Viitorul UE dependent de viitorul Italiei

In toamna asta urmeaza o salva de socuri pentru economia si finantele mondiale. Fiecare soc in sine are indeajuns de mult potential pentru a face peri albi administratorilor de bani si celor care percep riscurile globale. Si cu toate acestea ultimele zile au fost optimiste, cu cresteri, sentimentul investitorilor fiind unul de speranta nestavilita ca vom terce prin toate aceste riscuri impreuna ca prin branza, fara scadere, mentinand trendul bull din ultimele saptamani, de cand pietele spera la interventia Fed-ului si la noi masuri de stimulare fiecala, atat din partea Fed-ului cat si din partea BCE.

Razboiul tarifar, tensiunea cu Iranul (tocmai a capturat inca o nava acum cateva ore), Brexit-ul si riscul de recesiune in Germania sunt principalele riscuri. Mai putin discutat si pe radar ar fi Italia – o tara bogata cultural si istoric, dar care sta din ce in ce mai prost din punct de vedere economic iar din punct de vedere financiar si al sistemului bancar este dependenta 100% de Bruxelles.

Italia este a 8-a tara a lumii la PIB, dar acesta a inceput sa scada in ultimul timp. In top 15 tari ale lumii sunt doar doua cu PIB-ul in scadere: Italia si Mexic. La somaj Italia sta la fel de prost: aproape 10%, intre Franta (8.5) si Spania (peste 15%), cu mult sub Germania si Marea Britanie. Deficitul guvernamental actual este de -2.1% (“depasita” doar de Franta si Spania dar pe negativ). De altfel, nu stiu Italia sa nu fi avut deficit in ultimul timp, chiar de cand a fost inclusa in UE. Insa adevaratul indicator care arata dezastrul din Italia este data datorie/PIB: 132% depasita in Europa doar de Grecia (181%).

Italia ca si Franta se lupta sa supravietuiasca: guvernele tin cu greu deficitele sub control, masurile ne-populiste de crestere de taxe si de reducere a beneficiilor sociale pe fondul scaderii economiei pun presiune sociala si mai mare intr-o Italie care in mod traditional nu a avut oricum niciodata stabilitate politica. Prin urmare, guvernele se schimba mai des decat vin anotimpurile. Singurul lucru care ii uneste pe italieni (care oricum nu erau ei prea uniti) este ura fata de Bruxelles si invidia fata de tarile care duduie de la nord.

Status-quo-ul este benefic pentru putine tari si aceasta se vede in PIB, rata datorie/PIB, deficit (excedent guvernamental), rata somajului. Germania de departe este castigatorul, urmata de Olanda, Danemarca, Austria, tarile nordice. Belgia e la mijloc, Franta e alaturi de Italia intre candidatii la “poc!”.

Ceea ce este nou pentru Italia este riscul politic: spre deosebire de Franta unde Macron si partidele mainstream tin departe partidele “extremiste” (adica eurosceptice), in Italia partidele eurosceptice sunt la moda.

Sunt pe masa multe posibilitati prin care Italia sa faca o bresa in picioarele de lut ale uriasului (UE): fie printr-o moneda emisa de guvern care sa fie folosita pentru plata impozitelor (ar lovi evident in controlul si autoritatea centrala), fie prin cresterea peste 3% a deficitului guvernamental (pe fata sau mai putin pe fata), fie prin emiterea exagerata de obligatiuni si cresterea investitiilor publice, pe scurt masurile luate de unul dintre noile partide (Liga Nord sau 5 Stelle), coalitii sau poate de un viitor nou partid, sunt in principal de natura fiscala: vor incerca sa produca o bresa in plan financiar prin neascultarea de “ordinele” de la Bruxelles. De la UE italienii vor primi certari si ultimatumuri dar marele semn de intrebare este daca se va merge pana la taierea finantarii bancilor italiene dependente de BCE si daca aceasta se va face in timp util sa nu.

In esenta, problemele Italiei si semnele de intrebare sunt aceleasi ca ale Greciei, ce difera aici este greutatea: daca se poate imagina UE fara Grecia si daca se poate imagina UE fara Marea Britanie, nu se poate imagina UE fara Italia care este inima Europei (cel putin cultural / religios si istoric).

Poate UE sa faca derogari doar pentru Italia? Poate UE sa accepte depasiri ale deficitelor doar pentru Italia, daca Franta are si ea nevoie si daca toti abia asteapta ca aceste limite si constrangeri sa fie eliminate si statele sa poata cheltui nelimitat pentru a incerca (printr-un mod gresit) sa “reporneasca” economia? Pot nemtii sa accepte abateri de la o “buna-purtare” fiscala din partea Italiei, abateri la care nemtii nici nu indraznesc sa viseze? De exemplu reduceri de taxe si impozite, cresterea numarului de bugetari, mariri de pensii etc, etc?

Ce deosebeste insa Italia de Grecia este faptul ca bancile, contabilitatea, creditele si chiar republica moderna insasi sunt inventii italiene. Adica italienii au cam fost inovatori de-a lungul istoriei cand vine vorba de transformari economice si sociale revolutionare. Daca ruperea de UE si pornirea pe o cale independenta in ciuda baubau-ului riscurilor este deocamdata asumata doar de britanici (care trebuie sa recunoatem ca cam schioapata), italienii pot sa demonstreze ca se poate trai si fara UE sau ca UE se poate transforma cu sau fara voia nemtilor.

UE se aseamana din ce in ce mai mult cu un Imperiu: este inflexibil in toate privintele si nu asculta de nevoile supusilor. Tulburarile si dezechilibrele de la periferie sunt total ignorate de la centru. Italia are experienta luptei cu un alt imperiu, cel Austro-Ungar si italienii au in sange repulsia fata de imperialism. Asta nu e insa de ajuns, e nevoie de mult curaj si de multe calcule si planificare in domeniul statului: al administratiei, al finantelor, al economiei. Greciei i-a lipsit asta. Sa nu uitam ca Varoufakis a declarat ca atunci cand a incercat sa faca un plan pentru trecerea la drahma au avut probleme deoarece incasarea taxelor de la companii era deja conectata la Bruxelles si orice ar fi incercat sa faca grecii in paralel ar fi fost depistat si controlat de europeni. Nu stiu in amanunt chestiunea si nu stiu daca nu cumva e doar o tanguire jalnica a lui Varoufakis, in realitate adevarul fiind ca pur si simplu grecilor le-a fost frica de o rupere totala.

Starea actuala din Italia nu pare chiar una disperata la nivelul ca ne putem astepta la orice. Fie acum, fie mai tarziu, problemele din Italia vor decide viitorul UE, pentru ca Italia este veriga cea mai slaba din lantul principal al motorului european. Grecia a fost doar … un accesoriu si masina ar fi functionat poate si fara el, desi atmosfera ar fi fost mult prea fierbinte si mai bine ca a fost “reparata”. Insa Italia cand va crapa, felul cum va crapa va decide viitorul UE.

UE in chingi

America are clovni, Marea Britanie are clovni, Germania are si ea clovni la putere, desi nu prea amuzanti. Si cand clovnii conduc lumea, nu e de mirare daca haosul si destrabalarea devin status-quo. Sa ne rezumam insa la UE.

Avem asadar Brexit-ul care inca nu s-a produs sau cel putin nu a produs efectele. Nu doar in buget dar si in frecusurile legislative si miscarile de trupe, UE clar a primit o lovitura puternica ale carei efecte inca se desfasoara si, repet, urmeaza sa se desfasoare din ce in ce mai accelerat. Celor care inca mai viseaza de o intoarcerea a roatei cu privire la Brexit dorim doar sa le aplicam un scurt dus rece prin declaratia ministrului de externe al Marii Britanii: Boris Johnson Warns May to ‘Get On With It’ and Deliver Brexit. Vedem in acest interviu si ce anume vor britanicii: controlul propriu al tarifelor. Tradus pentru noi, asta inseamna competitie economica: Marea Britanie poate dezvolta relatiile cu China in ritmul propriu si poate sa ajunga rapid din urma Germania care are deja grosul investitiilor chinezesti. Asta nu poate insemna decat o lovitura sub centura data Germaniei si UE indirect. De asemenea, Marea Britanie poate deveni mult mai atractiva pentru banci si scapand de chingile reglementarii UE, poate deveni un paradis financiar si mai mare decat este in prezent Londra si mai ales City-ul londonez care este stat in stat oricum, insa avea nevoie de aceasta rupere pentru a deveni … singurul stat si nu doar un stat in stat.

