Revolta băncilor este doar prima etapă
Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte.
Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea.
Am fost împotriva acestei legi din două principii:
- o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv;
- nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă;
Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte.
Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria.
Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive.
O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală.
Karma finanţelor însă se răzbună şi asupra lui Mugurel şi asupra băncilor. S-au opus atâta timp legii falimentului încât s-au trezit cu una de o sută de ori mai nasoală.
Să nu ne amăgim însă: vom vedea cât de nasoală e legea asta abia la anu’ pe vremea asta când vom vedea bilanţurile băncilor pe 2016. Eu am un pronostic: deşi oficial nu le e bine, băncile vor ieşi tot pe plus. În schimb, deflaţia din imobiliare va lovi puternic în domeniul construcţiilor şi va muşca din PIB. Nu mă hazardez să fac predicţii ce se va întâmpla dacă România va fi penalizată extern, fie de la UE, fie de la cine ştie ce curţi de justiţie, dupa cum ameninţă Suciu.
Ar mai fi de menţionat şi incapacitatea parlamentarilor de a înţelege efectele perverse şi destabilizatoare a legii Prima Casă în piaţă care propteşte aiurea preţurile oferind avantaje mult mai imense băncilor decât li se ia acum prin această lege. Nu m-ar mira deloc dacă rolul acestei legi ar fi tocmai să detensioneze sentimentele negative ale oamenilor cu privire la bănci. Cel puţin, după atâtea dezbateri, putem clar observa ura primară şi iraţională a multor actori care privesc băncile cu repulsie şi vor să le pedepsească fără a avea o perspectivă globală şi rece cară să identifice care sunt problemele reale şi ce măsuri reale de îmbunătăţire a problemelor evidente poate lua parlamentul. Ori din start Prima Casă trebuie eliminat din o mie de motive, în primul rând pentru că este o lege împotriva oamenilor (ţine sus preţurile tocmai la imobilele ieftine, la care aspira majoritatea românilor) şi oferă avantaje nejustificate băncilor (garanţii imense din buzunarul comun). Imaginaţi-vă ce ar insemna ca statul sa suporte RCA-ul tuturor şi să elimine acest cost de la oameni. Sume mult mai mari sunt blocate şi pompate în Prima Casă.
În concluzie, tot răul spre bine: decât să creeze un cadru legal solid, o piaţă normală, eficientă, concurenţială, echitabilă, oficialii noştri ca de fiecare dată dau cu bâta în baltă aiurea şi ne oferă surprize-surprize. Oricum, viaţa e frumoasă în România, de azi mai puţin însă pentru cei care lucrează în imobiliare şi în construcţii.
~ ~ ~ ~ ~ ~
Pe aceeaşi temă: