Cum subvenționează BNR băncile

Aveti probleme financiare? Nu faceti fata cu plata ratelor si a intretinerii? Salariul nu va ajunge ca sa duceti un trai normal fara griji? Faceti-va banca si veti trai din subventiile indirecte ale BNR.

Asadar:

14 Februarie 2013Finantele au vandut obligatiuni de 400 milioane lei, oferta de 6 ori mai mare.

> dobanda oferita de Ministerul de Finante: 5,73%/an

> bancile cumpara obligatiuni de la Ministerul de Finante (parte a guvernului, parte a statului, deci de la noi); cu ce bani? vezi mai jos;

11 Martie 2013BNR nu limiteaza nici săptămâna aceasta împrumuturile prin repo

> bancile ia credit de la BNR (institutie publica, deci parte a statului, deci ia de fapt de la noi) cu dobanda de 5,25% si pun garantie obligatiunile cumparate (poate chiar pe 14 februarie)

DIFERENTA: 5,73-5,25=0.48% (aproximativ 2 mil lei, dintr-un foc)

NICIODATA dobanda ceruta de BNR nu depaseste dobanda oferita de Ministerul de Finante, deoarece atunci bancile nu ar mai face profit din aceasta schema ci ar pierde.

Datele mentionate mai sus nu conteaza, sunt doar doua exemple recente; atat vanzarile de obligatiuni cat si licitatiile repo au loc periodic, BNR are grija sa ofere bancilor cati bani vor la dobanzi inferioare celei pe care bancile o primesc de la guvern. Iar cum guvernul are nevoie de bani si cum guvernul trebuie sa imprumute de la banci si cum BNR-ul nu are voie sa dea bani direct guvernului tocmai din ideea de a nu crea tentatia ca guvernul sa se imprumute atat de mult incat sa se produca inflatie, magia se intampla. Cu toate acestea, desi de juro guvernul nu se imprumuta de la BNR, de facto o face, pentru ca banii bancilor nu vin in nici un caz de la deponenti, ci de la BNR. Daca bancile ar avea atat de multi bani incat sa imprumute guvernul, nu ar mai fi atat de insetate sa lichiditatea oferita de BNR ci ar sari peste.

Iata deci cum prin aceasta schema de finantare ilegala a statului si imbogatire neavenita a bancilor se prejudiciaza nu doar principiile capitalismului dar se stimuleaza perpetuarea (caci nu de acum s-a inceput asta) unui sistem bancar nefunctional, nedrept si anti-dezvotare.

EXPLICATII OFICIALE: BNR va raspunde ca bancile au nevoie de lichiditate si ca trebuie sa le ajute cumva; insa nevoie de lichiditate are si somerul care nu mai poate plati ratele sau pensionarul care nu mai face fata cu pensia infima la plata medicamentelor si a intretinerii.

ALTE ARGUMENTE OFICIALE: BNR face profit din treaba asta. Da, dar profit fac si hotii iar rolul BNR este in primul rand de MENTINERE A STABILITATII PRETURILOR. Ceea ce contravine drastic prin abuzul acestor operatiuni deoarece cresterea de lichiditate produce inflatie, aceasta este definitia inflatiei, orice student la finante-banci cu asta incepe lectia despre inflatie.

JUSTIE: canci, procuratura si alte organisme care ar trebui sa ii bage la puscarie pe mafiotii din conducerea BNR dorm. Ii intelegem, matematica ii depaseste pe procurori. Din pacate somnul ratiunii naste monstri, iar sistemul bancar din Romania este un monstru cu multe si periculoase capete.

Asadar, dragi romani care aveti nevoie de bani gratuiti. Transformati-va si voi in banca, doar atunci BNR va avea grija de voi si nu va va lasa cand veti trece prin momente dificile.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Un mic Nota Bene: la emisiunea “Din interior” de la Digi 24, din data de 10 Martie 2013, Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR Mugur Isarescu declara:

Banii de care noi avem nevoie trebuie sa fie bani facuti si nu bani contrafacuti. In perioada de boom pana in 2008 inaintea crizei lumea toata a mizat pe bani contra-facuti si au aparut si pe la noi bani contra-facuti, adica nu aveau o legatura puternica cu pamantul. (nu erau facuti din activitati productive, erau facuti din speculatii)

Desi adevarata, afirmatia nu corespunde totusi actiunilor BNR, caci banii pe care BNR ii imprumuta bancilor nu sunt deloc facuti ci bani contra-facuti care nu au nici o legatura cu pamantul. Prin tiparirea de bani, BNR nu face decat sa scada valoarea banilor si sa saraceasca pe cei de jos. Evident scaderea valorii banilor nu are loc in momentul in care bancile beneficiaza de ei, ci mai tarziu cand acestia ajung jos. Mai devreme sau mai tarziu toti acesti bani gratuiti pe care BNR ii ofera bancherilor vor ajunge jos si vor produce inflatie. Inflatia pe care o traim acum este de asemenea consecinta acestui tip de actiuni precum si a altor actiuni prin care BNR propteste bancile care in fapt sunt insolvente daca ar fi sa contabilizeze asseturile la valoarea pietei de astazi

Un alt mic Nota Bene: faptul ca in ultimul timp BNR ofera sume NELIMITATE la operatiunile repor este un semn de alarma. Fie bancile chiar stau extrem de prost si BNR nu are cohones sa le lase sa pice pe cele catre trebuie (lucru deloc greu de presupus), fie BNR nu doreste sa micsoreze dobanda de referinta (lucru de altfel si declarat) si cauta astfel sa practice un quantititive easing a la mioritza, care este croit cu dedicatie pentru banci. Cat va mai dura oare pana cand sistemul bancar va inghiti toata economia Romaniei prin aceste transferuri de bani intre BNR, banci si guvern?

Terminologia crizei: operaţiunile repo

Auzim aproape saptamanal: “BNR a pus la dispozitia bancilor suma de x mililarde de lei prin operatiuni repo cu scadenta la y zile”. Sa vedem asadar pe scurt ce inseamna repo, mai ales ca saptamana aceasta tocmai s-a atins un nou record:

Banca Nationala a Romaniei (BNR) a imprumutat luni un numar de 17 banci cu suma de 6 miliarde lei (1,3 miliarde de euro) pusa la dispozitie pentru operatiunile repo, iar cererea institutiilor a atins un nou nivel record pentru acest tip de operatiuni, de 30,19 miliarde lei. (cf. Wall Street)

Sa fie oare de bine sau de rau acest record? Daca citim articolul cap coada, nu vom intelege mai nimic – doar daca nu cumva am terminat din intamplare vreo facultate de finante. Iata concluzie de ziar economic care se adreseaza unor oameni teoretic din business, interesati de finante, afaceri etc, dar care bineinteles nu toti au terminat finantele:

Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a declarat in luna octombrie ca limitarea licitatiilor repo derulate de banca centrala este o metoda mai rapida si mai eficace de actiune decat modificarea dobanzii de politica monetara, cu un impact mai important asupra cursului de schimb. (Wall-Street.ro)

Ati inteles? Pun pariu ca nu, dar sa o lasam balta si sa cautam sa intelegem maruntaiele repo-urilor. Nu ii acuz pe cei de la Wall-Street pentru ca oricum in toate ziarele apare acelasi articol, probabil ziaristii au dat copy/paste din mailul primit de la BNR.

Voi incepe cu o intrebare: stiati care este legatura intre repo, Lehman Brothers si MF Global? Daca nu, voi incerca sa explic la final.

Asadar, operatiunile repo sunt tranzactii financiare intre doi brokeri (sa zicem A si B) care vizeaza un imprumut pe termen scurt caracterizat de o garantie, si de obligatia de rascumparare. Mai precis, traderul A (de ex: BNR) se ofera sa imprumute traderul B (de ex. BCR) cu suma X cu conditia ca B sa ofere ca garantie anumite bunuri (de exemplu, obligatiuni de stat). Totodata, B se angajeaza ca peste perioada Y sa plateasca inapoi lui A suma X plus o dobanda Z.

Deci sa recapitulam factorii implicati intr-o operatiune repo:

– doi traderi (A si B); la noi A este BNR, B sunt bancile;
– X – suma pe care A o ofera lui B
– Y – numarul de zile dupa care B va plati inapoi A suma X plus dobanda Z

Prima problema care se pune in cazul acestui tip de tranzactii este de ce au loc? Raspunsul oficial (oferi de Isarescu) este ca “prin licitatiile repo BNR ofera lichiditate bancilor comerciale”. Bunaoara, asa cum atunci cand ne doar capul luam un panadol, cand e criza de lichiditate pe piata, BNR sare in ajutorul bancilor pentru a nu le lasa sa sa imprumute intre ele pentru ca oricum toate sunt falite si daca nu ar interveni BNR, bancile ar avea o mica problema mare.

Imi aduc aminte cu amuzament cum acum cativa ani de zile in urma cand aveau loc acest tip de operatii, pentru a calma spiritele, cand avea loc o operatiune repo, auzeam tot felul de argumente amuzante cum ar fi de exemplu ca firmele au de plata contributiile la stat si prin urmare nu e lichiditate. Logic nu? Dar oare banii pentru platile alea unde se duc, nu tot in banci? Statul nu tot in sistemul bancar pastreaza banii si face platile? Atunci cum este lipsa de lichiditate in sistem, daca fluxul datorat puseului de plati oricum are loc in interiorul sistemului. Food for thought!

Deci am raspuns la intrebarea de ce au loc: nu e lichiditate in piata iar raspunsul la asta este o alta mancare de peste de care nu avem timp acum. Mentionam doar pe scurt ca sunt doua motive principale pentru lipsa de lichiditate din sistemul bancar: cresterea creditelor neperformante si fugitul banilor in afara si in aur. Nu bag mana in foc, dar cred totusi ca aurul fizic nu este contabilizat de banci ca depozitele si prin urmare raportul dintre creante si capital este afectat, bancile fiind nevoite sa limiteze expunerea si prin urmare cauzand necesar de lichiditate.

O alta intrebare care ar fi fireasca intr-un sistem bancar normal si corect este cat de sigure sunt garantiile puse de banci. Nu de alta, dar daca ar fi bune de ceva, bancile nu ar veni cu ele la BNR ci le-ar pune garantie pe termen mai mare, la dobanzi mai mici decat cele cerute de BNR, caci intr-o lume in care riscul creste de pe o zi pe alta, garantiile bune sunt aur. Ca nu de prosti cumpara oamenii aur si nu obligatiuni, ci pentru ca au valoare. Insa tocmai pentru ca aceste garantii nu sunt deloc garantii, BNR se face ca nu vede si le accepta mult supraevaluate de dragul bancilor dar si pentru ca nu poate sa ia tzeapa tocmai de la bancile “zombi” pe care le mentine pe linia de plutire tocmai prin darnicia cu care se ofera sa le dea repo-uri cat mai multe si cat mai grase.

Ca o mica paranteza, in caz ca vreun cititor stie, as vrea sa ma lamureasca si pe mine: ce se intampla daca bancile nu mai vor sa rascumpere garantiile, cum sunt penalizate sau ce li se intampla efectiv? Garantiile sunt garantie, asta e clar, proprietatea lor este cedata temporar in termenii stabiliti pana la scadenta stabilita, dar daca o banca pune garantie niscavai putregai si apoi nu il mai rascumpara, ce consecinte are asta? Este evident ca daca o banca nu va mai rascumpara garantiile unei operatiuni repo, nu va mai avea acces prea curand la ele si prin urmare, va fi condamnata la faliment. Dar ar fi interesant de aflat ce s-ar intampla in situatii limita in care sa zicem ca o banca chiar nu mai are cu ce sa rascumpere garantiile, caci in conditii limita cu siguranta se va ajunge la asta: o banca sa puna niste garantii (care oricum sunt junk si doar BNR le accepta, caci altfel le-ar accepta si alte banci), sa incaseze banii de la BNR in urma unui repo si apoi sa nu mai aiba cu ce sa plateasca la scadenta.

Si acum daca tot veni vorba de garantii, trebuie si sa mentionam ca de regula, prin repo-urile de la noi, BNR accepta ca garantii titluri de stat. Altfel spus, statul ofera bancilor titluri de stat la doi ani cu dobanda, de exemplu, de 6,42%  si apoi bancile le pun garantie la BNR pentru a se imprumuta de lei, platind doar 5,25%. Se subintelege, dobanzile sunt anuale. Este adevarat ca repo-ul are scadenta de doar 7 zile dar dupa astea 7 zile urmeaza alte si alte repouri si tot asa. Sumele variaza intre 4,5,6 miliarde, iar de vreme ce tocmai am atins un record, se intelege ca sunt pe crestere. Daca cu vreo 2 ani in urma, suma de 1 miliard era record, azi am ajuns la 6 miliarde, ceea ce inseamna ca setea e din ce in ce mai mare.

