Libia – încă un pas către Iran

Alungarea lui Gaddafi din Tripoli le da un nou avant americanilor in cruciada araba. Daca aceasta se va sfarsi in Iran sau va continua spre China prin Pakistan ramane de vazut. Tot de vazut ramane si daca nu cumva Turcia va fi folosita ca agent de interventie asupra Siriei pentru a nu pierde din momentumul deja castigat. Este insa o problema: Turcia in ultimul timp are asipratii de putere globala, doreste sa renasca Imperiul Otoman. Dupa ce a reusit sa baga pumnul pe gat laicismului reprezentat de armata si dupa ce a pus economia pe o baza solida de dezvoltare, Erdogan are acum timp sa se ocupe de “problemele” externe. Iar una dintre aceste probleme este problema palestiniana si pas cu pas s-a ajuns ca acum cateva zile Turcia sa ameninte cu taiarea legaturilor economice cu Israelul pentru ca acesta nu si-a cerut scuze pentru atacul asupra Gaza Freedom Flotilla, care atac a avut loc acum un an.

Ce este insa ingrijorator cu Libia este ca comandantul operatiunii din Tripoli este membru Al-Qaeda, a fost prieten cu al-Zarqawi si se pare ca vom avea un Afganistan mai aproape de noi. Oare vor americanii sa muteAafganistanul mai aproape, ca sa mai taie din costuri? Nevoie de razboi este pentru ca complexul militaro-politic care conduce SUA are nevoie de contracte, insa bani nu prea mai sunt, asadar un Afganistan mai aproape de europeni unde vor putea si acestia sa contribuie, probabil va fi unul dintre scopurile primare ale operatiunii “Primavara Araba”.

Cum mai bate vântul în primăvara arabă

Poporul libanez a rezistat la peste 100 de zile de atacuri aeriene. Ca se ne dam ce inseamna asta, sa ne amintim ca sarbii au fost bombardati timp de doar … 78 de zile, dupa care Milosevic nu a mai rezistat si s-a retras din Kosovo. Nu e de mirare ca dupa peste 10 ani de la aceste evenimente, zeci de mii de sarbii il sprijina acum moral pe Ghadafi, printr-o pagina pe twitter.

Sa fie oare Ghadafi buturuga mica care opreste carul mare in marsul revolutionar catre China? Felul in care s-au desfasurat “primavara araba” nu lasa urme de indoiala ca acestea aveau o cu totul alta tinta, nu urmareau un nici un caz doar schimbarea gardei si propagarea unui domino care sa se opreasca in Iran. Cel mai probabil, tinta dominoului era si este inca chiar Marea China, puterea economia #2 a lumii de azi si #1 a lumii de maine dupa orice calcule ar face oricine.

Si pentru ca vremea trece si daca curgerea revolutiilor s-a cam oprit si prin Libia si nu prea merge bine nici in Siria, scadentele la datoriile americanilor nu se stau in loc, lipsa de bani riscand sa provoace o “primavara” chiar la cei care au lansat moda. Se intrevede asadar privind prin prisma “arhitectilor” miscarilor geopolitice ale momentului o invazie terestra pentru a rezolva problema pana la capat. Asadar, marele semn de intrebare este: cand va fi aceasta invazie si cum se va desfasura de vreme ce Ghadafi a dat arme la popor si invadatorii vor fi nevoiti sa lupte cu peste 1 milion de islamisti care sunt gata sa lupte pana la moarte impotriva invadatorilor.

Nu stiu daca noi putem realiza ce inseamna sa traiesti sub stare de asediu, sa auzi noaptea avioanele cu trec si sa te astepti tot timpul ca o bomba va cadea chiar langa tine. Ce face acum aviatia NATO nu este altceva decat sa starneasca ura a milioane si milioane de libieni care chiar daca nu-l iubesc pe Ghadafi, nu vor uita niciodata “binefacerile” venite de la avioanele care le aduc moartea prin telecomanda. Sa fie oare avertizarile lui Ghadafi ca va ataca Europa doar niste sperieturi fara sansa de a fi puse in aplicare?

