Tag: Grecia
Care este planul B pentru evitarea falimentului Greciei?
++ 28 IUNIE 2011 ++ In pragul votarii planului de austeritate prin care poporul grec este chemat sa plateasca pentru pariurile pierdute ale bancherilor, exista unele zvonuri conform carora ar exista un plan B. Mai intai as dori sa-mi exprim scepticismul ca votarea nu va trece: propaganda si strangerea cu usa a grecilor a functionat atat de bine incat oricat de revolutionari se cred ei, grecii nu sunt de fapt decat niste romani putin mai iuti, nu putem compara poporul grec cu poporul islandez care a dovedit ca prin vene ii mai curge ceva sange de vikingi. De la Alexandru cel Mare insa nu stiu sa mai fi ramas vreo picatura pana la grecii de azi pentru ca altfel, l-ar fi alungat de mult pe Panadreu cu ai sai comunisti care inca din 2009 “observa” nasterea guvernarii globale, la care acum pune si el umarul prin vanzarea Greciei pe doi lei catre “guvernatori”: Addressing the COP 15 summit last Thursday, 5 time- Bilderberg attendee, president of the Socialist International, and current prime minister of Greece, George Papandreou, stated that “at this time, we are observing the birth of global governance.” (infowars) Revenind la planul B al europenilor, acesta nu poate avea prea multe secrete si nu avem dubii de contine: “poporul grec nu vrea austeritate? Atunci lasa ca i-o dam cu forta”. Cel mai probabil acest plan va contine cate ceva sau toate elementele urmatoare: – europenii vor plati datoriile grecilor deocamdata – Grecii nu vor mai avea acces la fondurile europene – toate contributiile viitoare ale Greciei la bugetul UE vor fi folosite pentru plata acestor datorii Mai direct sau mai indirect, cata vreme Grecia va fi parte a UE, in sau in afara zonei Euro, poporul grec va plati pagubele bancherilor. Asta in cazul in care europeni nu vor alege sa ii supere pe bancheri care vor dinamita Europa si poate si restul lumii.
Read moreKeiser Report: Rezistenţa Greciei
– Papandreus ii face teroristi pe cei care se opun austeritatii – bancherii au facut niste pariuri proaste si au pierdut; acum poporul trebuie sa plateasca – azi in Grecia, maine in SUA si in toata lumea
Read moreParlamentarii greci au ales austeritatea
De ce FMI-ul nu cere austeritate în SUA unde situaţia este mult mai nasoala ca în Grecia? Pentru ca bananierii sunt mai proşti ar fi un răspuns simplu. Dacă stăm însă şi studiem, în SUA cei care conduc FMI-ul sunt aceiaşi care conduc FED-ul care conduce Trezoreria, adică finanţele statului. Iar FED-ul nu este o organizaţie federală, cum ne-ar putea duce în eroare nomenclatura. Şi având astfel dominaţie totală, acolo folosesc tiparniţa pentru a face rost de bani. Problema e că nu prea mai au ce să mai facă cu banii şi ar vrea să îi investească în nişte insule greceşti. Aşadar parlamentul grec a votat pentru austeritate în ciuda opoziţiei oamenilor. Mai are sens să discutăm ce şi cum, că la urma urmei poporul nu are de ce să plătească pentru curajul nebunesc al unor investitori de a da bani politicienilor corupţi pentru a construi stadioane olimpice inutile? Sunt total ignoranţi cei care acuză că grecii nu plătesc taxe, nu muncesc ca nemţii şi vor să iese la pensie mai devreme. Sunt ignoranţi la problema principala care este de fapt corupţia la nivel european, corupţie atât de putredă şi de perversă încât bine a fost numită de unii “elefantul din cameră”. Elefantul din cameră este în cazul Greciei incapacitatea Europei de a construi şi de a administra un sistem financiar prin care ţările expuse riscurilor să nu poată fi atacate de speculanţi care cumpără acolo unde primesc dobânzile mai mari, apoi se retrag în grabă ca să facă val şi să tragă preşul de sub picioare şi pe urmă cer ca ei să nu