#DeleteFacebook & Analytics

Am amanat ceva vreme anuntul renuntarii mele la Facebook deoarece nu mi s-a parut prea important si oricum la cat de mult am promovat Facebook-ul si l-am considerat un fenomen de impact pozitiv, nu prea se cadea sa ma transform in detractor ci sa tac malc ca un fraier care si-a donat prea mult timp pentru ca Zuckerberg sa fie in top 10 miliardari ai lumii.

Ma indoiesc ca lovitura recenta primita de Facebook va avea consecinte pe termen lung. Foarte probil este doar o doza mica de “vaccin” care sa ne faca imuni la ce va urma. Adica, dupa acest fâs, care va trece ca toate fâsurile, lumea se va obisnui ca marii giganti sa vanda date si tool-uri in scopul manipularii oamenilor, pe fata, fara remuscari si fara rusine. Manipularea prin big data & retele neuronale va fi un serviciu care va apare in pagina de servicii a companiilor viitorului apropiat, acest serviciu fiind pe viitor la fel de cum sunt astazi serviciile de realizare site-uri web: ceva banal, legal, de care toata lumea are nevoie si care poate fi oferit de un numar mare de companii, in functie de buget, de la companii mai mici si care fac site-uri mai mult sau mai putin bune, pana la companii mari care fac site-uri brici. Tot asa va fi si cu manipularea trendurilor folosind big data si inteligenta artificiala: un fel de marketing, un marketing nou si mult mai performant.

Intorcandu-ma la Facebook, doresc sa mentionez ca motivul pentru care am renuntat a fost cenzura. Facebook mi-a sters postarile in care am folosit cuvantul “poponar” desi in afara de acest cuvant (care exista in Dex, culmea), postarile nu aveau de ce sa fie cenzurate, eu nefacand nimic grav cum ar fi sa indemn la violenta impotriva poponarilor sau sa ii acuz pe poponari ca ar fi anormali. Nu, stiam ca Facebook cenzureaza si nu am vrut sa le dau prilej. Cu toate acestea, desi cuvantul poponar exista in Dex si nu este interzis, se pare ca pe Facebook este interzis. Probabil sunt mult mai multe povesti de cenzura si probabil la fel este pe toate mediile sociale, desi din experienta mea, cel putin Youtube-ul este inca un mediu liber unde in afara problemelor legate de monetizare, cenzura este accidentala. Monetizarea pe Youtube este o problema reale, datorata in primul rand specificitatii mediului nu atat a calitatii contentului, desi a fost o perioada in care au aparut zvonuri ca unele companii mari s-au retras de pe Youtube deoarece Youtube permitea videoclipuri ale dreptei, ceea ce este deja la limita legalitatii in noul soviet care este SUA.

Iata insa modurile prin care un pierde-vara care isi pierde timpul pe Facebook contribuie la prosperitatea financiara a patronilor Facebook. Furnizarea de continut este de departe cel mai important asset pe care utilizatorii il ofera gratuit Facebook-ului. Fiecare postare, fiecare stire, fiecare poza, fiecare reactie si chiar fiecare like sau chiar o simpla vizualizare, genereaza continut si informatii Facebook-ului permitand intelgentei artificiale din spatele jucariei sa invete si sa devina mai buna. Continutul de asemenea atrage interesul altor utilizatori si este un bulgare care se rostogoleste si ca un rahat care atrage mustele. Reactiile la continut, permit segmentarea, Facebook fiind capabil sa ofere celor care fac marketing unelte sa tinteasca pasionatii de apicultura dintr-o anumita zona care au venituri peste o anumita suma si care intr-o anumita perioada urmeaza sa participe la un anumit eveniment. Astfel, o firma care va participa la acel eveniment (sa zicem un targ) va putea targeta prin Facebook respectivii utilizatori, bombardandu-i cu reclame si pregatindu-o pentru intalnirea de la targ. Exemplul este unul trivial si la o prima vedere nu are nicio umbra de intuneric in el. Care e problema daca eu sunt pasionat de apicultura si urmeaza sa particip la un targ de apicultura ca o firma care produce echipamente de apicultura imi afisaza mie reclame?