Faptul ca pana acum Ghadafi a rezistat si ca toate atacurile aeriene nu au facut decat sa secatuiasca combustibilul avioanelor si sa consume bombele NATO ii va determina pe occidentali sa caute solutii noi. Dupa mine este cert ca daca atacul aerian nu i-a speriat indeajuns pe libieni pentru a-l da jos pe Ghadafi si a cauta astfel sa scape de bombardamente, ba chiar i-a starnit si mai mult impotriva vestului, un atac terestru nu va reusi prea mult, poate un razboi civil mai indelungat sau o baie de sange care insa nu va castiga nimic chiar daca CIA si celelalte servicii de informatii vor reusi sa plaseze un guvern format de rebeli prin care sa controleze Libia.

Este uimitor cum americanii si europenii nu au invatat nimic din Irak si din Afganistan si folosesc aceleasi paguboase porniri in dorinta de a-si justifica bugetele militare aberante in mijlocul unei crize financiare crunte al carei ecou inca nu s-a terminat.

Nu doar in Libia insa lucrurile nu merg “cum trebuie”. Siria, Barhein, Yemen nu arata bine deloc. Revolutiile nu doar ca au piedut din momentum, dar s-au blocat tocmai pentru ca “retetele” de revolutie fabricate de serviciile secrete occidentale nu tineau cont de specificul local, ele au fost elaborate pe baza patternurilor socio-culturale ale europenilor (vezi documentarul The Revolution Business si grupul de sarbi care lucreaza pentru CIA). In plus, unele regimuri au actionat proactiv si au luat masuri care sa taie din elanul revolutionar al populatiei, cum ar fi mituirea poporului de catre sauditi. Si daca am ajuns la sauditi, nu ar strica sa mai amintim si o alta evolutie periculoasa a acestei primaveri: fiind in conflict cu Iranul din motive religioase, Arabia Saudita face tot ce poate pentru a impiedica influenta acestuia in propria tara dar si in Bahreinul vecin unde au trimis forte de … pacificare care sa ii atace pe revolutionari. Culmea e ca NATO nu bombardeaza nici guvernul Bahreiunului si nici Arabia Saudita pentru ca fac crime impotriva poporului bahreinez ci acolo doar fac … apeluri la retinere. Este evidenta politica duplicitara, ce este trista este detasarea cu care presa romaneasca prezinta aceste evenimente ca pe o poveste si nu sesizeaza gravitatea unor evenimente care pot oricand sa escaladeze intr-un razboi mondial in care fara voia noastra si noi suntem trasi cu arcanul din prostia politicienilor care ne conduc si care nu sunt capabili sa vada in ce directie merg lucrurile, cine va ataca primul si cine va pierde urmatorul razboi care bate la usa.

Nu stiu daca doar mie mi se pare trasa la indigo politica romaneasca externa de azi cu cea din preambulul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand in loc sa ne pregatim de razboi si sa ne facem o armata serioasa, ne bazam pe tratate desuete si pe aliati care erau pierzatori din start fiind tehnologic si militar cu mult in urma nemtilor (vezi Linia Maginot). Tot asa cum francezii erau incapabili sa inteleaga blitz krieg-ul pana nu l-au simtit pe pielea lor, mie mi se pare ca nici americanii nu prea isi dau seama ce inseamna razboiul in lumea de azi si se mira cum de dupa sute de miliarde de dolari investite si mii de vieti pierdute in Irak si in Afganistan, nu au realizat nimic, ba chiar au “produs” generatii de viitori teroristi sinucigasi care vor prelungi razboiul impotriva terorismului pentru cel putin 4-5 decenii daca intre timp acesta nu va escalada in Al 3-lea Razboi Mondial.

Este interesant ce vor considera istoricii viitorului ca punct de pornire al celui de-al 3-lea razboi care va cuprinde toata lumea, de vreme ce americanii se afla deja in 5 razboaie si o data cu desfasurarea evenimentelor si cu complexitatea interdependentelor intre diversii jucatori nu se poate spune cu certitudine de unde a plecat totul.

