Veselia idioților

Nu am putea intitula altfel veselia tampa cu care a fost primita victoria lui Macron din Franta in tara noastra, dar nu numai. De francezi nu zicem nimic, sunt un popor in disolutie, oricum. De la Merkel care a declarat “victoria lui Macron, o victorie pentru o Europa Unita” pana la expertii de dat din gura invitati permanent la televiziunile mioritice, toti se bucura aiurea. Bine, Merkel, poate are motive sa se bucure: de acum inainte va conduce si Franta, nu doar Germania – dupa cum a spus-o Le Pen in dezbateri: “Franta va fi condusa de o femeie: fie de Angela Merkel, fie de mine”. Insa romanasii nostri care dau din aripi falfanid si bucurandu-se ca Franta, prietena noastra buna, aliatul nostru de nadejde, nu a cazut in negura nationalismului si a euroscepticismului, ca sa nu repetam invectivele tembele reciclate non-stop cand vine vorba de orice tentativa de a pune sub semnul intrebarii avantul Euro-Sovietului, nu intelegem de ce se bucura.

Spun ca numai idiotii se pot bucura ca Franta a scapat de Le Pen si Europa a trecut deocamdata de riscul unui Frexit, deoarece cifrele nu pot fi ignorate. Pe cifre, Franta e indatorata pe veci Germaniei, la fel ca Grecia. Voi da doar 3 cifre fara a va plictisi cu analize economice prea complicate:

  1. somaj peste 10%: economia Frantei este in paragina; productia a fugit si fuge in continuare inspre tarile cu mana de lucru ieftina (ex: Renault); francezii au salarii prea mari comparativ cu productivitatea lor si statul cu greu mentine un nivel social cu care francezii sunt obisnuiti; imigrantii sunt doar cireasa de pe tort; cu sau fara imigranti, somajul in Franta este, va fi si va exploda; poate 10% nu pare dezastruos, insa mai rau nu e decat Spania cu 18,75% si Italia cu 11,7%; bineinteles, Grecia conduce in top, fiind o tara in limbo, subjugata finantelor internationale, santajata si intoarsa pe degete cum vor strainii;
  2. datorie galopanta: peste 100% din PIB; numai ca sa plateasca ratele la datorie, Franta ar trebui sa aiba o crestere de minim 1% si totusi nu reuseste nici macar atat; o crestere de  0.8% este sfortarea maxima pe care “hexagonul” o poate scoate, in vremuri in care exporturile Germaniei duduie si ating noi limite, cu mult peste recordurile dinainte de 2008; colac peste pupaza, pe langa rata mare de indatorare, Franta mai are si un ditamai deficit de aproape 1,5% – sub cei 3% din tratat, insa un deficit care nu face decat sa creasca si mai mult si mai alert cresterea procentului de datorie din PIB;
  3. un sistem bancar pe marginea prapastiei; va amintiti zvonurile despre riscul ca Deutsche Bank sa intre infaliment? Am scris si eu 2-3 articole cand a cazut pretul actiunilor sub 10E si viitorul bancii depindea de negocierile cu americanii care le dadusera nemtilor o amenda atat de mare incat daca trebuiau sa o plateasca, era condamnare la faliment. Ei bine, daca Deutsche Bank are in spate toata industria germana (si nu numai industria germana, ci si sprijinul Fed-ului american – mare parte din afacerile DB sunt in SUA), marile banci franceze BNP sau Societe Generale stau mult mai prost. Drept dovada este faptul ca desi Macron a castigat, pretul actiunilor bancilor franceze a scazut luni – contrar asteptarilor.

Iata cum descriu reactii similare din intreaga lume cu privire la victoria lui Macron niste specialisti reali – Viola Risk Advisors – care se ocupa cu banii:

“With the Macron win for President of France, much of the financial media, sell-side research and NSRO ratings world is leaping for joy as if the allies had liberated France in WWII. (sursa)

Sau:

The bottom line is that despite a new leader with high hopes for the French society and economy, it will be many years until its economy can reach the growth rates and size of the major GDP countries of the world including the USA, China, Japan and Germany.

