De ce le e frica americanilor de buna intelegere germano-rusa?

Poate e mult spus buna intelegere, dar cert este ca americanii nu privesc si nu au privit niciodata cu ochi buni colaborarea si relatiile germano-ruse, ceea ce este firesc si vom explica de ce.

Vom incepe insa mai intai in a prezenta doua articole/studii a doua think-tank-uri diferite, unul de peste ocean si unul de dincoace de ocean pentru ca dupa cum stim, think-tank-urile sunt pepiniera ideilor dar mai ales a personajelor si a lobby-urilor care dau directia in politica externa.

Primul articol se intituleaza agresiv: Russia’s Hybrid Warfare is Harming Germany si apartine Atlantic Council. Pentru cei care nu stiu, Atlantic Council este o organizatie de propaganda americana pro-NATO, finantat de Soros si alti membri ai guvernului invizibil, adevaratii decidenti ai politicii americane care sunt in spatele papusilor din politica. Iata o caracterizare scurta a acestor organizatii, facuta de Rick Rozoff pentru Global Research:

Along with similar and related groups like Freedom House, Project for the New American Century, U.S. Committee on NATO, Project on Transitional Democracies, National Endowment for Democracy and its International Forum for Democratic Studies, World Movement for Democracy and its Network of Democracy Research Institutes, International Republican Institute, National Democratic Institute for International Affairs and a myriad of complementary non-governmental organizations bankrolled by billionaire currency speculator George Soros and others – all identified as non-profit, non-partisan (which in the U.S. denotes bipartisan Democrat-Republican) organizations, though many are funded by the U.S. government – the Atlantic Council and the sites it links to are collectively the best example of what for over a century has been described as the invisible government. More particularly, an unaccountable foreign policy establishment for which Euro-Atlantic strategic ties with emphasis on the NATO military bloc are given central emphasis.

Officers and members of the think tanks and nominal non-governmental organizations shift effortlessly and regularly between those groups and top positions in the State Department, Defense Department, National Security Council and elsewhere in the federal government. (sursa)

De ce ar fi normal pentru americani sa saboteze relatiile Europei cu Rusia, pacea si buna intelegere? Pentru ca daca totul ar fi ok cu Rusia, NATO ar trebui sa se retraga si interesele expansioniste americane nu ar mai fi la fel de usor de aparat, fara sperietoarea oferita de rusi. Cand vorbim de interesele americane, trebuie sa facem o mica paranteza: principalul interes este dolarul: orice alternativa la dolar sunt un pericol major pentru SUA.

Sa presupunem o lume in care UE ar fi o uniune economica puternica, independenta, care ar merge struna, colaborarea ar fi ideala, economia ar dudui si bancile nu ar avea probleme. Sa presupunem ca in aceasta lume ideala, UE s-ar intelege perfect cu Rusia: Germania si UE ar importa resurse si produse alimentare de la rusi, si ar exporta masini si alte bunuri cu valoare adaugata mare iar frecusurile gen Ucraina si Crimeea nici nu ar exista. Sa presupunem ca in urma acestei colaborari ideale, rusii si europenii s-ar intelege ca plata pentru resurse (petrol & gaze in principal) s-ar face in euro, nu in dolar. Rusii ar trece astfel de la folosirea dolarului la folosirea euro-ului. Sa presupunem ca mai departe, rusii ar cere pentru armamentul lor vandut tarilor arabe (Siria, Iran) ca si pentru resurse (gaze catre turci sa zicem) tot plata in euro. Acest scenariu ar fi de cosmar pentru SUA!

Deja dolarul pierde terenul bucata cu bucata din schimburile internationale si castelul de hartie construit pe petro-dolar sta sa pice. De ani de zile am subliniat [1] : pe masura ce pozitia dominanta a dolarului va cadea pas cu pas, vom vedea rolul din ce in ce mai in crestere al armatei americane deoarece americanii vor recurce la ultima lor carte: armata. Restul este zgomot! Toate celelalte amanunte, gen razboi in Siria, conflictul din Marea Chinei, razboiul din Ucraina sunt zgomotul prabusirii marelui urias cu picioare de lut care scoate in fata ce i-a mai ramas: armata.

Antagonizarea relatiilor euro-ruse de catre americani nu este insa ceva nou si sunt grija americanilor inca de la castigarea razboiului, UE fiind gandit ca un buffer intre SUA si URSS. Asa cum pe vremuri, europenii construiau state artificiale catre dusmanii din est (cum ar fi Austria) sau sustineau micile puteri pentru a le folosi ca carne de tun in bataia navalitorilor (cum am fost si noi in fata Imperiului Otoman), mai nou, le-a venit si europenilor randul ca sa fie folositi ca teritoriu vasal cu rol de protectorat bun la orice in zona, la o cu totul alta scala. Si ca sa nu vorbim aiurea, sa dam si exemple: in 1981, SUA au fost ingrozite si s-au opus cat de mult au putut la dezvoltarea conductei de gaze care urma sa aduca gaz rusesc marilor tari din Europa de Vest, prin intermediul Germaniei. Iata cum era prezentata faimoasa conducta in presa zilei:

The West Germans got what they wanted. The Russians got most of what they wanted, minus the timing. The Americans witnessed what they didn’t want to witness. (sursa)

Am facut aceasta mica paranteza pentru a sublinia – daca mai era nevoie – de ce americanilor nu le convine ca europenii sa fie in buna intelegere si colaborare cu Rusia si sunt ingroziti mai ales de perspectiva oricarei aliante intre Germania si SUA. De aceea si dinamiteaza si au dinamitat tot timpul proiectul european din interior prin intermediul britanicilor si acum vor sa ii dea lovitura finala prin Brexit.

