Tag: noua tulpină

Sfinții Părinți spun că diavolul este furnico-leu, deoarece ne arată păcatul ca fiind o furnică – atunci când îl facem și fiind ca un leu atunci când trebuie să ne pocăim și să luptăm cu consecințele păcatului. Numele diavolului în greacă este de “cel care acuză fals”. Cui acuză și pe cine acuză? Acuză pe oameni în fața oamenilor – pentru a-i stârni unul împotriva altuia și pentru a provoca haos și dezbinare, și acuză pe om în fața lui Dumnezeu – acolo însă nu minte (nu îndrăznește să-l mintă pe Dumnezeu), doar că prezintă realitățile limitat, prin percepția lui întunecată, nefiind capabil să vadă lumea și pe om așa cum ne vede Dumnezeu, prin ochii iubirii. În fața oamenilor, diavolul acuză fals alterând percepția observatorului și îndreptând-o în cea mai la îndemnă direcție în care poate maximiza răul care va decurge din această alterare. Uneori, fiind prost (întunericul depărtării de Dumnezeu nu îi permite scenarii prea elaborate) diavolul provoacă haos, doar de dragul haosului – îi place haosul și știe că din haos iese ceva bun (în viziunea lui, căci de fapt, orice rău, nu e decât mai multă osândă pentru el, mai multă alunerare în întuneric). Așa cum există găurile negre în realitatea fizică palpabilă, ca niște obiecte cu atracție gravitațională infinită în care materia se diluează și este absorbită din ce în ce mai puternic, neavând – cel puțin din ce știm deocamdată o soluție (transformare în energie sau poate teleportare în alte dimensiuni), tot așa există și găuri negre în lumea nevăzută – răul crește în rău, la infinit, prin făptuirea faptelor sale și prin depărtarea continuă de Dumnezeu. Atracția gravitațională a găurii negre a răului în care sunt captivi diavolii, îi îndeamnă să facă fapte din ce în ce mai rele, neavând odihnă în întunericul lor, ci căzând mereu la noi și noi adâncimi. Pentru a reuși să îndemne omul la rău, diavolul se folosește de orice instrument are la îndemână, de orice poate. Alterarea adevărului este cea mai simplă unealtă. Deoarece a stăpâni în totalitate sufletul omului și a-l controla la nivel perceptiv prin înfățișări și închipuiri total false, este foarte greu – din cauza purtării de grija a lui Dumnezeu pentru om și stării sare intermediare, de luptă, de cântărire a alegerii în perspectiva veșniciei – diavolul lucrează mai ales la nivelul perceptiv. Și de aceea face ca unele lucruri să le percepem total greșit decât sunt ele, deși avem integritatea senzorială și rațională. Percepția și construirea imaginii în mintea noastră asupra realității sunt procese complexe la care diavolul are putere să le influențeze dacă noi i-am dat dreptul să le altereze prin comportamentul nostru de toleranță, îngăduire sau participare la păcat. Și după natura păcatelor cărora le suntem robi, avem de suferit influența diavolului pe acele sinapse perceptive, simțitoare, raționale sau care țin de voință și de lucrare. Comparația poate fi similară cu dependența de droguri: ruperea este imposibilă și drogul este necesar pentru a menține echilibrul chimic al creierului și pentru

Read more