Euro-baba-oarba

Europa se afla intr-o stare de asteptare a urmatoarei lovituri sub centura. Practic in acest moment, suprizele pot sa sara de oriunde: Portugalia, Spania, Italia, Irlanda, etc. Tocmai de aceea, europeni au decis si ca in cazul Ciprului sa nu apeleze la cele doua fonduri de stabilitate financiara create pentru a preveni deraierea sistemului bancar, deoarece se asteapta de azi pe maine ca o noua criza sa loveasca in oricare dintre tarile enumerate si sa aiba nevoie de bani in situatii mult mai complicate decat a constituit Cipru.

Italia – pe langa faptul ca nu are inca un guvern, Italia este de departe pericolul principal mai ales prin prisma riscului politic. Mai pe sleau, Beppe Grillo ameninta cu intoarcerea la lira si alte minuni cu care si Siriza grecilor i-au speriat pe nemti pana acolo incat Merkel a trebuit sa mearga sa faca campanie pro-europeana in Grecia. Iar daca pe greci europenii au avut cu ce sa ii ameninte, in cazul italienilor nu va fi la fel de usor. Dar nu doar Beppe este sperietoare pentru eurocrati cat si o eventuala intoarcere a lui Berlusconi care mai ales in noile conditii va promova si mai mult legaturile cu Rusia amicului sau Putin si va pune umarul astfel la ingroparea Europei. Italia sufera insa in primul rand de un sistem bancar falit care se ingroapa pe zi ce trece prin achizitia de obligatiuni guvernamentale italiene pe care le plaseaza apoi prin repo-uri la BCE si reusesc astfel sa supravietuiasca de pe o zi pe alta. Intre timp, speriati si de “solutia Cipru” depunatorii isi transfera depozitele in bancile din nord sau in offshore-uri.

Nu degeaba am numit acest articol baba-oarba. Sistemul bancar este falit in mai multe tari. Sa luam de exemplu Irlanda care dupa ce a mai fost “salvata” o data, si dupa ce a implementat masurile de austeritate cerute de Troika, acum se afla nevoita sa apeleze din nou la ajutor european pentru proptirea bancilor. A venit prea devreme vremea scadentei la credite si Irlanda precum Moromete, n-ar cu ce sa plateasca. Prin urmare, sarmanii cer indurare de la stapan si vor o prelungire cu inca 7 ani a scadentei. Similar si Portugalia vrea o prelungire deoarece situatia s-a inrautatit si mai mult de cand a fost salvata iar mai nou, oricata austeritate incearca sa “implementeze” guvernul se loveste de tot felul de piedici, cum ar fi Curtea Constitutionala care a blocat taierea celui de-al 14 lea salariu si celei de-a 14-a pensii.

De Slovenia nu mai zicem nimic pentru ca la ce nevoi are, foarte probabil va primi un mic mizilic acolo ca sa trecem peste problema rapid, desi unii vor fi tentati sa foloseasca si aici “template”-ul Cipru. Avand insa in vedere ca unda de soc produsa in Cipru inca nu si-a terminat plimbarea pe apele tulburi ale transferurilor bancare, este mica probabilitatea ca sa mai auzim de confiscarea depozitelor prea curand.

Spania, cu toata austeritatea aplicata si cu toate maririle de taxe, nu si-a atins deficitul tinta si va fi si ea urecheata de Troika. Dar deficitul mare e doar una dintre micile probleme ale Spaniei, principala problema fiind somajul crescut. Daca Troika mai poate trece cu vederea niscavai neputinte ale spaniarzilor, cand ai milioane de tineri in toata puterea, stand acasa ca nu au ce sa faca, mai devreme sau mai tarziu, acestora le vor veni cateva idei, cu tot calmul si autocontrolul faimos al toreadorilor.

Franta, ravasita de scandaluri politice si incorsetata de impozite si taxe crescande care incearca sa mai adune ce se mai poate de pe la bogati in lipsa altor idei de lupta cu criza, nu are alte solutii decat sa porneasca razboaie in Africa. Undeva in adancul lor, francezii stiu ca daca au dus-o bine vreodata a fost pe spinarea sclavilor. Economia sta prost de tot, guvernul a ratat deficitul si cresterea infima de 0,8% pe care si-o propusese iar politic, socialistii nu prea au cu cine sa se uneasca in UE impotriva Germaniei care preseaza pe pedala austeritatii si numeste Franta “copilul problema”.

Lucrurile incep insa se se imputa si in Germania: exportul scade neasteptat in timp ce Soros le recomanda nemtilor ca daca nu se hotarasc prea repede sa accepte euro-bonduri, ar face mai bine sa iasa din UE. Nu dam doi bani pe ce spune Soros, dar nu pentru ca nu ar avea deloc dreptate ci pentru ca Soros nu ii stie pe nemti: decat sa mearga pe cai ocolitoare necunoscute, nemtii prefera sa care ei magarul in spate si sa treaca balta. Si asta cu riscul de a se scufunda cu tot cu magar in mlastina.

Dincolo de problemele economice, sociale si politicie, in subteranul sistemului financiar, Europa are de facut fata crizei exodului depozitelor din bancile tarilor aflate la ananghie catre alte banci, atat din nordul bogat dar nu numai. Chiar daca o mica parte din aceste depozite ies din UE, dezechilibrul este major si pe langa problematica salvarii bancilor cu probleme, ramane temerea investitorilor care poate da jos nu doar cu bancile dar si cu statele prin marirea costului de imprumut.