Revenind la articolul publicat de Atlantic Council / Russia’s Hybrid Warfare is Harming Germany, mai spunem doar ca despre gogoasa razboiului “asimetric” (hybrid, neconventional si alti termeni similari care sunt folositi sa umple nonsensul) am mai tratat aici. Articolul in sine nu este mare branza, este daily news si cu siguranta nu este rezumat doar la acest think tank: majoritatea presei americane mainstream nu face decat sa fie eco-ul propagandei oficiale gestionata de acest juggernault de think tankuri si acareturi utilitare.

Sa trecem asadar oceanul de cealalta parte si sa incercam sa luam pulsul de pe continent, mai precis de acolo de unde ne intereseaza: din Germania. Cum nu ma descurc cu germana si media germana este un mare mister pentru mine (nu inteleg prezenta slaba in limba engleza a nemtilor), m-am oprit la Carnegie Europe, intr-un fel echivalentul Atlantic Council de la Bruxelles, cu focus pe Turcia, Orientul Mijlociu si partea de est in general. Aici, deja din titlul unui articol relativ recent vedem o schimbare de ton: That Enduring German-Russian Complex. Nu atat asupra articolului respectiv dorim sa atragem atentia, subliniind, ca daca peste ocean, Rusia e prezentata ca agresor al Germaniei prin spionaj, atacuri cibernetice si manevre similare celor din Ucraina (ca sa va dati seama cat de mult pot umfla gogosile americanii), de pe continent relatiile ruso-germane recente sunt vazute cu totul altfel:

On April 11, a top delegation from the German Committee on Eastern European Economic Relations, an industry association that loathes the EU’s sanctions on Russia, met Putin in the Kremlin. The members of the committee yearn for a rapprochement—as if the era of Ostpolitik could be revived, as if that era brought Russia politically and socially closer to Europe. (sursa)

Din articol aflam insa lucruri si mai interesante, cu privire la un sondaj recent facut de o fundatie germana – Körber Foundation – cu privire la perceptia poporului german asupra Rusiei si asupra relatiilor cu Rusia. Din acest studiu, mai ales ce ne intereseaza pe noi este ca doar 31% dintre nemti ar fi de acord cu tratatul NATO, mai precis cu punctul 5 care este baza si fundatia acestui tratat: apararea reciproca in cazul atacarii oricarui membru. Mai mult de jumatate de nemti nu ar sprijini trimiterea de trupe nici macar in Polonia (!) daramite in Romania, in cazul unei invazii rusesti:

Over half of Germans would not support sending their soldiers to defend Poland or the Baltic states if these allies were attacked by Russia. Indeed, only about 31 percent of Germans believe that if these countries were attacked, Berlin should fulfill Article 5 of the NATO treaty, which declares that an attack on one member is an attack on all. (sursa)

Sunt lucruri care par socante si pe care nu le veti auzi in mass-media romaneasca unde NATO este prezentat ca marele aparator si protector. Cu ce trupe insa ne va apara NATO daca nemtii – cea mai apropiata tara NATO cu armata relevanta – in majoritate nu ar apara nici Polonia? Poate ca Atlantic Council ar trebui sa isi intareasca propaganda in Germania, ca sa rezolve problema, ca in Romania si-au facut misiunea cu brio.

As mai atrage atentia la inca un paragraf din acest articol marca Carnegie Europe:

There is a trove of other opinions in these two surveys. But given the deteriorating relationship between Germany and Russia, Körber tried to tease out whether it would be at all possible for Germany to have a rapprochement with Russia. The foundation’s own view is that Russia belongs to Europe, despite the findings of its survey. (sursa)

Nu e nimic nou, de altfel. Deja nemtii s-au opus sanctiunilor din ziua in care au fost introduse si nici nu stim in ce masura ei chiar le-au respectat, cu toata fermitatea americanilor. Altfel cum s-ar explica cat de bine sta totusi Rusia dupa atatia ani de sanctiuni? A se vedea in acest sens un articol recent ZeroHedge din care aflam ca randamentul la obligatiunile suverane la 10 ani ale Rusiei (un indicator al riscului) au ajuns la un nivel similar perioadei anterioare introducerii sanctiunilor, semn ca investitori straini au incredere in economia Rusiei. De asemenea, piata de capital din Rusia a oferit investitorilor randamente uimitoare, incat ai spune ca angajatii de la Casa Alba care dadeau sfat investitorilor sa nu cumpere actiuni rusesti au manipulat piata ca sa castige doar ei:

When the US (and its European vassal states) unleashed sanction on Russia in July 2014, it sent bond yields spiking from 9% to over 14% as political and social risks were priced in (as demanded by Treasury). However, despite the ongoing sanctions and the pressure (whether implicit or explicit from Washington) on oil prices, Russian bond yields have disobeyed America and are back below 9% – the lowest level of risk since before sanctions were imposed. (sursa)

Cred ca marea intrebare pentru generalii romani care mai au cap (slabe sanse) este daca nuantarile cu privire la pozitia fata de Rusia sunt specifice doar Germaniei sau nu cumva si americanii sunt indecisi. Nu de alta, dar cum altfel am explica insuccesul marelui hegemon ca macar sa influenteze piata de capital si a obligatiunilor suverane unde teoretic Imperiul poate face multe caci dolarul este rege si finantele sunt teoretic controlate de imperiu. Daca pe plan propagandistic sau cibernetic Rusia poate face ceva, pe plan financiar stim ca Rusia este un mare minion. Cum se explica asadar, totusi, rezilienta financiara si macrostabilitatea Rusiei, cel putin prin prisma celor 2 indicatori: piata bursiera si randamentul obligatiunilor?

