De ce sunt randamentele la obligatiunile germane negative?

Nota: in acest articol prin obligatiuni ma refer la obligatiunile suverane, deci emise de guvern. Din cand in cand, din reflex o sa folosesc termenul in engleza: bond.

Raspuns la intrebarea din titlu [pe scurt]: deoarece investitorii au mai mare incredere in guvernul german decat in guvernele altor state si de asemenea, investitorii cred ca UE are mai mari sanse sa se destrame.

Raspunsul l-am condensat la inceput dar il voi detalia cat mai pe larg, deoarece mie mi-a luat ceva timp pana sa inteleg (desi tehnic e usor de inteles) DE CE obligatiunile germane au dobanda mai mica decat dobanda de referinta a monedei europene. Intelegerea mea se datoreaza lui Cristian Sima, dar nu sunt sigur ca in conferinta de la link i-am auzit explicatia sau in alta.

O sa incep cu cateva consideratiuni generale si o sa continui cu cateva idei aleatoare legate de situatia actuala.

Consideratiuni generale

Obligatiunile ca instrument de investit sunt in grupul de optiuni cu risc scazut. De aceea grosul banilor sunt plasati in obligatiuni. Evident ca exista varietate de riscuri si randamente intre diversele tari ale lumii si nu toate obligatiunile sunt la fel de interesante, altfel PSD nu ar avea probleme sa mareasca salariile si pensiile pana la cer. Insa Trump nu are astfel de probleme si daca si-ar dori, nici Merkel nu ar avea …

Obligatiunile sunt niste hârtii pe care un guvern le vinde pentru o suma fixa (pret) si se angajeaza sa plateasca la data expirarii , pretul de emitere (cel platit de cumparator) plus o dobanda. Perioada unei obligatiunii poate fi de 1, 2, 5, 10 ani sau chiar si 100 de ani cum are Elvetia. Randamentul este o formula mai complicata care tine cont de diversi parametrii ai emisiunii, caci exista o variatie, de exemplu frecventa la care se plateste dobanda – pote fi fie doar la final,fie o data la doua luni, fie anuala etc. Pentru simplificare, putem gandi randamentul ca fiind dobanda.

Investitorul care cumpara obligatiuni isi asuma riscul ca guvernul respectiv sa nu se tina de cuvant si de aceea tarile care nu sunt serioase si nu isi platesc datoriile (Argentina, Grecia, Romania) trebuie sa plateasca dobanzi mai mari decat celelalte. Pe langa increderea ca guvernul va face acele plati, mai conteaza evident si moneda in care sunt emise acele obligatiuni. Nu e deloc neobisnuit ca un guvern sa emita obligatiuni in moneda proprie cat cuprinde in speranta ca va numi un “prieten” la banca centrala care o sa tipareasca bani si o sa provoace o inflatie minunata care o sa trimita in irelevanta valoarea bondurilor la data expirarii. Asa s-a intamplat de exemplu in Turcia unde Erdogan l-a numit la banca centrala pe ginerele sau. Caz in care Erdogan nu mai are nevoie sa emita bonduri deoarece ginerele sau poate sa transfere bani direct guvernului pentru ca banii in esenta sunt doar niste cifre introduse intr-un program de calculator singura problema fiind cine opereaza acel program.

Ce mai trebuie mentionat legat de obligatiuni este ca acestea pot fi tranzationate intre investitori. Motivele fiind variate. De exemplu, un investitor care are banii blocati in bonduri poate doreste sa faca rost de bani pentru a face alte investitii (isi restructureaza portofoliul). Caz in care vinde bondurile si cumpara ce doreste. Alte motive pot fi schimbarea gradului de risc sau evolutia dobanzilor, toate avand efect asupra randamentelor unor obligatiuni. Unii investitori, de exemplu, cumpara si asigurari impotriva default-ului unui emitator de bonduri (Credit Default Swaps). Aceste asigurari sunt platite pe intreaga perioada a detinerii unor obligatiuni, asa cum un sofer plateste asigrare cat timp detine o masina. Daca riscul unui emitator creste, pretul asigurarilor creste in mod similar cum daca un sofer face prostii (accidente), asigurarea ii mareste pretul asigurarii. Motivele tranzactionarii obligatiunilor sunt variate si cea mai importanta idee legata de tranzactionare este ca pretul cu care se tranzactioneaza obligatiunile este invers proportional cu randamentul acestora si evident poate diferi de pretul de emitere.

Un motiv al atractivitatii obligatiunilor poate fi la un moment dat cresterea riscului (eventualitatea unei crize). In caz de risc, majoritatea investitorilor doresc sa isi protejeze investitiile, de aceea ies de pe diverse piete (actiuni, comoditati, forex etc) si intra in obligatiunile acelor tari care sunt vazute mai bine deoarece vor sa aiba siguranta ca banii lor vor fi protejati si la expirarea obligatiunilor si-i vor primi inapoi (cu dobanda respectiva, angajata de emitent la data emiterii, care poate fi si negativa).

Inchei aici consideratiunile generale, desi ar mai fi multe de zis si continui urmatoarea sectiune. Bine ar fi daca nu ati inteles pana aici sa reluati sectiunea anterioara, altfel veti citi degeaba in continuare.