Poate singurul lucru bun pentru Europa in perioada asta este faptul ca Japonia se pare ca se duce la fund mai repede. Vom vedea insa daca bancile zombi japoneze vor avea curajul sa isi faca seppuku cat de curand sau vom asista la un nou miracol japonez: dezombificarea bancilor zombi.

Zona EURO: industria in declin in ultimul trimestru din 2012

In timp ce ziarele de economie romanesti nu se mai abtin sa exalteze la performanta leului care nu mai scade in raport cu euro ci se intareste precum Fat-Frumos, industria europeana se afla la conte de avarie inca din ultimul trimestru al anului trecut si perspectivele sunt sumbre, mai ales si avand in vedere intarirea euro-ului in raport cu dolarul ceea ce va afecta negativ exporturile zonei euro.

Iata doar cateva statistici:
– nivelul scazut din luna Noimebrie 2012 nu a mai fost atins din Aprilie 2010
– Noiembrie 2012 a scazut cu 1.6% fata de Octombrie 2012 care si ea a scazut cu 1,4 fata de Septembrie 2012
– Noiembrie 2012 a scazut cu 3.7% fata de Noiembrie 2011
– tarile cu cea mai mare scadere (fata de anul trecut): Italia (-7.6%), Spania (-7.2%), Irlanda (-6.6%)

zona-euro-pib-productie-industriala

Sursa datelor: Eurostat
Sursa graficului: Pictet

Dezmăţul eurobabiloniei

„Ne-am săturat să ne critici şi să ne tot spui ce să facem. Spui că urăşti euro şi acum vrei să intervii în întâlnirile noastre”, s-a răstit Sarkozy la Cameron, care momentan se confruntă cu un vot important în parlamentul de acasă. Este vorba despre susţinerea unui referendum naţional privind retragerea Marii Britanii din UE. Cameron şi-a păstrat calmul în ciuda afrontului preşedintelui francez, spun surse europene. (Sursa: Adevarul)

Certurile intre liderii europeni au capatat deja niveluri atat de penibile incat ne-am putea intreba pe bune ce sens are tot taraboiul asta? Este Sarkozy un mare guraliv si un francez iute ca un ardei si cu ceva infipt in fund, sau pur si simplu visul european s-a blocat in meandrele negocierilor pentru gasirea unei solutii despre care nimeni nu are habar care va fi aceea si cine ar trebuie sa o impuna si sa o impinga spre finalizare.

Pas cu pas, micile neintelegeri si micile fisuri existente intre europeni din totdeauna si care nu apartin doar unei normalitati familiare – in nici un caz francezii nu se simt frati cu englezii – se transforma in falii uriase peste care va fi din ce in ce mai greu de construit poduri. Se vor cauta mii si mii de solutii de a prelungi podurile actuale cu tot felul de noduri, care de care mai intortocheate pentru ca trebuie demonstrat ca pana nu avem un stat si un pumn care sa ordone tuturor, europenii nu vor putea sa ia o decizie impreuna. De ce musai s-a ales tocmai formula asta, de ce s-a deschis cutia pandorei prin moneda unica si nu s-au oprit cu unificarea la piata comuna nu se mai intreaba nimeni acum – istoriile alternative sunt interesante doar pentru un mic numar de oameni, pentru gloata prezentul este singura cale si din asta ne alege cu un pagubos viitor.

Intr-un interviu la Bloomberg, un administrator al unui fond de investitii spunea ca in SUA, cand un stat ramane fara bani, tiparesc hartii, umple cateva camioane, le trimit la granita fara sa stie nimeni si se afla despre asta abia peste cativa ani. Asa ar trebui sa faca si europenii, concludea el, cu dezamagire. Cat de penibila este viziunea lui si cate de penibila este toata lumea civilizata actuala daca totul se reduce la tiparnita, daca nimeni nu e in stare sa gandeasca si sa implementeze un sistem de distributie corecta a resurselor intr-o societate normala, umana, care doreste pacea, bunastarea si linistea tuturor. O astfel de societate este insa utopica si daca pana acum am avut macar pacea intr-o oarecare forma, pe langa bunastare si liniste, foarte probabil vom pierde si pacea. Vedem asta din circul pe care ni-l ofera conducatorii nostri. Nici al nostru presedinte nu s-a dezmintit: a dat cu nuca in perete si i-a luat pe europeni la rost pentru performantele proaste ale Romaniei. Cat de paralel trebuie sa fie cu realitatea daca el crede ca astfel aducem noi contributie la rezolvarea crizei europene si daca el da vina pentru ratingul nostru jalnic si deficitele aiuristice pe care le facem, pe situatia bancilor europene.

Show-ul insa doar a inceput, stai sa intre in scena si italienii, si olandezii si toti ceilalti si sa se dea drumul la constructia de bisericute in marea familie dezbinata. Atunci sa te tii, Babiloane!

 

Câteva scenarii pentru Europa

  1. Grecia intra in faliment
  2. Grecia renunta la euro (urmata de alti porcusori);
  3. Germania renunta la euro;
  4. Guvernul german suporta parte din datoriile grecilor (si ale altor porcusori);
  5. Europa se destrama, lumea se prabuseste: bancile cad, sistemul financiar inceteaza sa mai functioneze, comertul international este blocat, statele intra in disolutie.
  6. “Singura” solutie

Sa le luam pe rand, cu mentiunea ca mai multe scenarii se pot desfasura in paralel, asa cum unul il poate precede pe altul.

1. Grecia intra in faliment

Daca creditorii ar fi permis, Grecia intra de mult in faliment. Insa creditorii nu vor sa aiba pierderi si mai ales nu vor sa creeze precedente, pentru ca dupa Grecia ar putea urma si Irlanda si Portugalia si altii. Intrarea in faliment din proprie initiativa ar insemna un curaj nebunesc al politicienilor greci de care nu sunt in stare pentru ca daca erau o faceau deja cand situatia nu era atat de fierbinte ca acum. Intrarea controlata in faliment ar fi fost solutia optima pentru ca ar fi evitat calvarul prin care trece acum economia Greciei si ar fi permis pietelor sa poata prelua socul in conditii optime, stiut fiind ca perceptia este mereu mai dureroasa ca realitatea, cum spunea Isarescu astazi ironic (ca o paranteza, as fi curios daca nu ar avea ce sa manance ce l-ar durea mai mult: perceptia ca are burta goala sau realitatea ca in burta lui chiar nu e nimic). Programat sau neprogramat, falimentul Greciei este cel mai probabil scenariu care ni se infatisaza acum. Ce va urma insa depinde si de contextul in care se va intampla.

2.  Grecia renunta la euro (urmata de alti porcusori)

Se discuta mult despre posibilitatea ca Grecia sa renunte la euro si sa revina la drahma. Solutia aceasta ar fi impusa in ideea ca nefiind in stare sa plateasca datoria externa, Grecia va trece la drahma, va da decret ca datoria externa sa fie platita in drahma, va devaloriza drahma in raport cu euro, va tipari drahme cat o sa fie nevoie si isi va plati astfel datoriile. In acest scenariu ar fi de mentionat:

– creditorii vor avea de pierdut imens, drahmele pe care le vor primi de la greci nu le vor fi de mare ajutor; bancile vor fi nevoite sa reevalueze asseturile pe care le detin in jos si prin urmare vor avea nevoie de capitalizare fara de care vor pica una dupa alta, ca un domino virtual; marea problema este ca o simulare a expunerilor nu se poate face, nimeni nu poate stii in avans toate interdependentele intre institutiile financiare;

– grecii vor avea de pierdut si ei, mai ales pe termen scurt: cu drahma lor nu vor putea cumpara nimic din afara, foarte probabil hyperinflatia va incepe chiar in prima saptamana de la schimbare; asadar, parte din datorie o vor suporta si oamenii prin devalorizarea monezii; puterea drahmei va fi data de puterea exportului si a serviciilor oferite de greci, insa intr-o economie ravasita deja de criza, va dura mult pana cand drahma va insemna ceva si va ajuta la revenirea nivelului de trai al populatiei macar la cel actual, cu toate masurile de austeritate luate;

– porcusorii vor suferi prin explozia dobanzilor si a primelor de risc deoarece investitorii vor fi precauti in a mai oferi bani altor state aflate la ananghie pentru a nu pati la fel ca in cazul Greciei; dar nu doar porcusorii, cu exceptia Germaniei si a catorva state nordice care sunt creditori care vor beneficia de dobanzi mai mici – pentru ca banii trebuie sa fie investiti undeva – toti ceilalti vor plati mai mult pentru a lua credite; aceasta situatie nu va duce decat la o escaladare in lant a crizei datoriei suverane

 3. Germania renunta la euro

Dintre toate, acest scenariu este poate cel mai putin plauzibil deoarece Germania fiind creditor, ar avea de pierdut imens in caz ca ar renunta la euro si ar trece la marca. In ziua urmatoare trecerii la marca, aceasta ar exploda, asa cum a facut-o si francul elvetian. Nu doar exporturile germane ar avea de pierdut, dar mai ales bancile care au creditat pe greci si pe alti porcusori in euro. Iar cum euro va pica, mai ales in raport cu noua marca, aceste credite vor cadea si ele si bancile de asemenea vor avea de umplut gaurile care vor rezulta din aceasta situatie. Presupunand ca Germania va tipari pur si simplu marca cum fac americanii cu dolarul, este greu de estimat daca ce se va tipari va acoperi gaurile bancilor, presupunand ca banca nationala va accepta un fel de TARP german.

In acest scenariu, este greu de gandit ce vor face ceilalti daca locomotiva europeana va inceta sa mai mearga inainte. Cu siguranta toata Europa va trebui regandita.  Euro nu va mai avea sens sa existe si probabil urmatorul pas va fi renuntarea la euro a tuturor statelor. De aici inainte, deja ceata este totala, nimic nu poate fi prevazut. Pe cat de putin plauzibil pare acest scenariu, poporul german asta vrea si pentru asta va lupta: noua marca. Germanul de rand cu greu intelege situatia prezenta si nu isi doreste altceva decat sa nu mai finanteze din banii lui pe grecul care nu e in stare sa isi plateasca ratele la credite. Prin urmare, politicienii care vor propune intoarcerea la marca vor avea de castigat, mai ales cand recesiunea va musca adanc si din economia germana, somajul va creste si neamtul de rand va simti mai mult decat la nivel psihologic “povara” Greciei.

