12 REGULI PENTRU O VIAȚĂ ÎN VALEA PLÂNGERII? (2 DIN 2)

Am terminat articolul anterior cam brusc din lene și la recitire mi-am dat seama ca am lungit prea mult introducerea și prezentarea lui Peterson. Cine nu a auzit de el, cu siguranță nu va înțelege oricum ce vreau să spun și prin urmare, introducerea a cam fost degeaba.

Doresc deci să mă refer la faptul ca Peterson deseori repetă că în fața fatalității vieții maxim ce putem face este să acceptăm purtarea crucii și să încercăm să fim buni pentru a nu agrava și mai mult lucrurile.

“Hell is a botomless pit” zice Peterson. Viața este suferință și asta este ceea ce și religia ne învață. Ce să facem în fața suferinței? Să încercăm să o reducem. Dacă ne punem noi în regulă, poate vom putea ajuta și să punem lucrurile în regulă în jurul nostru, pe-aproape, adică în cercul imediat. Nu vom putea salva lumea, nu vom putea reduce suferința lumii până nu vom fi reușit să facem asta măcar în jurul nostru. Revoluționarii fără cauză care cred că vor să schimbe lumea în bine, deși încă nu și-au făcut curat în propriul birou, sunt ca niște maimuțe cu o cheie în mână care încearcă să repare un elicopter militar.

De altfel, dezlănțuirea haosului pe străzile din Imperiu în ultimul an, fac într-un fel din Peterson un profet, în ceea ce privește prezicerea distrugerii pe care maimuțele o pot face atunci când încearcă să … “make the world a better place” înainte să-și pună în regulă propria viață.

A alina suferința, a o face mai ușoară, a găsi o cale de a-i face față și de a nu o face mai mare prin neacceptarea ei dar mai ales prin reacția nepotrivită și alienată – intrând multe aici – sunt maxim ce propune Jordan Peterson și maxim ce propun motivaționiștii moderni rupți de creștinism și de înțelegerea puterii jertfei de a transforma suferința în fericire.

În creștinism, suferința nu este un dat, nu este centrul de greutate al vieții care ne ține captivi într-o infinită vale a plângerii unde suntem împinși din ce în ce mai jos și singura noastră opțiune ar fi să încercăm să nu ne afundam mai mult și dacă reușium să dăm o mână de ajutor pe lângă noi. Suferința nu este decât furnalul în care se arde omul cel vechi pentru a se naște omul cel nou. În ciuda tatonării lui Peterson cu creștinismul și a afinităților lui către Dostoievski și Soljenițîn, se pare că nu a înțeles un lucru simplu: suferința este consecința ruperii omului de Dumnezeu iar fericirea este starea paradisiacă recuperată prin redobândirea comuniunii cu Dumnezeu. Iată ce zice Soljenițîn: “if I were asked today to formulate as concisely as possible the main cause of the ruinous revolution that swallowed up some 60 million of our people, I could not put it more accurately than to repeat: Men have forgotten God; that’s why all this has happened”. Reciproca este concluzia simplă și logică: dacă ne întoarcem la Dumnezeu, nu doar vom scăpa de suferință ci vom găsi și fericirea.

Cu toate că nu propune nimic – deoarece nu crede în posibilitatea fericirii – Peterson are succes. Cartea lui de sfaturi pentru gestionat suferința și pregătit pentru impactul inevitabil cu ea are un succes nebun, care succes anunță ca o alarmă de ambulanță starea muribundă a tineretului de astăzi, precum pământul însetat debrabă înghite apa.

După cum am mai zis la început, Peterson, după un an de coșmar în care a încercat să se elibereze de dependența de medicamente de cap care l-au făcut praf, sărmanul a mai făcut și Covid la sârbi, după ce oricum la ruși, la dezintoxicare s-a ales cu pneumonie. Dacă o să scape, sigur o să aibă multe de spus și e posibil să vedem un Peterson mult mai apropiat de Dumnezeu și – nădăjduiesc eu – mult mai apropiat de ortodoxie care se pare că îl atrage ca un magnet, deocamdată fizic.