Dar de ce nu ne-am bucura? Chiar daca viitorul Frantei va depinde de acum inainte de decizia bancilor si a nemtilor, care e problema? Care era alternativa? Nebuna aia de LePen, finantata de Putin?

LePen era pentru Franta ce este chirurgul pentru un bolnav de cancer: un rau necesar, un personaj grotesc, intristator, care vrea pur si simplu sa ne taie, sa ne macelareasca. In schimb, precum bolnavii de cancer naivi care alearga la guru si vindecatori “alternativi”, tot asa si francezii au ales un doctor fake la problemele lor.

Principala problema a Frantei este euro: salariile, pensiile si preturile din Franta sunt in euro. Cand Germania produce mult si cand Banca Centrala Europeana urmareste interesul nemtilor: mentinerea unei monede slabe, care sa ajute exporturilor nemtesti, solutia fireasca la aceasta problema ar fi francul: un franc care sa pice cand francezii lenevesc si fac greve si care sa se intareasca cand turistii vin la Paris ca sa ii cheltuiasca. Moneda proprie este pentru economia unei tari precum geamul din masina: cand ne e cald, il dam mai jos putin, daca ne e frig sau e curent, il inchidem. Moneda proprie, permite economiei sa suporte socurile si sa se ajusteze rapid la fluxurile internationale. Moneda unica ajuta doar pe exportatori si ii face dependenti pe restul, care sunt folositi doar ca forta de munca si ca piata de desfacere.

Franta de maine va fi Grecia de astazi. Idiotii se veselesc aiurea.

Marine Le Pen – aceeași mărie cu altă pălărie

Dupa atentatul recent de la Paris, pare din ce in ce mai probabil ca Marie Le Pen sa castige alegerile – in ciuda tuturor sondajelor si a opiniilor “expertilor” care s-au vanturat pe la televiziunile noastre.

Francezii vor vota duminica in primul tur si un atentat era “impulsul” de care aveau nevoie nedecisii pentru a “face schimbarea”.

As dori in primul rand sa mentionez ca maine va fi o zi fierbinte cu extrema volatilitate si posibile caderi mari pe bursele europene. Finantele se sperie de Marina desi Marina saraca nici ea nu stie ca nu va putea face nimic, oricat de curajoasa se arata ea inainte de razboi.

Ca si Trump, miscarile posibile ale unui presedinte sunt extrem de limitate, cand o tara este dominata de finante si de grupari de influenta obscure care fac si desfac soarta a sute de milioane de oameni fara ca macar acestia sa realizeze. Spre deosebire de Trump insa, Marine nici macar nu va putea sa bombardeze Siria sau sa ameninte orasele locale care ofera refugiu imigrantilor ilegali ca le taie finantarea federala daca nu ii gonesc pe ilegali.

Vor avea deci si francezii bruma lor de schimbare care va fi mai mult o schimbare de aparente si de vorbe decat o schimbare reala. Franta nu are ce sa faca: fara Germania, Franta poate intra oricand in faliment. Economic, Franta se zbate la granita irelevantei in plan european, fiind sufocata de o impozitare nesimtita care demotiveaza munca si stimuleaza lenea si plafonarea (cam ca pe la noi), impiedicand investitiile si antreprenoriatul care sunt sangele unei economii. Financiar, Franta are un sistem bancar de mult sub apa, care se agata insa eroic de colacul de salvare aruncat de vecinii de la nord (Germania).

Oricat de mult ar fi hotarata Marina sa renunte la euro si sa treaca la franc, practic nu va avea cum: Franta are datorii in euro care nu se vor sterge. Revenirea la franc nu se poate face fara un divort “dificil”, poate mai dificil decat Brexitul care are totusi avantajul “specificitatii” apartenentei Marii Britanii care de la inceput a avut un statut special si a cautat sa fie cu fundul in doua barci, deci cumva era pregatita mereu de rupere.

