Grecia – din ce in ce mai fierbinte

Nu putem sa vedem din afara tensiunile interne ale statului grec asa cum nu putem stii nici macar ce este in mintea sau in inima unui om. Europenii au fost atat de surprinsi de decizia lui Papandreus de a supune planul de salvare a Europei (si a Greciei) votului popular incat l-au chemat pe acesta la raport.

Inainte de a comenta orice despre planul de salvare si despre Grecia trebuie sa pornim de la o realitate: Papandreus este nicovala pe care cade barosul europenilor. Avand in vedere gravitatea situatiei si importanta oricarei decizii si atitudini pe care o ia, ar fi foarte logic sa presupunem ca Papandreus nu ia deciziile si nu face declaratiile de unul singur, ci are si el oameni pe langa el: guvernul, partidul, consilieri, prieteni. Deci sa nu credem ca politicienii sunt niste actori sentimentali si reactiile lor sunt pur si simplu niste impulsuri necantarite si necalculate. Ei sunt oameni, dar nu sunt oameni obisnuiti. In primul rand, un politician care nu e capabil sa se controleze, cu greu ar ajunge intr-un post de putere deoarece fie nu ar face fata competitiei si luptei politice, fie punctele sale slabe ar fi fost de mult timp exploatate de concurenti din propriul partid si ar fi fost deja surclasat. Am facut aceasta lunga paranteza pentru a-mi sustine parerea ca referendumul era calculat, era hotarat a priori deciziei summit-ului european si a luarii planului de salvare. Si mai sigur decat aceasta presupunere este aceea ca hotararea de a apela la referendum nu a fost luata doar de Papandreus, oricare ar fi motivul: fie o reactie emotionala, fie o decizie nebuneasca, fie consecinta a tensiunii sale, fie o dorinta de a-si justifica pozitia si de a incerca sa mai spere ca va mai putea vreodata sa scoata capul in fata grecilor fara sa ii fie teama ca acest act curajos poate avea efecte neasteptate).

Cea mai putin probabila varianta este ca acest referendum sa ii fi fost impus de europeni, desi nu este exclusa nici aceasta varianta. O data ce grecii ar vota planul de salvare, militienii europeni ar avea atunci acoperirea de a intra si de a face ordine in Grecia, desi ar fi nebuni sa incerce asa ceva, dar oarece mercenari s-ar mai putea gasi pe ici pe colo. Europenii nu aveau de ce sa-si doreasca un referendum, cea mai buna dovada fiind insa faptul ca Papandreus este chemat la raport. De ce ar vrea europenii sa isi doreasca caderea burselor sau avertismentul venit de la Fitch cum ca referendumul grec ameninta stabilitatea europeana. Ca o paranteza, cat de trist s-a ajuns ca un act de democratie intr-o tara in care s-a nascut democratia sa ameninte stabilitatea unui construct care tocmai asta pretinde ca se doreste a fi: un garant al democratiei. Iata deci inca o realitate care anuleaza orice vis pentru filo-unionistii care au justificat integrarea Romaniei in UE tocmai prin faptul ca aceasta ar ajuta la democratizarea si dezvoltarea tarii. Iata la ce democratizare am ajuns ca in sanul acestei uniuni, intr-o tara democratica, un act democratic sa ameninte stabilitatea. Astazi un referendum, maine si un articol poate sa ameninte aceasta stabilitate si rating-ul de fidelitate la SUE pe care il va avea asociat fiecare cetatean va fi grav afectat de orice atitudine ostila.

Si pentru ca lucrurile sa fie si mai intortocheate, inca ceva s-a intamplat in Grecia care ridica inca un semn de intrebare: statul major al armatei Greciei a fost schimbat. Papandreus a declarat ca asta nu are legatura cu evenimentele recente, fiind o simpla coincidenta. Dar ca un politician care nu a innebunit inca, Papandreus nu putea deduce ca o astfel de miscare nu ar putea sa nu dea de gandit ca evident este legata de planul de salvare si de apelul facut de Biserica Ortodoxa in care declara statutul de tara ocupata al Greciei daca planul de salvare va merge inainte? Deci cred ca mai putem trage clar o concluzie: exista o tensiune intre armata si puterea politica in Grecia, exista dorinta din partea armatei ca acest plan sa nu fie aplicat si ca politicienii sa gaseasca alte solutii. Daca avea de ales, Papandreus ar fi ales alt moment ca sa faca aceasta schimbare. Oare chiar a avut timp pentru astfel de decizii chiar daca au fost programate de mai mult timp in urma? Nu, cu siguranta, asa cum nici turcii nu au schimbat statul major aiurea, ci pentru tentative de lovitura de stat.

Fie referendumul a fost un minim compromis pe care Papandreus l-a facut pentru a scapa de armata, fie este un act disperat in fata tuturor presiunilor si un calcul gresit al consecintelor pe care chiar si numai anuntarea acestuia a dus la prabusirea burselor si la o noua intalnire de urgenta a liderilor europeni la Cannes. Mai exista insa cateva posibile raspunsuri:

– Papandreus a sesizat riscurile si problemele care vor veni asupra Greciei prin acceptarea acestui plan; neavand insa curajul sa se opuna deoarece e cu mainile legate la spate, a ales aceasta solutie oarecum pe ocolite de a sabota planul;
– pe Papandreus il mustra constiinta pentru vanzarea Greciei si are o trezire de ultim moment; neavand insa ce sa mai faca deoarece a semnat deja planul, abordeaza la solutia referendumului;

In concluzie, dupa ce ca oricum planul de salvare avea o mie de semne de intrebare care trebuiau rezolvate, referendumul este posibil sa faca inutile orice tentative de a le rezolva de vreme ce nu se stie daca acesta chiar va fi acceptat de greci, si fara acordul lor, Europa este prinsa in sah.

Daca aceasta masura a fost una inteligenta si una in interesul poporului grec, nu putem vedea decat mai tarziu, dupa ce istoria ne va permite sa tragem concluzii relevante. Cert este ca mai este mult pana cand Grecia se va raci: Grecia a luat foc, urmeaza Italia, Spania si alti porcusori. Sau poate arde deja toata ferma europeana pentru ca porcii din Ferma Animalelor sa vina sa ne scoata din criza.

Câteva scenarii pentru Europa

  1. Grecia intra in faliment
  2. Grecia renunta la euro (urmata de alti porcusori);
  3. Germania renunta la euro;
  4. Guvernul german suporta parte din datoriile grecilor (si ale altor porcusori);
  5. Europa se destrama, lumea se prabuseste: bancile cad, sistemul financiar inceteaza sa mai functioneze, comertul international este blocat, statele intra in disolutie.
  6. “Singura” solutie

Sa le luam pe rand, cu mentiunea ca mai multe scenarii se pot desfasura in paralel, asa cum unul il poate precede pe altul.

1. Grecia intra in faliment

Daca creditorii ar fi permis, Grecia intra de mult in faliment. Insa creditorii nu vor sa aiba pierderi si mai ales nu vor sa creeze precedente, pentru ca dupa Grecia ar putea urma si Irlanda si Portugalia si altii. Intrarea in faliment din proprie initiativa ar insemna un curaj nebunesc al politicienilor greci de care nu sunt in stare pentru ca daca erau o faceau deja cand situatia nu era atat de fierbinte ca acum. Intrarea controlata in faliment ar fi fost solutia optima pentru ca ar fi evitat calvarul prin care trece acum economia Greciei si ar fi permis pietelor sa poata prelua socul in conditii optime, stiut fiind ca perceptia este mereu mai dureroasa ca realitatea, cum spunea Isarescu astazi ironic (ca o paranteza, as fi curios daca nu ar avea ce sa manance ce l-ar durea mai mult: perceptia ca are burta goala sau realitatea ca in burta lui chiar nu e nimic). Programat sau neprogramat, falimentul Greciei este cel mai probabil scenariu care ni se infatisaza acum. Ce va urma insa depinde si de contextul in care se va intampla.

