Primăvara Investițională

Cand bancile centrale tin dobanzile mici si banul nu mai are nici o valoare, investitia in actiuni este la fel de riscanta ca jocul la pacanele. Nu mai exista fundamente, nu mai exista tehnica, castiga doar cei cu insider trading, norocosii sau marile firme de brokeraj care taxeaza fraierii; pe langa cei care fac fast trading sau marile banci care au cu totul alte optiuni decat investitorul (fraierul) de rand.

In Romania, toate finantele traiesc din setea guvernului de obligatiuni si din “darnicia” lui Isarescu care pompeaza lichiditati in piata, ca altceva nu stie; cand aud “expertii” cum acuza de “incultura financiara” pe cei care isi tin banii in depozite, imi vine sa rad; aceiasi experti ar fi muritori de foame daca ar trai din trading si nu din comisioane.

Ce e paradoxal: bancile din Romania sunt in top la profit dar in flop la eficienta (cf ZF). Nu m-ar mira ca si brokerii sa fie si mai profitabili la noi – unde sunt multi musterii / clienti (fraieri) – si mult mai ineficienti ca colegii lor din alte tari. De altfel, pentru cei cu “cultura financiara” care sunt in stare sa citeasca comisioanele, aceasta este clar. Oricum, nu o sa inteleg niciodata de ce ar cumpara cineva actiuni Banca Transilvania (de exemplu) daca vrea randament pe termen lung si nu ar cupara Google.

Ce reprezinta ultima indatorare a statului de la fraieri?

7.951 persoane fizice au cumpărat titluri de stat; valoarea subscrisă se apropie de 280 de milioane de lei (Sursa: Agerpres)

Probabil nu sunt chiar toti fraieri, avand in vedere ca fericitii cumparatori de obligatiuni de la Ciolos in primul rand au avut bani de imprumutat, adica au economii. Nu multi romani in ziua de azi au luxul sa poata face economii, in toiul celei mai lungi crize economice din istoria lumii, care abia a inceput …

Pe langa rasul tembel al lui Ciolos cu care anunta “succesul” operatiunii, am ramas amuzat de concluzia trasa de tehnocrati cu privirea acestei indatorari pusa in spatele copiilor care acum se nasc: “in urma interesului mare al populatiei, guvernul a anuntat ca are in plan sa repete experienta” [2].

Sa revenim insa de ce sunt fraieri cei care au cumparat obligatiuni. Cu exceptia celor care au bani atat de multi incat le-a ramas o felie din portofoliu de investit si in obligatiunile unui stat cu risc ridicat ca al Romaniei (da, in ciuda mandriei tembele a guvernantilor nostri, Romania este vazuta ca zona de frontiera, adica cvasi-junk din punct de vedere al riscului investitiilor, inclusiv cele in titlurile de stat [1]), restul sunt fraieri daca au cumparat obligatiuni doar pentru ca li s-a parut o dobanda buna 2,15% per an.

De ce spun asta? Pentru ca sunt banci care dau dobanzi mai multe, chiar la depozite nenegociate. De exemplu, Ideea Bank ofera 2,5% la un depozit pe minim 5 luni. Dupa scaderea impozitului, randamentul este de 2,15%. Asadar, cei care au vanat dobanda buna, si-au luat tzeapa pentru ca Ideea Bank oferea si dobanda la fel buna cu maturitate la jumatate, lucru deloc neglijabil. Mai e de luat in calcul bineinteles riscul caderii bancii, dar sa fim seriosi, care banca a picat in Romania in secolul curent si daca va pica o banca si ai incredere in statul roman, nu ai incredere si in Fondul de Garantare? Deci pentru sume de sub 100.000E, daca ati luat obligatiuni pentru dobanda sau pentru siguranta investitiei, v-ati luat o mare tzeapa.

Am cam pierdut firul la cum sta Romania din punct de vedere al gradului de indatorare. Este oricum irelevant avand in vedere situatia din UE si faptul ca gradul de datorare nu mai reprezinta mare lucru in evaluarea riscului ca sa nu mai zicem ca nici macar mentinerea sau scaderea ratei nu reprezinta neaparat o administrare eficienta a bugetului, avand in spate experienta cu PSD-ul care a taiat toate investitiile si a pastrat rata de indatorare in jurul a 40%.

Guvernul tehnocrat tatoneaza cu antrenarea pavloviana a amatorilor de chilipiruri investitionale (mai degraba oferte proaste invelite in spoiala lucioasa) promitand deja noi emisiuni. Tare sunt curios unde se duc banii astia si daca s-au renuntat la alte emisiuni necesare platii ratelor la datoriile actuale, caci ma indoiesc ca am ajuns sa ne permitem sa taiem din liniile de credit vechi ale altor investitori straini strategici care chiar au nevoie de randamentele bune (pentru afara) oferite de statul roman care chiar daca sunt irelevante ca volum, mai ofera un os de ros unor administratori de fonduri de investitii si banci care au Romania inclusa in diverse fonduri.

Revenind la Ideea Bank, fiind client, am observat o coincidenta: oferta asta de 2,5 a aparut acum recent, in ultimele 2 saptamani, de cand cu emisia de obligatiuni. Pun pariu ca bancile au negociat o oferta mai buna la un volum mai mare si Ideea nu face decat sa dea 2,5 pentru a obtine mai mult de la stat. Evident ca nu vom afla noi pretul real, in ciuda vrajelii cu transparenta. Altfel, la ce ar oferi o banca o dobanda atat de mare acum cand creditarea e aproape moarta, piata colcaie de lichiditate si cu siguranta interbancar, al un ROBOR la un an care se invarte in jur de 1,21, daca ar fi avut un spike in cererea de credite, sigur ar fi gasit sa imprumute de la alte banci, mai ales ca marja de piata a bancii este infima si nu prezinta risc pentru creditarea retail a altor banci, deci nu ar avea de ce sa nu poata imprumuta interbancar. Ce ar face deci Ideea cu lei acum in toiul verii, la un pret atat de mare?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Frontier Markets: Romania, Doing All the Right Things

[2] cf Digi24 – Jurnal Economic – 5 August 2016

Titlurile de stat – ultima nouă amăgire

Acum investitorii pot sa cumpere direct titluri de stat. Un semn de maturitate, o schimbare in bine, o diversificare a optiunilor investitorilor – vor striga “specialistii” in finante, adica agentii de marketing ai guvernului.

In esenta, emiterea de titluri, este cererea de bani de catre guvernul Ponta. In schimbul banilor nostri, care la banca ar aduce un randament de 1%, Ponta ne ofera de exemplu 2% si in plus ne asigura ca chiar daca o sa pice bancile, el ne plateste inapoi.

Teoretic, oficial, conform consensului general al “specialistilor”, obligatiunile la stat sunt mai sigure decat depozitele bancare. Dupa mine insa, siguranta e cam aceeasi. Cata vreme nu am vazut nici o banca care sa pice si cata vreme stim ca in momentul in care cea mai mica banca o sa pice, statul oricum o sa vina  sa umple gaurile asa cum a facut-o si pana acum, nu exista nici o diferentiere in ceea ce priveste riscurile. Daca statul nu o sa fie in stare sa acopere gaurile si o sa lase bancile sa pice, atunci chiar o sa fie nasol si ma indoiesc ca si titlurile romanesti o sa mai aiba vreo siguranta comparativ cu depozitele.

Atunci, care sa fie raspunsul la intrebarea: se merita sau nu se merita sa cumparam obligatiuni de stat? Parerea mea este ca nu se merita. Dobanda este oricum mizilic si inflatia roade inevitabil din valoarea banilor – chestiuni secundare acestui articol si despre care am mai discutat in represiunea financiara. Siguranta statului data de obligatiunile suverane este o amagire care ii face sa doarma linistiti pe pensionarii care sunt speriati ca pica bancile grecesti si o sa ramana fara banii de inmormantare.