Problema cu exemplul de mai sus este una pe mai multe niveluri. In primul rand, aceasta capacitate, de a targeta in amanunt exact publicul tinta, ofera un mare avantaj celor care au acces la ea si poate fi folosita in mult mai multe situatii, nu neaparat situatii pozitive. Cum ar fi de exemplu, daca pe baza comportamentului dumneavoastra pe Facebook, inteligenta artificiala din spatele jucariei ar fi atat de puternica (desi probabil este deja) incat sa se prinda daca ati avut sau nu tentative sinucigase? Insa daca o companie aeriana angajaza o firma de analytics care poate extrage de la Facebook toti pilotii care sunt suspecti de a fi avut tentative sinucigase sau tendinte spre depresie, este posibil ca aceasta sa nu va mai convina. Exemplele pot continua: o companie de analytics, vinde o baza de date cu toate femeile care pe baza comportamentului de pe Facebook, si-au manifestat dorinta sa devina mamici pana la 30 de ani. O femeie care este in aceasta baze de date candideaza la postul de manager al unei mari companii iar boardul care face angajarile nu vede cu ochi buni posibilitatea ca din cei 5 ani ai contractului in care va plati viitorul manager (barbat sau femeie) o suma considerabila de bani, locul sa fie ocupat de o mamica care isi va lua concediu 2 dintre cei 5 ani.

Multe din exemple sunt pozitive si cu multe deja ne-am obisnuit. De exemplu, ni se pare normal ca soferii care au avut accident in ultimii 5 ani de zile sa plateasca dublu asigurarea. Acesta este un exemplu de analytics a carei utilizare nu doar ca este imorala si suspicioasa, dar este chiar inclusa in lege. Poate prima data cand s-a introdus aceasta optiune, multi soferi s-au revoltat. Dar puteau ei sa faca ceva daca companiile de asigurari fac legea iar statul doarme? Nu ma refer aici la cazul Romaniei unde oricum statul ii convine sa lase asiguratorii sa suprataxeze in unele cazuri pentru a permite tarife mai mici pentru pensionari care sunt bazinul electoral al partidului aflat la putere. Insa aceasta deformare a pietei loveste puternic in cei care desi au facut accidente, nu merita sa plateasca tarife marite, deoarece rostul asigurarii tocmai acesta este, sa fie ca o plasa de siguranta in caz ca cazi. Nimeni nu vrea sa faca accident (desi in cazul asigurarilor auto din Romania toti insala: si soferii care apeleaza abuziv la Casco doar ca sa-si rezolve problemele, si service-urile care suprataxeaza si asiguratorii care nu platesc service-urile sau impun acestora sa lucreze cu anumiti furnizori de piese). Din contra, cine face accident este teoretic un sofer cu experienta mai mare care va stii sa se fereasca mai bine pe viitor. Insa deoarece baza de date cu istoricul este de nesters si datele pot fi accesate si deoarece raisone d’etre-ul al acestui mecanism este la un nivel superficial unul corect, pentru ca pot, asiguratorii il practica pentru a-si mari veniturile desi astfel este total alterat scopul in sine si rostul asigurarii prin procedura de aplicare de tarife diferentiate, pe baza istoricului soferilor.