2.  Grecia renunta la euro (urmata de alti porcusori)

Se discuta mult despre posibilitatea ca Grecia sa renunte la euro si sa revina la drahma. Solutia aceasta ar fi impusa in ideea ca nefiind in stare sa plateasca datoria externa, Grecia va trece la drahma, va da decret ca datoria externa sa fie platita in drahma, va devaloriza drahma in raport cu euro, va tipari drahme cat o sa fie nevoie si isi va plati astfel datoriile. In acest scenariu ar fi de mentionat:

– creditorii vor avea de pierdut imens, drahmele pe care le vor primi de la greci nu le vor fi de mare ajutor; bancile vor fi nevoite sa reevalueze asseturile pe care le detin in jos si prin urmare vor avea nevoie de capitalizare fara de care vor pica una dupa alta, ca un domino virtual; marea problema este ca o simulare a expunerilor nu se poate face, nimeni nu poate stii in avans toate interdependentele intre institutiile financiare;

– grecii vor avea de pierdut si ei, mai ales pe termen scurt: cu drahma lor nu vor putea cumpara nimic din afara, foarte probabil hyperinflatia va incepe chiar in prima saptamana de la schimbare; asadar, parte din datorie o vor suporta si oamenii prin devalorizarea monezii; puterea drahmei va fi data de puterea exportului si a serviciilor oferite de greci, insa intr-o economie ravasita deja de criza, va dura mult pana cand drahma va insemna ceva si va ajuta la revenirea nivelului de trai al populatiei macar la cel actual, cu toate masurile de austeritate luate;

– porcusorii vor suferi prin explozia dobanzilor si a primelor de risc deoarece investitorii vor fi precauti in a mai oferi bani altor state aflate la ananghie pentru a nu pati la fel ca in cazul Greciei; dar nu doar porcusorii, cu exceptia Germaniei si a catorva state nordice care sunt creditori care vor beneficia de dobanzi mai mici – pentru ca banii trebuie sa fie investiti undeva – toti ceilalti vor plati mai mult pentru a lua credite; aceasta situatie nu va duce decat la o escaladare in lant a crizei datoriei suverane

 3. Germania renunta la euro

Dintre toate, acest scenariu este poate cel mai putin plauzibil deoarece Germania fiind creditor, ar avea de pierdut imens in caz ca ar renunta la euro si ar trece la marca. In ziua urmatoare trecerii la marca, aceasta ar exploda, asa cum a facut-o si francul elvetian. Nu doar exporturile germane ar avea de pierdut, dar mai ales bancile care au creditat pe greci si pe alti porcusori in euro. Iar cum euro va pica, mai ales in raport cu noua marca, aceste credite vor cadea si ele si bancile de asemenea vor avea de umplut gaurile care vor rezulta din aceasta situatie. Presupunand ca Germania va tipari pur si simplu marca cum fac americanii cu dolarul, este greu de estimat daca ce se va tipari va acoperi gaurile bancilor, presupunand ca banca nationala va accepta un fel de TARP german.

In acest scenariu, este greu de gandit ce vor face ceilalti daca locomotiva europeana va inceta sa mai mearga inainte. Cu siguranta toata Europa va trebui regandita.  Euro nu va mai avea sens sa existe si probabil urmatorul pas va fi renuntarea la euro a tuturor statelor. De aici inainte, deja ceata este totala, nimic nu poate fi prevazut. Pe cat de putin plauzibil pare acest scenariu, poporul german asta vrea si pentru asta va lupta: noua marca. Germanul de rand cu greu intelege situatia prezenta si nu isi doreste altceva decat sa nu mai finanteze din banii lui pe grecul care nu e in stare sa isi plateasca ratele la credite. Prin urmare, politicienii care vor propune intoarcerea la marca vor avea de castigat, mai ales cand recesiunea va musca adanc si din economia germana, somajul va creste si neamtul de rand va simti mai mult decat la nivel psihologic “povara” Greciei.

Este paradoxal cum Al doilea Razboi Mondial a pornit din povara datoriei nemtilor pe care o aveau fata de altii, iar razboiul care bate la usa va porni ca o consecinta a economiilor pe care ei le au sub forma de credite catre altii.

4.  Guvernul german suporta parte din datoriile grecilor (si ale altor porcusori)

Am mentionat in titlul acestui scenariu ca este vorba de guvern pentru a intelege clar ca nu bancile germane care i-au imprumutat pe greci vor pierde, ci guvernul prin participarea la EFSF. Acest scenariu este cel care se desfasoara in prezent, insa nu se stie pana cand va tine si pana unde va merge. Pentru a putea sa ii imprumute periodic pe greci de sumele imense pe care le au de cotizat la bancheri, guvernul german trebuie sa “mangaie” ego-ul nemtesc si sa arate ca grecii se pocaiesc si regreta pentru “betia” cheltuielilor in care s-au balcarit pana acum. Iar dovada cea mai clara ar fi acceptarea unor masuri de austeritate cat mai drastice, ceea ce e greu de crezut ca se va intampla. Cu fiecare episod din acest horror show, protestele se agraveaza si poporul grec iese in strada. Pana cand, vor zice grecii? Pana cand sa platim bancherii petru creditele masluite oferite politicienilor corupti? Austeritatea va aduce cu ea o cadere economica si mai mare, o dobanda la credite si mai mare si va cere guvernului Germaniei periodic sa convinga poporul german ca gata, aceasta este ultimul trabuc pe care il mai ofera grecilor, dupa care isi ia mana de pe ei.

Daca acest scenariu va mai persista ceva vreme, e posibil ca chiar daca Germania plateste, alte state europene sa nu contribuie cu partea lor la fondurile din care va fi salvata Grecia, ceea ce va pune Germania cu adevarat in situatia de ultimul care stinge lumina. Finlanda se afla in prezent in situatia aceasta, blocand eliberarea transei curente de imprumut catre greci.

Pe de alta parte, avand in vedere cifrele financiare ale altor state, nu e decat o problema de timp pana cand Italia, Spania, Portugalia sau Irlanda vor fi in aceeasi situatie ca Grecia. Ce vor face nemtii atunci? Sa tipareasca euro, cum fac americanii? In aceasta situatie, valoarea euro va pica si bancile germane vor avea de pierdut, ca de altfel toti creditorii Greciei si celorlalti porcusori.

5. Europa se destrama

Mai are rost sa comentam ceva? Nu va fi sfarsitul lumii si nici al Europei, dar … cine nu are sabie sa isi cumpere.

6. “Singura” solutie

Nimic nu este intamplator si cei care au ochii de vazut pot sa vada ca anumite dezechilibre au fost plasate in sistem inca din inceptie tocmai cu scopul de a-l face vulnerabil la un moment dat. Pe scurt, orice student de economie ar putea sa spuna ca o politica monetara unica fara una fiscala unica, mai devreme sau mai tarziu va duce la dezechilibre fatale. Care sa fie motivul pentru care s-a facut aceasta? Cel mai evident pare a fi acela ca fondatorii ideii europene au sperat ca unificarea politica si fiscala sa fie realizata mai repede decat s-a realizat si sa anihileze astfel dezechilibrele acumulate pe parcurs. Motivul pentru care nu au facut-o de la inceput este evident: nici un popor nu ar fi renuntat la suveranitatea totala de la inceput. Asa, pas cu pas, oamenii s-au obisnuit: ba cu un Masstricht care permitea libera circulatie, ba cu euro care ne ajuta sa cumparam oriunde orice cu el fara sa mai ne complicam cu schimburi valutare, ba cu un parlament european unde sa avem si noi trimisii nostri etc. Unificarea nu a mers conform planului, presedintele care il avem acum e o mascota, nu are nici o putere. Prin urmare, a intrat in functiune planul B: nu vreti unitate, nu aveti incotro. Asa s-a ajuns ca presedintele unei tari libere care se crede independenta, sa ceara impetuos federalizarea si unificarea totala a tarilor europene.

Dar oare va rezolva unirea problema creditelor? Si in plus, ce unitate sa mai reusim azi, cand disensiunile sunt atat de mari si cand ideea europeana pierde terenul oricum alunecos pe care cu greu il dobandise? Este posibil ca arhitectii acestei lovituri cu manta sa fi subestimat potentialul de ura reciproca intre popoarele europene chiar si dupa “dolce-vita” anilor in care am fost impreuna europeni. Este uimitor cum doar dupa 2 ani de criza si 1 an de ajutorare a Greciei, nemtii nu prea mai au curaj sa puna piciorul pe plajile grecilor (sau poate nu ii mai inghit pe greci). Asadar, chiar daca la nivel politic se incearca implementarea ideii salvatoare ca unitatea totala este solutia, la nivelul popoarelor, criza vine din afara, ceilalti sunt de vina:  infernul sunt ceilalţi, cum spunea Sartre.

Cu toate acestea, banca europeana sau de ce nu banca globala, va fi solutia miraculoasa finala, pentru ca acesta este si scopul dorit. Elitele au provocat criza actuala nu pentru ca nu aveau bani de ajuns ca sa cumpere orice si sa faca orice, ci pentru ca isi doreau si putere sa domine toata lumea. Iar banca mondiala va fi parghia prin care elitele vor monitoriza si vor controla cele mai mici aspecte ale vietii de zi cu zi ale oamenilor, de la cumpararea unei inghetate pana la istoricul opiniilor fiecarei persoane cu privire la o problema anume.

Setea de putere este greu de inteles pentru ca banii sunt in general in centrul atentiei. Insa pentru cei care au toti banii pe care si-i doresc si isi permit orice, nu le-a mai ramas alta distractie decat joaca de-a Dumnezeu: ingineria sociala.

Articole recomandate:

Peste jumatate dintre germani vor revenirea la marca

Germany Will NEVER Leave the Eurozone—Because It Can’t

Marea Britanie: referendum pentru iesirea din Uniunea Europeana?

Grecia conduce contagiunea care va ucide euro pana la sfarsitul anului

[Patrik Young – analist financiar]

– ajutorarea financiara a Greciei este amanata din nou;
– batalia pentru suveranitatea Greciei: UE incearca sa ia controlul fiscal al Greciei pentru ca ei cred ca acesta e singura posibilitate ca sa aiba control asupra preturilor (la creditare – n.tr.); aceasta insa nu va functiona; UE nu va fi in stare sa rezolve problema fundamentala a Greciei fara a afecta ratingurile Germaniei si ale tarilor din nordul Europei;
– UE e prea inceata in reactii, existra o intransigenta porceasca in mintile europenilor care nu inteleg ca trebuie sa se miste mai repete;
– Grecia conduce contagiunea care va ucide euro pana la sfarsitul anului daca nu vedem actiuni rapide; una dintre aceste actiuni este parasirea zonei euro de catre Grecia;

Grecii şi-au vândut şi ei Roşia Montană

Ilie Serbanescu mentiona intr-un articol recent ca:

Finanţarea Greciei va continua susţinut de către capitalul internaţional, pentru că Grecia mai are sector public propriu şi, bineînţeles, şi insule. (Sursa: Jurnalul National)

Sambata, 1 Octombrie, grecii de la grupul Ellaktor au vandut catre Qatar Holdings 10% din cei 25% pe care ii detineau in compania European Goldfields. Totodata cu aceasta vanzare, Grecia a permis companiei European Goldfields sa exploateze in Kassandra in baza promisiunii ca va oferi 1500 de locuri de munca.

