag mulți oameni dar care sunt evidențiate de presă culmea doar cu ocazia sărbătorilor ortodoxe, în niciun caz cu ocazia festivalelor păgâne gen Untold care a lăsat în spate mult mai multă distrugere decât amărâtele panseluțe culese de cei 0,001% pelerini (dacă e să dăm crezare că cei care culegeau chiar erau pelerini). Spre deosebire de Sfânta Parascheva, Sfântul Utold este prezentat epopeic, chiar hyperbolic și hilar pe alocuri:

Peste mări şi ţări se vorbeşte despre România, ţara aia de lângă Cluj. Văd imaginea cu Armin în genunchi, în faţa spectatorilor, gestul ăsta spune tot despre ce înseamnă Untold si lumea lui magică. Noi, la fel, furnicile din jurul arenei, parte din furnicarul de du-te-vino, preiei, duci clientul acasă şi repede înapoi la Arenă, cred că dacă las maşina cu motorul pornit şi meg până la magazin, o găsesc la Cluj Arena, a învăţat drumul. (Sursa: Digi24)

Și pentru că anul acesta nu au avut ce întâmplări senzaționale să prezinte, Digi24 a zgârmat pe youtube și a găsit această filmare a Ziarului de Iași:

De unde reiese din filmare că acei culegători de panseluțe sunt pelerini la Cuvioasa Parascheva și ce legătură are ce fac aștia cu praznicul? Evident nicio legătura, dar legătura o facem noi, e de-ajuns să filmăm biserica în spate și filmul e făcut.

Acestă știre în care o filmare irelevantă și câțiva oameni care nu reprezintă deloc nici mulțimea și nici evenimentul sunt exemplul clar de manipulare negativă și poate fi folosit la școlile de jurnalistică, deși mai bine ar fi ca tinerii stundeți să nu învețe astfel de prostii ci să învețe ce înseamnă cu adevărat reportaj și știre.

Bineînțeles, Digi24 nu are niciun interes să prezinte știri și evenimente într-un mod serios, ci în stilul deja generalizat lansat de Dan Diaconescu, pentru ziariștii de astăzi, sinapsele fac singurele legăturile și umbrele sau peumbrele adevărului sunt accentuate automat și evidențiate în detrimentul lucrurilor importante cum ar fi credința, evlavia, tradiția și de ce nu sărbătoarea. Faptul în sine ca sute de mii de oameni au avut o sărbătoare ar trebui să fie un eveniment pozitiv, optimist, un prilej pentru presă să mai acopere și lucruri bune care se întâmplă pe lângă războaie, crize economice și scandaluri politice. Dar pentru că Digi24 are o agendă și un program anti-românesc și mai ales anti-ortodox, lucrurile stau departe de cum ar trebui să fie, cel puțin la această televiziune și la acest trust.

Nu mai amintim aici de pretenția pe care Digi24 o are de a fi o televiziune modernă, echilibrată, care prezintă adevărul așa cum este în paralelă cu celelalte televiziuni plătite de grupuri de interese. Deși tehnic, în spatele oricărei afaceri sunt grupuri de interese și în particular, cum mass-media este o afacere proastă la noi și o televiziune nu poate supraviețui din reclamă, toate televiziunile de la noi sunt paravanul unui grup de interese mai mult sau mai puțin cunoscut publicului larg.

Nu de puține ori ziariștii Digi24 privesc cu superioritate și aroganță către colegii lor de la alte posturi gen RTV sau Antena3 care sunt “platiți” ca și cum ei ar face muncă voluntară. Este de înțeles setea de clickuri și de senzațional, deși probabil niște imagini cu moaștele sau chiar secvențe de la slujba ar fi mult mai populare decâ acest non-eveniment care în afară de grimasele obișnuite pe care le va emite cea mai tristă chelie din breasla mediatică, nu va stârni mare vâlvă în jurul ei și nu va aduce prea mult trafic.

Însă ca un post finanțat din prostia românilor care încă nu și-au reziliat abonamentul la RDS-RCS, Digi24 nu are presiunea ratingurilor, având fonduri suficiente să reziste mulți ani buni chiar fără rating. De altfel, ce televiziune ar fi supraviețuit atâția ani de zile cu ratingurile mici ale Digi24 doar din reclamă? Evident că nicio televiziune nu va supraviețui în România doar din reclamă, dar probabil niște indicatori și competiție între editorii știrilor există, de unde nevoia fiecărui ratat de a zgârma și a falsifica într-o direcție cât mai mult, cu scopul de a stârni atenția (în general negativă) care atenție negativă ajută de multe ori mai mult decât cea pozitivă.

Deși în general zgârmarea răului este metoda clasică, în cazul Bisericii Ortodoxe, atacul și denigrarea sunt chiar obiective ferme, după părerea mea acestea fiind în top 3 scopuri strategice ale super-multi-naționalei RDS care supraviețuiește financiar uimitor după scandaluri la nivelul conducerii, rezultate financiare dezastruoase, o lansare la bursă eșuată și credite peste credite, ba chiar extinderi în zonă.

Teama de Rusia și de Putin, dar și spaima de renașterea naționalismului într-o zona de interes pentru Imperiu fac daune colaterale în Biserica Ortodoxă Română care trebuie neutralizată din punct de vedere al puterii simbolice pe care o are asupra credincioșilor. Ce nu știu însă programatorii sociali ai unui imperiu în decădere este că ortodoxia este în sângele românilor și probabil chiar și cei care fac aceste reportaje se declară ortodocși și zic “sărut-mâna, părinte” patriarhului dacă îl văd pe stradă, acceptând în același timp să facă munca murdară pe care o fac, pentru a-și câștiga pâinea cea de toate zilele.

Acestora însă le recomandăm o predică a Pr. Calistrat ca să înțeleagă cum pot face bani și fără să slujască dracului:

Fake News la Digi24: baze extraterestre pe Lună

Calitatea presei mainstream românești lasă încă de dorit chiar și acolo unde banii nu sunt o problemă cum este cazul trustului RCS-RDS care câștigă pe seama imperiului de internet prin cablu construit pe fundația monopolului oferit de stat acestei companii în diverse zone ale țării unde încă de la început RDS nu a avut competiție ceea ce i-a facilitat creșterea spectaculoasă.

Dacă alte posturi TV au un specific și sunt construite pe modelul de tabloid, Digi 24 avea totuși o altă pretenție. Știri ca asta cu bazele extraterestre pe Lună nu ar părea ciudat pe site-ul RTV, B1 sau chiar pe Adevărul. Fuga după clikuri face ca majoritatea site-urilor de știri să conțină 50% pornografie, 25% groază și teroare , 20% breaking news, 4% modă și 1% știri. Grosul articolelor este constituit din traduceri și preluări, conținut original fiind aproape null sau în cel mai fericit caz preluat de la site-uri partenere din același rețea care însă probabil și ele fabrica contentul tot pe banda, pe bază de traduceri.

De ce nu pot exista baze extraterestre pe Lună?

Dacă negarea aselenizării americanilor pe  Luna este o teorie a conspirației clasică, recurentă și la care apelează orice outlet de “știri” când nu se întâmplă mai nimic și trebuie realizată norma de clickuri, bazele extraterestre pe Lună sunt o teorie a conspirației de 100 de ori mai tembelă și fără nicio tangență cu realitatea nici măcar la nivel conspirativ.

În primul rând, nu are nici un sens ca extratereștrii să aibă o bază ascunsă pe Lună. Ce să facă acolo? Să ne urmărească? De ce? Să ne fure tehnologia? Deci extratereștrii au descoperit călătoriile interstelare cu nave care probabil depășesc viteza luminii – altfel ar fi foarte greu – și stau să ne spioneze pe noi, ascunși?

Dacă totuși ar vrea să ne urmărească doar ca să se distreze, cum de i-au lăsat pe americani să-i deconspire? O misiune atât de periculoasă, călătorii de la sute de ani lumină, bază pe un satelit îndepărtat, plasată pe partea ascunsă, bine camuflată ca să nu poată fi descoperită și tu îi lași pe americani să se plimbe pe-acolo, nu ești în stare să faci un mic scrambling sau să lansezi o mică rachetă în spațiu care să îți asigure secretul de o importanță interstelară …

Un amănunt amuzant al gogoșii este acelă că tocmai NASA ascunde. Deci dacă avem un prim nivel al prostiei prin presupunerea că există extratereștrii – deocamdată știința serioasă nu doar că le neagă existența ci demonstrează infima posibilitate ca viața să existe (vezi cel putin Paradoxul Fermi, sau fine tuning – denumirea discretă pe care o dă știința ideii de Dumnezeu) – și dacă al doilea nivel ar fi că aceștia vor să rămână ne-descoperiți, prin urmare se ascund tocmai în zona ascunsă a lunii, din toată această schemă, prostia maximă este aceea că NASA vrea să țină ascuns. Existența unei baze extraterestre pe lună ar face probabil ca bugetul NASA să fie prioritar în SUA și să depășească bugetul armatei. SUA ar începe urgent dezvoltarea unei flote stelare care să fie gata să îi apere pe americani de extratereștri deoarece prima premiză este evident aceea că sunt ostili și chiar dacă nu sunt ostili, nu strică un dușman în plus care să dea de muncă complexului militar-indistrial care conduce SUA.

Știrea în sine este un exemplu de click-bait reușit având nenumărate ingrediente picante: extratereștri, bază pe lună, secret, NASA și chiar rușii. Senzaționalul fantasmagoric se vinde foarte bine și Youtube-ul este plin de prostii de orice natură. Faptul ca “editorii” Digi 24 tatonează cu modelul de tabloid este încă o dovadă că câinele se întoarce la vărsătura lui, chiar dacă are covrigi în coadă. Altfel zis, papagalii vorbitori (sau scriitori de data asta) preferă să imite înjurături nu să compună cântece ca alte păsărele. Căci a  crea până și o propoziție originală necesită efort intelectual de care papagalii de la Digi24 nu sunt în stare, după cum putem vedea și în cazul de față.