Dupa parerea mea, mult mai interesante sunt fondurile de obligatiuni pentru cei care sunt interesati si nu vor sa se complice. Oricum bancile care gestioneaza la noi fondurile au o alta putere de negociere mai mare ca o gramada de pensionari si/sau bogatasi care le e frica sa isi tina banii in banci. Mai devreme sau mai tarziu fondurile de obligatiuni vor obtine oricum randamente mai bune decat la emisiunea curenta sau chiar la cele viitoare. Ca sa nu mai mentionez alte fonduri cu grad de risc mai mare, cum ar fi cele de actiuni. De altfel, doar simpla achizitie actuala de titluri de stat este irelevanta fara o gestiune viitoare a instrumentelor prin tranzactionarea acestora in momente oportune.

“Specialista” de la Rarffesisen Bank invitata la Ziarul Financiar a subliniat de altfel ca singurul avantaj al titlurilor fata de depozitele clasice ar fi faptul ca la depozitele pe un an, nu le poti sparge cand vrei, pe cand titlurile le poti vinde. Aiurea, cine are bani pentru investit, nu se blocheaza in scadente, numai investitorii neatenti si/sau nepriceputi lucreaza cu scadente pe termene mici. Ori pentru cei care nu au timpul si nu au certitudinea scadentelor la care au nevoie banii, fondurile de obligatiuni sunt de departe cel mai facil instrument, oferind avantajul flexibilitatii si de asemenea randamente peste depozitele bancare.

[p] Investitorul inteligent – “De departe, cea mai bună carte scrisă vreodată despre investiţii” –
Warren E. Buffett

Sa privim insa putin de deasupra fenomenul ce inseamna aceasta emisiune. Evident, este un lucru normal care trebuia oricum facut de mult timp, este un semn de diversificare a optiunilor de creditare la care apeleaza guvernul. Ca nu s-a facut pana acum a fost pentru ca prostii care ne guverneaza nu s-au gandit sa apeleze la banii populatiei care este oricum dispusa sa ii ofere guvernului aproape pe nimic comparativ cu investitorii rechinii de pe pietele externe sau cu bancile locale care oricum au cam ajuns la maximul expunerii pe obligatiuni pe care o pot face conform normelor BNR. In Japonia de altfel, mare parte din datorie este imprumutata de la populatie pentru ca oamenii nu sunt obsedati de randamente si din simt patriotic imprumuta statul. Pentru guvern asta e bine. Pentru investitorul inteligent insa este o prostie si nu o sa mai insist cu explicatiile.

In concluzie:

– titlurile de stat pentru populatie nu sunt mai sigure decat depozitele
– titlurile de stat nu ofera un randament semnificativ mai bun decat alte optiuni (fonduri de investitii, depozite bancare)
– cine se baga la titluri de stat, va pierde oportunitatile viitoare: nu se stie cand peste noapte o sa fie un spike al depozitelor si bancile sa inceapa sa ofere dobanzi frumoase ca in 2008/2009

Cea mai bună investiție financiară este propria educație

The best financial future is your own ability and the capacity to use those abilities to the full potential … and they can not even tax it!

Apoi:

Saving a little no matter how you do it

Ca tot venise vorba de Buffet in cateva comentarii … Buffet e in primul rand un produs de marketing. Ca investitor Buffet nu a excelat prin castigul din instrumente financiare. La ce s-a priceput el cel mai bine a fost la achizitii de companii, la influentarea politicilor acelor companii cu efort minim (maximum leverage) si la puterea de atractie cu care a convins atat de multi oameni sa le administreze banii. Nu putem pune in nici un caz egal in “exemplul Buffet” si succesul care se poate obtine prin investitii financiare in ziua de azi.

Nu mai detaliez de ce spunea Buffet cu cativa ani in urma despre derivate: “weapons of mass financial destruction”.