Idei aleatoare

Se pune logic intrebarea: daca dobanda de referinta este x si dobanda obligatiunilor este x + 1%, bancile nu fac bani gratuiti? Da si nu! Da, deoarece intr-adevar daca se pot imprumuta de la banca centrala cu x% si guvernul le ofera x+1%, bancile raman cu 1% singura problema fiind ca guvernul sa emita cat mai multe obligatiuni (cat mai mult drog) pentru ca bancile sa faca bani gratuiti. Pe partea de nu, exista unele probleme: bancile pot castiga si mai mult imprumutand firmelor sau oamenilor/creditacilor dar exista si riscuri, deci fiecare banca trebuie sa isi gestioneze singura apetitul la risc. De asemenea, mai este de luat in calcul si riscul ca guvernul sa intre in faliment si sa nu mai plateasca, caz in care trebuie sa tinem cont de tara despre care vorbim. In cazul Romaniei de exemplu, daca intra guvernul in faliment, vine FMI-ul, deci bancile nu se sperie asa mult si dau bani cat pot tuturor emitentilor de la buget (guvern, primarii, prefecturi, regii etc). Chestiunea ar trebui in mod normal controlata de BNR care ar avea teoretic datoria sa limiteze cat la suta din asset-urile bancilor pot sa “doarma” in obligatiuni. Insa pentru ca tainele mioritice sunt cele care sunt, guvernul s-a descurcat pana acum sa vanda bancilor locale. Mai nou incearca sa vanda si oamenilor prin Posta Romana, asadar amatorii de 3.5% pe un an in conditiile in care euro poate exploda cu 5% intr-o luna sunt invitati la sediul postei unde vor avea parte de comision zero ca sa cumpere aceste hartii. Pe de alta parte, daca pleaca Viorica si vine Orban, e posibil ca euro sa scada, o data cu dobanda de referinta pe care Mugurel (zis si Manole) o tine deocamdata sus dar trebuie sa o scada “ca sa se alinieze” si daca Orban reuseste prin minune sa rezolve problema deficitului de la pensii (si al altor deficite) e foarte posibil ca cei 3.5% sa fie mana cereasca, mai ales ca emiterea lor s-a facut inainte ca desteptii de la finante sa se prinda ca urmeaza o perioada de scadere a dobanzilor.

“Cine are i se va da si cine nu are i se va lua” este probabil cea mai simpla explicatie de ce Germania are parte de increderea investitorilor si de dobanzi negtive in timp ce Romania trebuie sa plateasca dobanzi de 4-5% ca sa sa imprumute. Cu cat situatia este mai tensionata si riscurile mai mari, cu atat investitorii incearca sa se acopere si nu doresc sa se expuna la riscuri. Faptul ca economia Germaniei este unde este, faptul ca guvernul german a dat dovada de incredere deoarece a mentinut deficitele sub control, ba chiar are excedente, faptul ca balanta externa a Germaniei arata cum arata (~50% din PIB este export) fac ca cererea de obligatiuni germana sa fie atat de mare incat dobanzile sa fie impinse in jos.

Pare o situatie anormala ca in aceasta perioada de “revenire economica” (oare?) banii pompati de BCE sa fie “blocati” in obligatiunile de 100 de ani ale Austriei si Elvetiei. BCE pompeaza bani cumparand obligatiuni ale guvernelor si chiar ale corporatiilor si da jos cu dobanda pentru ca “sa avem lichiditate” in timp ce lichiditatea fuge inspre randamentele negative (mai negative decat rata de dobanda!) ale obligatiunilor germane. Este ca si cum ai da drumul la robinet si apar ar curge in sus. O anomalie. Anomalie este insa din punct de vedere al normalitatii. In situatia anormala in care ne aflam insa (ochiul furtunii financiare a secolului), este firesc ca banii destepti sa fuga in locurile sigure si sa nu vaneze aiurea randamente iluzorii.

Ramane totusi intrebarea “de ce Germania” (si nu Franta sau SUA de ex) desi poate nu ar strica putin sa dezbatem si de ce totusi investitorii accepta randamentele negative ale obligatiunilor? Dupa cum am mentionat in consideratiunile generale, bondurile pot fi tranzactionate. Investitorii in bonduri europene spera (intuiesc) ca BCE va fi nevoita sa pompeze din ce in ce mai multi bani pentru a sustine statele europene falimentare (porcusorii). Caz in care, BCE va cumpara obligatiuni de toate steagurile, printre care si cele germane. Cresterea cererii va ridica prin urmare preturile si prin urmare pierderea de moment se va transforma in viitor in profit. Investitorii se bazeaza si pe “retinerea” guvernului german care sper ei ca nu va emite aiurea obligatiuni atunci cand BCE o sa inceapa “destrabalarea” cu achizitiile. Retinerea guvernului german spre deosebire de alte guverne care vor emite “de nevoie” obligatiuni noi pentru a plati ratele la cele vechi, face obligatiunile germane mai atractive decat ale altor tari deoarece daca nu se emit bonduri noi, BCE o sa fie obligata sa cumpere pe cele vechi, prin urmare oferta fiind limitata, pretul creste. Aici nu bag mana in foc pentru intreg rationamentul, marea necunoscuta fiind daca BCE va putea cumpara direct obligatiuni emise – ceea ce din ce stiu eu nu are voie in prezent. Asadar, acum BCE poate cumpara obligatiuni doar de pe piata obligatiunilor, adica de la alti investitori care au cumparat direct de la guverne. Nu e mare scofala la urma urmei, doar faptul ca trec printr-o mana nu taie posibilitatea guvernelor sa emita cat vor deoarece investitorii au garantia ca BCE le va cumpara si ei nu vor fi cei care sa astepte guvernul grec sa le plateasca peste 50 de ani banii inapoi, ci BCE-ul.