O cutie magica se deschide cu acest “incident” (Trump / Analytics / Facebook), desi cu siguranta nu este prima data. Eu l-as include chiar in campania electorala din SUA. Mie imi este evident ca nu doar Trump a folosit analytics, ba Clinton chiar a avut bani mai multi si probabil a folosit si asset-urile serviciilor de inteligenta, avand cel putin relatii la consultanti si specialisti buni. Trump nu a fost nici el mai prejos, poate singura diferenta fata de Clinton fiind nivelul de inteligenta care i-a permis sa maximizeze feedback-ul oferit de analytics. Din punctul meu de vedere in cazul Trump & analytics, corelatia nu este cauzatie desi nici macar de corelatie nu putem vorbi de vreme ce Clinton de asemenea a avut parte de analytics si si-a schimbat discursul si strategia in functie de date. A avut chiar si cateva lupte castigate pe baza datelor. Am urmarit un documentar interesant in care arata cum Hitlery avea un discurs targetat in fiecare stat vizitat, ca sa nu mai zic ca statele si momentele vizitelor electorale erau selectate pe baza datelor. Hitelry, pe langa date, a avut chiar si o strategie mult mai complexa cu masinatiuni la marginea legii. As aminti aici de exemplu, folosirea imigrantilor ilegali in procesul de votare din anumite state. Imigrantii se puteau inregistra pe lista de votanti si evident votau cu Hitlery, desi nu erau cetateni. Legea nu le permitea insa nu ii penaliza intr-un anume fel. Adica, daca organizatorii alegerilor aveau capacitatea (si vointa) sa verifice cetatenia, le puteau refuza dreptul la vot. Insa daca ei votau desi nu sunt cetateni, legea nu mentiona nicio pedeapsa.

In final fac o predictie financiara. Desi stocul Facebook-lui a cazut dupa scandal si Zerohedge mentioneaza de niste procese sau de faptul ca Wallstreet-ul va pedepsi Facebook pentru ca l-a ajutat pe Trump, parerea mea este ca scandalul de fapt dovedeste puterea Facebook si ca stocul va creste.

Spaima de Facebook

Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi (Solomon 3,25)

Cred ca nu este saptamana in care sa nu primesc pe Facebook un link catre un articol care sa critice Facebook-ul si sa arata cat de periculos este pentru omul de astazi, cum distruge FB-ul relatiile normale sociale, cum adauga riscuri si cum distruge familii. Ba, intr-un articol recent chiar, se amintea de nota lasata de un descreierat care si-a omorat iubita dupa ce a vazut-o pe FB cu altul in care a scris “Facebook ucide”. Va dati seama cate articole nu s-or fi scris cu titlul asta …

Ca si trenul, automobilul, radioul, televizorul, internetul, acum a venit randul Facebook-ului sa fie “unealta diavolului”. Nu imi voi pierde timpul prea mult sa analizez istoric atitudinea oamenilor fata de noile tehnologii, dar mai ales nu voi intra prea mult nici in “psihologia neagra” – un curent pe cat de proeminent, pe atat de subtil si putin constientizat in societate. As rezuma pe scurt psihologia neagra ca tendinta de a vedea totul in negru, de a accentua aspectele negative si de a te speria de orice nu cunosti.

Evident, exista unele grade mai pronuntate ale acestei psihologii care pot duce la paranoia conspiratiilor de tot felul, de la cei care sunt siguri ca exista organizatii secrete care conduc lumea si sunt atat de puternice incat tentaculele lor ajung pana la ei acasa in calculator si de aceea ei nu au curaj sa isi faca cont pe Facebook ca sa nu fie urmariti, pana la cei care sunt siguri ca traim apocalipsa si traiesc intr-o permanenta cautare si analizare a “semnelor timpurilor”. Alta data era altfel, pe vremuri era mai bine, azi lumea se strica, totul merge inspre rau – aceasta este pe scurt viziunea doomer-ilor.