Pe langa Brexit, problema principala in UE este aceeasi ca in 2008: datoriiile. Da, am avut intre timp vrajeala (sau vraja mai bine zis) lui Draghi care a mentinut pietele pe linia de plutire, insa Dragi este singur, americanii deja nu mai asteapta si incep sa mareasca dobanzile. Placile tectonice se misca si tensiunile acumulate incep sa produca cutremure, Italia fiind falia cea mai vizibila acum, dupa care va urma Spania. Costul finantarii oglibatiunilor Italiei a inceput deja sa se defazeze de Germania [1] atat de puternic incat a inceput sa afecteze stocurile marilor banci europene. Deutsche Bank – un cadavru umblator care tocmai a anuntati ca va concedia 10% din personal – tremura la aceste “clatinari” ale pamantului din Italia. Clovnii din Italia au reusit sa dea deja foc la circ si acum se distreaza cu furtunele de apa stropind spectatorii in timp ce cortul circului a luat foc. Solutii exista: austeritate si inflatie, insa vedem unde poate duce o inflatie prea puternica in Brazilia unde o crestere de 50% a pretului la pompa a produs o greva a camionagiilor care afecteaza grav toate serviciile de la salvare si pompieri pana la alimentarea hypermarketurilor si alimentarea cu materii prime a companiilor. Armata a intervenit insa a produs o reactie si mai puternica din partea protestatarilor:

Greva in Brazilia

Greva in Brazilia – Sursa: Zerohedge

Problema in Italia este similara cu cea din Grecia: nu exista bani si politicienii nu mai stiu ce sa faca. Italienii au ales tot felul de populisti de diverse nuante si personalitati, de la populisti penibili pana la pseudo-tehnocrati si vanzatori de iluzii. Putem face paralele cu Syriza si Grecia din 2012 dar nu ne vom complica. Cert este ca Italia are o cu totul alta greutate si importanta decat Grecia si daca in Grecia o inchidere de cateva zile a bancomatelor a fost suficienta pentru a le lua grecilor gandul de la drahma, in Italia aceeasi tehnica de suprimare a iesirilor din linie cu greu va functiona, Italia fiind capabila dupa parerea mea sa poata sa bata cu pumnul in masa. Sa nu uitam ca creditul este o inventie italiana si ca primele bancnote au aparut la italieni, prin urmare italienii stiu tainele finantelor mult mai bine decat nemtii, inventivitatea, curajul si toleranta la haos a spiritului latin fiind cu mult peste spiritul de revolta inhibata a grecilor care s-au revoltat pana le-au taiat macaroana, dupa care au devenit cetateni europeni exemplari.

Vor fi insa italienii la fel de pro-europeni ca grecii? Se pare ca nu …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Panic, Crisis In Italy: Dealers Pull Bids As Bonds, Stocks Crash; Euro, Deutsche Bank Tumble As Contagion Spreads

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

ARTICOLE RECENTE PE ACEEASI TEMA:

Roberto Benigni – Trăiască Italia!

– un discurs inedit al lui Benigni despre imnul Italiei, putina istorie si patriotism
– Garibaldi si alti patrioti italieni au intrat in politica si au iesit mai saraci decat au intrat
– nu poti sa iubesti putin asa cum nu poti sa mori putin; iubirea adevarata este eterna; patriotii care si-au dat viata la 25 de ani pentru noi (italienii de azi) ne-au iubit de pe atunci; ei ne-am simtit atunci pe noi cei de acum, ne-au constientizat;
– daca nu stim de unde venim nu stim nici unde ne ducem
allegria e cuvantul nostru, nu poate fi tradus in nici o alta limba
– Trezirea! Sa ne trezim! E singura solutie ca sa ne implinim visurile noastre!
– orice imperiu din lume e o palida copie a Imperiului Roman

Iata si imnul: http://en.wikipedia.org/wiki/Il_Canto_degli_Italiani