Ajuns in acest moment al discutiei, nu pot sa nu mentionez ca toata schema nu este decat un mecanism de represiune financiara. Prin intermediul programelor de achizitie de bonduri, BCE incurajaza de facto destrabalarea guvernelor care pot sa-si cam faca de cap, singurele constrangeri fiind “acordurile” de masuri de austeritate care nu se respecta niciodata si speranta ca maine va fi mai bine … Pe scurt, BCE cumpara obligatiuni deoarece altfel investitorii nu le-ar cumpara si prin urmare guvernele ar intra in faliment si prin urmare visul european s-ar spulbera. BCE este insa o jucarie misto, este o banca care tipareste o hartie in care – culmea! – unii oameni mai au incredere si prin urmare pe moment lucrurile pot continua pe mai departe, ne facem ca nu exista probleme, cumparam obligatiuni suverane (dar nu numai) si poiate maine-poimaine incepem sa cumparam si actiuni cum fac japonezii ca sa trecem parlazul. Ca poate-poate, inflatia reporneste, economia isi revine in mod miraculos si incet-incet, in 100-1000 de ani mananca din credite si astfel visul va supravietui. La pachet cu prospectul cresterii preturilor obligatiunilor germane (desi nu numai), cumparatorii mai au parte si de garantia unui guvern vazut bine al unei tari cu cea mai puternica economie din UE, prin urmare au riscul minim ca bonus. Marea lovitura va fi insa schimbarea mentalitatii in guvernul german care poate emite si el bonduri la fel de multe (ca raport) ca grecii sau italienii si prin urmare poate sa afecteze pretul acestora pe piata, in pofida asteptarilor speculatorilor.

Din cele explicate mai sus, sper ca se intelege ca atata vreme cat economia nu este controlata de forte concurentiale care sa stimuleze agentii eficienti si productivi si sa penalizeze agentii ineficienti, redundanti, incapabili si inutili, este doar o chestiune de timp pana cand totul se va prabusi ca un mare turn babel construit cu lut in loc de ciment durabil.

La nivel global insa exista o competitie legata de cine este mai putin preocupat de … fortele pietei. Adica, desi BCE si UE in general stimuleaza ineficienta si destrabalarea, are concurenti SUA si China care de asemenea tiparesc bani, fac marsavii similare sau de aceeasi natura si nu incurajaza economia de piata, pompand sume astronomice in toate pietele si evitand infruntarea adevarului. Asa cum Titanicului i-a luat ceva timp sa se scufunde si in timp ce unii fugeau la barci, altii cantau, dansau, mancau sau dormeau, tot asa in prezent panica inca nu a cuprins toata lumea si mai exista inca oameni, companii, guverne care au speranta ca prabusirea sistemului financiar actual nu este iminenta si ca ineficientele pot fi tolerate prin socializare si capitalismul eliminat prin interventionismul financiar si monetar al bancilor centrale. Desi mare parte dintre speculatori stiu ca va urma o prabusire, insa spera ca intre timp sa se capatuiasca …

De ce le e frica americanilor de buna intelegere germano-rusa?

Poate e mult spus buna intelegere, dar cert este ca americanii nu privesc si nu au privit niciodata cu ochi buni colaborarea si relatiile germano-ruse, ceea ce este firesc si vom explica de ce.

Vom incepe insa mai intai in a prezenta doua articole/studii a doua think-tank-uri diferite, unul de peste ocean si unul de dincoace de ocean pentru ca dupa cum stim, think-tank-urile sunt pepiniera ideilor dar mai ales a personajelor si a lobby-urilor care dau directia in politica externa.

Primul articol se intituleaza agresiv: Russia’s Hybrid Warfare is Harming Germany si apartine Atlantic Council. Pentru cei care nu stiu, Atlantic Council este o organizatie de propaganda americana pro-NATO, finantat de Soros si alti membri ai guvernului invizibil, adevaratii decidenti ai politicii americane care sunt in spatele papusilor din politica. Iata o caracterizare scurta a acestor organizatii, facuta de Rick Rozoff pentru Global Research:

Along with similar and related groups like Freedom House, Project for the New American Century, U.S. Committee on NATO, Project on Transitional Democracies, National Endowment for Democracy and its International Forum for Democratic Studies, World Movement for Democracy and its Network of Democracy Research Institutes, International Republican Institute, National Democratic Institute for International Affairs and a myriad of complementary non-governmental organizations bankrolled by billionaire currency speculator George Soros and others – all identified as non-profit, non-partisan (which in the U.S. denotes bipartisan Democrat-Republican) organizations, though many are funded by the U.S. government – the Atlantic Council and the sites it links to are collectively the best example of what for over a century has been described as the invisible government. More particularly, an unaccountable foreign policy establishment for which Euro-Atlantic strategic ties with emphasis on the NATO military bloc are given central emphasis.

Officers and members of the think tanks and nominal non-governmental organizations shift effortlessly and regularly between those groups and top positions in the State Department, Defense Department, National Security Council and elsewhere in the federal government. (sursa)

De ce ar fi normal pentru americani sa saboteze relatiile Europei cu Rusia, pacea si buna intelegere? Pentru ca daca totul ar fi ok cu Rusia, NATO ar trebui sa se retraga si interesele expansioniste americane nu ar mai fi la fel de usor de aparat, fara sperietoarea oferita de rusi. Cand vorbim de interesele americane, trebuie sa facem o mica paranteza: principalul interes este dolarul: orice alternativa la dolar sunt un pericol major pentru SUA.

Sa presupunem o lume in care UE ar fi o uniune economica puternica, independenta, care ar merge struna, colaborarea ar fi ideala, economia ar dudui si bancile nu ar avea probleme. Sa presupunem ca in aceasta lume ideala, UE s-ar intelege perfect cu Rusia: Germania si UE ar importa resurse si produse alimentare de la rusi, si ar exporta masini si alte bunuri cu valoare adaugata mare iar frecusurile gen Ucraina si Crimeea nici nu ar exista. Sa presupunem ca in urma acestei colaborari ideale, rusii si europenii s-ar intelege ca plata pentru resurse (petrol & gaze in principal) s-ar face in euro, nu in dolar. Rusii ar trece astfel de la folosirea dolarului la folosirea euro-ului. Sa presupunem ca mai departe, rusii ar cere pentru armamentul lor vandut tarilor arabe (Siria, Iran) ca si pentru resurse (gaze catre turci sa zicem) tot plata in euro. Acest scenariu ar fi de cosmar pentru SUA!

Deja dolarul pierde terenul bucata cu bucata din schimburile internationale si castelul de hartie construit pe petro-dolar sta sa pice. De ani de zile am subliniat [1] : pe masura ce pozitia dominanta a dolarului va cadea pas cu pas, vom vedea rolul din ce in ce mai in crestere al armatei americane deoarece americanii vor recurce la ultima lor carte: armata. Restul este zgomot! Toate celelalte amanunte, gen razboi in Siria, conflictul din Marea Chinei, razboiul din Ucraina sunt zgomotul prabusirii marelui urias cu picioare de lut care scoate in fata ce i-a mai ramas: armata.

Antagonizarea relatiilor euro-ruse de catre americani nu este insa ceva nou si sunt grija americanilor inca de la castigarea razboiului, UE fiind gandit ca un buffer intre SUA si URSS. Asa cum pe vremuri, europenii construiau state artificiale catre dusmanii din est (cum ar fi Austria) sau sustineau micile puteri pentru a le folosi ca carne de tun in bataia navalitorilor (cum am fost si noi in fata Imperiului Otoman), mai nou, le-a venit si europenilor randul ca sa fie folositi ca teritoriu vasal cu rol de protectorat bun la orice in zona, la o cu totul alta scala. Si ca sa nu vorbim aiurea, sa dam si exemple: in 1981, SUA au fost ingrozite si s-au opus cat de mult au putut la dezvoltarea conductei de gaze care urma sa aduca gaz rusesc marilor tari din Europa de Vest, prin intermediul Germaniei. Iata cum era prezentata faimoasa conducta in presa zilei:

The West Germans got what they wanted. The Russians got most of what they wanted, minus the timing. The Americans witnessed what they didn’t want to witness. (sursa)

Am facut aceasta mica paranteza pentru a sublinia – daca mai era nevoie – de ce americanilor nu le convine ca europenii sa fie in buna intelegere si colaborare cu Rusia si sunt ingroziti mai ales de perspectiva oricarei aliante intre Germania si SUA. De aceea si dinamiteaza si au dinamitat tot timpul proiectul european din interior prin intermediul britanicilor si acum vor sa ii dea lovitura finala prin Brexit.

Revenind la articolul publicat de Atlantic Council / Russia’s Hybrid Warfare is Harming Germany, mai spunem doar ca despre gogoasa razboiului “asimetric” (hybrid, neconventional si alti termeni similari care sunt folositi sa umple nonsensul) am mai tratat aici. Articolul in sine nu este mare branza, este daily news si cu siguranta nu este rezumat doar la acest think tank: majoritatea presei americane mainstream nu face decat sa fie eco-ul propagandei oficiale gestionata de acest juggernault de think tankuri si acareturi utilitare.