Tot ce poate face Marina este sa faca galagie si la asta se pricepe bine. Ultimii presedinti ai Frantei nu intamplator au esuat eroic sa schimbe ceva in bine: Franta este putreda! Si nu ma refer doar la criza imigrantilor. Economic, social, financiar, Franta este inca in criza si se afunda din ce in ce mai mult. Somajul creste, datoria suverana explodeaza si rezistenta la austeritate este feroce. Masurile ope care ar trebui sa le ia francezii ca sa opreasca sangerarea sunt foarte dure, poate mai dure decat la greci: micsorarea sectorului public (3,8% din francezi muncesc la stat – mai mult ca Romania sau Grecia!), reducerea ajutoarelor sociale (care mentin un somaj ridicat din cauza lipsei motivatiei pentru munca – fenomen similar cu Romania, mai ales judetele din sud), reducerea impozitelor (adica taierea salariilor si pensiilor nesimtite), taierea finantarilor si granturilor inutile si aberante (dezvoltari rurale turistice, ferme de porci si proiecte de integrare multi-culturala – similar ca pe la noi) etc.

Ca si in SUA, in Franta vom asista la degradarea generala a societatii, dupa o perioada lunga de prosperitate, vestul a ajus la o criza totala de care nu va trece fara un razboi. Criza din 2008 nu a trecut, datoriile doar au fost transferate de la banci la stat. Intr-un mod invizibil sau mai bine zis imperceptibil pentru omul de rand (care nu s-a trezit la timp si nu a protestat – cu exceptia Islandei), guvernele s-au supraindatorat iar economia bineinteles ca nu si-a revenit deoarece nu avea din ce sa isi revina. Prin urmare, am ajuns la punctul in care statele nu mai pot sa sustina financiar angajamentele sociale trecute si urmeaza o lunga si dureroasa strangere a curelei, ideal intr-un ritm cat mai incet, deoarece daca arunci o broasca intr-o oala fierbinte, va sari. Daca insa o fierbi la un foc incet si trecerea va fi lina, broasca nu va protesta. Marina ca si Trump, nu e decat putin piper aruncat in oala.

Era războiului

Era razboiului este intitulat articolul prin care Le Liberation anunta masurile pe care statul francez le va lua, bineinteles, pentru combaterea terorismului islamic. In nici un caz retragerea din Siria, in caz ca va asteptati la surprize. Dar iata pe scurt masurile:

  • modificarea constitutiei si intarirea puterilor presedintelui (aproximativ ce a incercat sa faca si Erdogan in Turcia, din aceleasi motive, unde, culmea, democratia nu i-a permis)
  • prelungirea starii de asediu
  • liber la monitorizarea orcui in orice situatie
  • cresterea numarului de jandarmi

Pe scurt, umflarea statului politienesc. Care era de asteptat ca se va face, cu sau fara atentate, caci chiar daca nu sunt atentate, “paza buna trece primejdia rea” si nu strica sporirea puterilor statului politienesc cu orice pricina.

Daca ne uitam in istorie, ce face UE in ultimul timp este intr-adevar ceva nou: primeste refugiati de razboi tocmai din tara pe care o bombardeaza si careia i-au declarat razboi! Oare cat de prost sa fii sa nu iei in calcul ca pe langa sirienii care fug de Assad, poate sunt si sirieni care fug de avioanele americane si frantuzesti care le bombardeaza casele prin Siria, Irak, Afganistan etc. Da, europenii bombardeaza in numele democratiei si al pacii, asta este justificarea mainstream. Dar oamenii aia bombardati nu prea au multa minte si mai devreme sau mai tarziu se vor razbuna. Ceea ce nu era greu de calculat, chiar fara fluxul de emigranti.

Sa facem o mica paralela istorica cu ce s-a intamplat japonezilor in Al II-lea Razboi Mondial in SUA: au fost bagati in lagare! Si nici de departe situatia nu era aceeasi, in sensul ca japonezii din SUA nu erau prea incantati de Imparat si de intentiile imperialiste ale tarii mama. 62% erau cetateni americani si majoritatea emigrasera inainte de 1924 cand se inchisese “conducta”. Deci mai toti erau veniti cu aproape 18 ani inainte! Si americanii, aflandu-se in razboi cu japonezii, au fost precauti si i-au inchis in lagare. Ce tara mai face ce face Europa acum? Bombardeaza pe de o parte si invita emigranti din aceleasi tari pe de alta parte. Care este strategia? Ce se urmareste?