Ca sa justific insa putin aceasta teorie a mea, voi aminti doar despre una dintre cele mai populare emisiuni prin care ProTV si-a dobandit la vremea respectiva dominatia pe o grila orara destul de moarta: “stirile de la ora 5”. Daca va mai amintiti, pe vremea aceea, ca si acum, stirile se ocupau in special de politica. Genul de stiri negative care includea crime, ilegalitati, furturi, accidente etc. nu ocupau prea mult jumatatea de ora care era dedicata stirilor, pentru ca nu prea aveau loc. O minte diabolica insa a sesizat inclinatia romanilor catre astfel de stiri si a dedicat o emisiune intreaga stirilor negative. Ca o mica paranteza, pe vremea aceea, stirile tineau o jumatate de ora – maxim o ora cu publicitate. In ziua de azi avem stiri continue aproape la toate televiziunile, ca sa nu mai vorbim de televiziunile de stiri, care cu asta se ocupa si care nu pierd nici o stire, mai ales cele legate de crime, accidente, violuri, furturi, arestari, etc. Acum nu problema acoperirii acestor stiri se pune, ci toti se zbat cum sa prinda “live” si cum sa abordeze “breaking news”-urile cat mai dramatic. S-a trecut deci oarecum de la “stirile de la ora 5” care durau maxim ora (sa zicem) la “bad breaking news” care uneori ocupa o zi intreaga.

In acest context, vine Facebook care ofera oamenilor care doresc sa mai afle o stire, sa mai vada ce se intampla interesant in lume, o alternativa. Dupa cum subliniau realizatorii unei emisiuni de la Antena 3 (apropos, televiziunile tremura chilotii pe ele cand aud de Facebook – audientele lor sunt in prabusire, mai ales in strainatate unde in randul tineretului, TV-ul a devenit irelevant), Facebook este un fel de ziar privat, fiecare persoana isi poate face un ziar cu ce vrea el: stirile care ii plac, muzica care ii place, pozele care il misca, bancurile tari pe care le-a auzit, etc. Ce poate fi rau in asta si cum sa spunem ca Facebook este cel mai mare rau care a venit in lume dupa Internet? Cu ce e rau Facebook-ul, cu faptul ca imi ofera posibilitatea sa dau “ban” oricarei “televiziuni” care nu imi place si de asemenea, am posibiltatea ca sa comentez si sa manifest o opinie diferita fata de a altora, atunci cand am chef si unde am chef? (si unde nu sunt banat)

Marele rau pe care il arunca in fata toti detractorii Facebook-ului  este ca acesta poate fi monitorizat de serviciile secrete si ca astfel securitatea poate sa ne faca profile, poate sa stie ce gandim si ce facem. Cei care aduc acest argument nu pot insa sa spuna cu nimic cu ce e diferit Facebook de telefon, pentru ca securitatea lui Ceausescu putea si ea sa asculte orice telefon si putea sa afle ce gandesti, ce opinii ai, ce planuri ai, etc. Vor spune atunci detractorii ca atunci nu se puteau asculta toate telefoanele. Asta e adevarat, dar daca am gandi putin, nici acum nu se pot asculta toate conturile de facebook. Chiar daca tehnologic exista posibilitatea de a stoca totul si de a il cauta ulterior, si pe vremea comunismului exista posibilitatea tehnica ca toate telefoanele sa fie ascultate si ulterior cineva sa caute prin inregistrari si sa ne gaseasca nod in papura. Este evident adevarat ca acum aceasta cautare este poate mai facila si/sau mai ieftina (desi m-as indoi -este mai ieftin poate sa stochezi, dar la ce volum de date exista, trebuie angajati mii de securisti care sa citeasca zilnic milioane de postari) , dar in principiu, mare lucru nu difera, Facebook oricat de expus ar fi acestor riscuri, nu aduce nimic nou. Cei speriati ca pot fi urmariti pe Facebook, ar trebui sa nu mai foloseasca nici telefoanele si avand in vedere tehnologiile moderne, ar trebui sa aiba grija cand si cu cine vorbesc si sa isi scaneze periodic locuintele si locurile de munca ca sa nu contina microfoane, pentru ca tehnologia moderna permite ascultarea foarte facila a oricui prin tot felul de gaget-uri accesibile oricui doreste si are ceva bani de cheltuit. Indirect, alternativa propusa de detractorii Facebook-ului ar fi auto-izolarea totala, patologica chiar.