12 reguli pentru o viață în valea plângerii? (1 din 2)

Este posibilă fericirea în această viață sau este doar o himeră? Peterson e de părere că dacă nu ai avut parte de o mare suferință în viața ta, sau dacă măcar un apropiat al tău nu are parte de o mare suferință, ești un mare norocos. Și să nu crezi că ai scăpat … În fața suferinței însă, te poți ridica la înălțimea provocării sau poți să fii spulberat. Maximul ce se pote face, este să fii pregătit pentru aceste momente și nimic mai mult. Iar cele 12 reguli pentru viață asta speră, să ne ofere un vaccin (un antidot) la haosul din jurul nostru.

Nu vroiam să fac o recenzie a unei cărți pe care nu am citit-o, dar starea actuală a lui Peterson mă cam obligă. Peterson are Covid în Serbia. Se află în policlinica unui anestezist unde a ajuns din Rusia unde a fost tratat de dependența de anumite medicamente de cap care l-au cam făcut muci. Peterson a dobândit dependența într-o perioadă grea din viața lui, când soția a fost diagnosticată de cancer și a trecut prin mai multe operații, fiind pe muchie de cuțit. Medicamentele l-au ajutat le-a luat ca să îl ajute să treacă peste depresie și povestea este explicată cât de cât pe larg de fiica lui Peterson, fiind bineștiută. Recent, în Serbia, Peterson a făcut o filmare scurtă împreună cu fiica sa în care au vorbit despre istoria recentă, trăgând un semnal cu privire la folosirea medicamentelor de cap respective (nu știu exact clasa, denumirea, substanțele de bază – pentru mine toate-s o apă și-un pământ, Slava lui Dumnezeu că în afara de o pastila de cap cam o dată pe lună, nu am nevoie de așa ceva).

Ca psiholog și psihiatru, Peterson avea ceva cunoștințe legate de riscurile acestor medicamente dar totuși a căzut în plasa dependenței și situația s-a agravat treptat. Evident, se naște aproape involuntar acuzația: doctore, vindecă-te pe tine însuți! Peterson se apără – în ultima filmare, de altfel singura de aproape un an sau dacă nu mai mult – zicând că așa este, dar dacă vom învăța doar de la oameni care nu greșesc, vom avea mult de căutat. Bine este să învățăm din greșelile altora. Dar nu doar din greșeli, ci și din sfaturi și din învățăturile altora, pentru a ne feri de capcane. Și aici vine Peterson cu cele 12 reguli.

Povestea nașterii cărții cu cele 12 reguli este următoarea. În primul rând, 12 sunt 12 ca să fie o cifră rotundă. Inițial Peterson avea pregătite vreo 40, dar restul vor veni în cartea următoare (dacă mai vine). Peterson acum 3-4 ani era un profesor necunoscut (comparativ cu ce este acum) în Canada, la o catedră de psihologie. Pentru că și-a dorit să aibă succes mai mare, s-a gândt ce poate el să facă: ca profesor are deja o poziție, un job, are studenți interesați de cursurile lui. S-a gândit să experimenteze cu noile tehnologii, mai precis cu youtube-ul. Și-a înregistrat câteva cursuri și le-a pus pe Youtube. Apoi a venit un incident cu o tentativă de a legifera pronumele debililor sexuali și Peterson s-a opus, formulând o opoziție bine articulată și fermă care a făcut valuri. Mai concret, politicienii idioți ai Canadei (care în curând vor fi istorie, conservatorii recuperează în forța recent) doreau să impună ca cei care pretind să fie adresați cu ze, în loc de el sau ea să poată să te dea în judecată dacă nu le zici ze. Atitudinea lui i-a atras amenințări din partea facultății și dacă nu mă înșel a fost chiar suspendat o perioadă. Cu ocazia acestui incident și a frecușurilor care au urmat, Peterson a dat mai multe interviuri și a început să fie intervievat, punctul culminant fiind invitația la podcastul lui Joe Rogan care are o audință mai mare ca CNN.