Problema, reactie, solutie! Asta se urmareste … Tare mi-e teama ca la cum il anunta baietii, noul razboi urmeaza sa inceapa si vom avea parte de mai multe grozavii de astea. Ce urmaresc, nu am habar, dar este clar ca statul politienesc este obsesia oricarui bolnav mintal ajuns la putere.

 

Războiul haotic

Furia este sentimentul cel mai larg provocat de atentatele din Franta. Toti iubitorii de libertate sunt acum gata sa dea ok-ul guvernelor sa il atace pe Assad care este vinovatul pentru aceste atentate.

“Suntem in razboi!” spun acum toti francezii, uitand de fapt ca au intrat in razboi, ca si romanii, cu Isis inca de cand s-au alaturat americanilor in bombardarea lui Assad in Siria. La inceput a fost Assad, am putea spune. Adica dusmanul. Intre timp, in timp ce il bombardau pe Assad si armata siriana se retragea inspre vest, in sud a intrat ISIS venind dinspre Irak. Si acum au ajuns Isis in Franta, sa ii bombardeze pe parizieni.

Nu merita sa intram acum in disecarea problemelor din Siria. Nu e cazul, nu despre asta vorbim. Eu raman uimit cum cativa francezi pe care i-am ascultat zilele astea spun ca “acum sunt in razboi” ca si cum atunci cand avioanele lor bombardau pe Ghadafi sau dronele franceze trimiteau foc din cer peste sirienii – fie ei cu Isis sau Assad, nu erau razboi.

Razboiul care a inceput in Franta a fost inceput de francezi – asta trebuie sa fie clar pentru ca este un adevar istoric. Tot la fel de istoric este si adevarul ca Romania a declarat razboi Isis si Romania este in razboi – dupa cum stim, ambasatorul SUA ne-a informat si pe noi pentru ca Klaus uitase …

Siria este o rana sangeranda, dar nu Siria ci intreaga Africa de nord unde americanii si prietenii lor au zvarcolit lucrurile atat de mult inca acum nu stiu ce sa mai faca. Sau poate stiu si nu vor sa ne spuna si noua. Sau poate asta au si vrut si scopurile lor sunt altele decat “democratizarea” africanilor.

Ce mi se pare socant este ca daca oamenilor nu li se pare penibila “dovada” cu pasaportul “pierdut” langa teroristul sinucigas – care pasaport a supravietuit uimitor, pe langa faptul ca teroristul ala alta treaba nu avea decat sa ia la el pasaportul de terorist – deci “dovada” asta a fost inghitita de toata presa fara sa mentioneze nimic din absurdul situatiei. Ma rog, asta e nimic, asa cum nimic e si faptul ca acum se pare ca francezii au inceput sa bombardeze nediscriminat orase din Siria. Oare nu asa se fabrica viitorii teroristi sinucigasi, omorandu-le parintii si fratii si distrugandu-le casele?

 

Poporul francez – uriaşul care doarme

Daca va fi un popor european care ne va surprinde pozitiv cu privire la invazia pagana si la euro-sovietul care se coace sub ochii nostri, este poporul francez. Aceasta este o parere a mea, sau mai degraba un feeling decat o concluzie bazata pe argumente prea solide.

Nu de putine ori, cand mai uit la unele masuri de protest ale francezilor, parca ma racoresc si speranta se reparinde. Speranta ca popoarele nu au pierdut inca totul si nu sunt inca diluate indeajuns in marea supa globalizatoare si spalatoare de creiere. Si daca nu marile popoare reusesc sa tina flacara sperantei aprinse, atunci cine? Romanii si bulgarii?

Hundreds of anti-government protesters were arrested in Paris on Tuesday after they tried to enlist the help of the parading French military to overthrow the politicians in power. But President François Hollande survived the attempted coup pretty comfortably. (sursa)

Stirea este relativ veche, dar am ras ca prostul singur cand am dat de ea. Pe scurt, un grup de 500 de protestatari au incercat sa convinga o unitate militara sa dea o lovitura de stat. In mijlocul parisului, in timpul paradelor de Ziua Nationala a Frantei. Pare un banc, pare o stire a la Onion News, dar nu este deloc bascalie.

