Ce vine dupa dobanzile negative?

Poate ar fi mai potrivita intrebarea ce vine dupa falimentul Deutsche Bank dar pentru ca evenimentele punctuale sunt mai greu de analizat, sa urmarim trendurile.

Este evident cred deja ca stimularea financiara de pana acum nu a facut decat sa amane consumarea reala a crizei prin raderea datoriilor. Prin urmare, suntem in punctul unei deflatii globale accentuate, coroborata cu o potentiala criza bursiera care poate da jos in primul rand cu marile banci.

Sa vedem cateva fenomene care pot avea loc dupa ce ciclul actual al trecerii la dobanzi negative se va consuma si bancherii centrali vor intelege si ei in sfarsit ca tiparnita nu functioneaza.

Premiza de la care pornim este ca niciodata bancherii centrali nu vor recunoaste ca au gresit, ci cel mult vor declara ca masurile lor curajoase nu au fost compensate cu alte masuri din partea politicienilor.

De exemplu, in situatia actuala, bancherii centrali pot justifica ca desi ei au ajutat statele sa nu intre in faliment prin micsorarea dobanzilor, statele nu au facut restructurarea si nu au taiat cheltuielile incat sa elimine deficitele si sa schimbe ratio-ul datorie/PIB.

Dar sa trecem la scenarii. Ce urmeaza deci dupa dobanzi negative?

Dobanzi si mai negative

Dupa 0, luand-o in jus, dai de -1, apoi de -2 si pana la -100 mai e mult. Se intelege ca -100 inseamna confiscarea banilor si probabil viitorul stat antihristic mondial in care toti vor fi una si una vor fi toti si nimeni nu va mai avea bani si conturi, avand acces la un numar limitat de alimente, produse, servicii, etc. Comunism pur. Din pacate – sau din fericire – omenirea trebuie speriata bine ca sa poata accepta asa ceva, deci urmeaza razboaie si crize extreme pentru ca supravietuitorii sa poata ceda la drepturile esentiale ale omului: libertatea de expresie, dreptul la proprietate, libertatea religioasa etc.

Confiscarea depozitelor / blocarea banilor

Legislatia este deja pregatita in toata europa si cand bancile o sa pice, depozitele o sa fie primele executate. Bineinteles probabil se va mentine limita de garantare insa accesul la bani se va face greoi, cu taraita, cum s-a intamplat in Cipru sau mai recent in Grecia. Masura probabil nu va fi temporara ci generala, devenind status-quo-ul. Bineinteles tranzactiile cu sume peste o anumita limita vor fi permise, daca vor primi aprobarea comisiilor speciale. Va exista o lista de tranzactii permise cum ar fi de exemplu plata impozitelor sau achizitia de imobile. Insa nimeni nu va putea sa-si retraga banii din banca ci maxim o suma cash limita de genul 50E/zi.

Interzicerea cash-ului

Deja se discuta despre asta si deja sunt tari care se pregatesc. Ziarul Financiar a scris un articole pe tema asta, recent. Nu mai adaugam nimic decat ca este foarte ciudata obsesia pentru interzicerea cash-ului din urmatoarele motive. Cauza principala ar fi siguranta si securitatea: bineinteles, ambele sunt aberante, e ca si cum ai interzice cutitele pentru ca mai sunt unii care le folosesc ca sa ucida. Nu asta este cauza reala ci teama de bank-run-uri. De asemenea, cash-ul aminteste oamenilor ca banii nu sunt doar niste cifre in calculatoarele bancilor, ci chiar trebuie sa reprezinte ceva. Hartia este un simbol si chiar daca multi nu mai au nici o afinitate fata de acest simbol reprezentat de hartie, se pare ca se doreste ca oamenii sa uite ca o hartie numita bancnota este sau macar ar trebui sa fie acoperita de ceva. Problema este mai ales grava in Europa unde nemtii se afurisesc sa se opuna achizitionarii de obligatiuni de catre BCE si in prezent se folosesc tot felul de mecanisme complicate si greoaie prin care are loc quantitative easing-ul european.

Razboi mondial

Razboiul a fost si probabil va fi modalitatea prin care datoriile se sterg. In urma unui razboi, ramane un singur invingator si acela dicteaza moneda. Problema e ca in prezent, un razboi nu mai poate fi castigat atat de clar incat invingatorul sa poata dicta noua moneda si sa pacifice teritoriile castigate. Ma refer la faptul ca, tehnologia permite in prezent rezistenta si opozitia perpetua a unei grupari, asociatii sau tari cu putere de convingere a propriilor soldati. Niciodata SUA nu va ajunge indeajus de puternica inca un atac terorist de amploare sa fie total exclus. Razboiul perpetuu, asimetric este si va fi o realiatate. Sa ne imaginam un razboi mondial intre SUA si China/Rusia. Chiar daca SUA ar ptuea castiga, oare zecile de mii de studenti chinezi aflati la studiu in SUA vor sta cu mainile in san?

