Re-post: Banca Bancilor Centrale

Va recomand sa (re)cititi un articol mai vechi dar cu o noua greutate dupa tzunami-ul crizei francului elvetian: BANCA BANCILOR CENTRALE (cu sediul la Geneva). Iata doar un teaser:

Daca vom avea o moneda globala, BIS va fi in centrul actiunii, va fi locul natural unde aceasta se va naste. Euro fiind “opera” BIS, probabil baietii au invatat ceva, ca nu e de ajuns o uniune monetara fara o integrare totala, scop cu mult peste posibilitatile si scopul BIS-ului. Sa nu aplaudam insa pana nu se termina spectacolul, nu stim noi ce pot face ei …

Cat va mai creste francul?

Concret, elvetienii au renuntat la euro. Ce a spus Banca Nationala a Elvetiei prin aceasta miscare? Renuntam la euro, au Grecia, au datorii, nu au revenire economica, nu mai sunt sperante. Ne vedem de ale noastre!

Este greu de inteles acum cat de mare importanta are aceasta noua atitudine a BNE. Sa recapitulam: Elvetia este poate una dintre cele mai sigure tari din lume, reusind chiar si in Al Doilea Razboi Mondial sa isi pastreze neutralitatea, deci sa nu fie cucerita de nemti, care le erau vecini. Realizam oare ce inseamna asta?

Pentru romanul obisnuit cu personaje gen Isarescu, Vasilescu sau Liviu Voinea, lumea bancherilor centrali (mai ales) este privita cu scepticism. Insa in cazul BNE, lucrurile stau nitel altfel.

Brandul elvetian si indirect moneda elvetiana au fost privite cu atata incredere de investitori incat desi banca nationala se angajase sa mentina peg-ul (si nimic nu o impiedica – tiparirea de franci e la fel de gratuita pentru elvetieni cat este si tiparirea de lei pentru Isarescu) incat cumpararea de franci nu a incetat desi dobanzile erau negative si prin urmare randamentul francului era mult mai slab decat al altor monede (euro sau dolar).

BNE a fost constienta de aceasta incredere si in nici un caz nu s-a hazardat si nu s-a pripit asumandu-si riscul de a calca propriul angajament de mentinere a peg-ului. Ei nu au fost “emotivi” cum gandesc unii pe la noi si au luat in calcul toate argumentele. Cu siguranta, nu se tem de pierderea increderii in franc sau in Elvetia prin aceasta masura, ci comparativ cu increderea in UE, elvetienii sunt regi.

Am mai repetat si cu alte ocazii proverbul: “cand un urs ataca un grup de oameni, nu conteaza cine fuge cel mai tare, ci care fuge ultimul”. Prin urmare, elvetienii au preferat sa sacrifice un cuantum din capitalul lor de incredere, avand in vedere situatia din UE.

Sa analizam putin si momentul in care elvetienii renunta la peg: terminarea QE-ului la americani. Ne aflam in prin proces de limitare a tiparirii de dolari pe fondul unor rezultate pozitive ale economiei americane. Ne-am astepta deci ca presiunea pe franc sa fii scazut si investitorii sa se fii indreptat inspre dolar. Dar se pare ca lucrurile nu stau chiar asa.

Pe langa posibilitatea ca BCE sa dea drumul la tiparnita in sedinta de saptamana urmatoare, elvetienii erau evident ingrijorati de eventualitatea autodistrugerii monedei lor nationale in cazul in care raman legati de euro. Va dati prin urmare seama ce cred bancherii elvetieni despre moneda europeana.

Francul devine asadar peste noapte cea mai tare moneda si cea mai sigura totodata inspre care vor curge toti banii dinspre zonele de risc gen piata de capital, comoditati, piete emergente in cautarea mentinerii valorii, chiar daca la costuri destul de arzatoare in alte vremuri (aproape 1% dobanda negativa cu riscul de marire).

Intorcandu-ne la intrebarea din titlu, francul se va intari pana cand economia eropeana isi va reveni din criza. Deci probabil peste 10-15 ani!

Marea ingrijorare pentru romanii care au credite in franci nu cred insa ca trebuie sa mai fie perechea EUR/CHF, care chiar daca va cadea, probabil nu va mai face procente de 15% intr-o zi. Marea ingrijorare trebuie sa fie cursul EUR/RON cand toti vor descoperii ca imparatul Isarescu nu are haine. [1]

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] vezi si Cum se calculeaza cursul leu-francfranc

[2] titlul initial al articolului a fost “Cat va mai scadea francul?”. Evident a fost o greseala din neatentie, francul o sa scada cand o sa mute bancherii de la Zurich la Salonic si sediul bancii bancilor de la Geneva la Piraeus.

Carnagiu pe piata FOREX (dar nu numai)

Banca Nationala a Elevetiei (BNE) a renuntat la mentinerea artificiala a cursului valutar si a dat drumul la legarea francului de nivelul 1 EURO = 1,2 CHF

>>> continuarea stirii si a analizelor DOAR pe LumeaInCriza.info

Pe scurt, dupa cum spuneam dupa ratarea referendumului:

da, pare o infrangere; dar e doar o mica batalie; poate s-a pierdut sansa ca sa se rezolve niste probleme la nivel oficial, la nivelul statelor; urmeaza insa multe miscari in subteran; pare putin 30% din populatie care sa inteleaga ce inseamna aurul? mie mi se pare imens si in nici un caz lucrurile nu se vor opri aici; voi face insa o pauza cu Elvetia, am un presentiment ca evenimentele viitoare vor clarifica mai mult incotro se indreapta lucrurile cu aceasta tara deloc lipsita de importanta si care nu degeaba are cea mai tare moneda din lume (Petrolul, aurul si elvetienii)

Vezi si: RĂZBUNAREA ELVEŢIEI (ÎN CURÂND)

Petrolul, aurul si elvetienii

Fisurile in fundatia imperiului nu au inceput de ieri – de azi. URSS-ului i-au luat peste 10 ani sa se destrame. La inceputul anilor 80, mai marii partidului au vazut niste semne nasoale si au incercat sa se pregateasca cum i-a dus si pe ei capul. Au prelungit agonia 10 ani, si URSS si nu se compara cu Imperiul Anglo-American la puterea financiara, economica dar mai ales culturala.

Daca URSS-ul cerea poporului sa cedeze aurul pentru ca statul stie mai bine sa aiba grija de el, ma indoiesc ca rusii ar fi ascultat. Insa cand tiparnita nu va mai da rezultate la americani si li se va cere aurul, ca si alta data mare parte din cartofii de canapea nu vor misca in front si din cauza ca sunt invatati de mici copii ca sunt “exceptionali” americanii vor asculta de partid, asa cum acum japonezii isi pastreaza banii in obligatiuni de stat din patriotism desi primul lor ministru ataca in mod voit moneda si le taie astfel din puterea de cumparare precum taie gospodina morcovele pana nu mai ramane nimic. Dar japonezii sunt neam ciudat oricum, la ei sinuciderea pentru rege este cea mai mare onoare.

Revenind la petrol, sunt 3 mai cauze care determina prabusirea pretului. Cat anume din fiecare cauza cantareste in ecuatia globala este greu de zis pentru muritorii de rand.