Cine pune accentul pe acest risc al Facebook-ului, evident nu are nici o idee despre ce inseamna activismul si atitudinea publica. O persoana publica importanta, care are o opinie “revolutionara” si care poate misca masele, va fi urmarita oricum si monitorizata, chiar daca foloseste sau nu Facebook. Ba chiar, Facebook, este un instrument destul de bun pentru propagarea idelor si a opiniilor, este o unealta puternica de promovare a comunicarii si a actiunii publice organizate. Nu detaliez, dar oare va imaginati ce ar fi insemnat Facebook in perioada de inceput a comunismului? Oare Lenin nu l-ar fi folosit sau oare ar mai fi reusit el sa invinga daca toti rusii aveau acces la Facebook? Si daca eu nu argumentez bine, cred ca cel mai bine as aduce niste exemple reale: cand Erdogan a vrut sa stavileasca niste manifestatii publice si existau riscurile unei miscari revolutionare care sa dea jos cu guvernul Turciei, a blocat accesul la Twitter. Nu am in minte prea clar, dar sunt sigur ca sunt exemple nenumarate de tari cu dictaturi mai mult sau mai putin dezvoltate care interzic retelele sociale. Ba chiar, Google a plecat din China, tocmai din aceasta cauza, pentru ca nu putea coexista o unealta de cautare si comunicare cum este Google cu un regim dictatorial.

Spaima de urmarire si monitorizare este de neinteles pentru mine. Personal chiar vreau sa stie securistii ce idei am si vreau sa le fie frica de mine si de prietenii mei. Personal chiar mi-as dori ca sa am cat mai multi prieteni pe Facebook cu care sa schimb orice informatii am, dar mai ales sa pun la cale actiuni si organizatii care sa lupte pentru drepturile la care ader si pentru care au murit cei din 89. Facebook imi ofera toate uneltele ca sa pastrez legatura cu acei oameni care vreau, sa filtrez doar genul de stiri care vreau si care nu ma deranjaza, sa banez “prietenii” care posteaza youtube-uri care nu imi plac sau bancuri porcoase, etc. Nu ma obliga nimeni sa urmaresc persoanele care nu imi convin. Pe langa puterea oferita de telecomanda de a alege din 100 de posturi, puterea Facebook-ului de a da “like” sau “ban” la orice stire si la orice persoana este mult mai folositoare. Nu exagerez daca spun ca pe Facebook ai prietenii pe care ti-i alegi, daca in viata reala lucrurile nu prea stau asa.

Oare mai merita insa sa amintim aici si de infantlismul cu care detractorii Facebook-ului se leaga de notiunea de “prieteni” de pe Facebook? Evident, prieten pe Facebook nu este deloc acelasi lucru cu prieten pe bune si nimeni nu il vede asa. Este doar un “legacy”, un termen oarecare trebuiau si baietii astia sa foloseasca pentru ca toata lumea sa inteleaga conceptul si sa il foloseasca. De altfel, recent Facebook a introdus noi posibilitati de a categorisii “prietenii”: familie, close friends, acquaintances … Nu le stiu pentru ca nu le folosesc. Nu mai amintesc de grupuri: daca vrei ca nu oricine sa stie ce gandesti si ce postezi tu, iti poti face grup si vor vedea postarile tale doar cei din acel grup. Nu va mai plictisesc, Facebook este o unealta de comunicare puternica, care ofera nenumarate “butoane” pe care doar trebuie sa stim sa le folosim. Comparativ cu televiziunea, Facebook-ul este ca diferena dintre un Mercedes si un autobuz vechi comunist. Intr-un autobuz comunist, nu aveai mult de ales: alegeai ce linie vrei sa mergi, te suiai la ce statie vroiai, coborai la care statie vroiai si daca aveai noroc prindeai un scaun. Un Mercedes-ul insa iti ofera mult mai multe optiuni: pleci cand vrei, unde vrei, mergi cat de repede vrei,  faci popasuri unde vrei. Ai scaun, ai clima, ai siguranta mai mare ca in autobuz. Te costa ceva mai mult ca biletul de autobuz dar nu se compara. Costul care trebuie platit in cazul Facebook-ului este atentia si gandirea: trebuie sa gandesti ce faci, sa inveti sa folosesti unealta, sa cauti sa comunici ceva util si de folos, sa iei in considerare ca orice spui poate fi folosit impotriva ta, etc (cu autobuzul, soferul conduce, el e responsabil de frane, cu Mercedesul e problema ta). Acum ganditi-va, daca sunteti un anti-comunist si traiti in “epoca de aur” si aflati ca politia vrea sa va prinda: cum ati prefera sa mergeti, cu autobuzul sau cu mercedesul?