piardă nici un cent din dolarul care ţi l-au împrumutat ci să primească tot, de la fraierii muncesc şi plătesc impozite. Ce societate mai este aceasta în care mafia conduce o ţară şi în care cămătarii internaţionali vin şi ameninţă un popor că dacă guvernul nu plăteşte toţi banii, le ia insulele? Cu ce este deosebit comportamentul creditorilor Greciei cu al unui cămătar care vine şi te strânge cu uşa să îi dai banii? FMI-ul nu este cămătarul, ci el este doar avocatul cămătarului care se oferă să te împrumute dacă tu dai în scris că o să vinzi tot ce ai ca să îl plăteşti pe cămătar. Dar mecanismul de constrângere şi principiile care stau la baza strategiei prin care a fost pusă în genunchi Grecia este acelaşi peste tot şi se numeşte mafie. L-am văzut şi în Islanda unde FMI a încercat în zadar să ceară islandezilor să platească datoriile bancherilor şi unde nu au reuşit. Am văzut şi în Argentina ce a ieşit dar nu le-a mers în Rusia unde prin intrarea în default Rusia a reuşit să îşi regleze economia şi să aibă prima creştere economică dupa destrămarea URSS-ului. Paradoxal este la greci mai ales semnalul transmis: democraţia a murit. Deşi tragedia încă nu s-a terminat, mai sunt câteva acte, este evident finalul şi putem să stăm liniştiţi acum: Grecia va fi “salvată” cu un preţul tăierilor drastice cum numai pe
Read moreDe ce nu există soluţie la problema grecească?
++ 17 IUNIE 2011 ++ Cu siguranta pe moment se va gasi o solutie de spoiala care insa nu va rezolva problema in sine care este: dominatia bancherilor asupra guvernelor. Deci, Grecia s-a imprumutat prin intermediul politicienilor corupti, de sume exorbitante de bani pentru proiecte care nu aduceau plus valoare cum ar fi de exemplu o hidrocentrala sau un parc eolian care cu siguranta merita investit deoarece urmeaza ulterior sa produca. Banii grecilor s-au dus de exemplu cum s-au dus la noi pe sali de sport pentru copiii taranilor care urmau sa traga un fotbal dupa ce munceau toata ziua la sapa. Au avut si grecii versiunea lor de sali de sport, de exemplu cu ocazia Olimpiadei cand s-au construit super stadioane pentru sporturi care nu se practica in Grecia, asa cum si la noi copiii de la sat nu joaca baschet ci mai degraba isi consuma energia pe camp. Pe langa credite proaste care putzeau de la o posta si care in mod normal cei care le-au dat banii grecilor trebuiau sa beleasca ochii si sa nu le dea, pe partea de venituri Grecia sta foarte prost, din cauza coruptiei generalizate: numai fraierii platesc impozite. In plus, cheltuielile statului sunt foarte mari, mult peste ce venituri are din impozite, ceea ce evident determina statul sa se imprumute permanent pentru a face fata cheltuielilor operationale, adica cele de zi cu zi, cum face acum si Romania. O simpla logica economica ne-ar spune ca baietii destepti care le-au dat banii politicienilor greci si care nu au gandit si nu s-au calculat, ar trebui ca acum sa plateasca. In plus, ei au primit dobanzi cu mult peste dobanzile pe care le-au primit baietii mai putin destepti care i-au imprumutat pe nemti si care au calculat daca isi vor putea primi vreodata banii inapoi. Dar lucrurile nu stau asa deloc, pentru ca baietii destepti reusesc sa ii convinta pe politicienii corupti ca de vina sunt ei si poporul grec si prin urmare trebuie sa plateasca si sa duca in spate inclusiv dobanzile imense datorate stigmatei care si-au construit-o in aceasta perioada dar mai ales datorita ratingului oferit de agentiile de rating. Asadar, de ce nu ar exista o solutie si care ar putea fi aceasta? Din start, o solutie nu poate sa existe deoarece ca oriunde exista pierdere, cineva trebuie sa plateasca si din pacate in cazul Greciei nu prea are cine: grecii nu mai au bani, oricate insule ar vinde, nemtii nu mai vor sa le dea deoarece li se pare ca nemtii sunt mai lenesi si mai putin productivi ca ei, restul europenilor sunt si ei cam in aceeasi barca doar ca acum stau cu capul mai jos ca sa nu iese in evidenta. De ce insa politicienii greci nu forteaza intrarea in faliment si refuzul platii datoriilor? Nu ar fi prima tara in lume care face asta si oricum mare parte a lumii se cam asteapta ca Grecia sa intre in faliment? Printr-o astfel de masura, Grecia ar intra intr-o
