Oltchim – prototipul falimentului nostru

Administratorii judiciari au spus că, în perioada 2009 – 2012, s-au vândut produse principale sub nivelul costurilor. Pierderile se ridică la 105 mil. lei. Societăţile implicate în aceste vânzări erau fie controlate de managementul Oltchim, fie se aflau în paradisuri fiscale. S-au crescut salariile, deşi pierderile anuale erau de peste 200 mil. lei. În niciun an nu se prevedea acoperirea pierderilor din anii precedenţi (Sursa: Curierul National)

Evident ca spun o banalitate ca ce s-a intamplat la Oltchim s-a mai intamplat si prin alte companii de stat si ca furtul este generalizat in Romania la nivel inalt. Nu stiu cati insa realizam ca Romania se aseamana foarte mult cu Oltchim: o tara care nu isi gaseste un loc in lumea de astazi, condusa de eroi care mai de care, ce se acuza unul pe altul. Vine unul si da vina pe cel dinaintea lui. Si cei de jos – o turma de oi care nu au habar ce se intampla si asteapta mura-n-gura de la cine nu trebuie.

Oltchim a ajuns acum sa fie condusa de un administrator judiciar. Guvernul nostru este inca unul ales, dar nu va trece mult pana vom avea si noi un guvern tehnocrat. Dar sa nu credeti ca va fi unul ca la greci sau ca la italieni. Nu, ar fi bine sa fi asa, dar noi suntem departe. La noi va fi mult mai usor pentru straini sa vina si sa lichideze toate activele pe care se mai poate scoate ceva, deoarece nu vom opune rezistenta si in plus, majoritatea se vor bucura dupa unda de soc, ca vom putea macar sa avem o paine din mizilicul ce il vom primi de la “stapani”.

Ce se intampla acum la Oltchim trebuia sa se intampla cu multi ani in urma. Pana cand statul nu va inchide toate gaurile negre prin care se sifoneaza bani si pana cand toate componentele statului nu vor fi reduse drastic, nu exista sanse ca Romania sa isi revina. Slide-urile lui Basescu cu somajul si toate celelalte sunt ca niste mazgaleli de copii de gradinita, nu are sens sa le dam vreo atentie.

Marele semn de intrebare cu Oltchimul si celelalte este daca ritmul in care vor intra in insolventa marile companii si mai apoi cele mijlocii si cele mici care erau dependente de acestea, va fi acelasi cu ritmul in care vor venii investitori straini sa compenseze. Este deci o problema de timing foarte sensibila. Dar din pacate nu doar de timing ci si de locatie. Dupa cum am vazut pana acum, marile investitii au o predilectie pentru anumite zone, ori problema este ca in Romania nu poti sa iei 3000 de oameni dintr-un oras si sa il muti in altul chiar daca ai nevoie de ei acolo. Defazarea asta va putea fi insa sustinuta o perioada cu subventii de la stat, caci in locul gaurilor cu costurile de functionare, macar se va plati somajul si platile compensatorii – caci cine a vazut sa fie cineva dat afara de la o companie de stat si sa nu primeasca zeci de salarii compensatorii.

Un alt mare semn de intrebare este cum va supravietui sistemul financiar romanesc (adica bancile) toate falimenturile astea, caci e vorba de sume imense. Bancile au tot dat credite la companiile astea pentru ca fiind de stat, nu isi punea probleme, se gandea ca intr-un fel statul le va sprijini, caci asa gandesc niste banci capitaliste din Romania si prin urmare le-au finantat – asa cum inca finanteaza primariile pentru fantani arteziene, parcuri acvatice, monumente impunatoare etc. Cand companiile nu mai pot sa plateasca, bancile le tot rostogolesc liniile de credit si nu le prea intereseaza, ca si-asa da bine in bilant niscavai credite babane la companii de stat, ca si-asa pe la altele nu prea mai au curajul sa dea. Au activitate altfel spus. Acum se pare ca BCR tocmai a iesit din Comitetul Creditorilor Oltchim si ramane de vazut cum iese, daca cere ceva sau daca va bloca in vreun fel privatizarea a ce mai ramane. Deci pe langa problema cu neplata unor credite destul de maricele, mai e si problema ca bancile pot sa cam blocheze vinderea companiilor catre privati prin emiterea de pretentii asupra activelor.

Probleme peste probleme. Tunuri imense, personaje solide catre care se indreapta acuzatii subrede si evident indeajuns de imbrobodite incat sa explice situatia dar nicidecum destul de clare incat sa arate inspre vinovati. Si pe langa asta, mii de oameni blocati in epoca comunista care cred ca statul e dator sa le dea lor loc de munca si salarii umflate. Poate mostenirea asta e mult mai grea decat a creditelor si a furturilor, dar mai devreme sau mai tarziu, amanarea reformelor se plateste.

Bine este insa ca s-a ajuns la fundul sacului si in sfarsit o gaura neagra se va inchide. Cat va mai dura insa pana si statul romanesc sa isi inchida gaurile negre si sa trimita acasa toata ploconimea inutila si corupta pentru a putea lasa cat de cat sa respire economia de piata?

 

Caritas Diaconescu (2)

(continuare la asta)

 Dupa cum spuneam acum o saptamana singurul semn de intrebare era daca Diaconescu va convinge destui mafioti ca sa ii atraga in schema pump-and-dump prin care intentiona sa cumpere Oltchim si apoi sa il vanda pe bursa dupa ce bineinteles folosind manipularea la care se pricepe atat de bine ii va umfla pretul la cote astronomice.

Intre timp se pare ca Diaconescu a convins indeajuns mafioti dar mai este totusi o problema: guvernantii nu prea au curajul sa il lase sa isi puna in aplicare planul. Acesta este un semn bun si foarte probabil s-au legat de faptul ca Diaconescu nu aduce banii lui ci vine cu banii altora, ceea ce tehnic este destul de problematic. Mai concret, foarte probabil Diaconescu a convins cel putin o banca – HSBC (care in paranteza fiind spus a finantat pana si traficantii de droguri) – sa il crediteze cel putin partial si in schema foarte probabil mai intra si ceva “investitori” privati. Problema este insa ca conform conditiilor din licitatie, Diaconescu trebuia sa vina sa cumpere cu banii lui, ceea ce bineinteles este exclus. Prin urmare, Diaconescu a trecut la planul B: concentrarea pe capitalizarea predominant politica a acestei situatii, avand in vedere ca a inteles ca nu ii va fraieri pe USL-isti.

Mai ramane acum doar un semn de intrebare: il vor aresta sau nu pe Diaconescu? Daca il aresteaza, il vor face martir si salta din procentele PPDD-ului, daca nu il aresteaza recunosc ca nu a incalcat nici o lege, adica a avut banii si nu lui i se datoreaza faptul ca nu au batut palma. Diaconescu se bazeaza pe aceast scenariu win-win pentru el, dar bineinteles ca mereu sunt necunoscute si daca guvernul reuseste cumva sa rezolve situatia Oltchimului si sa plateasca salariile, foarte probabil Diaconescu va fi totusi marele pierzator din aceasta situatie. Ceea ce isi merita cu varf si indesat si foarte probabil blestemele oamenilor cu a caror viata se joaca il vor ajunge mai devreme sau mai tarziu.

S-a jucat mult Diaconescu cu mintile si sufletele oamenilor si din rau in mai rau a ajuns in punctul in care se joaca cu focul si pedeapsa lui Dumnezeu nu va intarzia asupra lui. Fereasca Dumnezeu insa ca el sa fie cel prin care ne primim ceea ce meritam, caci avand in vedere pacatele noastre ca neam, nu avem a ne astepta la altceva decat la o crunta pedeapsa.

Oltchim / Diaconescu – Caritasul secolului

Inainte de a intra in Marea Criza a Secolului 21, Romania tocmai a cazut intr-o capcana poate mai periculoasa decat toate in care a cazut pana acum. Pentru ca daca pana acum a fost pradata pe ascuns de hoti care nu isi scot capul la lumina, acum se pun bazele unui mega-furt in care hotul principal este una dintre cele mai populare personalitati si care deja a avut un rol imens in idobitocirea poporului roman: Dan Diaconescu.

Pe scurt: Diaconescu a cumparat Oltchim cu bani de la cine stie ce bancher american cu scopul de a da drumul la un mega-“pump and dump”. Schema pump-and-dump presupune crearea de hype in jurul unei actiuni bursiere cu scopul de a atrage cat mai multi fraieri pentru a cumpara actiuni. Cei care fac hype-ul cumpara in prima etapa, pornesc valva, atrag cat mai multi “investitori” care recunosc miscarea si vor si ei o felie. Dupa acesti primi “investitori” hype-ul capata noi dimensiuni si intra fraierii care platesc preturi imense pe actiuni. In acest moment, initiatorii si profitorii care au cumparat initial la pret infim actiuni le vand fraierilor la preturi de sute sau mii de ori mai mari si cei din urma se aleg cu actiuni la o companie care nu valoreaza nici pe departe capitalizarea bursiera. Un astfel de exemplu recent este chiar Facebook-ul.

Ce face Diaconescu este o schema in care utilizeaza atractia si puterea lui de influenta, mulate pe sentimentul de patriotism, dreptate, etc. Initial, probabil Diaconescu a urmarit doar sa castige capital politic, ulterior i s-a aprins beculetul si a descoperit ca prin pump-and-dump poate scoate bani la care nici nu visa cu OTV-ul si PPDD-ul. Din tot ce declara reiese evident ca schema abia incepe cu Oltchim, tinta este sa continue si cu alte companii de stat care vor fi scoase la mezat, mai ales dupa ce PPDD va face (daca va face) parte din viitorul guvern.

Schema convine de minune si USL-istilor: arunca pisica pe mai departe. Daca exploda gogoasa Oltchim tocmai acum, USL avea o problema. Asa, cu schema lui Diaconescu prabusirea va avea loc ceva mai tarziu pentru ca la inceput totul va fi lapte si miere, cand pensionarii si otv-istii isi vor varsa pensiile si depozitele bancare in actiunile Oltchim-ului.

Mai ramane decat un singur semn de intrebare: daca Diaconescu va reusi sa convinga destui mafioti ca sa ii ofere pana luni banii necesari pentru semnarea contractului pe care bineinteles ca nu ii are.