Caritas-ul global: faţa urâtă a IPO-ului Facebook

Cum poti sa vinzi un vis? Aceasta este intrebarea unui analist care comenta de ce pretul Facebook-ul ui pe bursa nu a explodat la nivelurile asteptate de papagalii din media mainstream care au nevoie ca de aer de astfel de evenimente pe care le pompeaza si le dau cu spoiala la maxim pentru a atrage interesul si pentru a-ti crea senzatia ca uitandu-te la ei te afli in buricul evenimentelor.

Toata lumea stia inca dinainte insa ca Facebook nu face pretul la care a fost scos la vanzare, dar de asemenea toti sperau sa nu fie ei primi care isi ia tzeapa si sa participe la acest Caritas in etapele de inceput.

Au trecut deja trei zile de tranzactionare si actiunea a cazut de la zi la zi. E si normal pentru o actiune cotata la un price/ratio de peste 70 de ori, adica de 70 de ori mai mult decat face compania (in cifre). In cifre care si asa sunt cam masluite deoarece pana acum rapoartele nu erau tocmai facute in contabilitate standard, dar ma rog, la asta nu ma pricep nici eu, spun doar din auzite.

Vad acum ca au inceput si pe la noi unii sa trimita spam in care promoveaza Facebook-ul pe BVB, ca mai nou trebuie sa fim si noi cu stea in frunte si sa participam la loteria globala care este piata actiunilor in ziua de azi.

Facebook-ul se vinde mai ales pentru ca lumea priveste la fatada, superficial. Pai cum sa nu cumpere prostii actiuni la Facebook daca stau toata ziua pe Facebook? Cine are bani de pierdut, sunt sigur ca s-a aruncat deja si pune umarul la profiturile proprietarilor care daca aveau atat de multa incredere in compania lor nu o scoteau la mezat pe bursa ci asteptau ca sa inceapa sa faca si ceva profit ca sa  poata cere o carca de bani. Dar nu a fost asa, ei s-au grabit sa vanda inainte sa se aleaga praful de ea, ca orice ciuperca aparuta dupa o explozie nucleara. Iar explozia nucleara a social-ului s-a cam fumat si cifrele nu inceteaza sa demonstreze pe zi ce trece ca advertisingul pe retele sociale nu face banii: lumea este acolo ca sa se distreze nu ca sa faca afaceri.

Pentru cei care totusi au ceva bani si sunt tentati sa cumpere Facebook, i-as intreba: ati cumparat ceva prin Facebook? Ati ales un produs sau seriviciu pentru ca ati dat click pe o reclama pe Facebook sau pentru ca v-a spamuit vreun “friend” cu vreun “share” nesolicitat? Atunci, de ce ati cumpara actiuni la o firma care spera ca va creste de 70 de ori pentru ca sa va dea banii inapoi? In rest, totul e Caritas, daca vreti sa participati, nu aveti decat, dar mai bine ati da banii pe lucruri mai tangibile cum ar fi Apple sau Google care macar au dovedit ca fac bani.