Este paradoxal cum Al doilea Razboi Mondial a pornit din povara datoriei nemtilor pe care o aveau fata de altii, iar razboiul care bate la usa va porni ca o consecinta a economiilor pe care ei le au sub forma de credite catre altii.

4.  Guvernul german suporta parte din datoriile grecilor (si ale altor porcusori)

Am mentionat in titlul acestui scenariu ca este vorba de guvern pentru a intelege clar ca nu bancile germane care i-au imprumutat pe greci vor pierde, ci guvernul prin participarea la EFSF. Acest scenariu este cel care se desfasoara in prezent, insa nu se stie pana cand va tine si pana unde va merge. Pentru a putea sa ii imprumute periodic pe greci de sumele imense pe care le au de cotizat la bancheri, guvernul german trebuie sa “mangaie” ego-ul nemtesc si sa arate ca grecii se pocaiesc si regreta pentru “betia” cheltuielilor in care s-au balcarit pana acum. Iar dovada cea mai clara ar fi acceptarea unor masuri de austeritate cat mai drastice, ceea ce e greu de crezut ca se va intampla. Cu fiecare episod din acest horror show, protestele se agraveaza si poporul grec iese in strada. Pana cand, vor zice grecii? Pana cand sa platim bancherii petru creditele masluite oferite politicienilor corupti? Austeritatea va aduce cu ea o cadere economica si mai mare, o dobanda la credite si mai mare si va cere guvernului Germaniei periodic sa convinga poporul german ca gata, aceasta este ultimul trabuc pe care il mai ofera grecilor, dupa care isi ia mana de pe ei.

Daca acest scenariu va mai persista ceva vreme, e posibil ca chiar daca Germania plateste, alte state europene sa nu contribuie cu partea lor la fondurile din care va fi salvata Grecia, ceea ce va pune Germania cu adevarat in situatia de ultimul care stinge lumina. Finlanda se afla in prezent in situatia aceasta, blocand eliberarea transei curente de imprumut catre greci.

Pe de alta parte, avand in vedere cifrele financiare ale altor state, nu e decat o problema de timp pana cand Italia, Spania, Portugalia sau Irlanda vor fi in aceeasi situatie ca Grecia. Ce vor face nemtii atunci? Sa tipareasca euro, cum fac americanii? In aceasta situatie, valoarea euro va pica si bancile germane vor avea de pierdut, ca de altfel toti creditorii Greciei si celorlalti porcusori.

5. Europa se destrama

Mai are rost sa comentam ceva? Nu va fi sfarsitul lumii si nici al Europei, dar … cine nu are sabie sa isi cumpere.

6. “Singura” solutie

Nimic nu este intamplator si cei care au ochii de vazut pot sa vada ca anumite dezechilibre au fost plasate in sistem inca din inceptie tocmai cu scopul de a-l face vulnerabil la un moment dat. Pe scurt, orice student de economie ar putea sa spuna ca o politica monetara unica fara una fiscala unica, mai devreme sau mai tarziu va duce la dezechilibre fatale. Care sa fie motivul pentru care s-a facut aceasta? Cel mai evident pare a fi acela ca fondatorii ideii europene au sperat ca unificarea politica si fiscala sa fie realizata mai repede decat s-a realizat si sa anihileze astfel dezechilibrele acumulate pe parcurs. Motivul pentru care nu au facut-o de la inceput este evident: nici un popor nu ar fi renuntat la suveranitatea totala de la inceput. Asa, pas cu pas, oamenii s-au obisnuit: ba cu un Masstricht care permitea libera circulatie, ba cu euro care ne ajuta sa cumparam oriunde orice cu el fara sa mai ne complicam cu schimburi valutare, ba cu un parlament european unde sa avem si noi trimisii nostri etc. Unificarea nu a mers conform planului, presedintele care il avem acum e o mascota, nu are nici o putere. Prin urmare, a intrat in functiune planul B: nu vreti unitate, nu aveti incotro. Asa s-a ajuns ca presedintele unei tari libere care se crede independenta, sa ceara impetuos federalizarea si unificarea totala a tarilor europene.

Dar oare va rezolva unirea problema creditelor? Si in plus, ce unitate sa mai reusim azi, cand disensiunile sunt atat de mari si cand ideea europeana pierde terenul oricum alunecos pe care cu greu il dobandise? Este posibil ca arhitectii acestei lovituri cu manta sa fi subestimat potentialul de ura reciproca intre popoarele europene chiar si dupa “dolce-vita” anilor in care am fost impreuna europeni. Este uimitor cum doar dupa 2 ani de criza si 1 an de ajutorare a Greciei, nemtii nu prea mai au curaj sa puna piciorul pe plajile grecilor (sau poate nu ii mai inghit pe greci). Asadar, chiar daca la nivel politic se incearca implementarea ideii salvatoare ca unitatea totala este solutia, la nivelul popoarelor, criza vine din afara, ceilalti sunt de vina:  infernul sunt ceilalţi, cum spunea Sartre.

