Klaus linge macaroana dar macaroana tot nu se înmoaie

În ciuda măgulelii și gargarei ieftine pe care mac-mac-ul neamț o face cu mult talent și curtoazie, așa cum se cuvine unui vasal respectuos, macaroana nu s-a topit de emoție. Discursul lui Klaus a fost pe scurt:  Europa Socială blah, blah, partener autentic blah, blah, merci beaucoup.

A sărit totuși în evidență o bucată care dovedește că neamțul nu e aerian deși e înalt:  România […] doreşte să fie un membru re-fondator al Uniunii Europene.”.

Pai dacă Europa trebuie refondată înseamnă că deocamdată este distrusă. Mare lucru pentru neamț să recunoască asta. Prostia lui însă că nu are alte idei decât să măcăne în continuare aceeași poveste și tot îi dă înainte cu marile planuri cincinale (sau poate decenale) ale integrării cât mai depline în timp ce Europa arde și se cutremură din toți țâțânii.

Până și macaroana, dincolo de mac-mac-uri a venit de fapt în România ca să ne atragă atenția și să ne pregătească pentru viitorul război economic pe care Franța îl va porni cu restul țărilor europene mai ales cele din est. Pe măsură ce criza se accentueaza și fantasmagoriile promise de Macron nu se întâmplă automat fără austeritate și muncă (chestii imposibile de cerut revoluționarilor francezi care au trăit și trăiesc în huzur de 50 de ani pe seama nemților), francezii vor începe din ce în ce mai mult să pună presiune pe propriile compani care în dorința de supraviețuire și de profituri caută forță de muncă cât mai ieftină, care bineînțeles este în Est. Unitate-unitate, dar până la branză, măi frate!

Nu voi intra în amănunte, le puteți citi pe Ziarul Financiar sau pe Bursa. Pe scurt, macaroana se plânge că noi avem taxele prea mici și multe firme franceze preferă să vina la noi să angajeze muncitori, mai ales în domeniul transporturilor. Penibil francezul să se vaiete de “dumping”-ul (câtă ipocrizie și cât anti-europenism crunt poate să aibă) companiilor românești. O să vedem cât de mult i-ar convine lui o politică fiscală unică când Herr Merkel o să dicteze măsuri de austeritate bugetară în Franța și o să taie salariile bugetarilor francezi sau subvențiile fermierilor.

De râsul curcilor să vina macaroana să ne acuze de dumping fiscal, pe noi care oricum avem taxele mai mari decât oricare dintre vecini și în condițiile în care oricum marile companii franceze care domina piața românească nu prea fac profituri locale, ci folosesc offshore-uri. Să mai amintesc oare de utilitățile noastră vândute pe ochi frumoși la companiile franceze care ne supra-taxează și trăiesc din lipsa de competiție de care se bucură prin protecția statului român incompetent să formeze o piață liberă care ar forța scăderea prețurilor și eficientizarea? Dar macaroana trebuie să arate votanților lui că dă din coate și își face treaba.

Pe lângă “pregătirea” acestui război, pe care Macron vrea să îl câștige cu diplomația și a venit doar să se asigure că nu îi punem bețe în roate ca ungurii și polonezii, francezul l-a fraierit deja pe neamț vândându-i niscavai elicoptere:

Societatea Airbus Helicopters, filială a grupului aeronautic european, a transmis ieri mesajul că aşteaptă ca autorităţile de la Bucureşti să organizeze o licitaţie “transparentă” pentru achiziţia de elicoptere, informează agenţia France Presse, menţionând că şi compania americană Bell curtează România, care trebuie să-şi înnoiască flota de elicoptere civile şi militare. (Bursa)

Repetarea frenetică a prieteniei tradiționale francezo-române atât în discursurile lui Klaus cu această ocazie cât mai ales în “analizele” capetelor vorbitoare de la TV este o mantră idioată pe care eu nu o înțeleg: despre ce prietenie vorbim și cum se manifestă aceasta? La ce ne folosește acestă prietenie în afară de faptul că suntem bun cumpărători de armament francez? Câtă vreme Franța nu are niciun cuvânt de spus (sau se face că nu are) și noi suntem ținuți la marginea Europei prin excluderea din Schengen, fie Franța nu ne este prieten, fie Franța nu are nicio putere și mai bine am întări relațiile cu Ungaria și am deschide noi puncte de frontiere pentru a decongestiona transporturile ștrangulate la granița de vest care măresc drastic costurile pentru companiile românești și frânează dezvoltarea.