Ulterior, faima lui Peterson a explodat, pe măsură ce atât cursurile postate anii anteriori,dar și interviurile lui și atitudinea puternic articulată difuz în opoziție cu demonii corectitudinii politice au produs o adevărată revoluție, Peterson fiind vocea uriașului care dormea și care s-a trezit peste noapte pentru a salva ce se mai poate din tradiția multi-milenară a umanității în lupta cu forțele nihiliste.

(va continua)

Jordan Peterson despre fericire

JP: “Ne concentram pe fixatia de a obtine fericirea prea mult. Problema cu asta este ca aceasta lupta ne sustrage atentia de la alte obiective care ar putea fi mai folositoare. Este mult mai bun sa tintim sensul decat fericirea.”

Aici Jordan propune focalizarea catre sens (meaning) in detrimentul fericirii. Din cate il cunosc eu, cred ca gandeste asa deoarece Jordan este de parere ca suferinta este o constanta inevitabila in viata omului, este parte a realitatii. Nu exista om care sa nu aiba o suferinta mare sau care sa nu aiba pe cineva langa el cu o suferinta mare. Iar daca exista, este un fericit, dar nu pentru mult timp.

De nenumarate ori, cu orice prilej are ocazia Jordan pune accentul pe importanta sensului vietii. Tot ce facem trebuie sa aiba un sens, sa aiba un plan, sa fie cat mai bine organizat si cat mai judicios: incepe sa schimbi lumea, facandu-ti curat in camera ta este un indemn simplist dar simplu de retinut si asimilat care l-a facut faimos pe Jordan.

JP: “Cel mai bun pariu este adevarul. Dar asta nu inseamna ca intotdeauna asta o sa rezolve lucrurile. Uneori te duci sa te lupti cu un balaur si acesta te va inghiti. Iar daca tu a fi mancat nu ar fi o posibilitate, nu ar fi o lupta reala. Si vezi unii oameni, asa cum eu am vazut oameni, in practica mea clinica uneori … Am un client, in particular, catre trecea printr-un divort distructiv cu o femeie care era pornita pe bune sa il termine si care era in stare sa faca orice i-ar fi fost in putinta ca sa reuseasca. Si am facut cu el o strategie, timp de trei ani si am facut tot ce se putea, cu mare atentie. Era o persoana foarte constiincioasa si sarguincioasa si a pus in practica tot ce am discutat si am planificat. A fost aruncat intr-un colt atat de rau incat nu am mai putut sa il ajut. O sa spun totusi ca a fost o persoana sincera pe intreaga perioada si un lucru pe care l-a facut – parte din conflict era o batalie pentru custodia copiilor – a fost sa reuseasca in ciuda caderii lui – ca consecinta a punerii la colt continue – sa stabileasca o relatie solida cu copiii sai. Cred ca a nu minti este cel mai bun pariu al tau, dar viata este grea si oamenii sunt calcati in picioare si nu inseamna neaparat ca o sa poti mereu sa iesi la lumina triumfator. Dar, daca alegi calea alternativa, mai ales cand ai a face cu necazuri mari, si te complici cu inselaciuni, poti sa fii sigur ca orice tragedie cu care te confrunti se va transforma nu doar intr-o tragedie ci in ceva care se aseamana foarte mult cu iadul. Si poti deci macar sa minimizezi gradul suferintei chiar daca nu o poti depasii sau transcede. Si asta e ceva bun.”