Cu toate acestea, banca europeana sau de ce nu banca globala, va fi solutia miraculoasa finala, pentru ca acesta este si scopul dorit. Elitele au provocat criza actuala nu pentru ca nu aveau bani de ajuns ca sa cumpere orice si sa faca orice, ci pentru ca isi doreau si putere sa domine toata lumea. Iar banca mondiala va fi parghia prin care elitele vor monitoriza si vor controla cele mai mici aspecte ale vietii de zi cu zi ale oamenilor, de la cumpararea unei inghetate pana la istoricul opiniilor fiecarei persoane cu privire la o problema anume.

Setea de putere este greu de inteles pentru ca banii sunt in general in centrul atentiei. Insa pentru cei care au toti banii pe care si-i doresc si isi permit orice, nu le-a mai ramas alta distractie decat joaca de-a Dumnezeu: ingineria sociala.

Articole recomandate:

Peste jumatate dintre germani vor revenirea la marca

Germany Will NEVER Leave the Eurozone—Because It Can’t

Marea Britanie: referendum pentru iesirea din Uniunea Europeana?

Civilizaţia şi anarhia sunt doar la 7 mese depărtare

… spune un proverb spaniol. Cu alte cuvinte, ce desparte pe majoritatea oamenilor civilizati de a se transforma in maimute care lupta pentru teritoriu si mancare cu orice pret sunt 7 mese, sau mai bine zis lipsa lor. Si cand te gandesti ca supermarketurile au rezerve pentru maxim 72 de ore, gamela cu care ne ameninta Sorin Preda pare o perspectiva optimista asupra viitorului. Si asta mai ales pentru ca oamenii de azi nu mai sunt ca oamenii de alta data, desi mancare s-ar mai gasi. Vazand cateva documentare cu grevele din anii 30 din america am ramas uimit de cat de pasnici si linistiti erau oamenii de pe atunci. Observatia mi-a fost confirmata si de un editorialist american care indeamna oamenii sa isi cumpere arme si explica de ce oamenii sunt mult mai salbatici azi:

Economically speaking, we had far more poor during the Great Depression than we do today, so please don’t tell me it’s because our poor are so underprivileged. We also had far less crime in the ’30s.

Asadar, ne intoarcem la tara? Principala problema ar fi daca mai avem timp, pentru ca se pare ca sandramaua se destrama mai devreme decat multi se asteptau si totodata o alta problema ar fi daca suntem pregatiti pentru ca multi se duc la tara doar ca sa faca un pui la gratar, nu sunt pregatiti pentru dezintegrarea societatii.

Eu cred ca inainte de sfarsit Dumnezeu va da multe “secerari” tocmai pentru a-i lua pe cei care nu vor putea sa il infrunte pe antihrist. E posibil ca una dintre acestea sa fie si cutremurul financiar care va urma si care se va lasa cu picat de banci, stare de necesitate, orase distruse, anarhie, foamete etc. Bineinteles, dupa ceva timp va veni o solutie miraculoasa pe care vedem ca unii deja ne pregatesc si ne-o sugereaza. Altii insa incearca sa ne linisteasca cum ca doar se aseaza din nou apele si pestii se fugaresc unii pe altii. Uimitor cum in astfel de vremuri unii vorbesc cu atat de mare usurinta si gandesc atat de simplu incat ai zice ca sunt niste experti in depistarea si diagnosticarea crizelor.

Cat de greu este sa vezi ca asa cum si inainte de cadera bancilor din 2008 a picat mai intai bursa si apoi a venit prapadul iar acum vor pica statele si dupa ele va veni un alt prapad de o alta magnitudine? Deloc greu parerea mea. Si iata inca o intrebare care trebuie sa ne-o punem si sa cautam sa ne pregatim pentru un raspuns corespunzator: cum ne vom comporta noi dupa 7 mese lipsa?

 

Moldova între laba ursului şi steluţele căzătoare

Ascultam cam acum o lună la radio un interviu cu un politruc moldovean. Se discuta despre orientarea Moldovei către Europa şi aderarea la unele valori şi instituţii europene, despre tratate de colaborare şi aderarea la unele principii de drept şi la orientarea societăţii către valorile europene. Am avut o tresărire pentru moment, pentru că limbajul suna similar cu al politicenilor noştri înainte de integrarea României în UE. Tonul, argumentaţia, expresiile englezeşti forţate, şabloanele formaliste de exprimare dorit elevată dar evident dobitoacă, tot ce spunea politrucul păreau un replay cu accent moldovean al discursurilor politicenilor românii care încercau să convingă care mai de care că el e mai european ca contracanditatul lui. Dar nu doar politicienii au avut această boală. Orice şef de birou de la vreo primărie comunală îţi putea cânta aceeaşi placă a alinierii la normele europene, a adoptării legislaţiei europene sau de îndeplinire sau neîndeplinire a aquisului comunitar. Şi fiecare încerca să se încadreze într-un portret al unui viitor ipotetic în care România (acum Moldova) va intra în rândul lumii, va scăpa de orice primejdii ale trecutului (adică ruşii) şi va adera la un nou set de valori (bineînţeles european) care ne va aduce numai bunăstare şi bucurie.