Sa trecem asadar oceanul de cealalta parte si sa incercam sa luam pulsul de pe continent, mai precis de acolo de unde ne intereseaza: din Germania. Cum nu ma descurc cu germana si media germana este un mare mister pentru mine (nu inteleg prezenta slaba in limba engleza a nemtilor), m-am oprit la Carnegie Europe, intr-un fel echivalentul Atlantic Council de la Bruxelles, cu focus pe Turcia, Orientul Mijlociu si partea de est in general. Aici, deja din titlul unui articol relativ recent vedem o schimbare de ton: That Enduring German-Russian Complex. Nu atat asupra articolului respectiv dorim sa atragem atentia, subliniind, ca daca peste ocean, Rusia e prezentata ca agresor al Germaniei prin spionaj, atacuri cibernetice si manevre similare celor din Ucraina (ca sa va dati seama cat de mult pot umfla gogosile americanii), de pe continent relatiile ruso-germane recente sunt vazute cu totul altfel:

On April 11, a top delegation from the German Committee on Eastern European Economic Relations, an industry association that loathes the EU’s sanctions on Russia, met Putin in the Kremlin. The members of the committee yearn for a rapprochement—as if the era of Ostpolitik could be revived, as if that era brought Russia politically and socially closer to Europe. (sursa)

Din articol aflam insa lucruri si mai interesante, cu privire la un sondaj recent facut de o fundatie germana – Körber Foundation – cu privire la perceptia poporului german asupra Rusiei si asupra relatiilor cu Rusia. Din acest studiu, mai ales ce ne intereseaza pe noi este ca doar 31% dintre nemti ar fi de acord cu tratatul NATO, mai precis cu punctul 5 care este baza si fundatia acestui tratat: apararea reciproca in cazul atacarii oricarui membru. Mai mult de jumatate de nemti nu ar sprijini trimiterea de trupe nici macar in Polonia (!) daramite in Romania, in cazul unei invazii rusesti:

Over half of Germans would not support sending their soldiers to defend Poland or the Baltic states if these allies were attacked by Russia. Indeed, only about 31 percent of Germans believe that if these countries were attacked, Berlin should fulfill Article 5 of the NATO treaty, which declares that an attack on one member is an attack on all. (sursa)

Sunt lucruri care par socante si pe care nu le veti auzi in mass-media romaneasca unde NATO este prezentat ca marele aparator si protector. Cu ce trupe insa ne va apara NATO daca nemtii – cea mai apropiata tara NATO cu armata relevanta – in majoritate nu ar apara nici Polonia? Poate ca Atlantic Council ar trebui sa isi intareasca propaganda in Germania, ca sa rezolve problema, ca in Romania si-au facut misiunea cu brio.

As mai atrage atentia la inca un paragraf din acest articol marca Carnegie Europe:

There is a trove of other opinions in these two surveys. But given the deteriorating relationship between Germany and Russia, Körber tried to tease out whether it would be at all possible for Germany to have a rapprochement with Russia. The foundation’s own view is that Russia belongs to Europe, despite the findings of its survey. (sursa)

Nu e nimic nou, de altfel. Deja nemtii s-au opus sanctiunilor din ziua in care au fost introduse si nici nu stim in ce masura ei chiar le-au respectat, cu toata fermitatea americanilor. Altfel cum s-ar explica cat de bine sta totusi Rusia dupa atatia ani de sanctiuni? A se vedea in acest sens un articol recent ZeroHedge din care aflam ca randamentul la obligatiunile suverane la 10 ani ale Rusiei (un indicator al riscului) au ajuns la un nivel similar perioadei anterioare introducerii sanctiunilor, semn ca investitori straini au incredere in economia Rusiei. De asemenea, piata de capital din Rusia a oferit investitorilor randamente uimitoare, incat ai spune ca angajatii de la Casa Alba care dadeau sfat investitorilor sa nu cumpere actiuni rusesti au manipulat piata ca sa castige doar ei:

When the US (and its European vassal states) unleashed sanction on Russia in July 2014, it sent bond yields spiking from 9% to over 14% as political and social risks were priced in (as demanded by Treasury). However, despite the ongoing sanctions and the pressure (whether implicit or explicit from Washington) on oil prices, Russian bond yields have disobeyed America and are back below 9% – the lowest level of risk since before sanctions were imposed. (sursa)

Cred ca marea intrebare pentru generalii romani care mai au cap (slabe sanse) este daca nuantarile cu privire la pozitia fata de Rusia sunt specifice doar Germaniei sau nu cumva si americanii sunt indecisi. Nu de alta, dar cum altfel am explica insuccesul marelui hegemon ca macar sa influenteze piata de capital si a obligatiunilor suverane unde teoretic Imperiul poate face multe caci dolarul este rege si finantele sunt teoretic controlate de imperiu. Daca pe plan propagandistic sau cibernetic Rusia poate face ceva, pe plan financiar stim ca Rusia este un mare minion. Cum se explica asadar, totusi, rezilienta financiara si macrostabilitatea Rusiei, cel putin prin prisma celor 2 indicatori: piata bursiera si randamentul obligatiunilor?

De altfel, intrebarea retorica pe care am pus-o si in articolul trecut, cu privire la reactia Rusiei fata de Deveselu trebuia mai degraba pusa politicienilor: sunt ei pregatiti pentru scumpirea pretului gazelor? Vor compensa investitiile americane socul negativ al cresterii sau mentinerii pretului ridicat al gazelor rusesti pentru Romania, in conditiile in care alte tari (cum ar fi Germania sau Ungaria) beneficiaza de preturi mult mai bune doar pentru ca nu pleaca capul pana la capat in fata Imperiului?