Nu de putine ori Jordan pune accentul pe adevar: trebuie sa spui adevarul iar daca nu iti este cu putinta, macar sa nu minti – acesta este sfatul pe care il repeta obsesiv. Important apelul la adevar al lui Jordan in epoca de astazi plina de himere. Dar ce nu se intelege din acest fragment este ca Jordan propune adevarul mai ales in raportul nostru cu noi insine tragand semnale de alarma cu privire la riscurile auto-amagirii. Prin referinta la balaur, Jordan incearca sa avertizeze ca a adopta adevarul vine cu riscuri la pachet: mai devreme sau mai tarziu, te vei lovi de un balaur care te va inghiti. Urmeaza apoi exemplul cu acel pacient care a ales sa nu minta la procese si sa spuna adevarul si de asemenea a ales sa nu umble cu masinatiuni si cu subterfugii pentru a castiga procesul de custodie a copiilor in lupta cu o sotie diabolica care l-a sapat fara remuscari acuzandu-l pe nedrept – caz care l-a si dus pe culmile disperarii pana in punctul in care nici macar Jordan nu l-a mai putut ajuta. Jordan povesteste aceasta situatie pentru a exemplifica ca adevarul nu te va feri totdeauna de capcane, caci minciuna uneori este un balaur invicibil si noi nu avem decat sa ne lasam inghititi de el, alternativa fiind sa ne transformam si noi in serpi, balauri si alte jivine. Adevarul insa, daca ne tinem de el, ne aduce in cele din urma macar unele roade care poate par firimituri insa avand in vedere ce putea sa se intample daca nu am fi tinut la adevar, nu sunt deloc doar firimituri. In exemplul dat, pacientul lui Jordan a castigat o relatie solida si de durata cu copiii lui. Poate daca ar fi mintit si el si s-ar fi comportat la fel ca sotia, copiii ar fi avut o cu totul alta perceptie asupra lui si i-ar fi pierdut pentru totdeauna.

In alta ordine de idei, pentru cei care nu isi urmaresc visurile si sunt captivi in carierele sau job-urile lor nasoale deoarece le este prea frica ca sa isi asume riscuri si sa incerce sa faca ceva care le ofera o satisfactie reala si are un sens mai profund pentru ei, Jordan le spune: Mai intai, le-as spune ca trebuie sa le fie frica daca isi asuma riscuri si urmaresc sa faca ceva care are sens. Dar ar trebui sa iti fie frica si mai mare sa ramai unde esti daca asta te face sa te simti mizerabil. Primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa te dispensezi de ideea ca poti avea orice siguranta permanenta in afara abilitatii tale de a te lupta si de a te adapta. Tu platesti un pret stand acolo si simtindu-te mizerabil. Ai putea sa zici: “da, dar dracul pe care il stiu e mai bun decat ala pe care nu il stiu”. Sa nu fi atat de sigur! Ceasul ticaie si daca te simti acum mizerabil si nu schimbi nimic, in cinci ani o sa te simti si mai mizerabil dar o sa fii cu cinci ani mai batran.

Jordan Peterson – Cele doua riscuri existentiale ale umanitatii

In mitul creatiei al mesopotamienilor cel mai mare rau impotriva umanitatii este Tiamat – mama natura – ea este dragonul haosului. Cand vine egiptenii, nu e doar natura care ameninta umanitatea, este chiar structura sociala insasi. Echiptenii aveau doua zeitati care reprezentau societatea: unul era Osiris care era spiritul patern. El era un mare erou care a format eghiptul, dar care a imbatranit si a ajuns senil. Osiris avea un frate rau, Seth care aspira sa-l detroneze. Si pentru ca Osiris l-a ignorat prea mult timp, Seth l-a detronat, l-a facut bucatele si l-a distribuit in toate colturile regatului. Fiul lui Osiris, Horus, se intoarce si lupta cu Seth pentru a lua inapoi coroana.

Egiptenii au realizat – poate pentru ca au ajuns prea birocratizati – ca nu era doar natura care ameninta omenirea ci si tendinta organizarii umane de a deveni prea mare, prea incomoda, prea inselatoare si prea oarba in mod voit si prin urmare predispusa la colaps. Si eu vad ecouri ale acestui risc in povestea Turnului Babel.

Am aflat un lucru ca sociolog – am fost avertizat de asta de mari sociologi – ca trebuie sa fii foarte atent cu experimentele la scara mare cu sisteme prea largi. Pentru ca probabilitatea ca sa implementezi o schema sa aiba rezultatul pe care il intentionezi este neglijabila. Ce se va intampla este ca alte consecinte neintentionate sa rezulte, poate chiar contrare intentiei tale initiale. Explicatia ar fi ca daca ai un sistem complex si aplici o transformare a acestuia, probabilitatea ca sa prezici rezultatul influentelor tale in sistem este minima.

