ECB si al sau program de achizitie in scara larga de obligatiuni guvernamentale

Nu o sa intru in maruntaiele acestui program si o sa va recomand in schimb un articol de pe Wall Street Journal. Nimeni nu contesta acest program. Tiparirea de bani a devenit atat de fireasca si de nevinovata incat nu exista nici un semn de intrebare cu privire la acest program, nici un guvern, nici un partid, nimeni nu se problematizeaza. Doar pe alocuri, in Germania – ultimul bastion al capitalismului poate in UE. De subliniat ca nu am zis in Europa, Germania fiind cu mult sub Elvetia din acest punct de vedere. Citeam azi un articol in revista Lumea in care autorul repeta faimosul citat al lui Jean Monnet, arhitectul Uniunii Europene, politicianul care nu a fost votat niciodata, dar a lucrat tot timpul in spatele guvernelor ca un internationalist pragmatic: Oamenii nu accepta schimbarea decat atunci cand se afla intr-o stare de acuta necesitate, iar necesitatea nu apare decat in situatiile de criza. Putina lume mai vorbeste zilele astea de faptul ca Draghi a fost director al Goldman Sachs International intre anii 2005-2007 si si mai putina lume isi pune intrebarea unde ajung banii astia tipariti si de ce este deflatia ceva care trebuie combatuta cu orice pret. A ne mai intreba daca nu cumva tiparirea de bani este oricum doar o aspirina la un muribund este deja prea mult. Vrem, nu vrem, prin criza suntem una si ne vom uni si mai mult. Datoriile ii unesc pe toti si sub semnul datoriilor si al crizei economice se fac progrese majore, inacceptabile in alte vremuri. Dar stati sa vedem, ca nici asa nemtii nu au acceptat inca tiparirea. Pentru ca inainte de a da drumul la tiparnita, este posibil sa avem cateva evenimente interesante, cum ar fi de exemplu taierea datoriilor Greciei si ridicarea unor pretentii similare de catre spanioli si portughezi. Nu sunt sigur daca guvernantii greci stiu ca pot merge pana la capat (sunt sanse totusi sa stie), dar cu siguranta Varoufalis citeste Zerohedge cap coada si a citit si articolul care explica de ce grecii au upperhand-ul in negocierea cu europenii. Dar Yanis stia asta de ceva timp si nu a ezitat sa o spuna public clar inca din 2013, pe atunci neavand insa pe umeri povara soartei unei tari. In nici un caz nemtii, in tratativele cu grecii, nu se uita doar la PIB-ul Greciei, cum simplist sugereaza un ziarist autohton. Si nici macar spaima formarii unui precedent sau renuntarii la “angajamente” cum ipocrit le atrage atentia tanti Merkel grecilor [1]. Marele elefant din camera despre care nimeni nu vorbeste dar toata lumea il vede, este mormanul de derivate si cds-uri care stau in spatele bondurilor grecesti. Si precum un elefant intr-o camera, fiecare vede doar o felie, nimeni nu stie cat este de mare in totalitate si cand o sa se prabuseasca peste cine o sa se prabuseasca. In fata unor asemenea prospecte, cine se mai gandeste acum la hazardurile morale ale unui amarat de QE al BCE si cine se mai problematizeaza de ce banciile o sa primeasca donatii iar populatia o sa fie mai saraca cu fiecare rotatie

Read more