The military will have a choice to make, and many people hope that they will join us. Then we will take control of strategic buildings such as the Elysée, Matignon, the Luxembourg Palace and National Assembly,” she said, referring to the presidential palace, the prime minister’s office, the seat of the Senate and the lower house of parliament. On the group’s Web site, the organizers state that their goal is to lead France into “a new future. The time has come and nothing can stop it.” (alta sursa)

Armata din pacate nu a fost cu ei dar in schimb a fost politia care i-a luat la intergat si probabil i-a amendat.

Manifestatia nu a fost un protest ad-hoc sau vreun act de sinucidere anarhista. Oamenii s-au pregatit dinainte, ba chiar au publicat si o problamatie si au facut un “consiliu national de tranzitie” cu zile bune inainte de eveniment:

Le CNT assure très sérieusement que “depuis la publication de la proclamation en date du 18 juin 2015, le Conseil national de transition est la seule autorité légitime de la nation.” (sursa)

Si cum revolutia este in sangele francezilor si o asemenea initiativa nu trece fara a fi analizata si investigata indeajuns, un reporter francez care a urmarit fenomenul isi exprima deznadejdea cu privire la succesul initiativei:

“Ils sont très présents sur les réseaux sociaux, mais quasiment absents sur le terrain pour le moment, ça reste des groupuscules. Ce type de mouvement est sans espoir, mais pour ceux qui y croient, le risque est de former des déçus de la politique.” (sursa: idem)

Pentru ca poanta sa fie totala, capul miscarii este un fost angajat in sectorul financiar (poate bancher) care s-a metamorfozat in doctor de medicina holistica (acupunctura, homeopatie, fitoterapie, etc).

Sa nu radem insa pana la capat, chiar daca aceasta grupare / acest eveniment nu sunt decat o picatura intr-un ocean, exista o vorba: evenimentele actuale formeaza trendurile viitoare. Franta nu a fost inca subjugata pana la capat si succesul lui Marie le Pen este doar inceputul.

Razmeritele insa nu sunt doar specifice francezilor. O candidata la primaria orasului german Cologne a fost injunghiata in gat pe 17 octombrie de un “lone wolf” suparat ca Reker a facut asezaminte pentru refugiati in Cologne (sursa). Deocamdata atacul i-a adus succes in alegeri, dar efectul refugiatilor inca nu se simte in deplinatatea sa, fiind abia la inceput.

In Romania insa politicienii au simtiri nesincronizate intre ei, ce simte poporul nu conteaza oricum.

Franta “amendata” de americani pentru ca a vandut Mistral-uri catre rusi

Ati auzit probabil de “amenda record” primita de BNP Paris – o banca franceza, amendata de guvernul SUA pentru ca a incalcat embargoul cu privire la Iran. Nu intru in detalii, doresc doar sa mentioenz ca BNP nu e nici prima si nici ultima banca care plateste astfel de “amenzi”. Daca se nimerea ca o companie mica sa incalce acest embargou, evident era inchisa si patronii bagati in puscarie. Daca se intampla ca o persoana sa incalce acest embargou, idem: casa ii era confiscata, banii confiscati si era bagata in puscarie. Pentru insa ca o banca a facut asta, primeste doar o amenda.

Cu toate acestea, nu este un fapt extraordinar: si alte banci (mai ales britanice) au incalcat embargouri nu doar cu Iranul dar si cu “terti” mult mai periculosi cum ar fi cartelurile de droguri mexicane carora HSBC le spala banii acum ceva ani si pentru care aceasta a primit o amenda de 4 ori  mai mica ca BNP, adica doar 2 miliarde. Un mizilic pentru o banca a carei cifra de afaceri se invarte in jurul cifrei de 20 de trilioane de lire sterline (1 trilion = 1000 miliarde).

Chiar daca si 8 miliarde pare tot un mizilic la nivelul BNP, nu e chiar asa. Pentru a amenda trebuie platita cu bani cash (aproximativ reali) in timp ce cifrele pe care le trec bancile prin rapoartele contabile sunt de multe ori facute din pix – rapoartele sunt fictive si nu au decat rolul de a induce in eroare “investitorii” si bancile centrale si de a garanta bonusurile pe care bancherii si le sug din banii rulati precum lipitorile sug sangele unui organism care se afla pe moarte.