 

Cât poate câștiga un profesor din meditații

Discursul grobian al televiziunilor partidului cu privire la casele lui Iohannis a ajuns la cote inimaginabile de prostie. Tematica parea fumata inca din alegeri, insa dupa sintagma stalinista “Minte, minte ca pana la urma se prinde”, prin atacarea presedintelui sunt batjocoriti si desconsiderati implicit toti profesorii care cu multa munca si cu efort supra-uman s-au ridicat peste clasa sociala din care faceau parte si si-au castigat o paine buna pentru ei si pentru copiii lor atat in vremea comunismului cat si in vremurile de tranzitie in care inflatia lovea in principal in categoriile sociale bugetare care nu puteau protesta si pe care politicienii nu dadeau doi bani la vremea respectiva.

Pentru tinerii de astazi, care nu au prins minunata perioada de tranzitie (care continua totusi) postdecembrista, pare greu de crezut ca exista vremuri in care profesorii erau anti-comunisti, spre deosebire de ultimii ani cand din marele lac electoral de saraci folosit ca masa de manevra de comunisti, ultimele clase de pesti care inca nu au emigrat spre ape mai bune au ramas pensionarii, profesorii si administratia publica.

Erau vremuri dramatice in care inflatia galopanta micsora salariul de la o luna la alta nu de la an la an cum se intampla in vremurile moderne. Mai toate clasele sociale dependente de stat faceau proteste: minerii amenintau cu mineriadele, soferii de locomotiva sau de metro blocau trenurile si primeau maririle instant in timp ce profesorii si doctorii se chinuiau cu grecv simbolice denumite “japoneze” deoarece doctorii nu puteau sa nu trateze bolnavii iar profesorii degeaba nu intrau la ore pentru ca erau ignorati total.

Erau vremuri in care fiecare se descurca cum putea: unii mai faceau o bisnita, altii mai cresteau un porc la tara, muncitorii mai furau cate ceva de prin fabrici iar profesorii buni faceau meditatii. Fara meditatii, de fapt, sau fara spagi pe ultima suta de metri de la elevii lasati corigenti si amenintati cu repetenta, profesorii mureau de foame. Pe-atunci nu erau prea mari problemele de acum cu restructurarile, reducerea posturilor etc, demografia inca nu era pe rosu, ci doar pe galben.

Meditatiile au constituit mereu o sursa de venit pentru profesori, mai ales in vremurile de trista amintire in care scoala chiar conta si in care examenele se cam luau pe bune. Existau insa conditii: nu orice profesor putea face meditatii. Trebuia sa iti faci un nume, trebuia sa fii bun, sa stii meserie, sa stii sa si predai, sa ai si timp, sa ai si energie. Ca sa faci bani multi desi era posibil, era foarte greu. Ca orice afacere, de altfel. Sa exemplific insa cu un pasaj din cartea Marea spovedanie a lui Cristian Sima care povesteste despre Dinu Patriciu care medita la matematica:

Revenind la Dinu, meditatiile din acea vreme erau o adevarata fabrica de bani, mai ales pentru matematicieni. Aproape peste tot era nevoie sa treci un examen la matematica, si problemele de la admitere erau nerusinat de grele. Ca sa va faceti o idee, eu, la 26 de ani, lucrind cam doua zile pe saptamina, cite 6 ore de meditatii pe zi, reuseam sa incasez cam 20000 de lei, aproape de 10 ori salariul de asistent universitar. Cum insa nu prea aveai ce sa cumperi cu leii lui ceausescu , din cauza penuriei de orice bun de folosinta imediata, marea parte a meditatiilor se faceau pe trocul: inteligenta si pedagogie contra produse,adica, carne, benzina, tigari, ba chiar si apa minerala sau brifcor. Dinu era de atunci mult mai pragmatic decit noi. La arhitectura erau cei mai multi studenti straini, peste jumatate din numarul total. Dinu era asistent la facultate si putea schimba, cu usurinta, leii de la meditatii in dolari.Cum el facuse industrie si cred ca cistiga peste 100000 de lei pe luna, revolutia l-a prins cu o rezerva valutara, uriasa pentru acele vremuri. Detinerea de valuta pe vremea impuscatului era pedepsita cu peste 5 ani de inchisoare. Cum a reusit Dinu sa nu fie prins de securitate, ramine un mister.

Deci s-a pus intrebarea: cum a facut Klaus bani sa isi cumpere case din meditatii. Multi prosti nu pot intelege matematica. De aceea, venim in ajutorul lor cu o simulare de calcule. O sa analizez cam cat ar fi trebuit sa mediteze Klaus ca sa isi cumpere prima casa. Casele ulterioare nu ma intereseaza, se intelege ca o data ce ai o casa, o poti inchiria si avand venit suplimentar, calculele pe care le voi face vor fi mult mai optimiste avand venitul suplimentar.