Moneda unica

Dupa ce nu vor mai putea tiparii dolari pentru ca nimeni nu-i va mai cumpara, americanii vor accepta tiparirea de SDR-uri – moneda FMI – permitand astfel si altor tari sa tipareasca moneda dupa felia pe care o va avea fiecare in cadrul SDR-ului. In prezent are loc razboiul valutar care va face nenumarate victime si in final toti vor fi de acord ca o moneda unica poate rezolva problema. La inceput toate monezile se vor raporta la SDR, ulterior insa SDR va fi folosit peste tot, inlocuind toate valutele nationale.

Eliminarea banilor

Nu este exclus total ca oamenii, dupa ce vor fi trecut prin cateva razboaie sangeroase sa ajunga la concluzia ca tot raul s-a datorat banilor si ca pot trai si fara bani, prin introducerea sistemului de puncte. Toti vor munci la stat, nu vor mai exista companii si fiecare va primi puncte ca la jocuri cu care va putea achiziona cele necesare traiului.

Iata deci cateva variante care pot apare deja incepand cu anul acesta, Ordinea nu conteaza prea mult desi eu am pus-o asa cum o vad eu. Se intelege totusi ca poate razboiul va fi cel dintai si sa apara chiar inainte de terminarea ciclului dobanzilor negative …

Ce legatura este intre Emag si NIRP?

Despre NIRP, am comentat putin aici. Despre Emag, puteti citi putin aici unde mentioneaza ca emag a avut o pierdere in 2013 de 7 mil lei. Emag nu ar fi singurul mare site online care se umfla ca o gogoasa desi se pretinde a fi un elefant, dar sa ne rezumam la site-urile care se umfla cu NIRP nu cu alte substante poate si mai toxice.

Inca de cand am auzit de cifra cu care ar fi cumparat Naspers emag-ul, am ridicat din sprancene pentru ca unii indicatori emag nu aratau bine deloc, cu exceptia cresterii vanzarilor. Evident, una este ce arata cifrele din bilant, alta e realitatea si planurile investitorilor.

Teoria oficiala este ca emagul nu urmareste profitul ci ca investitorii au venit pe termen mediu-lung, ii intereseaza viitorul indepartat si acum nu conteaza daca va face sau nu profit. De altfel, in interviul dat de Iulian Stanciu, acesta chiar mentioneaza ca profitul operational in Romania este pozitiv si ca pierderea vine din investitii. Poate sa fie asa, aceasta este explicatia oricarei firme care este pe minus: stam bine la profit operational, am intrat pe plus, doar ca facem investitii. Imi amintesc cu amuzament, o discutie cu un manager mid-level al unei companii mari de comert electronic din vara anului 2011 in care la intrebarea cum stau, mi-a spus ca stau bine, au intrat pe profit operational, ceea ce nu era deloc rau la volumul lor. Evident, marea problema e ca in acel an au avut o pierdere de 18 milioane lei, ceea ce nu e bine deloc, indiferent de ce target aveau ei care fie el si pe 10 ani, o sa traga destul de mult pentru a scoate profiturile care sa acopere aceste pierderi. Culmea e ca profitul operational, nu le-a adus profit nici anul urmator, cand pierderea a fost doar 500.000 lei

Sunt multe firme care merg pe negativ, nu doar in online. Exista insa cateva particularitati al online-ului in Romania: este pe crestere (1) si cifrele sunt pe bune (2). Adica, cu greu poti face evaziune intr-o firma online si sa poti declara pierdere doar ca sa nu platesti impozite si cu privire la (1), fiind un domeniu pe crestere, sunt create conditiile unei exuberante incuantificabile care poate fi folosita ca leverage la obtinerea de creditare incrementala, direct proportionala cu cresterea volumului vanzarilor. Si asta mai ales cand proprietarul este o companie cat mai mare si se poate apropia cat mai mult de izvorul miraculos al creditelor gratuite pe care le ofera FED-ul si BCE-ul bancilor si pe care acestea oricat de mult ar vrea sa pastreze “mana” doar la ei, sunt nevoite sa mai dea cate putin si mai departe in jos, catre companiile mari, multinationale, fonduri de investitii etc care au astfel acces la credite din ce in ce mai mari, indiferent de profiturile obtinute, cu conditia sa umfle gogasa cat mai mult.

Nu stiu in ce masura ma fac inteles. As dori insa sa fac o paralela cu “paradoxul” (sa folosim si noi jargonul “afacerezei” elitiste a la Money.ro) TBTF (Too Big Too Fail). Pe scurt TBTF inseamna ca unele banci au ajuns atat de mari incat (ni se spune) ca nu le putem lasa sa cada (sa intre in faliment) ci trebuiesc salvate (de popor), chiar daca asta inseamna austeritate, inflatie, bani putini etc. Cu orice pret, ni se spune, trebuie sa salvam bancile, altfel vine apocalipsa. Ce ne facem noi fara marile banci care sa ne dea bani la bancomat cand bagam cardul si care sa ne dea depozitele inapoi cand se face scadenta? Daca nu sunt bancile astea mari, care sa ne ofere in continuare un trai linistit, fara necunoscute, va fi foarte rau si de aceea se justifica salvarea lor chiar daca incalcam putin regulile capitalismului sau ne hazardam moraliceste. Aceasta este dogma oficiala sub care s-au scurs ultimii 7 ani si aceasta este dogma care va domina in continuare trecerea spre neo-socialismul la nivel macro combinat cu un capitalism la nivel din ce in ce mai micro. Foarte probabil, la capatul drumului, capitalismul va fi atat de mult strans de gat incat o sa fie limitat pana la nivelul trocului. Cand in cele din urma vor cadea bancile si apocalipsa financiara care nu s-ar fi intamplat acum, chiar se va intampla, foarte probabil ce va ramane in urma va fi trocul si mad max.  Dar sa nu divagam …

Deci TBTF este precum un cancer care se extinde in toata societatea pe mai multe planuri si nivele. De exemplu, TBTF s-a translatat din domeniul financiar, de la bancile TBTF, la organizatiile suprastatale care nu au voie sa pice. De exemplu UE: UE a devenit peste noapte TBTF. Pentru a salva UE, trebuie sa facem orice sacrificiu. Asta li s-a spus grecilor, daca vreti sa ramanem in UE trebuie sa taiem in carne vie. Nu li s-a spus in nici un caz ca exista si posibilitatea sa se intoarca la drahma, chiar daca asta le va incetini vreo 2-3 ani dezvoltarea, ci doar ca trebuie sa ramana in UE cu orice pret. Iar dupa 5 ani de prabusire continua a nivelului de trai si departare si mai acuta a luminitei de la capatul tunelului, grecilor li se spune acelasi lucru, insa mult mai pervers acum: stati linistiti, trebuie sa salvam UE, dar uite avem si crestere a PIB-ului de 1% si scadere a deficitului de cont curent. Mai conteaza ca datoria oricum creste si nivelul de trai este din ce in ce mai jalnic? Mai conteaza ca la cresterea actuala, le va lua grecilor 30 de ani ca sa ajunga unde erau in 1990 cand au intrat in UE? Dar nu doar in Grecia, UE este TBTF. In primul rand, si mai grav ca in Grecia, UE este TBTF in Germania. Va mai amintit cum tremurau chilotii nemtilor cand Syriza crestea ca Fat-Frumos in sondajele de opinie ale alegerilor de acum vreo 2 ani din Grecia? Pentru nemti nimic nu este mai periculos decat necunoscutul. De aceea, paradoxal (din nou) si pentru nemti si pentru nordici, UE este TBTF.

Dar nu doar organizatiile supra-statale sunt TBTF. Mai exista si alte exemple. La americani chiar, nu doar bancile au fost TBTF. Putina lume stie ca ceva miliarde din tiparnita s-au scurs si catre GM si Ford si alte mari companii.

Marea problema a economiei de carton este insa ca programul de tiparire bani nu a functionat si trebuie pompat in continuare din ce in ce mai mult. Cum se poate pompa? Prin fortarea bancilor sa crediteze si mai mult companiile. Deci bancile, daca o sa fie puse sa plateasca pentru depozitele la banca centrala (ZIRP) si daca bursa este in scadere, deci nu mai pot sa stoarca niscavai profituri din manipularea bursei, nu au de ales decat sa pompeze credite in economie. Cum o sa faca bancile astea intr-o stagflatie si intr-o piata in scadere in care toti au tot facut taieri si restructurari si consumul nu poate fi deloc stimulat? Dupa ce s-au ars prin creditarea proiectelor imobiliare utopiste si dupa ce bancile centrale pe de o parte le ofera credite ieftine si le taxeaza la depozite, dar pe alta le cer sa scada scoringurile riscurilor si sa mareasca colateralele, bancile nu au incotro decat sa se lege de ce pot: de clientii bun platinici care reusesc cat de cat sa mareasca cifra de afaceri si sa isi plateasca in continuare ratele.