De ce tocmai acum si de ce atat de mult au taxat americanii pe francezi? In stiri se mentioneaza ca amenzile sunt pentru ilegalitati facute intre anii 2004-2012. Oare NSA-ul si toate organismele de monitorizare ale americanilor nu se atacau daca observau chestiile astea? Oare nu si-au pus ele problema ca daca nu intervin, BNP poate sa finanteze Iranul sa fabrice rapid arma nucleara si sa faca total inutile sanctiunile impuse? Evident ca americanii stiau si ca totul s-a petrecut cu acordul lor tacit (sau explicit), asa cum multe alte ilegalitati ale sistemului bancar au loc si se afla despre ele abia cand vreun jucator calca stramb sau isi pierd protectia in “cercul  inalt” asa cum s-a intamplat cu Lehman Brothers care a fost lasata sa pice.

Putin pune amenda primita de BNP de la americani pe seama Mistral-ului:

“We know about the pressure which our U.S. partners are applying on France not to supply the Mistrals to Russia,” Putin told Russian diplomats in Moscow today. “And we even know that they hinted that if the French don’t deliver the Mistrals, they would quietly get rid of the sanctions against the bank, or at least minimize them,” he said without naming BNP Paribas. “What is that if not blackmail?” Putin said. (Zerohedge)

Dupa cum vedeti in declaratie Putin nu leaga amenda ca fiind direct “pedeapsa” ci mai degraba sugereaza ca francezilor li s-ar fi oferit “minimizarea” sanctiunilor impotriva bancii daca renunta la livrarea Mistral-urilor.

Oare sa fie vreo legatura intre Mistral si arestarea lui Sarkozy? Nu m-ar mira, americanii sunt disperati. In disperarea lor insa reusesc sa isi raceasca relatiile cu aliatii si creaza fisuri in sistemul financiar, nu doar prin atacarea unei mari banci si “zgarmarea” in cuibul de viespii, dar mai ales prin stimularea colaborarii intre Rusia, China si alte tari din BRICS si daunarea indirecta in suprematia petrodolarului (Gazprom a anutat recent ca va vinde si in yuani si in alte valute).

Controlul preţurilor: francezii dau startul

Preturile carburantilor din Franta vor scadea cu pana la 6 eurocenti pe litru, din care 3 centi vor fi suportati de stat, iar restul de catre benzinarii, a anuntat marti ministrul Economiei si Finantelor, Pierre Moscovici. (conform DailyBusiness)

Multi francezi se bucura ca statul le-a mai redus cativa centi din pretul benzinei dar stiu ei oare ce inseamna asta?

Masura luata de francezi nu este decat un prim pas catre controlul total al preturilor: o etapa peste care nu se poate sari din ciclul disolutiei societatii si al parcursului dinspre primele etape ale unei criza inspre ultima care este razboiul.

Am mai explicat intr-un articol anterior dar rezum pe scurt aici: dupa criza economica si financiara, urmeaza criza datoriilor si contractia economiei care prin ineficienta masurilor luate de guvernanti se duce invariabil spre tiparirea de bani si inflatie. Care inflatie creste atat de mult incat saraceste oamenii intr-un ritm incet dar sigur, spre deosebire de hiperinflatie care ii saraceste peste noapte.

La granita intre contractia economica care produce saracie si haosul social provocat de disolutia statului, se plaseaza controlul preturilor care poate fi caracterizata ca un cumul de masuri disperate ale statului care incearca sa franeze tensiunile imense din economie venite din scaderea puterii de cumparare si a consumului prin tarife si suprareglementare, dintre care una este controlul preturilor.

De ce scad francezii accizele? De bine ce le e? Din cauza competitiei intre producatori? Din cauza scaderii pretului petrolului? In nici un caz. Motivul este unul singur: economia scade, consumul scade, investitiile in producerea de petrol scad, productia de petrol scade (dar nu pentru ca ar fi peak oil) si pin urmare pretul creste. Calculul este simplu: produci mai putin, trebuie sa vinzi mai scump ca sa mentii profitul. Este adevarat ca in unele tari bananiere cum este Romania, unii producatori (cum ar fi Petrom) vazand cat de mult pot castiga din cresterea pretului, le maresc fara limita, nu pentru ca ar fi nevoiti de marja de profit, drept dovada fiind si profiturile record. Dar asta e un specific mioritic, sa revenim la francezi.