Intrebarea in sine, cati bani se pot face din meditatii, nu poate avea un singur raspuns, fiind multi parametrii de luat in calcul. Pe scurt voi raspunde insa ca o familie de profesori buni, cu multa munca isi pot cumpara un apartament de 100.000 euro in 28 de luni (de exemplu). La preturile de astazi.

Sa ne intoarcem insa la simulare. Am luat in calcul urmatorii parametrii:

  • tarif: 30, 40, 50 lei / ora / elev
  • nr. elevi per grupa: 2,4
  • ore per zi: 2,4
  • zile per luna: 15, 20, 25

In desfasuratorul scenariilor, am afisat totalul in lei, euro (la 4,5) precum si multiplicat cu 2 (cf premizelor sot-sotie). Pe langa totalul realizat lunar, in fiecare scenariu mai afisez 3 rezultate pe care le-am notat cu A, B, C si care denota:

  • A – numarul de luni necesar pentru acumularea sumei de 50.000
  • B – numarul de luni necesar pentru acumularea sumei de 100.000
  • C – numarul de luni necesar pentru acumularea sumei de 150.000

Iata rezultatele:

 

In final as dori sa mai subliniez:

  • parametrii i-am ales pe baza unui model “moderat”; adica, nu am considerat nici tarife extraordinare (nici prea mici, nici prea mari), nu am considerat nici grupuri masive de elevi, desi poate unii profesori care sunt buni isi permit sa lucreze si cu mai multe grupe o data, deci numarul de elevi poate creste si la 10 (2 grupe a cate 5); numarul de ore pe zi l-am limitat astfel incat sa permita ca profesorul respectiv sa se mai duca si pe la scoala; de la 12 ore pe zi de munca, pentru scoala un profesor are nevoie de maxim vreo 6; am zis sa nu ii “muncesc” prea mult pe profesori ci sa adaug doar 2 si 4 ore; nu stiu daca se putea adauga mai mult aici, insa 4 ore nu e ceva imposibil; numarul de zile per luna l-am ales astfel inca sa acoper si un scenariu minimal (15 zile per luna inseamna cam patru zile pe saptamana) si unul mai “aglomerat” (25 zile – profesorul mai are liber doar duminicile – cu aproximatie)
  • ce nu ia in calcul scenariul este posibilitatea investirii acestor bani si cumularii dobanzii; desi in zilele de astazi nu e cazul, erau vremuri cand dobanzile la depozite se invarteau un jur de 10, caz in care numarul de luni se reduce drastic
  • am omis plata impozitelor: ar fi si culmea ca un profesor tratat cu batjocura de stat atatia ani sa mai plateasca si impozite; sa nu fim ipocriti! doar la Antena3 si RTV sunt impocriti si ii cauta impozitele lui Klaus ca si cum PSD-istii sunt afaceristi foarte corecti si nu au facut nici o ilegalitate, cat de mica, nici macar Ghita …

In final, as dori doar sa comentez scena aceea penibila in care ziaristul ala de sport de la Adevarul il intreaba pe presedinte de ce toti profesorii nu au facut bani ca el din meditatii. Intrebarea este penibila si Klaus este vadit pus intr-o situatie dificila. Cum Klaus e incet la minte si nu e obisnuit sa fie mitocan, nu i-a trecut prin cap sa raspunda evident cu cel mai de bun simt raspuns: exista profesori care au facut bani si mai multi ca mine din meditatii. Cu siguranta acesti profesori exista, si calculele de mai sus sper sa dovedeasca. Toti cei care au o facultate si au trecut prin filtrele examenelor, tocandu-si coturile pe mesele din sufrageriile prost aerisite si inghesuite ale unor profesori “babani” la care colegii nostri care cu … aspiratii mai modeste si care nu faceau meditatii sau faceau doar ca sa treaca clasa tremurau numai cand le auzeau numele, ii cunoastem. Erau profesori de liceu sau universitari. Existau examene nenumarate: olimpiade, admitere liceu, treapta 2 (acum ceva timp se dadea si in clasa a 10-a), bacalaureat, facultate. Elevi erau multi, elevi buni erau multi, profesorii buni erau cautati, aveau de munca. Ba chiar, si profesorii nu prea straluciti dar sarguinciosi care isi dadeau silinta sa scoata ceva din orice material le cadea pe mana, puteau sa castige o paine buna.

Nu ma bag in speculatiile cu casele luate prin scheme si combinatii. Nu stiu detalii, stiu doar ca combinatii cu case nationalizate si apartamente/vile ANL se fac cacalau, cel putin pe meleaguri oltenesti, asa ca hoti oricum sunt de toate culorile. Insa cat de prost sa fii tu Klaus, profesor care ai deja 3 case, sa te risti sa mai iei inca una ilegal si prin scheme care te pot duce la puscarie? Nu prea are sens …