Sa reluam: bancile pentru a creste creditarea nu au optiuni prea multe: trebuie sa caute companii cu “scoring”cat mai bun. Ce inseamna scoring? Pai in primul rand cifra de afaceri cat mai mare si profitul … mai vedem. Multe companii, acolo unde se poate (vezi Braking Bad, sezonul 2, episotul 6-7, firma la care lucra Skyler ca contabila) declara profituri sau coafeaza pierderile astfel incat sa fraiereasca banca inca un an si sa mentina linia de creditare in speranta ca anul viitor, economia isi va reveni, productia va creste si se vor pune pe picioare. Cam cum e cu electo-rata la noi: ia credit azi neamule, ca platesti peste 2-3 ani cand totul va fi ok. Se impinge asadar speranta de mai bine pe viitor si pe aceasta speranta, se forteaza scoringul la creditare. Indiferent de metoda prin care se face asta (coafare cifre, garantii de la stat, implicarea bancii in actionariat, etc) bancile sunt si vor fi din ce in ce mai mult fortate sa dea credite si la firmele care nu arata bine. Cu cat firmele au cifra de afaceri mai mare, cu atat pot trece la un nivel nou de creditare, pot obtine un credit si mai mare, cu conditia evident ca sa nu fi avut probleme cu plata ratelor pana acum. Profiturile nu conteaza, profiturile se vor face peste 2-3 ani, cand “economia isi va reveni” sau cand “cererea va reveni”. Dar ce spun eu 2-3 ani, sunt multi pe la noi care declara deja: am iesit din criza! [1]

Iar cand pe langa banci, unele afaceri reusesc sa mai atraga si investitori si exista perspectiva cresterii cotei de piata, ca sa nu mai zic de perspectiva cresterii pietei – cum e cazul online-ului romanesc – totul e frumos: banii vin si profiturile nu conteaza. Acesta este “paradoxul” emag si aceasta este explicatia pe care nu o veti gasi in nici un ziar economic deoarece dogma oficiala este alta.

Emag nu e singurul dupa cum am zis si domeniul online de asemenea, nu este singurul (vezi zvonurile cu “dotarea armatei” si cu “strategia de securitate” care va obliga armata sa cumpere doar de la firme romanesti). Mai sunt ceva domenii pe la noi care starnesc interesul si atrag “investitii” pe termen mediu-lung. Din pacate, in locul unei cresteri organice si sanatoase, bazata pe cerere si oferta, pomparea de bani a inceput sa produca “efecte” si in jurul nostru. Evident emagul foarte probabil nu va avea de suferit din cauza asta si daca baietii administreaza cifrele cum trebuie vor rezista ani buni chiar cu pierderi de milioane de euro. La urma urmei, nu conteaza profitul companiei cata vreme salariile si primele merg si sunt acceptabile pentru proprietari. Cu siguranta si administratorii fondurilor de investitii care au cumparat emagul au prime si bonusuri pentru faptul ca au reusit sa creasca vanzarile per total si sa aduca in portofoliu vrajul fermecat care creste intr-o zi cati altii in zece ani. Si pentru ei bonusurile sunt suficiente. Cel mai grav este insa pentru investitorii acestor fonduri (poate pensionari care nu au habar) dar mai ales pentru bancile care vor trebui sa isi recupereze mai devreme sau mai tarziu creditele. Nici nu vreau sa mai comentez ce se va intampla daca peste noapte trendul dobanzilor nu doar ca se va inversa dar se va opri din cadere …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] CDS-urile spun că am ieşit din criză – ZF nu intelege nici macar de ce scad CDS-urile si costurile creditarii in UE. Tampii astia nici macar declaratiile lui Dragi nu le asculta

Sergiu Oprescu, Alpha Bank România: Am ieşit din criză – inca un bacher care spune a suta oara ca am iesit in criza dar se mira de ce oamenii nu au incredere

Ion Alexandru Tiriac: Am iesit din criza, dar acum „lumina” nu mai are 1.000 W, ci doar 80 W – asta e din puturile gandirii tiriaciene, cred ca nici taso nu reusea sa o scoata

De la ZIRP la NIRP

Mario Draghi Banca Central Europeana tocmai a pus pe foc ultima galeata de apa pe care o avea. Urmeaza acum galetile de benzina, dar despre asta, alta data. Sa definim insa termenii:

ZIRP = Zero Interest Rate Policy – atunci cand bancile nu primesc nimic de la BCE pentru ca-si tin banii in depozite
NIRP = Negative Interest Rate Policy – atunci cand bancile platesc penalizare la BCE pentru faptul ca tin banii “blocati” in depozite la BCE in loc sa ii “investeasca” in economie si sa dea drumul la credite

Contractia creditarii: marele baubau catre care se tot arunca de peste 5 ani de zile explicatia pentru criza in care ne aflam. Ce sa faca bancherii centrali in situatia asta? S-au gandit ei sa micsoreze dobanda de referinta pentru ca bancile sa acceseze cat mai usor bani si sa ii pompeze mai apoi in economie pentru a “reporni motoarele”. Cu ocazia asta, totodata, vor salva si bancile de la faliment pentru ca avand in vedere prabusirea pietei imobiliare, lantul detonarilor derivatelor, contractia economica si deflatia preturilor, bancile ar fi fost insolvente daca trebuiau sa confrunte realitatea. Prin urmare, BCE s-a facut ca nu vede gunoiul de sub pres si a deschis conducta, oferind bancilor oricati bani vor, pentru ca, dupa cum ne anunta dragul de Draghi: “vom face orice ca sa salvam europa”. Si pentru ei “salvarea Europei” insemna imbogatirea bancherilor si mentinerea marelui jaf care inseamna moneda fiat.

Sa revenim la NIRP, ce inseamna asta si de ce a fost nevoie de inca o miscare in jos a dobanzilor, in teritoriul negativ. Dupa cum chiar ei incearca sa explice, bancherii central-europeni sunt oameni buni. Ei vor sa creasca inflatia. Ajuta cu ceva pe omul de rand asta? Nu e bine daca scad preturile? Ei bine, nu! Pentru ca daca preturile scad, bancherii isi pierd painea si niscavai banci trebuie inchise. In plus, trebuie urgent gasita o solutie ca sa nu pice toata sandramaua (adica toata economia, prin implozia sistemului fianciar). Dar sa ii lasam chiar pe ei sa se explice:

A central bank’s core business is making it more or less attractive for households and businesses to save or borrow, but this is not done in the spirit of punishment or reward. By reducing interest rates and thus making it less attractive for people to save and more attractive to borrow, the central bank encourages people to spend money or invest. If, on the other hand, a central bank increases interest rates, the incentive shifts towards more saving and less spending in the aggregate, which can help cool an economy suffering from high inflation. This behaviour is not specific to the ECB; it applies to all central banks.

Deci, dupa cum putem trage concluzia, NIRP e bun pentru ca si altii fac la fel. In plus, stimuleaza creditacii sa se arunce si mai mult in credite si astfel sa devina sclavi pe viata.

Traim intr-o lume complexa in care normalul este anormal si anormalul e norma nu doar la Eurovision ci si la BCE. Europenii nu sunt nici mai destepti si nici mai prosti decat japonezii, desi daca vezi un nebun ca se arunca cu capul in prapastie parca esti mai mult de condamnat daca si tu te arunci dupa el. Japonezii au tot tras ZIRP-uri si NIRP-uri de cateva decenii, perioada in care au reusit sa pape toate economiile si toata avutia facuta cu sudoarea unei generatii. In ziua de azi, din Japonia nu a mai ramas mai nimic, in afara de cateva companii globale gen Toyota sau Sony, marile nume japoneze sunt in declin iar economia se lupta cu probleme similare cu ale europenilor, doar ca la o cu totul alta magnitudine. Poate asta e de fapt si sansa Europei: japonezii si americanii au tiparit oricum mai mult, iar chinezii au importat ce au tiparit americanii. Venind din urma, Europa isi permite sa intre pe negativ pentru ca raportat la pib, euro e inca o moneda supraevaluata – cu toata “revenirea” americana.

Experimentul european nu va fi decat inca un glont orb tras aiurea inspre niste ciori surde care dau tarcoale in jurul cadavrului care este sistemul financiar actual. Da, e posibil ca sa mai amane putin lucrurile si la urma urmei, cand ursul fugareste turma de oi, problema nu e care alearga mai repede ci care alearga mai incet. Ramane asadar de vazut care bancher central dintre marile 3 banci centrale (SUA, Europa, Japonia) vor reusi sa apese pe butonul gresit si vor detona dinamita.

PS: ca un mic memento, va amintit ce lege frumoasa si noua s-a dat in UE anul acesta cu privire la ce se intampla cand o banca are probleme si incepe partajul?