Nu e de mirare ca masura de control a pretului a inceput cu benzina: combustibilul se regaseste in toate. Mai devreme sau mai tarziu vom vedea insa si legi pentru limitarea pretului la paine si atunci sa vezi cum piata libera se transforma peste noapte in piata neagra.

Sa nu ii fericim insa prea devreme pe francezi, iata cum stau de fapt lucrurile:

The price cut comes at a time when pressure is mounting on all sides of Mr. Hollande. Unemployment is continuing to rise unabated. Figures published Monday showed the number of category A job seekers—registered job seekers who are fully unemployed—reached 2.99 million in July, 1.4% more than June and 8.5% more than July last year. The outlook for the economy, the euro zone’s second-largest, is also worsening. Prime Minister Jean-Marc Ayrault acknowledged Monday that it will probably be necessary to reduce the 1.2% growth forecast for France’s gross domestic product that is used to ground the 2013 budget. Less growth will make deficit-reduction targets harder to meet, forcing further tax increases or spending cuts. (Sursa: Wall Street Journal)

Ce e paradoxal, este ca in timp ce ungurii sunt acuzati de dictatura ca suprataxeaza companiile de energie si in timp ce romanilor li se impune “liberalizarea” pretului pentru gazele naturale produse la noi (adica ne forteaza sa le vindem la preturi “europene”) la ei acasa se poate ca guvernul sa umble la preturi fara sa ii sara Comisia Europeana in carca. Inca o demonstratie de fraternite, egalite, europenitee

Semnele disperării

Ştiri negative cu privire la criză găsim în fiecare zi, dar unele se evidenţiază prin claritatea mesajului transmis şi prin evidenţierea stării deplorabile şi lipsei oricăror speranţe de ieşire din criză câtă vreme politicienii sunt fie vânduţi fie incapabili să găească soluţii deşi crize au mai fost în istoria umanităţii şi uneori s-au mai găsit oarece soluţii.

Să trecem însă la o ştire mai veche legată de Franţa şi relatată într-un mod amuzant şi cancanesc în ziarele de specialitate româneşti: la începutul lunii, Franţa a vândut obligaţiuni pe termen scurt la dobânzi negative, “performanţă” egalată doar de SUA, Germania şi Elveţia (posibil şi Olanda, dar nu sunt sigur). Mai concret, asta înseamnă ca investitorii, pentru că le e frică să pună banii în banci sau să dea credite, platesc guvernul francez doar ca să le ţină banii pentru 6 luni, 1 an, 2 ani, etc. Francezii au reuşit deocamdată pentru 6 luni, dar nemţii au vândut chiar şi la 2 ani obligaţiuni cu dobânzi negative.

Ce înseamnă asta oare pe lângă indicatorul unei tensiuni imense în sistemul financiar, de vreme de investitorii preferă să piardă bani decât să îi mai investească undeva? În primul rând, banii aştia vin de undeva, din alta parte. Bunăoară, putem presupune că vin de la greci şi de la spanioli, sau de la toţi porcuşorii. Să presupunem că investitorii nu mai vor sa împrumute porcuşorii, le e frică că-şi vor pierde banii şi preferă să plătească pe nemţi şi pe francezi doar ca să aibă o siguranţă mai mare că şi-i vor mai vedea. Plecând de aici, porcuşorii au probleme: nu mai găsesc bani sau îi găsesc la preţuri foarte mari.

Dar nu doar porcuşorii au probleme, ci şi statele unde aterizează aceşti bani pentru că dacă se bucură francezii se bucură ca proştii căci este ca şi cum şi-ar fi trecut o piatră de pe un umăr pe celălalt, mai devreme sau mai târziu problemele vor ajunge şi la ei şi banii vor găsi alte locuri mai sigure unde să fugă.