De altfel, intrebarea retorica pe care am pus-o si in articolul trecut, cu privire la reactia Rusiei fata de Deveselu trebuia mai degraba pusa politicienilor: sunt ei pregatiti pentru scumpirea pretului gazelor? Vor compensa investitiile americane socul negativ al cresterii sau mentinerii pretului ridicat al gazelor rusesti pentru Romania, in conditiile in care alte tari (cum ar fi Germania sau Ungaria) beneficiaza de preturi mult mai bune doar pentru ca nu pleaca capul pana la capat in fata Imperiului?

Nu de alta, dar doresc sa imi subliniez punctul de vedere si sa reiterez: suntem fraieri. Pentru scut, trebuia sa cerem plata fixa anuala in dolari americanilor, orice altceva este praf in ochi. 1 miliard de dolari si tot ar fi fost ceva, ar fi compensat deficitul de la pensii. Chiar daca nu aveam incotro, chiar daca erau deja semnate tratate de prostii de Ponta si altii care au dat permisiunea scutului, chiar daca armata noastra oricum este apa de ploaie in privinta calculelor geostrategice, politicienii puteau sa preseze  un ajutor permanent american: nu era deloc deplasat si nici imposibil. Pentru americani era atat de important incat puteau sa ofere cu mult mai mult decat mizilicurile prezentate in presa ca “investitii”.

M-a amuzat in acest sens mai ales idiotul de Guran care prezenta asfaltarea ulitelor din Deveselu ca “ajutoare economice” ale zonei, venite din partea americanilor. Pai e si normal sa asfalteze strazile in localitatile din proximitate: cum altfel se vor proteja eficient, daca nu vor putea patrula sau urmari in caz de nevoie, potential atacatori ai scutului? Cu elicopterul este mai rapid, se intelege, insa cand ai strazi asfaltate mai trimiti o patrula de politie locala, mai trimiti niste firme de protectie sa faca ronduri, la preturi mult mai ieftine. Cat despre scoli, varuirea unor pereti este cea mai ieftina campanie de marketing pe care o armata ocupanta o poate face, in plan local. Cu doua-trei termopane si cateva ulite asfaltate, americanii au eliminat orice tentativa de reactii negative in randul populatiei, fiind indirect mita politica, pentru ca ii scuteste astfel de politicieni de problemele electorale pe care le-ar avea in tari unde oamenii sunt mai descuiati la minte, cum ar fi Germania, de exemplu. Faptul ca pe noi ne mituiesc americanii cu scoli reparate si strazi asfaltate, similar ca in Afganistanul, denota si unde ne aflam noi din punct de vedere intelectual.

Daca economic Romania este clar ca a pierdut ocazia sa castige ceva din afacerea “Deveselu” ne intrebam geopolitic oare ce castigam noi din asta? Oare de la noi se uita cineva imprejur sa vada ca in timp ce noi ne inrautatim relatiile cu Rusia, nemtii incearca sa le repare?

Ce sper eu este ca macar Deveselu sa ne fie o lectie, pentru ca oricum “oportunitati” vor mai exista. Transnistria este probabil urmatoarea Ucraina in care americanii vor impunge din nou ursul si sanse mari sunt ca asta se se intample cu viitorul presedinte Trump. Americanii au nevoie sa provoace Rusia, traiesc din tensiune geopolitica si haos in diverse zone. Tensiunea geopolitica si riscurile mentin dolarul  pe linia de plutire. In plus, un hegemon, cat traieste, face ce a invatat: se extinde. SUA nu va renunta la politica expansionista nici macar daca Rusia ar fi impinsa dincolo de Urali: asta stiu sa faca si asta vor face tot timpul, blah-blah-urile cu mentinerea securitatii si stabilitatii sunt sloganuri ieftine.

Romania nu poate castiga din relatia cu americanii decat financiar, prin obtinerea de fonduri pentru oferirea permisiunilor pentru baze sau operatiuni. Orice altceva sunt gogosi. Banii pot sa vina sub orice forma (mai putin creditare de la FMI – nu, multumim): fie plati directe dedicate intaririi armatei, fie discounturi la achizitia armament (refacerea flotei de avioane ar fi o idee).

Din pacate, noi nu doar ca nu cerem si nu obtinem nimic, dar ne mai alegem si cu interventii in plan politic (vezi gafele ambasatorului SUA) specifice unei tari bananiere. In mod normal, ambasadorul asta trebuia trimis inapoi si cerut altul in schimb, dar cine sa aiba un asemenea tupeu pe la noi cand ei se cearta intre ei pe mizilicuri si intrigi inifime, fara nici o relevanta pentru interesul national.