Rezervele petroliere, carbunele de suprafata si minele cu potential sunt pe lista cererilor “recuperatorilor” informa blogul Runnymede Institute inca din luna mai:

Sursele noastre de la Ministerul de Finante ne-au informat ca recuperatorii au inaintat liste cu solicitarile si nu arata deloc frumos. Uitati insulele, desi paranoia elenica speculeaza pierderea iminenta a 111 tone de aur care vor fi preluate de FMI, este sigur ca e mult mai mult de luat de sub picioarele lor.

Iata asadar ca previziunile “surselor” facute in mai au fost azi indeplinite prin cedarea dreptului de exploatare catre straini care bineinteles ca vor crea nenumarate locuri de munca si ii vor ajuta pe greci sa iasa din criza si sa plateasca datoriile catre bancile nemtesti, franceze, austriece si americane.

Dar oare s-au gandit grecii cat ar avea de castigat daca s-ar scoate din zona euro si din UE, s-ar intoarce la drahma si ar fi singura moneda din lume care este legata de aur in zilele noastre, in toiul crizei? Daca tot au aur, de ce sa nu il ofere la tot poporul si sa il vanda la pret de dumping catre creditori? Nu excludem insa ca aceasta varianta sa nu fie doar o simpla idee a noastra, avand in vedere ca Quatar a mai cumparat si Alphabank.

Nemţii o spun pe şleau: cucerim Grecia dar ei trebuie să creadă că îi ajutăm

Reporter: Consultant, guvernator, observator, care termen va descrie cel mai bine?

Horst: Eu as zice om de ajutor. Noi chiar incercam sa ii ajutam pe greci in eforturile de a realiza scopurile pe care ei si comisia europeana si troica le-au stabilit. E foarte important pentru noi ca acest ajutor sa fie vazut ca ajutor si nu ca o cucerire. Aceasta ar fi necompatibil cu mentalitatea si mandria grecilor.

Ce nu spune fratele european Forst este ca daca pica Grecia, pica Germania. Ajutandu-i pe greci, nemtii se ajuta in primul rand pe ei. Banii economisiti din taierile de salarii ale profesorilor greci si din renuntarea la medicamentele de cancer merg si in conturile bancherilor nemti care au aceeasi parte de vina in creditarea irationala a cheltuielilor fraudulente ale politicienilor greci. Daca pica sistemul bancar si se alege praf de Europa, grecii vor manca peste si cu masline in timp ce nemtii se vor manca intre ei.

Vezi si acest articol inrudit.

Iata cum Europa unita se construieste pas cu pas, incet-incet fiecare natie isi gaseste rolul in marea familie asa cum stim de la Mos Ion Roata: boierii cu boierii si iobagii cu iobagii. Vedem clar din mentalitatea lui Horst ca el nu isi face mustrari de constiinta pentru conationalii sai bancheri care in cardasie cu politicienii greci au dat tunuri: unii pentru dobanzi babane si altii pentru comisioane infime pe langa bonusurile celor dintai. Acum insa avem un vinovat: poporul grec.

Stăpânii din nordul bogat pun tancurile pe sclavii din sudul leneş

Un parlamentar finlandez a comentat pe Facebook ca grecilor le-ar trebui o dictatura militara care sa puna tancurile pe ei daca nu accepta masurile de austeritate. Ca de la fratele mai mare din nord pentru fratele european mai mic din sud, cu multa dragoste, intelegere si unitate.

Helsinki Times, 14 September 2011. Jussi Halla-aho, an MP for the populist True Finns party, wrote on social networking website Facebook on Wednesday that the Greek government should use military force against workers on strike. “What Greece needs at this particular point in time is a military junta that would not have to worry about its popularity and could use tanks to enforce some order among strikers and rioters,” Halla-aho wrote. The Facebook entry soon sparked outrage, with Halla-aho removing it and retracting his comment. “Most people probably got the message, but as it was easy to hang on to, its publication was poor judgement, and that is why I have removed it,” Halla-aho explained. He added that what he had meant to say was that it was difficult to carry out unpopular policies in a democracy. Halla-aho’s Facebook comment caused a stir in Parliament.Halla-aho is the chairman of the parliamentary administration committee.

1 8 9 10 11 12 14