Haosul a fost insa o constanta in toate vremurile si desi mijloacele de azi ne permit sa aflam multe, cu siguranta sunt mult mai multe evenimente de care nu auzim, care nu sunt acoperite de presa sau sunt prezentate deformat iar iluzia informarii nu ne ajuta cu nimic, poate doar ne indeamna prin prezentarea gravitatii faptelor, sa fim gata oricand de orice.

Articole “related”:

Putin: cine a dat NATO dreptul sa il ucida pe Ghadafi?

Putin, fost KGB-ist si sef intr-un sistem cvasi-dictatorial cu reminscente comuniste a ajuns sa fie glasul ratiunii in politica externa actuala:

Spun ca nu vor sa-l ucida pe Gaddafi. Acum, unii oficiali spun da, incercam sa-l ucidem pe Gaddafi”, a spus Putin, care efectueaza o vizita in Danemarca. “Cine a autorizat asta, a fost vreun proces? Cine si-a luat dreptul sa-l ucida pe acest om?”, s-a intrebat el.

El l-a numit pe Gaddafi monarh, dar a adaugat ca acest gen de regim “corespunde in general mentalitatii populatiei” din regiune.

“Gaddafi a inventat o noua monarhie. Ca si Napoleon, care a ajuns la putere dupa o revolutie si s-a proclamat imparat (…) Da, este o monarhie pe fond, stramba, dubioasa, anormala, tot ce vreti, dar asta este”, a continuat primul ministru.

“Contradictiile interne s-au transformat intr-un conflict armat. Pentru ce trebuie sa intervenim in acest coflict? Nu avem si alte regimuri strambe in lume? Ce, o sa intervenim in toate aceste conflicte? Uitati-va la Africa, uitati-va la Somalia. O sa bombardam peste tot si o sa tragem cu rachete?”.

“Spun ca nu vor sa-l lichideze pe Gaddafi, dar atunci de ce ii bombardeaza palatele? E o operatiune de alungare a soarecilor?”, a intrebat fostul lider de la Kremlin, subliniind ca singurul efect al acestor lovituri aeriene este uciderea civililor, deoarece “Gaddafi nu mai e acolo”.

httpv://www.youtube.com/watch?v=Iw5Ij_RFJ1Q

Libia – de ce tac ruşii?

Un mare mister legat de votul din Consiliul de Securitate al ONU este de ce rusii nu s-au opus atacului Libiei. In primul rand ar trebui sa subliem ca atacul asupra Libiei este altceva decat inca o tentativa frivola a imperiului anglo-american de mentinere sub proprie influenta a provinciilor care incearca sa dezerteze. Contra acestor tendinte, americanii reactioneaza fie prin provocarea de miscarii sociale si impunerea de noi vice-regi (cum s-a intamplat in Egipt prin Fratia Musulmana despre care egiptenii habar nu au cine sunt), fie prin impartirea statelor in provincii cum s-a intamplat in fosta Iugoslavie, in Sudan, in Yemen si acum cum se incearca in Libia unde probabil finalitatea va fi impartirea in est-vest, avand in vedere ca fara inverventia de trupe Gaddafi nu va pierde niciodata, dar distrugandu-i armata si furnizand arme rebelilor secesiunea va fi destul de usor de realizat, echilibrul realizandu-se de la sine.

De ce totusi Rusia nu a zis nimic, in aceasta miscare in care americani muta un pion in fata? Ca intotdeauna, Putin reactioneaza ca la judo: lasa dusmanul sa se arunce inainte pentru a-i folosi propria forta ca sa il doboare, sau … pentru a-l lasa chiar sa cada singur. Ca si in cazul Afganistanului unde experienta i-a ajutat sa estimeze dinainte consecinta razboiului, rusii i-au lasat si de data aceasta pe americani sa faca ce vor, stiind ca o simpla mutare de pion in fata nu schimba cu nimic echilibrul de forte de pe tabla de sah, pe care americanii au deja piese mai proaste chiar daca mai multe.