M-a mâhnit discursul, l-am ascultat deşi nu prea am habar de ce se întâmpla în Moldova şi am realizat brusc că momentul în care se află Moldova acum este oarecum similar cu extazul trăit de România înainte de a intra în UE. Mai precis, aspiraţiile şi năzuinţele românilor de peste Prut sunt similare cu visurile pe care şi le făceau românii de dincoace de Prut, cum că vor intra în UE şi astfel vom intra şi noi în Europa, în rândul lumii, în societatea democratică şi prosperă. Ce alternative avem? – întrebau euro-fanaticii. Dacă spuneai că alternativa ar fi să ne vedem singuri de capul nostru, te catalogau în cel mai bun caz nerealist – dacă mediul era unul cu pretenţii elevate – şi ultranaţionalist dacă cel pe care încercai să îl convingi că Europa nu este ceea ce pare era un simplu cartof de televizor spălat pe creier de propaganda de partid. Cum să existe o altă cale când vedem Europa ce bine o duce şi vedem cum ruşii abia aşteaptă să ne integreze ei în CSI la cea mai mica amânare a avântului nostru către Europa? Cum să putem gândi că românii ar fi în stare să crească singuri, fără ajutorul standardelor europene şi fără banii veniţi de la Europa, dar mai ales fără purtarea de grijă a organismelor europene care nu vor mai lăsa pe neosecurişti să ne fure totul cum au făcut după revoluţie. Cum să sperăm la o democraţie şi o libertate reală când neocomunistul Iliescu nu ne mai lăsa o dată în pace şi ne tot trăgea în urmă din avântul nostru către o societate deschisă şi cu adevărat democrată fără infulenţele fantomelor trecutului care nu putea fi realizată decât sub umbrela UE? Într-adevăr, lucrurile păreau atât de clare şi atât de evidente pentru 99,99% dintre români, încât mai nimeni nu s-a ofuscat că nu s-a votat integrarea în UE. Ba chiar îţi era şi ruşine să spui că tu eşti eurosceptic şi că ai avea totuşi alte păreri, pentru a nu fi catalogat extremist.

Acum, nu aş avea să le spun celor care s-au entuziasmat atunci şi celor care nu s-au gândit că era bine totuşi să facem altfel lucrurile un singur cuvânt: proştilor! Uitaţi-vă la Turcia de azi. Turcia a vrut să intre în UE şi aştia nu i-au primit pentru că sunt prea rămaşi în urmă, sunt ne-europeni, sunt prea religioşi şi nu tolerează prea bine protestele homosexualilor. Atunci turcii i-au ignorat pe europeni, au devenit şi mai religioşi, islamismul pare a fi viitoarea politică de stat şi economia Turciei duduie. Economia Turciei creşte pentru că ei nu au fost nevoiţi să dea jos cu tarifele vamale, nu au fost obligaţi să privatizeze la greu şi să vândă tot ce pot la firme franţuzeşti sau nemţeşti ca să îi primească aia în UE, turcii nu prea au avut ce compromisuri să facă pentru că oricum europenii nu le-au cerut nimic, europenilor le-a convenit mereu “rămânerea în urma” a Turciei tocmai pentru a le-o imputa ca inacceptabilă si prin urmare pentru a le putea da un “nu” cât de cât politicos, pentru ca Europa nu are (sau cel puţin nu avea acum 2-3 ani) curajul să spuna nu sincer. Ba chiar, Turcia nu trebuie să ceară aprobare de la UE ca să dea subvenţii la agricultori. Şi astfel Turcia azi creşte mai repede chiar şi decât Germania iar perspectivele sunt cu mult peste ale Germaniei care fiind trasă în jos de porcuşori va trebui să se zbată din toţi ţâţânii pentru a se rupe de euro, a se întoarce la marcă şi a-şi redobândi independenţa, doar dacă nu se scufundă mai înainte împreună cu Europa în viitoarea fundătură din care UE nu va reuşi să se scoată pentru zeci de ani de aici înainte. Ca să nu mai zic nimic de armata Turciei şi importanţa acesteia în vremurile tulburi care vor urma.

Dar revenind la Moldova, mă miră ca moldovenii sunt atât de naivi încât să creadă că a mai rămas vreun os de ros de la rămaşiţele nemţilor şi alte francezilor. E criza fratilor, nemtii nu vor mai face donatii celorlalti in speranta ca vor avea o noua piata de desfacere peste 10 ani (cum au facut cu spaniolii si cu polonezii) iar organismele europene nu sunt cu mult diferite de ce aveati inainte in vechiul soviet, cu mici diferente si nuantari. In Noul Soviet critica partidului este permisa, insa deciziile tot taticii le ia fara ca sa consulte oamenii. Cea mai clara dovada este votarea Tratatului de la Lisabona in Irlanda. Irlandezii au refuzat, europenii au insistat la politicienii irlandezi sa faca si sa dreaga astfel incat acesta sa fie votat, adica oarecum l-au bagat pe gat irlandezilor desi acestia votasera impotriva. Si inca o dovada ca Europa nu e altceva decat un alt fel de Uniune Sovietica: nici in Europa presedintele nu e ales de oameni, ci de o claca bine infipta si secreta care poate fi comparata cu Partidul Comunist care insa lucra pe fata spre deosebire de partidul celor care urmaresc unirea europei si crearea unui organism care nici nu putem banui ce va fi de fapt, avand in vedere situatia actuala.

Daca va supravietui proiectul european, pentru mine nu mai este un semn de intrebare. De ajuns este sa ne amintim ca problemele Greciei si ale Irlandei au fost doar amanate in speranta ca se va intampla o minune si economia isi va reveni peste noapte ca un humpty-dumpty. Bineinteles, porcusori sunt mai multi decat cei care i-am auzit guiţând deocamdata si nevoile lor sunt din ce in ce mai mari, economiile se prabusesc, conditiile internationale se inrautateaza iar Germania nu va vrea si nici nu va putea ca sa ii duca in spate pe toti. Criza financiara nu a trecut, bancile pot sa pice oricand, oricat de mult ar tipari americanii, colapsul social abia urmeaza iar Europa nu doar ca nu mai are ce sa promita celor de la periferie, dar nici nu mai poate sa isi multumeasca proprii cetateni. Nationalismul renaste peste tot,  lupta pentru propriile interese este din ce in ce mai apriga si nici macar ideea nationala nu mai sta in picioare in multe locuri (de exemplu Belgia) oamenii se orienteaza din ce in ce mai mult catre ce au ei de castigat si le pasa din ce in ce mai putin de ce ar putea sa ofere celor care au mai putin ca ei, chiar daca si ei au mai putin decat aveau alta data.

Nu cred ca trebuie sa fi prea inteligent ca sa intelegi ca un neamt nu va privi niciodata un roman sau un moldovean ca pe un partener, iar cea mai evidenta dovada a fost amanarea aderarii Romaniei la Schengen care nu a avut alt motiv decat pur si simplu protectionismul economic si xeonofobia. Suna socant nu? Intr-adevar, insa am argumente. Europenilor (mai ales nemtilor) le e frica de orice tara care ar putea sa creasca si sa le ia lor locul de principali producatori, le e frica ca investitorii sa nu se mute spre est, deja ii urasc pe romani pentru ca au furat Nokia de la Cluj, le e frica ca romanii ar putea produce si exporta la ei, le e frica ca romanilor le va fi si mai greu sa munceasca la ei si sa le fure locurile de munca, le e frica – nu in ultimul rand – ca tiganii ii vor invada si mai mult ca acum. Cum sa doreasca un moldoveam sa devina parte dintr-un club atat de penibil, care nu ofera mai nimic decat un mare vis si care nu rezolva deloc problema Moldovei pe termen mediu-lung, poate doar aduce un nou val de optimism si putin albastru un ochii pe termen scurt, pentru ca oamenii vor crede ca gata, au scapat de rusi, gata problema cu Transnistria o sa se rezolve, gata vom putea exporta vinul nostru mai usor la europeni si vom avea si noi euro, etc.

Trist, pacat ca istoria se repeta chiar atat de repede si chiar atat de similar pentru fratii de peste Prut. Si pacat ca romanii inca o data dovedesc ca nu sunt in stare sa stea singuri in picioare. Si se mai tanguie unii ca ne-am trezit intr-o zona periculoasa, la intersectia imperiilor. Ba unii chiar pe asta pun incapacitatea noastra de a concepe proiecte solide pe termen lung si de a ne tine pe ele si pun oportunismul si delasarea romaneasca pe baza unei false atitudini optimiste si in expectativa fata de un viitor fatidic  invariabil. Tare mi-e teama ca mai mult de cateva mitinguri ale poponarilor si de cateva steaguri albastre pe primarii, Europa nu va mai apuca sa le aduca moldovenilor mult-visata prosperitate si democratie pentru ca s-a cam dus si de pe la ei, vremurile care vin vor fi mult mai grele si pentru ei, iar solutii usoare nu vor aparea peste noapte, statele abia incep sa cada, dar caderea lor nu poate fi deacat incetinita un pic. Nu este exclus insa ca din faramiturile ce vor ramane sa se nasca un nou monstru, dar de ce ar vrea Moldova sa se expuna la un asemenea risc?

Jocul Euro se prăbuşeşte – Nigel Farage (Youtube)

Nigel is the man! Un discurs obisnuit pentru el, dar arata cat de mult inseamna democratia britanica, ce cultura a libertatii poarta omul asta in spate si cum ii ataca pe “pro europeni” care ar intra in pamant numai sa nu il mai auda.

“Barosso parca a vazut o stafie” – genial, i se potriveste si lui Isarescu asta. Ne-ar trebui si noua un Nigel, Vadim e departe, ar trebui sa ia ceva lectii.

Ce e interesant e ca Rompuy nu poate sa uneasca nici Belgia, daramite Europa. Este intr-adevar periculos ce atrage atentia Nigel ca asta le-a zis irlandezilor ca ar fi bine sa voteze intai bugetul si dupa aia sa faca alegeri. Adica, sa uite putin de democratie de dragul salvarii bancilor. Va suna familiar? Se pare ca am reusit sa exportam sistemul balcanic in toata europa si acum ne miram cum de se alege praful de marele proiect …

Ca veni vorba de Rompuy, iata cum il critica Nigel in februarie. Se pare ca avea dreptate pe atunci …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Va recomand si:
Se destrama Noul Babilon?
De ce Irlanda va intra totusi in faliment (un articol in engleza de Reggie Middleton – interesante charturi, sunt curios cum arata pentru Romania indicatorii astia)

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Se destramă Noul Babilon?

Capital: “Uniunea Europeană se zbate să supravietuiască”

Acesta este mesajul președintelui Uniunii Europene Herman van Rompuy, care a tras astăzi un semnal de alarmă privind situația din Irlanda. De asemenea, Spania a fost avertizată de Uniunea Europeană, în condiţiile crizei din Irlanda şi Portugalia, conform presei spaniole – după ce executivul de la Lisabona recunoaşte că se află într-o situaţie gravă, iar cel de la Dublin că a început discuţii pentru un pachet de ajutoare financiare de la UE.

Telegraph: Adevarul oribil incepe sa izbeasca peste liderii Europei

Proiectul European se afla in riscul de a se dezintegra cu consecinte strategice si economice care sunt greu de prezis.

Ziarul Financiar: Irlanda transformă Europa într-un butoi cu pulbere

Miniştrii de finanţe din Europa s-au reunit la Bruxelles şi lucrează contra cronometru pentru a pune la punct un plan care să calmeze pieţele financiare şi să oprească răspândirea crizei în celelalte ţări cu probleme, precum Portugalia şi Spania. Totuşi premierul irlandez Brian Cowen nu crede că se vor lua măsuri concrete în cadrul acestei întâlniri.

Daca ar fi sa inlocuim Irlanda cu Grecia, nu ne-am da seama ca stirile de mai sus sunt de ieri si am zice ca sunt din primavara de cand Grecia a fost la un pas de a face praf Europa. Intre timp s-a mai castigat ceva timp – am putea spune. S-au mai dat niste iluzii, s-au mai gasit niste fonduri, s-au creat mecanismele unei interventii rapide. Problema e ca nu se stie cat sunt pierderile, adica cate credite au facut statele, cati bani au cheltuit fara rost si fara sa se gandeasca daca vor avea cu ce sa plateasca. Fara indoiala, toate investitiile facute nu au dat rezultate, altfel acum aveau de unde sa plateasca ratele si creditorii aveau incredere sa le dea bani in continuare.

Iata deci ca furtul – caci in definitiv ce inseamna proasta gestionare a banilor – este generalizat in europa, nu mai este doar apanajul grecilor, o tarisoara de la marginea europei cu multe influente … nefaste, venite din afara europei. Le place mult europenilor sa ii jigneasca pe turci si sa ii considere nedemni de a intra in UE. I-au tinut la margine aratandu-i cu degetul si privind la ei cu superioritate. Turcia insa este un tigru pe langa porcusori. Iar tarile care se descurca din Europa inca sunt mult sub performantele Turciei in timpul crizei. Ceea ce la urma urmei spune multe lucruri.

Nu stiu cata lume se gandeste cum de intr-o Turcie care nu are civilizatia europeana, nu are disciplina, reguli, recomandari, proiecte etc, lucrurile merg de fapt mai bine intr-o europa care e cum e: birocrata, corupta, prost organizata, incapabila sa rezolve problemele, dar mai ales nesolidara. Lipsa de solidaritate europeana nu poate fi stabilita prin nici un tratat si acoperita de nici o reglementare europeana. Italienii nu ii sufera pe romani, este clar. Nemtii nu vor sa plateasca pagubele grecilor, francezii nu vor sa auda de austeritate si pentru ei UE este un fel de Canada pentru americani.

Ar fi culmea culmilor sa pice UE cand americanii tiparesc bani si cand in mod normal ei sunt vinovati pentru toata criza asta. Asta ar dovedi ca America inca mai are puterea sa invarte lucrurile cum vrea ea.

Cand ursul da navala peste un gup de oameni, important nu e cel care fuge cel mai repede ci problema e pentru cel care fuge cel mai incet. Cam asa e si cu fuga de faliment, intre americani si europeni, europenii sunt cei cu probleme pentru ca au zece picioare, cinspe maini si sapte creiere. Prin urmare se misca foarte greu si este un hei-rup generalizat. Cat timp nu exista solidaritate reala, care nu se poate vedea decat atunci cand neamtul v-a renunta intr-adevar la bunastarea lui pentru ca sa traiasca bine si romanul, nu va exista o Europa unita. O Europa doar pentru corporatii si teste sociale nu ramane decat un experiment periculos.

Desi consecintele spargerii UE pot fi greu de prevazut, eu cred ca e de ajuns sa ne uitam in istorie, ce se intampla cand oamenii sufera de foame? Razboi. Un razboi asadar, pe cat de imposibil pare acum, nu este deloc de evitat atunci cand lumea si europa se vor organiza pe baze diferite. Ganditi-va ce inseamna o Romanie care iasa din UE si din perspectiva integrarii europene? O mare falca de carne, tocmai buna de infulecat  de catre ursul de la rasarit.

Dar nu unde se va ajunge ma ingrijoreaza pe mine, ci care sunt etapele prin care se va ajunge acolo. Adica: falimentul statelor, caderea bancilor, razboaie civile etc

Sa ne bucuram ca UE, noul Babilon, o desfranata fara nici un dumnezeu se va destrama sau sa ne temem ca vom fi inca o generatie de sacrificiu? Sa speram ca poate totusi vom reusi ceva “prin noi insine” sau sa regretam, ca macar de ochii europenilor romanii mai faceau si ei cate ceva bine.

Timpul ne va lamuri, probabil este insa ca nu acum va pica Europa, acum americanii doar mai fac si ei putin zgomot ca sa nu luam seama prea mult la QE2.