1. cresterea productiei in SUA; ar fi niste zvonuri ca in ultimul timp americanii chiar si-au dublat productia si in curand o sa depaseasca chiar Arabia Saudita; si asta de la noile tehnologii in exploatarea zacamintelor de suprafata; pe de alta parte, unii critici zic ca toata industria asta de suprafata e o mare bula, lucrand pe credit si pe speculatii financiare care nu vor da randament daca pretul nu sare de 100$ pe viitor. Sunt multe de zis la capitolul asta. Pe mine doua chestii ma uimesc: cum de cresterea asta a productiei a avut loc doar in ultima luna si abia acum a scazut pretul. Prabusirea e prea rapida ca sa fie explicatia princiapala. La inceputul lui Septembrie, pretul era inca de peste 100, cum s-a tot invartit in ultimii ani. Acum este in jur de 62. Au inceput americanii sa traga atat de mult incat sa miste pretul la nivel mondial doar intr-o luna? Cu oricata tehnologie ar avea, si oricat de mult ar creste oferta, nu se explica o prabusire atat de rapida a pretului la petrol. O a doua intrebare care ma macina, mai ales avand in vedere “afinitatea” unor politicieni romani catre gazele de sist: de ce Polonia a esuat?

Fracking Setback in Poland Dims Hope for Less Russian Gas
Poland’s ambition to achieve energy independence from Russia is being undermined by drillers giving up on the nation’s shale wells after disappointing results.

Nu le-au dat americanii destula tehnologie sau de ce minunea americana nu se replica si in Polonia cu toata deschiderea maxima, buna organizare de inspiratie germanica de care Polonia a dat dovada, extraordinara infrastructura (comparativ cu Romania), asimilarea ridicata a fondurilor europene, economia dezvoltata care ar garanta cererea, etc. Resursele de sist in Polonia au fost un mare fiasco. Poate lipsa creditarii la dobanzi zero sa fie cauza?

2. atacarea Rusiei; americanii vazand ca nu e de gluma cu Putin, si inspirandu-se din finalul razboiului rece, planuiesc sa dea jos cu pretul la petrol si la gaze pentru a secatui veniturile rusilor; un factor important in ecuatie ar fi Arabia Saudita si celelalte colonii din OPEC; neavand de ales, sauditii au acceptat cerinta si vor tine pretul jos, la unison cu bancherii americani care s-au angajat sa nu traga in sus de petrol prin derivate si probabil au oferit garantii si de alta natura; de exemplu garantia ca Statul Islamic nu va ataca Arabia Saudita! Nu este exclus ca SI sa fie doar o unealta pe care americanii o folosesc dupa cum le e interesul: cand impotriva lui Assad, cand ii ameninta pe turci, cand pe iranieni, cand pe arabi etc. Din haos la ordine, dar nu la orice ordine ci la ordinea dorita de Imperiu. Din toate variantele mie asta mi se pare cea mai probabila desi consecintele strategiei, daca se va continua pe termen lung vor fi devastatoare. Mai intai va pica Venezuela, apoi nu se stie cu Iranul ce se va intampla care de asemenea traieste din petrol si pe langa pretul mic are si probleme cu desfacerea, putini clienti mai cumpara de la Iran ignorand astfel sanctiunile impuse de americani. Rusia are insa rezerve pe termen lung si atacul din afara nu face decat sa uneasca poporul in jurul tarului. In plus, caderea rublei are un efect cu totul ciudat: ceea ce japonezii incearca de ani de zile sa reuseasca pentru a stimula exporturile: devalorizarea monedei, rusii s-a trezic cu acest “cadou” peste noapte. Evident sunt si aspecte negative ale prabusirii monedei: cei cu bani vor plati dublu pentru Wisky si importuri. Insa oamenii de rand, masele mari care traiesc pe seama statului, nu au inca probleme si va mai trece ceva pana sa auzim ca rusii au iesit in strada din cauza foametei. Sa nu uitam ca foamea e singura care scoate oamenii in strada – oricat probleme ar fi, oricata dictatura, pana nu ajunge durerea la burta, oamenii se descurca si tolereaza dictatura. Atentie, aici vorbim de mase, nu de indivizi sau exceptii care nu au insa puterea sa dea peste cap regimul – care este de fapt intentia americanilor. Ba chiar, e posibil ca slabirea rublei sa fie favorabila cresterii consumului intern si cresterii exporturilor. Repet, desi rubla nu e yen, japonezii incearca sa slabeasca moneda si nu prea reusesc tocmai din cauza ca nu sunt alternative si investitorii cauta randamente. Momentan, se pare ca a fost un atac concertat, multi investitori au iesit si au scos dolari si de aceea a picat rubla. Insa cand va incepe sa curga gazul pe conducta spre chinezi si armele rusesti sa coste la jumatate fata de cat erau acum un an, situatia se va schimba. Rubla era oricum supraevaluata, ca si leul. In cautarea de randamente, banii au tot fugit dupa orice mizilic. O moneda lasata insa libera, sa fluctueze acolo unde ii este locul, este precum un dig de protectie pentru un sat amenintat de viitura. Forbes zicea intr-o conferinta zilele trecute ca Putin nu stie sa foloseasca aurul ca sa apere moneda desi are destul aur. Altii zic insa ca Putin converteste toate intrarile de dolari de pe resurse in aur.

Varianta asta daca e adevarata, poate fi usor clasificata la razboiul tarifar despre care am mai scris destul in articole mai vechi.

3. scaderea cererii din cauza contractiei economice; acest punct nu este contestat de nimeni, doar ca nu ar justifica pe deplin amplitudinea prabusirii; este evident ca asistam la o contractie economica si ca atat China, Japonia cat si Europa au probleme majore si deja armele bancilor centrale s-au epuizat; dupa cum am spus insa si la punctul 1, contractia nu s-a petrecut in ultimele 2 luni; cata contractie sa existe ca sa justifice prabusire cu 40% in decurs de 2 luni? sa fii fost insa oare declansata o reactie in lant care sa alimenteze si sa mentina prabusirea? speculatii …

Dupa cum vedeti sunt 3 cauze principale si nu m-ar mira daca toate ar avea o contributie. Nu vreau sa intru acum in consecintele acestei prabusiri. Doar o sa ma repet spunand ca singura certitudine cu privire la caderea pretului petrolului este ca pretul la benzina in Romania nu va scadea din cauza accizelor. Sau daca va scadea, va fi pentru o scurta perioada pana cand guvernantii se vor prinde de oportunitate si vor creste iar accizele.

Cu privire la aur, nu am mai scris nimic dupa esecul referendumului din Elvetia pentru ca am astepta sa se clarifice apele. Deci elvetienii au votat cam 70% impotriva, nu au fost de acord ca Banca Nationala a Elvetiei sa mentina 20% din rezerve in aur. Masura ar fi decuplat francul de euro, ar fi crescut pretul aurului si ar fi periclitat exporturile Elvetiei – desi ar fi cateva observatii de zis si aici. In principal, daca decuplarea s-ar fi facut treptat, afacerile ar fi putut sa se ajusteze si apoi avand banii carca, statul ar fi putut sa compenseze minusurile economiei prin diverse programe, dar nu s-a vrut. Nu ma intru in comentarii despre referendum, doar amintesc ca batalia pentru aur nu e pierduta, ba din contra. Dupa cum subliniam si intr-un comentariu, “da, pare o infrangere; dar e doar o mica batalie; poate s-a pierdut sansa ca sa se rezolve niste probleme la nivel oficial, la nivelul statelor; urmeaza insa multe miscari in subteran; pare putin 30% din populatie care sa inteleaga ce inseamna aurul? mie mi se pare imens si in nici un caz lucrurile nu se vor opri aici; voi face insa o pauza cu Elvetia, am un presentiment ca evenimentele viitoare vor clarifica mai mult incotro se indreapta lucrurile cu aceasta tara deloc lipsita de importanta si care nu degeaba are cea mai tare moneda din lume” (sursa)

Nici nu s-a uscat bine stampila elvetienilor, ca peste noapte, Olanda a anuntat ca si-a repatriat 20% din rezerve: 122 tone de aur au fost mutate de la New York inapoi in tara. Nimic nu s-a auzit inainte, nici un referendum, nici un protest, nimic. Au tacut si au facut. In comparatie cu nemtii care au incercat si nu au reusit – americanii le-au dat inapoi doar vreo 5 tone si apoi au anuntat ca renunta sa il mai ceara inapoi. Unii speculeaza ca nemtii cand au cerut aurul, credeau ca americanii il au. Cand au aflat insa ca americanii nu il au si daca nemtii chiar il vor, americanii o sa fie nevoiti sa cumpere de pe piata si sa loveasca puternic in derivatele bancherilor, Deutshche Bank si alte banci nemtesti integrate profund in sistem au protestat si Banca Nationala a renuntat. Deci, facand parte din sistem nemtii au inteles ca nu e momentul sa provoace cutremure aiurea pe princpiul “dai in mine, dai in tine”. La olandezi, probabil cantitatea fiind mai mica nu au fost probleme – desi dupa cum vedem nici ei nu au repatriat tot, ci doar partial.

Mai nou, vantul repatrierii bate si in Austria. Dupa ce au pierdut drastic in Europa de vest, probabil austriecii se pregatesc de New Bretton Woods – ce o insemna el si exista tentative de a cere bancii nationale repatrierea.

Iata deci ca Elvetia nu a fost un esec total si dupa cum spuneam, am un feeling ca lucrurile nu se termina aici. Pana una alta, aurul pica si el mana in mana cu petrolul, dar nu e ceva iesti din comun. Si inainte de criza din 2008, aurul a picat, si cresterea a inceput abia ulterior crashului.

In incheiere, mai avem o stire cu privire la aur: Ucraina declara ca aurul bancii nationale a disparut. In mod miraculos, ca si in Romania din tranzitie in Ucraina incep sa dispara bunuri ale statului: resurse alocate la straini, aurul dispare, companii preluate de “investitori” straini. Oare ce forta interna sa fie atat de puternica incat sa forteze banca nationala sa urce aurul in avion si sa zica “Good-bye”? Oare a fost aurul platit de ucrainieni in schimbul vreunor garantii militare? Daca da, unde sunt acestea, caci cand a fost in SUA, presedintele lor s-a intors cu … ajutoare umanitare: cateva salopete, echipament medical etc. Niet arme, niet tancuri, niet tunuri, niet avioane sau alte jucarii folositoare. Faptul ca deja ucrainienii au straini in guvern dintre care ministrul de finante – o tanara bursiera ca pe la noi – a lucrat chiar in Departamentul de Stat al SUA, ne da de inteles ca cel mai probabil, guvernantii au oferit aurul pe tava pentru niscavai comisioane, avand in vedere ca momentan nu vedem nici un rezultat palpabil in ceea ce priveste ajutorul vestului. Un comentator rauvoitor glumea ca nu este exclus ca aurul ucrainienilor sa fi ajuns chiar pe mana lui Putin, avand in vedere ca acesta cumpara aur fizic cu sumele castigate din vanzarea de resurse. Si cum la bursele de resurse este un mare deficit de aurul fizic, nu este deloc imposibil ca aurul ucrainienilor sa fii fost topit, refacut lingouri si vandut la rusi. Asta mai ales tinand cont ca si din aurul repatriat catre nemti, lingourile erau noi, nu erau cele originale, de unde unii speculeaza ca americanii nu mai au aurul original, ci doar acopera ce trageri au cu ce pot sa cumpere fizic, pe masura ce vin cererile.

Deci petrolul si aurul (scriptic) se prabusesc. Tendita continua, dolarul se intareste – si asta putem sa o vedem si noi. Europa este in prag de conflict intern cu privire la cumpararea de bonduri, planul lui Junker are probleme cu finantarea. Semne (nu prea) bune anul are pe sfarsit …

Răzbunarea Elveţiei (în curând)

30 noiembrie – ziua in care in Elvetia va avea loc un referendum care probabil va avea consecinte mult mai mari pentru romani decat proaspetele alegeri prezidentiale. Despre ce se voteaza am mai vorbit aici. Despre consecinte – poate in curand. Cert este ca fiecare trebuie sa se pregateasca cum poate sdi cum stie de acest potential cutremur. Chiar daca votul nu va fi pentru aur, un semnal s-a transmis si e probabil doar o chestiune de timp. Mai nou am auzit ca chiar si un membru al boardului BCE a mentionat, printre alte masuri neconventionale potentiale din categoria “vom face tot ce trebuie ca sa mentinem euro”, eventualitatea cumpararii de aur de catre BCE pentru a devia deflatia inevitabila si care deja musca din sperantele subrede de iesire din criza si evitare a imploziei. Dar pana atunci, iata cateva stiri legate de referendum:

Swiss to Vote on Central Bank’s Gold (WSJ)

Those euros, the organizers say, have linked Switzerland to a currency that has been devalued in the wake of the financial crisis.

Devaluarea ca devaluarea, problema e ca elvetianul de rand simte inflatia in ciuda cosmetizarii cifrelor. Daca la noi se voteaza impotriva lui Ponta sau Basescu, elvetienii pot sa forteze mana Isarescului lor sa faca ce vor ei. Isarescu nostru vrea leu slab, elvetienii vor franc tare si macar un sfert din el, din aur.

* * * * * *

Gold Prices Slip From Three-Week High

Business and political leaders have spoken out against the proposal in the lead up to the vote, citing risks to the Swiss National Bank ’s ability to protect the economy.

Ideea e ca evident cand 25% din rezerva bancii nationale o sa fie in aur, francul o sa explodeze si firmele care exporta o sa aiba probleme.

* * * * * *

Banksters Warning Swiss Citizens a Yes Vote on Swiss Referendum Will Unleash GOLD’MAGEDDON

This past week, the surprise announcement came that the Dutch National Bank, has just finished repatriating 122 tonnes of gold from the New York Federal Reserve! […] Witnessing another neighboring European country receive millions of ounces of gold, with the greatest of ease, has to be causing the Swiss populace to ask some mighty dangerous questions right about now(with just days to go before the historic gold repatriation vote on November 30th)!

Inca un boost pentru campanie. Dar nemtii ce au de zis de danezi, cand ei au esuat sa repatrieze aurul?

* * * * * *

SNB chairman warns of ‘dangerous’ Swiss gold initiative ahead of vote

“The initiative is dangerous because it would weaken the SNB,” Thomas Jordan said in remarks prepared for a public speech at a church in Uster, near Zurich.

Oare ce-o fi cautat in biserica?! Anyway, baietii si-au intetit propaganda caci le cam tremura chilotii. E posibil sa sperie populatia la greu cum au facut si grecii cand Syriza era sa obtina guvernarea si promitea iesirea din UE.

Support among Swiss voters for the initiative has slipped to 38 percent, an opinion poll showed on Wednesday, falling short of the majority backing it needs to become law. Support in a survey conducted last month was 44 percent.

44% e o cifra imensa, arata cat de educati financiar sunt elvetienii. La noi nici ziaristii nu se ia de Isarescu cand loveste in leu si il face slab. In 6 ani de criza nimeni nu l-a intrebat de masa monetara, de ce a crescut atat de mult si cum de inflatia nu se pupa cu cresterea m-urilor. Cat despre elvetieni, nu se stie ce se poate intampla intr-o saptamana. De fapt nu sunt sigur ca cifrele date de Reuters sunt corecte, am mai auzit o varianta in care procentul pro-gold este de peste 50%.

Răzbunarea Elveției

Sau mai bine zis, razbunarea elvetienilor. Un referendum cu un impact potential mult mai mare poate chiar si decat esuata deja rupere a Scotiei de Marea Britanie va avea loc in Noiembrie in Elvetia. Elvetienii vor fi chemati la vot sa isi dea acordul cu privire la:

– interzicerea vanzarii aurului bancii nationale si obligativitatea ca 20% din asseturile bancii nationale sa fie stocate in aur

– repatrierea aurului

Elvetia a suportat doua mari socuri in anii recenti:

legarea francului de valoarea euro-ului: in esenta distrugerea puterii proprii monede sub falsul pretext al protectiei economiei; in timp ce tiparnitele de dolari si euro rulau la viteza maxima, francul se intarea, ceea ce a provocat oarecare probleme companiilor producatoare din Elvetia; evident, existau o mie si una de alternative la pegul francului de euro, dar bancherii centrali reprezinta o specie aparte de draci care nu misca in front; s-au folosit de acest pretext pentru a cumpara masiv euro astfel incat cursul francului sa ramana relativ constant la euro (~1,2). Cel putin, pentru a proteja firmele, banca nationala a Elvetiei  ar fi putut sa mentina un canal (sau banda) de variatie cum pretinde Isarescu ca face el si sa permita intarirea francului treptata. Astfel firmele aveau timp sa se ajusteze si isi reglau afacerile corespunzator. Din motive insa mai mult de solidaritate financiara decat de protectie economica sau strategie monetara, bancherii centrali elvetieni mentin valoarea constanta, francul legandu-se la gat cu acelasi streang cu care este legat euro, desi Elvetia este teoretic o tara independenta si desi oricum este destul de dependenta de UE chiar daca are o moneda diferita. De facto, prin aceasta legare, Elvetia a trecut deja la euro, desi elvetianul de rand nu a votat acest lucru. Nu acuzam insa 100% pe cei care au facut peg-ul. Cel putin, Elvetia are posibilitatea tehnica oricand sa renunte la peg si intre timp au strans o carca de miliarde de euroi pe care in deflatia actuala, daca o sa ii imparta la elvetieni, PIB-ul per capita in Elvetia o sa explodeze. Daca nu ma insel, au fost chiar si initiative care tatonau in jurul ideii ca aceste sume acumulate sa fie impartite la popor si fiecare cetatean elvetian sa primeasca lunar o alocatie de aproximativ 2000E/persoana – bani gratuiti de la banca nationala, drept rasplata pentru puterea francului elvetian care este un bun al tuturor elvetienilor. Este insa doar o amagire, deocamdata in afara nivelului de trai ridicat, elvetienii nu se bucura de acesti bani gratuiti si probabil nivelul frustrarii survenite din aceasta situatie se va vedea cu ocazia viitorului vot.

capitularea in fata SUA cu privire la secretul bancar: oricat de mult au rezistat, bancile elvetiene nu au avut incotro si au fost nevoite sa renunte la secretul bancar – principalul lor atuu istoric; renumele bancilor elvetiene, siguranta si garantia discretiei care o ofereau clientilor din intreaga lume a fost spart si probabil vom asista la un declin al volumului total stocat in Elvetia; nu voi intra in detalii despre cum s-a intamplat asta si pana unde a mers perversiunea metodelor folosite de UE dar mai ales de SUA pentru a-i convinge pe elvetieni sa se alinieze “imperiului”; voi da doar un exemplu: fiscul german a cumparat date furate de functionari bancari elvetieni pentru a acuza (si probabil condamna) persoane si/sau  firme de evaziune; cert este ca nu prea mai exista cale de intoarcere si Elvetia nu prea mai prezinta nici un avantaj  pentru clientii care preferau randamente minime sau chiar deloc doar pentru a avea parte de confidentialitate;

In fata acestor doua socuri, este foarte posibil ca atat populatia cat si bancile elvetiene sa isi uneasca fortele si sa voteze “DA” la viitorul referendum, provocand un soc sistemului financiar actual bazat pe bani virtuali si credit nelimitat. Nu este deloc exclus ca aurul sa explodeze in curand, fie si doar in anticiparea unui vot pozitiv. Daca balanta votului va fi la fel de incerta cum a fost in Scotia, cu siguranta aurul va sparge noi recorduri. Asta in caz ca referendumul nu este blocat intre timp prin cine stie ce tertipuri – caz in care intr-adevar ar arata frica si spaima Imperiului in fata ultimei baricade impotriva totalitarismului bancar fara granite: democratia elvetiana.

Keiser Report: Avertizări proaspete cu privire la situaţia crizei creditelor

– ca sa mentina cursul francului elvetian legat de euro, Elvetia a cumparat euro – in special – peste 450 miliarde;
– se pune problema ce sa faca cu banii astia; o idee ar fi sa faca un fond de investitii suveran, cum are Norvegia si Quatar, de exemplu;
– desi in Elvetia se poate vota pentru orice, cand cineva cheltuieste 400 miliarde de euro, nu se poate vota, pentru ca Banca Centrala a Elvetiei este independenta;

Peg-ul francului de euro: încă o etapă de război tarifar

Pentru ca elvetienii nu au tiparit franci indeajuns, in timp ce americanii au tiparit cateva trilioane iar zona euro se afla in pragul colapsului iminent, francul s-a intarit. Banca Centrala a Elvetiei putea pur si simplu sa tipareasca bani si sa le dea la oameni ca sa beneficieze astfel de increderea pe care oamenii o au in economia elvetiana. Insa pentru ca popoarele nu trebuie sa beneficieze de nimic, daca cand e lipsa de bani se tiparesc, cand sunt prea multi bancile nationale intervin si cauta sa tina sub control cursul prin alte mecanisme decat cele ale economiei de piata.

Dar sa ii lasam pe elvetiei cu ale lor si sa tratam rece si de la departare acest eveniment. Dupa parerea mea, manevra nu se incadreaza decat in contextul razboiului valutar, poate chiar la granita cu razboiul tarifar, avand in vedere mai ales si termenii folositi de BCE in anuntarea acestei bravari:

Cu efect imediat, nu vom mai tolera o rată de schimb sub nivelul minim de 1,20 franci elveţieni pentru un euro. SNB va impune acestă rată minimă cu maximă determinare şi este pregătită să achiziţioneze masiv valută.

Despre razboiul valutar am mai discutat aici. Nu stiu insa daca am mentionat clar acolo ca razboiul valutar nu este decat precursorul razboiului tarifar. Dupa ce vor termina cu devalorizarea valutelor proprii, pentru ca sa sustina pe linia de plutire economiile proprii, tarile vor impune din nou tarife comerciale si chiar limitarea preturilor pentru a evita hiperinflatia. Si aceasta etapa este doar inca un pas catre razboiul mondial, asa cum s-a intamplat si in anii 30.

Banca Naţională a Elveţiei menţine rata dobânzii la 0,25% dar opreşte achiziţia de bonduri

banca-elvetieiRata de 0,25% este mentinuta inca din Martie. Banca va continua cumpararea de moneda straina. Francul a cazut in raport cu dolarul si cu euro. Economia Elvetiei a iesit din cea mai mare recesiune in 30 de ani in trimestrul al treilea cu o crestere de 0.3% a PIB-ului, dupa ce Banca Nationala a micsorat rata de imprumut a cumparat bonduri corporationale si a cumparat moneda straina pentru a opri intarirea francului si pentru a stavili deflatia. Pe 30 Noiembrie, guvernatorul a declarat ca semnele cresterii nu inseamna ca toate problemele au fost depasite.

In declaratia recenta, Banca a mentionat ca “persista inca un grad mare de incertitudine legata de cum va evolua situatia finantelor in continuare”

Sursa: Bloomberg