Nu s-a întâmplat asta prima dată, dar s-a întâmplat prima dată pentru francezi. Ceea ce este paradoxal de vreme ce guvernul francez s-a angajat să mărească cheltuielile şi nu vrea să mai audă de austeritate. Cum deci să considere investiorii Franţa o oază de stabilitate? Iată deci cât de gravă este situaţia de vreme ce investitorii se tem că, de exemplu peste 6 luni, Spania nu va mai putea să işi plătească datoriile. Căci dacă ar fi considerat, i-ar fi împrumutat pe spanioli, dar nu s-a întâmplat aşa, investitorii au preferat să plaseze banii în grija guvernului francez.

Să ne mai mirăm noi oare cum de leul pică din te miri ce, în vremurile astea? Să mai sperăm că se poate ceva schimba în bine, văzând cât de mari sunt temerile şi cât de disperate par deciziile investitorilor?

Un alt semn de întrebare este de ce nu se aruncă încă investitorii pe aur? Căci la urma urmei, este mult mai sigur chiar şi decât obligaţiunile unui stat european important şi de-a lungul timpului şi-a dovedit puterea de conservare a valorii. Un răspuns posibil ar fi că investitorilor le place cash-ul şi stau în expectativă în aşteptarea unor bunătăţi cum au fost de exemplu acţiunile la Hidroelectrica vândute de statul român. La vreme de ananghie, săracii vând tot ce au la preţuri de nimic, iar cei cu cash sunt regi şi rentează mult mai mult să ai cash la îndemână şi să poţi achiziţiona rapid anumite aseturi decât să investeşti în aur care necesită răbdare şi nervi de oţel.

Faptul că Germania era percepută ca sigură şi se împrumuta la dobânzi negative este de înţeles, faptul însă ca în club a venit şi Franţa cu imensele ei probleme şi cu o economie in derivă denotă că ne aflăm pe ultimele trepte ale prăbuşirii sistemului financiar şi că evenimente destul de importante ne aşteaptă la toamnă. Deja din momentul situaţiei pe care o discutăm acum s-au mai îmtâmplat multe alte evenimente poate chiar mai relevante cu privire la dărâmarea castelului de cărţi. Despre acestea însă, poate în curând …

Socialism cu buzunarele goale …

Nu il regret pe Sarkozy si sincer nu imi pare rau de francezi pentru ca nu prea ii sufar de fel. Sunt insa foarte curios cum o sa le satisfaca doleantele comuniste Holland cand ei sunt cu buzunarele goale si datori vanduti. Iata doar cateva date:

– balanta comerciala: deficit in jur de 6%, dar de prin 2004 nu a mai fost pe plus, asa ca …; cu alte cuvinte francezii consuma mai mult decat produc;

– deficitul: pe minus, tot in jur de 5%, tot inca de prin 2004; nici investitorii nu mai au incredere in economia franceza;

– PIB: 2560 mld EUR sau 4,13% din economia mondiala; in scadere din 2009;

– somaj: in jur de 10% cu tendinte de crestere;

– datorie raportata la PIB: 85,8% si in crestere; de la 68% in 2009!; poate cea mai semnificativa cifra care coroborata cu deficitul si balanta ne arata incotro bate vantul;

Probabil principalul avantaj al Frantei este ca atunci cand un grup de oameni sunt fugariti de urs, important nu este cat de repede alergi tu, ci cat de repede alerg ceilalti, adica e musai sa nu fii tu ultimul. Cam asa e situatia pentru Franta in toiul crizei: vor nu vor, nemtii vor fi nevoiti sa bage mana in buzunar si sa acopere si golurile francezilor, dupa ce probabil ii vor lasa sa pice pe greci, irlandezi si spanioli. Speriati de dezintegrarea rapida si catastrofala a Europei, cel mai probabil nemtii vor propune francezilor sa pastreze un “euru-core”, o “inima” care sa mai bata in asteptarea vremurilor mai bune si astfel caderea Frantei nu va fi atat de catastrofala ca a Greciei sau ca a Romaniei.

Pana atunci insa, francezii se vor bucura de vremea frumoasa pe Coasta de Azur facand o mica cura de socialism.