Si inca o mica paranteza: baza de la Deveselu este inclusa intr-un tratat care are mai multe puncte, inclusiv unul economic. Inca asteptam sa vedem ce se intampla economic, ca deocamdata americanii nu au trimis in Romania nici macar o amarata banca, singura prezenta notabila fiind Fondul Proprietatea care mai degraba a venit sa castige bani prin insider trading. Macar daca americanii ar avea si ei demnitate si ar informa autoritatile romane cu privire la “tehnicile” folosite de acesti mafioti in costume, macar daca influenta americanilor nu s-ar limita doar la jocurile politice mioritice si ar combate si coruptia indusa de asasinii economici americani care au deja un istoric (a se vedea si Bechtel).

“Current event form future trends” spunea un om intelept. Din pacate, noi dormim si habar nu avem pe ce lume traim. Mai precis conducatorii nostri …

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] doar un articol in care subliniam ca armata SUA este preocupata de starea dolarului: ARMATA SUA SE PREGĂTEŞTE PENTRU EXPLODAREA MĂMĂLIGII (DEC 2010)

De ce fac nemții mașini bune

Am dat peste you youtube interesant. Trece prin cateva aspecte:

  • pastrarea talentelor
  • invatamantul vocational
  • salarizarea corespunzatoarea a muncitorilor din domeniul auto

Ce lipseste este insa, este mentionarea avantajului competitional al nemtilor prin beneficiul unei monede comune, care le permite sa exporte fara sa afecteze aproape deloc cursul valutar. Intr-o economie normala, cand Germania exporta masini in Romania, marca devine din ce in ce mai tare fata de leu, si astfel romanii nu o sa mai comande BMW-uri. In Europa unita insa, nemtii exporta la romani masini si le dau si credit, pe care romanii il platesc din cand in cand, fie cu aur, fie cu petrol, fie cu ce se mai nimereste. Ei, acum au si nemtii un risc, cum s-a intamplat cu grecii: cate-un mionion mai ajunge in situatia sa nu mai poata plati. Dar nu-i bai, ca si-atunci, nemtii gasesc sa exporte in alta parte. Banii? Ah, pai aia oricum se scot la imprimanta si Deutsche Bank de exemplu nici nu are nevoie de rezerve, poate da credit fara numar pentru cercetare si marketing producatorilor auto nemti.

 

Undeva şi piatra tare crapă

piatra-crapaGermania a facut fata cu brio pana acum valului mare de refugiati. Toate parghiile unui stat bine pus la punct s-au mobilizat si au facut (relativ) fata presiunilor de toate felurile:

  • capacitatea de gazduire si hranire
  • “indexarea” si legalizarea imigrantilor
  • evitarea unor atentate
  • rezistenta la presiunile nationaliste
  • evitarea unei crize politice

Mai devreme sau mai tarziu, daca fluxul de refugiati va continua in ritmul actual sau poate chiar va creste (razboiul Iran-Arabia Saudita inca nu a inceput!) undeva, aceasta piatra tare care este Germania va crapa si va crapa bine.

Citim din DW:

“Aceasta este evident o dimensiune cu totul nouă a crimei organizate”, a declarat la Berlin ministrul federal al Justiţiei, Heiko Maas. Toţi făptaşii trebuie identificaţi şi traşi la răspundere, a adăugat responsabilul social-democrat. “Nu putem permite ca oamenii să fie expuşi în oraşele noastre violenţei, să fie lăsaţi fără apărare”, a subliniat el în faţa presei.

Vedem de aici cat de ignoranti sunt nemtii, cel putin declarativ cu privire la ce li se intampla. Ei nu au nici cea mai vaga idee ca in realitate, de fapt, ei sunt INVADATI! Ce dimensiune noua a crimei organizate?! Pai din start, oamenii astia au intrat in Germania fara sa aiba nici un act, cu mainile in buzunar, fara sa aiba nici un drept. Daca e crima organizata, prima etapa a fost intrarea. Bine ca s-au trezit si ei acum ca voii veniti s-ar putea sa nu adere intru totul la mentalitatea si valorile germane. Si in plus, nu prea pare sa le fie frica de autoritate …

O sa tot fie frecusuri intre felul de a fi al nemtilor si schimbarea sociala masiva. Marea intrebare ramane: unde va crapa? Dupa parerea mea, tot pe filonul nationalismului o sa se “evidentieze” nemtii, oarecum istoria nu se repeta dar se aseamana …

Merkel: Grecia nu a vrut un compromis

Intr-o conferinta de presa dupa intalnirea cu liderii germani de astazi, Angela Merkel a declarat ca este vina Greciei pentru ca nu au acceptat “compromisul”. Discursul s-a plasat pe aceleasi linii cu declaratiile de sambata, concluzia fiind ca daca grecii dau inapoi, oferta ramane valabila si ca daca grecii se razgandesc, orice e posibil.

“Principiile uniunii”, “respectarea regulilor” si “lipsa angajamentelor catre un compromis” au fost cuvintele cheie din discursul cancelarului german.

Alte cuvinte au fost “prezervarea monedei”, “puterea monedei” – termeni prin care nemtii justifica de ce trebuie sa fie duri in relatia cu grecii, sa nu permita cheltuirea banilor aiurea, neconditionat.

La conferinta a participat si vice-cancelarul Gabriel care a declarat: “Germania nu poate oferi ajutor fara conditii”

gabriel

A zburat cumva o lebădă neagră?

Desi lebada neagra este un termen suprauzat de cand cu criza asta, nu m-am putut abtine sa dau acest titlul unui articol in care voi aborda problema aurului si … a nemtilor. Doi actori importanti ai crizei. Doi actori de care putem spune ca au roluri principale in marele spectacol al crizei mondiale care precede Cel De-al Treilea Razboi Mondial. Caci daca Germania vrea, Europa pica si haosul da navala, iar daca aurul creste 100$ intr-o zi (sau chiar si 10$ pe zi timp de 10 zile), sistemul financiar pica si haosul da navala.

Asadar, daca aproape am iesit din criza, daca norii cei negri au trecut deja si daca Obama doreste pacea mai mult decat orice alt presedinte, atunci DE CE LE E FRICA NEMTILOR SA-SI TINA AURUL IN AMERICA?

Nu e prea greu sa vezi absurdul situatiei. Nu le-a fost frica in 2008 in toiul unei ditamai crize, nu s-au sinchisit sa isi ia aurul inapoi nici in anii 90 cand Rusia era in genunchi si nu se prevedea nici o sansa sa renasca si daca nici macar dupa QE1 si QE2 nu li s-a parut ca ar fi vreo problema cu aurul lor, de ce tocmai acum?

Scanteia cu “aurul german inapoi in tara” a inceput acum cateva luni cand un parlamentar a cerut Bundesbank-ului sa aduca aurul inapoi. Dar de la cererea unei persoane, sau chiar a unui grup de persoane, oricat de influente si pana la fapte, e cale lunga. Dupa acea solicitare, Bundesbank-ul a dat un raport cu unde si cat aur este si a declarat ca vor returna  niscavai lingouri, asa ca sa convinga pe conspirationisti si dupa aceea lucrurile s-au calmat. Sau cel putin la suprafata. Nu trece insa nici macar o luna doua de la acest eveniment si nemtii anunta ca de fapt vor returna ceva mai mult aur: vreo 54.000 de lingouri, echivalentul a 27 miliarde de euro (la pretul de azi).

Miscarea nu este deloc una intamplatoare, aleatoare sau pentru calmarea unor elemente tulburate. Miscarea este evident un semn de frica: nemtilor le e frica de viitor, sunt speriati mai mult ca oricand de ce va aduce asupra lumii razboiul valutar in care toata lumea recunoaste ca am intrat.  Principala temere a nemtilor este mai ales ca daca se va ajunge la un nou razboi, americanii pot confisca aurul si pot lega din nou dolarul de el, ceea ce ar fi foarte naspa pentru ei. Nu exista alte motive. Securitatea oferita de Fort Knox si de cea mai puternica armata din lume, precum si pretul mult mai ieftin al stocarii din SUA, ar fi justificat pastrarea in continuare a aurului la americani si eventual calmarea semnelor de intrebare prin vreo investigatie sau vreo vizita cum au facut britanicii trimitand pe baba regina sa se plimbe printre lingouri ca sa arate ca chiar mai exista cateva.

Asadar am intrat in sfarsit si in razboiul valutar si urmeaza razboiul tarifar, fuga banilor dintr-o parte intr-alta si disputele economice. Vedem deja in cadrul UE nenumarate conflicte si nu doar intre Marea Britanie si restul lumii ci chiar chiar in “inima” UE, adica Franta si Germania.

Nu este deloc intamplator nici ca armele zanganesc ceva mai zgomotos, din ce ince mai mult si in paralel cu razboiul valutar si conflictele regionale capata noi dimensiuni iar de la lupta prin elemente “proxy” se trece la amenintari directe din ce in ce mai vocale, cum ar fi  conflictul China-Japonia.

Conflictele  sunt multiple si vectorii geopolitici formeaza un mozaic extrem de complex si aparent haotic. O singura constanta este insa indeajuns pentru a ne ingrijora cu privire la viitor: volatilitatea. Cine se astepta ca anul acesta sa aduca pentru Japonia o schimbare de macaz atat de ampla? Si ma refer in primul rand la noua angajare de a tine yen-ul cat mai jos dar nu deloc insignifianta este si cresterea tonului nipon in galceava cu chinezii. Cine se astepta ca Marea Britanie sa ameninte fundatia Uniunii Europene? Cred ca este clar pentru toata lumea ca daca se va ajunge la exit-ul Marii Britanii, se va da drumul la usa  si mai mutle tari se vor gramadii sa iese, mai ales dupa cateva runde de razboi valutar.

Economia pune presiune pe politic in toate tarile iar tensiunile dintre state se cumuleaza treptat pana cand se vor propaga si in razboiul cu arme. Nu este exclus ca un conflict armat sa izbucneasca cu totul aiurea, unde nici nu ne-am asteptat. Lumea este nebuna, caci altfel nu se ajungea aici, prin urmare personal nu exlud ca SUA sa atace Germania si Germania sa intre in razboi alaturi de Rusia. Nu de alta, dar daca nemtii chiar aveau incredere total in americani, nu aveau nici un motiv sa isi retraga banii, mai ales dupa ce alegerile au trecut si Ron Paul nu a castigat.

Daca gestul nemtilor este doar un act demonstrativ – nemtii isi arata puterea si sterg toate relicvele dominatiei americane – ori este pur si simplu o miscare precauta care are doar rol de re-asigurare a soliditatii solvabilitatii Germaniei si de calmare a temerilor propriilor cetateni, ramane de vazut. Cert este ca acest eveniment nu este deloc ultimul cuvant al Germaniei, e posibil ca la urmatoarele alegeri sa mai avem suprize. Oare banuieste Bundestagul cine va castiga alegerile si ce politica va duce?

