Lectiile neinvatate ale trecutului

Am dat recent peste un articol care trateaza default-ul Romaniei din 1981. Era un capitol destul de obscur pentru mine acest default, dar dupa ce am ascultat un interviu cu Ghetea, m-am hotarat sa investighez putin. Intrebat care a fost cea mai grea perioada pentru el ca bancher, Ghetea amintea de defaultul din 1981, el fiind implicat in transmiterea comunicatului oficial al default-ului catre alte institutii (nu retin daca doar financiare sau nu). Ghetea subliniaza ca inainte de default stia ca o sa fie greu, ca o sa fie momente dificile, dar nu credea ca o sa fie atat de greu. Cu privire la default, acesta s-a intamplat in momentul in care americanii s-au decis sa mareasca dobanzile in 1979, “intr-un mod neasteptat” – cam ca acum am putea spune, cand nimeni nu crede ca o vor face, pare imposibil si ilogic. Marirea dobanzii a prins pe picior nasol economia romaneasca care se baza mult pe procesarea petrolului al carui pret oricum crescuse dupa ce ca era cotat in dolar. Prin urmare s-a mers pe datorie, care a crescut de la 0,5 mld usd in 1976 (3% din PIB) la 10,4 mld usd (28% din PIB). In 1981 rata la plata dobanzilor ajunsese la 3 mld usd per an, de la 8 mil usd doar 6 ani mai inainte. In 1982, peste 80% din veniturile din exportul tarii mergea pe plata datoriei. Rezervele tarii ajunsesera la 400 mil usd. Peste noapte, creditorii si-au retras banii din tara si bancilor romanesti li s-a taiat macaroana la finantare, default-ul fiind inevitabil. Cifrele par mici comparabil cu ce se intampla zilele noastre, dar cuvantul cheie este “par”.  Multi il credeau pe Ceausescu prost pentru dorinta de a plati ulterior creditele la FMI in avans. Imprumutarea la FMI a fost inevitabila in anii urmatori default-ului, alternativa fiind transformarea Romaniei intr-un stat total disfunctional, similar Somaliei sau Libiei din zilele noastre. Fara bani o tara nu poate functiona. Prin urmare Ceausescu a acceptat ajutorul FMI si probabil inca de la inceput si-a propus sa faca tot ce poate ca sa plateasca cat mai repede datoria si sa nu mai faca niciodata datorii, sa nu mai fie niciodata la mana creditorilor. Reflexul lui Ceausescu era nu al unui lider prost speriat de organizatiile “imperialiste” si prea idiot ca sa incerce sa conlucreze cu rusii si celelalte tari socialiste. Reflexul lui Ceausescu era in primul rand al unui om care s-a ars si inevitabil a ramas marcat pe viata de socul default-ului. Daca Ghetea isi aminteste ca pe cele mai negre zile din viata lui perioada default-ului – acelasi Ghetea care a trecut si prin perioada de inflatie post-decembrista, cu blocajele faimoase, cu tranzitia permanenta, cu explozia nebuneasca a creditului (ma rog, asta  e bine pentru bancheri) si cu crashul din 2008 – imaginati-va ce a fost in sufletul lui Ceausescu in anii aceia. De altfel, nu doar Ceausescu a ramas speriat de bombe dupa default, ci mai toti care au trecut prin acea perioada. Cum am putea de exemplu explica obsesia lui Isarescu pentru rezervele imense si total nejustificate ale BNR altfel

Read more

Fitch avertizeaza Marea Britanie si pune sub semnul intrebării salvarea Greciei, in timp ce riscul suveran creste

Agentia de rating Fitch Ratings a dat o lovitura dura credibilitatii planului bugetar al guvernului Marii Britanii, avertizand ca Marea Britanie risca sa piarda increderea invesitorilor si erotarea ratingului AAA daca nu adera la un plan clar de austeritate. […] Guvernul se bazeaza pe o revenire “coreana”, modelata pe revenirea rapida a Koreei pe trend de crestere in urma crizei Asiatice din 1998. Guvernul se bazeaza pe cresterea productiei si a veniturilor din taxe ca sa suporte cea mai mare parte din deficit. “Este o presupunere optimista” a spus Fitch. Sursa: Telegraph

Read more