Nu de alta, dar doresc sa imi subliniez punctul de vedere si sa reiterez: suntem fraieri. Pentru scut, trebuia sa cerem plata fixa anuala in dolari americanilor, orice altceva este praf in ochi. 1 miliard de dolari si tot ar fi fost ceva, ar fi compensat deficitul de la pensii. Chiar daca nu aveam incotro, chiar daca erau deja semnate tratate de prostii de Ponta si altii care au dat permisiunea scutului, chiar daca armata noastra oricum este apa de ploaie in privinta calculelor geostrategice, politicienii puteau sa preseze  un ajutor permanent american: nu era deloc deplasat si nici imposibil. Pentru americani era atat de important incat puteau sa ofere cu mult mai mult decat mizilicurile prezentate in presa ca “investitii”.

M-a amuzat in acest sens mai ales idiotul de Guran care prezenta asfaltarea ulitelor din Deveselu ca “ajutoare economice” ale zonei, venite din partea americanilor. Pai e si normal sa asfalteze strazile in localitatile din proximitate: cum altfel se vor proteja eficient, daca nu vor putea patrula sau urmari in caz de nevoie, potential atacatori ai scutului? Cu elicopterul este mai rapid, se intelege, insa cand ai strazi asfaltate mai trimiti o patrula de politie locala, mai trimiti niste firme de protectie sa faca ronduri, la preturi mult mai ieftine. Cat despre scoli, varuirea unor pereti este cea mai ieftina campanie de marketing pe care o armata ocupanta o poate face, in plan local. Cu doua-trei termopane si cateva ulite asfaltate, americanii au eliminat orice tentativa de reactii negative in randul populatiei, fiind indirect mita politica, pentru ca ii scuteste astfel de politicieni de problemele electorale pe care le-ar avea in tari unde oamenii sunt mai descuiati la minte, cum ar fi Germania, de exemplu. Faptul ca pe noi ne mituiesc americanii cu scoli reparate si strazi asfaltate, similar ca in Afganistanul, denota si unde ne aflam noi din punct de vedere intelectual.

Daca economic Romania este clar ca a pierdut ocazia sa castige ceva din afacerea “Deveselu” ne intrebam geopolitic oare ce castigam noi din asta? Oare de la noi se uita cineva imprejur sa vada ca in timp ce noi ne inrautatim relatiile cu Rusia, nemtii incearca sa le repare?

Ce sper eu este ca macar Deveselu sa ne fie o lectie, pentru ca oricum “oportunitati” vor mai exista. Transnistria este probabil urmatoarea Ucraina in care americanii vor impunge din nou ursul si sanse mari sunt ca asta se se intample cu viitorul presedinte Trump. Americanii au nevoie sa provoace Rusia, traiesc din tensiune geopolitica si haos in diverse zone. Tensiunea geopolitica si riscurile mentin dolarul  pe linia de plutire. In plus, un hegemon, cat traieste, face ce a invatat: se extinde. SUA nu va renunta la politica expansionista nici macar daca Rusia ar fi impinsa dincolo de Urali: asta stiu sa faca si asta vor face tot timpul, blah-blah-urile cu mentinerea securitatii si stabilitatii sunt sloganuri ieftine.

Romania nu poate castiga din relatia cu americanii decat financiar, prin obtinerea de fonduri pentru oferirea permisiunilor pentru baze sau operatiuni. Orice altceva sunt gogosi. Banii pot sa vina sub orice forma (mai putin creditare de la FMI – nu, multumim): fie plati directe dedicate intaririi armatei, fie discounturi la achizitia armament (refacerea flotei de avioane ar fi o idee).

Din pacate, noi nu doar ca nu cerem si nu obtinem nimic, dar ne mai alegem si cu interventii in plan politic (vezi gafele ambasatorului SUA) specifice unei tari bananiere. In mod normal, ambasadorul asta trebuia trimis inapoi si cerut altul in schimb, dar cine sa aiba un asemenea tupeu pe la noi cand ei se cearta intre ei pe mizilicuri si intrigi inifime, fara nici o relevanta pentru interesul national.

Si inca o mica paranteza: baza de la Deveselu este inclusa intr-un tratat care are mai multe puncte, inclusiv unul economic. Inca asteptam sa vedem ce se intampla economic, ca deocamdata americanii nu au trimis in Romania nici macar o amarata banca, singura prezenta notabila fiind Fondul Proprietatea care mai degraba a venit sa castige bani prin insider trading. Macar daca americanii ar avea si ei demnitate si ar informa autoritatile romane cu privire la “tehnicile” folosite de acesti mafioti in costume, macar daca influenta americanilor nu s-ar limita doar la jocurile politice mioritice si ar combate si coruptia indusa de asasinii economici americani care au deja un istoric (a se vedea si Bechtel).

“Current event form future trends” spunea un om intelept. Din pacate, noi dormim si habar nu avem pe ce lume traim. Mai precis conducatorii nostri …

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] doar un articol in care subliniam ca armata SUA este preocupata de starea dolarului: ARMATA SUA SE PREGĂTEŞTE PENTRU EXPLODAREA MĂMĂLIGII (DEC 2010)

De ce fac nemții mașini bune

Am dat peste you youtube interesant. Trece prin cateva aspecte:

  • pastrarea talentelor
  • invatamantul vocational
  • salarizarea corespunzatoarea a muncitorilor din domeniul auto

Ce lipseste este insa, este mentionarea avantajului competitional al nemtilor prin beneficiul unei monede comune, care le permite sa exporte fara sa afecteze aproape deloc cursul valutar. Intr-o economie normala, cand Germania exporta masini in Romania, marca devine din ce in ce mai tare fata de leu, si astfel romanii nu o sa mai comande BMW-uri. In Europa unita insa, nemtii exporta la romani masini si le dau si credit, pe care romanii il platesc din cand in cand, fie cu aur, fie cu petrol, fie cu ce se mai nimereste. Ei, acum au si nemtii un risc, cum s-a intamplat cu grecii: cate-un mionion mai ajunge in situatia sa nu mai poata plati. Dar nu-i bai, ca si-atunci, nemtii gasesc sa exporte in alta parte. Banii? Ah, pai aia oricum se scot la imprimanta si Deutsche Bank de exemplu nici nu are nevoie de rezerve, poate da credit fara numar pentru cercetare si marketing producatorilor auto nemti.

 

Undeva şi piatra tare crapă

piatra-crapaGermania a facut fata cu brio pana acum valului mare de refugiati. Toate parghiile unui stat bine pus la punct s-au mobilizat si au facut (relativ) fata presiunilor de toate felurile:

  • capacitatea de gazduire si hranire
  • “indexarea” si legalizarea imigrantilor
  • evitarea unor atentate
  • rezistenta la presiunile nationaliste
  • evitarea unei crize politice

Mai devreme sau mai tarziu, daca fluxul de refugiati va continua in ritmul actual sau poate chiar va creste (razboiul Iran-Arabia Saudita inca nu a inceput!) undeva, aceasta piatra tare care este Germania va crapa si va crapa bine.

Citim din DW:

“Aceasta este evident o dimensiune cu totul nouă a crimei organizate”, a declarat la Berlin ministrul federal al Justiţiei, Heiko Maas. Toţi făptaşii trebuie identificaţi şi traşi la răspundere, a adăugat responsabilul social-democrat. “Nu putem permite ca oamenii să fie expuşi în oraşele noastre violenţei, să fie lăsaţi fără apărare”, a subliniat el în faţa presei.

Vedem de aici cat de ignoranti sunt nemtii, cel putin declarativ cu privire la ce li se intampla. Ei nu au nici cea mai vaga idee ca in realitate, de fapt, ei sunt INVADATI! Ce dimensiune noua a crimei organizate?! Pai din start, oamenii astia au intrat in Germania fara sa aiba nici un act, cu mainile in buzunar, fara sa aiba nici un drept. Daca e crima organizata, prima etapa a fost intrarea. Bine ca s-au trezit si ei acum ca voii veniti s-ar putea sa nu adere intru totul la mentalitatea si valorile germane. Si in plus, nu prea pare sa le fie frica de autoritate …

O sa tot fie frecusuri intre felul de a fi al nemtilor si schimbarea sociala masiva. Marea intrebare ramane: unde va crapa? Dupa parerea mea, tot pe filonul nationalismului o sa se “evidentieze” nemtii, oarecum istoria nu se repeta dar se aseamana …

Merkel: Grecia nu a vrut un compromis

Intr-o conferinta de presa dupa intalnirea cu liderii germani de astazi, Angela Merkel a declarat ca este vina Greciei pentru ca nu au acceptat “compromisul”. Discursul s-a plasat pe aceleasi linii cu declaratiile de sambata, concluzia fiind ca daca grecii dau inapoi, oferta ramane valabila si ca daca grecii se razgandesc, orice e posibil.

“Principiile uniunii”, “respectarea regulilor” si “lipsa angajamentelor catre un compromis” au fost cuvintele cheie din discursul cancelarului german.

Alte cuvinte au fost “prezervarea monedei”, “puterea monedei” – termeni prin care nemtii justifica de ce trebuie sa fie duri in relatia cu grecii, sa nu permita cheltuirea banilor aiurea, neconditionat.

La conferinta a participat si vice-cancelarul Gabriel care a declarat: “Germania nu poate oferi ajutor fara conditii”

gabriel

A zburat cumva o lebădă neagră?

Desi lebada neagra este un termen suprauzat de cand cu criza asta, nu m-am putut abtine sa dau acest titlul unui articol in care voi aborda problema aurului si … a nemtilor. Doi actori importanti ai crizei. Doi actori de care putem spune ca au roluri principale in marele spectacol al crizei mondiale care precede Cel De-al Treilea Razboi Mondial. Caci daca Germania vrea, Europa pica si haosul da navala, iar daca aurul creste 100$ intr-o zi (sau chiar si 10$ pe zi timp de 10 zile), sistemul financiar pica si haosul da navala.

Asadar, daca aproape am iesit din criza, daca norii cei negri au trecut deja si daca Obama doreste pacea mai mult decat orice alt presedinte, atunci DE CE LE E FRICA NEMTILOR SA-SI TINA AURUL IN AMERICA?

Nu e prea greu sa vezi absurdul situatiei. Nu le-a fost frica in 2008 in toiul unei ditamai crize, nu s-au sinchisit sa isi ia aurul inapoi nici in anii 90 cand Rusia era in genunchi si nu se prevedea nici o sansa sa renasca si daca nici macar dupa QE1 si QE2 nu li s-a parut ca ar fi vreo problema cu aurul lor, de ce tocmai acum?

Scanteia cu “aurul german inapoi in tara” a inceput acum cateva luni cand un parlamentar a cerut Bundesbank-ului sa aduca aurul inapoi. Dar de la cererea unei persoane, sau chiar a unui grup de persoane, oricat de influente si pana la fapte, e cale lunga. Dupa acea solicitare, Bundesbank-ul a dat un raport cu unde si cat aur este si a declarat ca vor returna  niscavai lingouri, asa ca sa convinga pe conspirationisti si dupa aceea lucrurile s-au calmat. Sau cel putin la suprafata. Nu trece insa nici macar o luna doua de la acest eveniment si nemtii anunta ca de fapt vor returna ceva mai mult aur: vreo 54.000 de lingouri, echivalentul a 27 miliarde de euro (la pretul de azi).

Miscarea nu este deloc una intamplatoare, aleatoare sau pentru calmarea unor elemente tulburate. Miscarea este evident un semn de frica: nemtilor le e frica de viitor, sunt speriati mai mult ca oricand de ce va aduce asupra lumii razboiul valutar in care toata lumea recunoaste ca am intrat.  Principala temere a nemtilor este mai ales ca daca se va ajunge la un nou razboi, americanii pot confisca aurul si pot lega din nou dolarul de el, ceea ce ar fi foarte naspa pentru ei. Nu exista alte motive. Securitatea oferita de Fort Knox si de cea mai puternica armata din lume, precum si pretul mult mai ieftin al stocarii din SUA, ar fi justificat pastrarea in continuare a aurului la americani si eventual calmarea semnelor de intrebare prin vreo investigatie sau vreo vizita cum au facut britanicii trimitand pe baba regina sa se plimbe printre lingouri ca sa arate ca chiar mai exista cateva.

Asadar am intrat in sfarsit si in razboiul valutar si urmeaza razboiul tarifar, fuga banilor dintr-o parte intr-alta si disputele economice. Vedem deja in cadrul UE nenumarate conflicte si nu doar intre Marea Britanie si restul lumii ci chiar chiar in “inima” UE, adica Franta si Germania.

Nu este deloc intamplator nici ca armele zanganesc ceva mai zgomotos, din ce ince mai mult si in paralel cu razboiul valutar si conflictele regionale capata noi dimensiuni iar de la lupta prin elemente “proxy” se trece la amenintari directe din ce in ce mai vocale, cum ar fi  conflictul China-Japonia.

Conflictele  sunt multiple si vectorii geopolitici formeaza un mozaic extrem de complex si aparent haotic. O singura constanta este insa indeajuns pentru a ne ingrijora cu privire la viitor: volatilitatea. Cine se astepta ca anul acesta sa aduca pentru Japonia o schimbare de macaz atat de ampla? Si ma refer in primul rand la noua angajare de a tine yen-ul cat mai jos dar nu deloc insignifianta este si cresterea tonului nipon in galceava cu chinezii. Cine se astepta ca Marea Britanie sa ameninte fundatia Uniunii Europene? Cred ca este clar pentru toata lumea ca daca se va ajunge la exit-ul Marii Britanii, se va da drumul la usa  si mai mutle tari se vor gramadii sa iese, mai ales dupa cateva runde de razboi valutar.

Economia pune presiune pe politic in toate tarile iar tensiunile dintre state se cumuleaza treptat pana cand se vor propaga si in razboiul cu arme. Nu este exclus ca un conflict armat sa izbucneasca cu totul aiurea, unde nici nu ne-am asteptat. Lumea este nebuna, caci altfel nu se ajungea aici, prin urmare personal nu exlud ca SUA sa atace Germania si Germania sa intre in razboi alaturi de Rusia. Nu de alta, dar daca nemtii chiar aveau incredere total in americani, nu aveau nici un motiv sa isi retraga banii, mai ales dupa ce alegerile au trecut si Ron Paul nu a castigat.

Daca gestul nemtilor este doar un act demonstrativ – nemtii isi arata puterea si sterg toate relicvele dominatiei americane – ori este pur si simplu o miscare precauta care are doar rol de re-asigurare a soliditatii solvabilitatii Germaniei si de calmare a temerilor propriilor cetateni, ramane de vazut. Cert este ca acest eveniment nu este deloc ultimul cuvant al Germaniei, e posibil ca la urmatoarele alegeri sa mai avem suprize. Oare banuieste Bundestagul cine va castiga alegerile si ce politica va duce?

1 2 3