Tschüss, Rumänien!

60.000 de români au emigrat în Germania, în doar şase luni. Inca o stire negativa. Sau pozitiva. Cum o fi? Cu siguranta se gasesc oarecare neghiobi care vor zice, “lasa, ca ne trimit bani” sau “lasa, ca se intorc cu experienta”.  Sau altii: “pai ce sa faca, daca la noi nu au de munca?”. Sau: “bine au facut, ca aici nu sunt platiti la cat merita!”.

Putini sunt cei care simt aceasta “scurgere” precum pierderea sangelui din organism. Tocmai pentru ca putini sunt cei care mai simt ceva organic cand aud numele de Romania sau romani. Pentru majoritatea este doar o noutiune abstracta, un banal nume de tara care sa intampla sa fie tocmai tara in care locuim.

Cunosc cativa dintre cei 60.000 care “au fugit” in Germania, toti cunoastem. Sunt atat de multi incat este inevitabil ca fiecare dintre noi sa nu aiba un prieten, o ruda, un cunoscut care sa nu fi plecat tocmai in Germania. S-a tot vorbit de cererea mare in domeniul medical si este deja un fenomen firesc care nu mai alerteaza pe nimeni cum studentii la medicina merg la cursuri de germana inca din anii de inceput, pentru ca sa aiba timp sa invete – stiut fiind ca germana este o limba destul de dificila – avand aproape in buzunar biletul de avion, singura incertitudine fiind specialitatea pe care vor merge si orasul din Germania in care vor ateriza.

Nu m-ar fi alertat prea mult stirea asta daca in loc de Germania in titlu s-ar fi specificat Italia, Spania sau Franta. Mai ales daca era Italia, era evident ca probabil majoritatea celor plecati sunt cersetori, ingrjitoare, bone, femei de serviciu, instalatori, muncitori zilieri etc. Cu Germania treaba sta altfel. Cersetorii nu au ce cauta – nemtii sunt nemti -, bonele nici atat – care neamt si-ar da copilul pe mana romanilor? -, ingrijitoarele nu au prea mult de munca in Germania – pensionarii bolnavi germani au servicii de calitate la preturi mai mici decat angajarea unei bone romance, iar muncitorii s-ar adapta foarte greu din cauza limbii dificile dar mai ales a mentalitatii si felului cum se munceste in Germania. Nu vreau sa extind aceasta discutie, dar este evident ca romanii – chiar si cei care s-au obisnuit cu munca grea si serioasa din Italia, Franta si Spania – s-ar adapta foarte greu cu cerintele unui loc de munca din Germania unde mai ales competitia este cu totul alta si desi cererea este mare, si oferta este pe masura (sa nu uitam ca nu doar romani emigreaza, ci si polonezi, cehi, bulgari, ba chiar spanioli si greci, etc).

Din cei 60.000 de romani plecati eu as putea pune pariu ca cel putin jumate sunt in domeniul medical si un sfert ingineri. Cu alte cuvinte, tocmai am pierdut cateva zeci de mii de oameni de calitate, care au invatat o meserie bine, atat de bine, incat au ales sa plece in Germania, unde este poate mai greu de gasit un loc de munca ca in alta parte (mai ales din cauza limbii), desi aveau de ales si alte tari, cum ar fi Italia, Franta, Belgia,etc. si nu doar ca sunt bine pregatiti si destepti, dar sunt si muncitori si corecti – altfel nu se poate in Germania. Nu sunt prea cunoscator al particularitatilor muncii in strainatate in diverse tari europene, dar inevitabil am auzit si am vazut multe chiar cu ochii mei si da, in Germania se munceste mult si se cere randament.

Nimeni nu a tras nici un semnal de alarma, stirea a fost doar preluarea sumara a unui articol de la Deutsche Welle, viata merge inainte in tara noastra minunata si deocamdata ne distram cu alegerile. Oltchim si-a reinceput activitatea, poate ca maine-poimaine se deschid si portile mineritului la Rosia Montana si lumea o sa fie fericita, poate poimaine vine si Shell si face ceva foraje de suprafata prin Constanta si asa va merge inainte pensia de handicapat, alocatia la copii, somajul si salariul minim pe economie. Dormiti bine, frati romani …

 

Remember, remember the 12th of september

Puţini români ştiu că şi Germania are o Curte Consituţională (CCG) şi deşi se numeşte la fel cu adunătura de moş crăciuni (cum le zicea CTP) care ne-au oropsit cu Băsescu încă vreo 2 ani, la nemţi Curtea chiar e curte şi chiar se ocupa cu Constuţia fiind unul dintre pilonii statului de drept şi prin însăşi structura şi organizarea sa, un pilon destul de solid. Ca un amănunt interesant, pentru a fi cât mai independentă de celelalte instituţii federative şi prin urmare mai greu de manipulat, până şi locaţia fizică a curţii a fost stabilită la Karlsruhe ci nu în Bonn, Munchen sau Frankfurt unde se găsesc celelalte instituţii. După tot scandalul pe care l-am avut, să ne imaginăm ce bine ar fi fost ca de exemplu şi curtea noastră să fi fost la Braşov. Securiştii lui Băse probabil nu se mişcau la fel de uşor şi în Capitală monitorizând redacţiile ziarelor şi televiziunilor şi în Braşov făcând combinaţiile la care se pricep ei atât de bine încât să îi convingă pe judecători să voteze “cum e bine”.

Că de Germania depinde viitorul pe termen scurt şi mediu al Europei ştie toată lumea, dar dacă ar fi să elaborăm actorii puterii din Germania şi rolul jucat de fiecare, Curtea Constituţională de departe decide cadrul şi direcţia în care se pot mişca soluţiile şi variantele puse pe tablă. Bunăoară, pe 12 septembrie CCG va decide dacă ESM-ul (European Stability Mechanism) este conform constituţiei germane sau nu cumva atentează la suveranitatea nemţilor. Căci dacă trebuie să acoperi sute de miliarde de gărui ale grecilor şi spaniolilor din contribuţiile muncitorului neamţ este şi asta o problemă. Care problemă bineînţeles că este destul de delicată şi interpretabilă, după cum spunea şi un judecător din CC de la noi: legea e interpretabilă şi asta e măreţia dreptului. Nu am prins ideea şi am rămas mască că omul asta spune cu o asemenea indolenţă că el poate să taie şi să spânzure cum vrea muşchii lui fără să îl întrebe nimeni şi fără să dea nici o explicaţie.

ESM-ul este împreună cu celelalte “vehicule” speciale cu acronime răsunătoare unul din modurile prin care Germania va acoperi găurile ţărilor aflate în dificultate până când fie nu va mai avea cu ce (exclus, căci daca Germania e de acord, BCE poate tipării euroi la infinit) fie un nou partid ultranaţionalist răsărit de te miri unde îi va trece înapoi pe nemţi la marcă şi lucruri interesante se vor petrece. Nu am omis celelalte variante din ignoranţă ci pur şi simplu sunt de părere că oricât de mult s-ar discuta, săracii nu vor şi nu au de ce să iese din Zona Euro, chiar dacă vor intra în default. Este mult mai plauzibil însă ca bogaţii să se sature să plătească şi să iese. Şi nu neapărat bogaţii mari ci şi unul dintre bogaţii mici cum ar fi Finlanda sau Olanda. De altfel, Finlanda a tot dat semnale în ultimul timp dar nu numai (vezi solicitarea de garanţii pentru contribuţia Finlandei la banii din EFSF daţi Greciei acum un an) iar faptul că rezilienţa Olandei la “ideea europeana” s-a manifestat doar prin blocarea extinderii Schengenului este doar un amănunt secundar, esenţial fiind că în “nordul bogat” sunt destule ţări mici gata să renunţe la zona euro tocmai din aceleaşi motive pe care le-ar avea şi acum CCG ca să rejecteze ESM-ul.

De fapt, pe 12 Septembrie nu vom afla definitiv dacă ESM-ul este rejectat, ci doar dacă va fi pusă sub semnul întrebării constituţionalitatea acestuia, în care eventualitate ESM va fi blocat pentru cel mult 6 luni, perioada în care curtea va lua o decizie şi va evalua cât de constituţional este să plătească nemţii sute de miliarde pentru spanioli, greci, italieni, francezi etc. Mulţi analişti spun încă că nu trebuie să avem temeri: curtea va da OK-ul la ESM şi destrăbălarea poată să înceapă. Unii însă nu exclud ca pentru a accepta ESM-ul ca constituţional, CCG să solicite oarece … garanţii sau cedări de suveranitate din partea statelor beneficiare.

Una peste alta, decizia va fi interesantă şi va clarifica puţin traseul pe care va curge criza europeană în continuare. Foarte posibil ca lucrurile să se liniştească pentru o perioadă, ESM să se activeze, pieţele să se calmeze până la următoarea scadenţă, tiparniţa să tragă non-stop şi nici un pericol iminent să îi ţină nedormiţi pe la summit-uri de urgenţă pe miniştrii europeni de finanţe. Tot foarte posibil este ca o mână de ajutor să vină şi de la Fed cu QE3-ul (tiparniţa de dolari) şi să avem o noua mică mare scumpire la produse alimentare şi la petrol. Şi ca şi data trecută, să avem o noua primăvară “arabă”. Interesant de data aceasta va fi unde vor “răsări” mugurii revoltei …

Merkel: singură împotriva lumii

Se spune că Dumnezeu tine lumea si prin strunirea fortelor care o modeleaza. Bunaoara, prin ingaduirea raului pe care il fac sau prin iluminare tainica in anumite momente cheie ale isotriei, Dumnezeu ii directioneaza chiar pe cei care ne conduc ca lucrurile sa mearga acolo unde meritam. Pronia lui Dumnezeu este un melanj dincolo de puterea noastra de intelegere intre arbitrarea pe care Dumnezeu o face intre libertatea umana la fiecare nivel (indivie, familie, cetate, natie) si purtarea de grija parinteasca. Toti fiind copii Sai, Dumnezeu are grija ca raul facut de unii sa nu afecteze prea mult peste altii, mai mult decat aceia merita sau se pot folosi din acel rau. Dar de-ajuns filosofie pentru azi …

In toata nebunia de azi, din Europa, cand cei saraci se uita cu disperare catre nemti si asteapta ca acestia sa ii salveze pe toti, Merkel pare intr-adevar singura intre liderii lumii (intre cei care conteaza). Europenii, coplesiti de necazul care s-a copt peste noapte, fara sa se astepte ca tavalugul datoriilor se va prabusi tocmai acum, incearca sa mentina status-quo-ul si tanjesc cu netarmurita melancolie catre zilele cand deficitele nu erau o problema si sacul creditarii parea sa nu aiba fund. Cand nebunia creditarii cuprinsese toata Europa si mai ales noii veniti abia gustau si ei din “bunastarea” adusa de credit, politicienii nemti dezbateau indeaprins reforme structurale, intrevazand pericolele de la orizont. Au reusit sa le conceapa si sa le impuna, si au pregatit Germania pentru viitor. Criza s-a nimerit tocmai bine pentru nemti, ei fiind pregatiti din toate punctele de vedere si castigand tocmai prin increderea data de puterea economica si de indicatorii financiari pe care ii aveau si asta chiar in timp ce intern au avut de dus in spate partea estica cu toate bolile mostenite. Caci cand spunem Germania, spunem de fapt fosta Germanie Federala, estul nu a contat economic decat poate ca a tras in jos ceea ce ar fi fost un salt si mai accentuat al puterii germane.

A avut totusi si estul o mare contributie, faptul ca a dat-o pe Merkel. Nu vreau sa ii tin un elogiu dar este de admirat cum in aceasta lume nebuna in care majoritatea liderilor fac apel la tiparnita, la credit si la consum, uitand ca totusi, exista o realitate palpabila dincolo de virtualitatea sistemului financiar actual, Merkel este singura care face apel la trezire si la infruntarea realitatii.

Merkel nu accepta solitiile “rapide” propuse pentru a rezolva criza financiara, cum ar fi impartirea datoriilor. Multi zic ca nemtii sunt zgarciti si ca din cauza ca nu vor sa imparta si cu ceilalti bogatia lor nu vor sa poarte si ei din povara, desi sunt avantajati prin fluxul lichiditatilor catre ei. Problema este, asa cum spune si Merkel, ca asa cum degeaba platesti datoriile unui drogat, daca nu il vindeci de boala, nu faci decat sa amani prapadul si sa il lasi sa te traga si pe tine in groapa.

Azi, intr-un discurs in fata parlamentului (nemtii mai fac asta pentru ca sunt o democratie veribaila), Merkel a declarat:

“Toti ochii sunt inspre Germania. Dar stim ca puterea Germaniei nu este infinita. Responsabilitatea noastra ca cea mai mare economie a Europei este de a ne folosi puterea intr-un mod credibil pentru a putea fi de folos in mod deplin Europei”

Cu alte cuvinte, degeaba acopera Germania golurile actuale, daca nu se schimba nimic si betia deficitelor si a cheltuielilor se va continua.

“Toate resursele, toate masurile, toate pachetele vor ajunge praf si pulbere daca in cele din urma este clar ca acestea se vor extinde dincolo de capacitatea Germaniei. Este obligatia noastra sa facem ceea ce a fost neglijat pana acum, sa spargem cercul vicios al generarii de datorii si mai mari si a incalcari regulilor.”

Iata deci ca nu din zgarcenie nemtii se feresc de a umple gaurile imense facute de “porcusori” si de fapt de restul lumii, ci tocmai pentru ca inteleg boala si stiu ca a pune plasture peste o buba canceroasa nu rezolva nimic.

Carcotasii ar putea spune ca Merkel nu face decat sa tina un discurs care sa placa alegatorilor, ca doar si ei au alegeri. Tare ma tem ca daca Merkel chiar ar vrea sa fie populista discursul ar fi cu totul altul, si va aduc aminte remarcile unui ministru al unei tari mai la nord de Germania care a spus ca Europa ar trebui sa trimita tancuri peste protestatarii greci pentru ca acestia sa accepte austeritatea si sa-si plateasca datoriile. Fereasca Dumnezeu de vreun nationalist sau demagog in fruntea Germaniei, atunci ne-am apropia cu pasi repezi de o conflagratie, avand in vedere puterea Germaniei si mandria exacerbata a oamenilor de rand care pun pe seama inteligentei si harniciei lor succesul recent si performanta economiei Germaniei.

Trist este ca Merkel a ramas precum o lumanare plapanda intr-un mare intuneric. Nu cred sa aiba mare succes efortul ei si nu cred sa schimbe nemtii metehnele celorlalti. Mai debraga, Germania va cadea si ea in genunchi dusa fiind de uraganul deflatiei si adevaratele riscuri abia de aici incep.

Doctori români muncesc doar pe 600 euro pentru germani

– “nu e asa rau in Romania (oare?), dar lucrurile sunt foarte diferite aici”
– spitalul le mai da insa si de mancare si cazare, precum negrii aveau si eu o cocioaba pe plantatii
– doctorii straini trebuie sa invete nu doar germana dar si dialectele locale pentru a se intelege cu taranii bavarieni;
– pe directorii spitalelor germane nu ii mustra constiinta ca ii lasa fara doctori pe sarmanii romani, bulgari si mutenegreni care nu au posibilitatea sa liciteze mai mult pentru munca doctorilor si nu au nici guvernanti precum nemtii, deoarece deocamdata au de plata ratele la creditele luate de la bancile nemtesti si austriece care au finantat statul roman ca sa construiasca piscine olimpice, sali de sport si autostrazi pe hartie;

1 2