Daca sistemul functioneaza, crezi ca il intelegi si de aceea crezi ca e mai simplu decat este el de fapt. Deduci ca modelul pe care tu ti l-ai construit este corect si pleci de la premiza ca modificarile pe care tu le testezi pe model vor avea loc si in sistemul real. Asta nu functioneaza deloc [1]. M-am gandit despre asta destul de mult timp si m-am gandit cum s-ar putea remedia sistemele sociale pentru ca evident au nevoie de atentie si ajustari . Concluzia la care am ajuns este ca abordarea corecta este ca aplicarea unor strategii trebuie facuta ramanand in domeniul tau de competenta. Iar asta necesita umilinta – iar asta este o virtute care nu este niciodata promovata in cultura moderna. As zice chiar ca este o virtuta despre care nu vorbeste nimeni niciodata. Umilinta inseamna ca nu esti atat de destept pe cat te crezi si trebuie sa fii atent. Intrebarea este deci: OK, trebuie sa fii atent, dar poate ca vrei sa faci bine, poate vrei sa faci unele schimbari pozitive. Cum poti sa fii atent si sa faci bine? Atunci zic: sa nu pasesti in afara granitelor competentelor tale! Si incepi cu lucruri mici, cu lucruri care pot fi ajustate, cu lucruri pe care le intelegi bine si pe care stii ca se pot rezolva.

[p] 12 reguli de viata. Un antidot la haosul din jurul nostru

Am mai mentionat la un moment dat ca unul dintre lucrurile despre care Carl Jund le-a zis a fost ca omul moder nu il vede pe Dumnezeu deoarece nu se uita indeajuns de jos. Unul dintre lucrurile pe care le promovez este ca trebuie sa iti restrangi tentativele de a rezolva problemele la ce iti este la indemana. Probabil ca sunt lucruri legate de tine pe care le poti rezolva. Lucruri care stii ca nu sunt in regula. Nu opiniile altora, opiniile tale, care nu sunt corecte. Le poti corecta. Mai departe, poate ca sunt unele probleme pe care le poti rezolva si in familia ta. Aici dai de greu. Trebuie sa te pui in ordine foarte mult inainte de a incerca sa-ti indrepti familia. Pentru ca situatiile se pot intoarce impotriva ta destul de rau. Este deci greu sa te pui pe tine in randuiala, este foarte greu sa iti pui familia in ordine. De ce ai crede ca tu Ppoti sa pui lumea in ordine? Pentru ca este evident ca lumea este mult mai complicata decat tu sau decat familia ta.


~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Peterson face aici referire la Teoria Haosului descoperita in anii 60 de matematicianul Mandelbrot si care pe scurt, demonstreaza ca mici modificari aplicate la starea unui sistem complex, se propaga ulterior in sistem si produc rezultate total diferite de evolutia pe care sistemul ar fi avut-o fara aceste modificari

anul Mandelbrot si care pe scurt, demonstreaza ca mici modificari aplicate la starea unui sistem complex, se propaga ulterior in sistem si produc rezultate total diferite de evolutia pe care sistemul ar fi avut-o fara aceste modificari

Jordan Peterson

Biblia face inca furori in lumea moderna la cele mai inalte niveluri. Din departata Canada – fantasia multi-culturalismului si a politicii corecte – un profesor de psihologie cu un CV si o personalitate exploziva, face cursuri online despre Biblie dintr-o perspectiva psihologica dar si antropologica.

Pe langa aceste activitati “periculoase”, Peterson mai este “vinovat” deoarece nu accepta multitudinea de genuri si contesta stiintific teoria “identitatii”. Evident ca masurile de cenzurare din partea “mainstream”-ului, nu-l fac decat si mai popular.

Personal, nu aveam habar de el pana nu am aflat ca Goolag i-a blocat contul, ceea ce m-a facut curios. Inca il analizez, dar omul pare un geniu al argumentarii si al logicii. Discursul sau atrage inevitabil si provoaca. Consumati-l cat timp mai putem.