Read moreLupte de stradă în Grecia (iunie 2011)
Soluţia la criza grecească: încă o integrare
Dupa ce prima integrare un UE a adus Greciei – dar si Europei – numeroase probleme, odata cu criza datoriei grecesti se naste o noua idee, creste incet-incet un nou plan care nu doar sa rezolve problema actuala, dar sa duca unitatea europeana pe noi culmi intr-un ritm la care nu sperau nici cei mai entuziasti aderenti ai acestei unitati. Pe la inceputurile unitatii monetare europene, intrebati fiind daca le e frica de potentialul de competitor al noului bloc european care avea in sfarsit si o moneda unica, mai multi economisti americani se aratau indiferenti si nepasatori, opinia general acceptata fiind ca Europa nu va atinge niciodata integrarea Americii, fiind o cu totul alta marie desi cu aceeasi palarie. Spre deosebire de SUA, Europa este neomogena cultural, istoric si politic, este o constructie cu totul noua si destul de subreda, si in plus este trasa in jos de mentalitatea conservatoare care pusa in balanta cu pragmatismul american palea orice sansa de competitie reala la nivel economic si de ce nu si politico-miliar al blocului european versus Statele Unite. De altfel, impasul Europei a fost sesizat de mult si mintile luminate ale conducatorilor de la centru au scornit o reformare drastica a sistemului politic, prin asa-zis-ul Tratat de la Lisabona, care desi poarta nomenclatura de tratat, este de fapt prima constitutie a unui viitor stat de sine statator, in comparatie cu o asocitatie politico-economica care era statusul Europei inainte de acest tratat. Tratatul rezolva ipotetic problema blocajului politic care era apanajul necesitatii unanimitatii in luarea deciziilor si introducea pilonii fundatiei a ceea ce ar fi urmat sa se construiasca apoi pas cu pas, anume un mega-stat in toata regula in care fiecare tara sa fie un fel de “regiune” si in care dreptul de auto-determinare al popoarelor sa fie redus la alegerea catorva parlamentari si a prefectului regiunii. In rest: canci guverne, canci presedinti, canci parlamente sau alte structuri nationale. Odata nascuta ideea si pus la cale planul, principala problema o constituia aderenta in randul popoarelor a acestei idei, acceptarea ei de catre supusi. Si desi in majoritatea statelor a fost adoptat cu japca, fara a cere consintamantul popoarelor, acolo unde s-a cerut popoarele l-au respins, nu au fost de acord cu renuntarea la suveranitatea nationala emblematica fiind dificultatea adoptarii in Irlanda a acestui tratat. Acum insa cand criza da o noua dimensiune unitatii si pune la incercare atat coerenta politica cat si solidaritatea popoarelor, noi orizonturi de actiune se deschid constructului european. S-au amuzat multi zilele curente cand se discuta despre impunerea asupra Greciei a unui guvern “tehnocrat” strain care sa colecteze taxele. S-a mai discutat si varianta ca o parte din impozite sa mearga direct la Uniunea Europeana si asta nu doar in Grecia ci peste tot. Incet-incet vedem cum se arata cu degetul asupra guvernelor si se cauta gasirea unor modele de dominare directa asupra populatiei prin guvern strain, s-a trecut de la etapa de dominare prin finante si credite si s-a ajuns la o noua etapa care
Read more