Atacul asupra Libiei nu va seca decat si mai mult resursele americanilor, va starni si mai mult ura musulmanilor impotriva lor si va duce la explodarea pretului petrolului si mai mult in conditiile in care ecoul prapadului din Japonia inca nu a apucat sa se auda in economia globala. Rusii nu vor avea decat de castigat din cresterea pretului la petrol si din alunecarea vestului in haul fara fund al razboiului fara cauza, doar pentru orgoli si pentru mentinerea comenzilor de armament pentru complexul militaro-bancar care conduce de fapt America.

Daca Rusia tace din motive strategice, din pacate Romania palavrageste aiurea atat prin gura presedintelui cat si a tuturor celorlalti papagali care se cred mari analisti. A ajuns Basescu sa sune la Realitatea TV unde niste agarici comentau aiurea de ce a atacat Franta prima si ce facem noi, ca si cum noi am avea ceva de spus. Ma mira cat de imbecili pot sa fie sa creada ca o tara vasala – Romania – poate avea atitudinea unei tari libere si cu atat mai mult poate lua o pozitie diferita de cea a stapanului – SUA. Este uimitor cata ignoranta debiteaza televiziunile parca ar fi numai spalati pe creier la toate emisiunile. Badea a fost insa cel mai realist, culmea-culmilor.

Ce ma doar pe mine e ca si capii Bisericii tac, macar ei ar putea sa spuna ca americanii sa-si vada singuri de razboaiele lor murdare ca noi avem alte probleme. Traim inceputul unui nou razboi mondial si toti dorm.

Libia – inceputul unui nou razboi mondial

Criza financiara din 2008 a dus la transferul datoriilor de la banci la guverne. Pentru a putea face fata acestor datorii imense si coroborat cu propriile deficite, guvernele au fost nevoite sa tipareasca bani pe care i-au dat tot bancilor prin dobanzi aproape de zero si infuzii directe numite “quantititive easing” sau “baiolut”. Din cauza lichiditatilor imense impinse catre banci, bancheri s-au intrebat ce sa faca cu banii astia, caci le era frica sa mai dea la firme si la oameni, tocmai din cauza ca bula imobiliara s-a spart. Au decis astfel sa faca speculatii pe bursa si au dus astfel pretul alimentelor si al petrolului la limite superioare care au batut recordul. Cand preturile cresc bineinteles ca au de suferit cei mai saraci, si astfel s-a ajuns la rascoalele din Africa. Astea au ridicat si mai mult pretul petroului si amenintau prin incertitudinea lor sa le tina ridicate atat de mult inca sa afecteze si mai mult situatia economica din imperiul anglo-american care oricum se confrunta cu situatii dificile duse la extrem.

Iata cum de la una la alta am ajuns in sfarsit si la primul razboi din noul ciclu de razboaie datorate crizei financiare din SUA si care acompaniaza prabusirea uriasului despre care am mai vorbit. Incotro vor decurge lucrurile este greu de estimat, exista doar o singura incertitudine: nu inspre bine.

Ma asteptam ca urmatoarea etapa in desfasurarea crizei sa fie razboaiele tarifare care ar urma razboiului valutelor. Abia apoi ma gandeam ca vor urma razboaiele cu arme. Iata insa ca situatia s-a schimbat, viteza spre colapsul total se accelereaza iar Japonia a mai taiat 2-3 ani din anii de sfarsit ai dolarului.

Ca in toate situatiile, trebuie sa fim atenti la detalii pentru a putea trage oarecare concluzii relevante. Pe mine un singur detaliu m-a ingrijorat referitor la Libia: de ce rebelii au capturat pe membrii serviciilor secrete britanice care insoteau un diplomat britanic care venise tocmai ca sa le ofere consultanta si sa vada cu ce poate Marea Britanie sa ii ajute? Iata un eveniment minuscul dar care ne poate oferi un indiciu important a cat de prietenosi fata de ealiberatori vor fi rebelii anti-Gaddafi si cat de mult petrol vor trimite ei spre europeni, ca la urma urmei asta ii si intereseaza.