In concluzie, prin repo-uri bancile au acces la creditare ieftina, folosind ca garantii obligatiuni de stat cu dobanzi mai mari si castiga din diferenta fara sa isi asume nici un risc si fara sa le doara in cot. Toata treaba consta in administrarea cat mai profitabila a licitatiilor atat la cumpararea de titluri cat si la acordarea repo-urilor. Bineinteles chiar si cea mai nepriceputa banca tot castiga, ca doar este imposibil sa pierzi cand de la stat primesti peste 6,4% (in cel mai rau caz) si la BNR platesti dobanda de referinta (5,25%). In cele mai proaste conditii este o diferenta de 1%.

Nu este greu sa observam ca prin acest mecanism, indirect, BNR mareste masa monetara – altfel spus tipareste lei, si totodata finanteaza bancile prin suportarea diferentei de dobanda. Nu stiu exact cat se imprumuta statul dar evident indatorarea este in crestere asa cum si repo-urile sunt in crestere. Prin urmare si suma castigata de banci din spread-ul de minim 1% este in crestere. Daca este sa luam numai vanzarea de titluri de ieri, de 406 mil lei, 1% inseamna 4 milioane de lei castigate de banci dintr-un foc fara sa miste un deget, decat poate sa apese cateva taste si cateva clickuri de mouse.

De ce nu cumpara BNR titluri de stat direct sa imprumute statul cu 5,75%? Pai altfel bancile de unde ar castiga bani, din amaratele de comisioane si credite neperformante? In schimb, unele banci au renuntat chiar la incasarea facturilor la utilitati pentru ca nu mai au nevoie de mizilic (vezi BCR care a impus comisioane atat de mari incat te goneste in alta parte daca vrei sa platesti gazele la ei).

Putreziciunea asta nu se intampla doar la noi ci este chiar explicatia pentru care sistemul financiar nu a picat inca. Treaba asta se intampla de exemplu si in Grecia (ca si in alti porcusori) unde smecheria trece de Banca Nationala pana la BCE. Adica, obligatiunile depuse de banci la banca nationala pentru a primi lichiditate sunt mai apoi pasate de banca nationala catre BCE in acelasi tip de operatiuni, fiind preluate deci de BCE. Mecanismul acesta pe cat de simplu, este exlicatia procedurii prin care pierderile bancherilor prin acordarea de credite paguboase este transferata bancilor nationale si mai apoi BCE-ului (tot popoarelor, de fapt). In mod firesc, daca garantiile ar fi luate la bani marunti, valorile ar fi mult mai mici si piata ar duce lipsa de lichiditate ducand astfel la prabusirea in lant a tuturor bancilor. Motivul pentru care am ajuns aici este speranta ca preturile vor creste din nou pana acolo incat garantiile alea chiar vor atinge sumele care au fost oferite in schimbul lor si primii “ofertanti” (adica bancile private) vor face profit, vor reusi sa revina pe propriile picioare prin reluarea creditarii si realizarea de profit din aceste operatiuni, urmand mai apoi sa “stinga” datoriile si lucrurile sa revina la normal.

Pana insa preturile revin la nivelurile astronomice, este insa vital ca nimeni sa nu se uite sub pres, sa nu zgarme in gunoi si de asemenea sa nu pice nici o banca. Pentru ca daca in exemplul dat de noi, am mentionat ca la repo-uri se folosesc ca garantii obligatiuni de stat, la nivel european si mondial bancile folosesc tot felul de garantii, de la garantii imobiliare, la credite acordate unor firme falimentare (de ex Oltchim) sau credite acordate altor banci, la fel de “solide” ca si ele.

Ca am ajuns la final sa raspund si la intrebarea care e legatura intre repo si Lehman Brothers, respectiv MF Global. Ei bine, Lehman Brothers folosea o particularitate a “sistemului liberal” ce caracterizeaza Wall-Street-ul pentru a mentine o balanta contabila falsa. Astfel, daca de exemplu, punea o garantie de 105$ pentru un repo de 100$, putea sa treaca in contabilitate aceasta operatiune ca vanzare a obligatiunilor, nu ca un imprumut. Asta presupunea ca banii primiti pe garantii ii putea folosi la plata datoriilor deoarece tranzactia nefiind inregistrata ca imprumut, viitoarea plata nu era clasata ca datorie. Asadar, desi in realitate pe viitor avea o datorie la scadenta, in contabilitate, cu banii primiti putea sa achite anumite datorii si prin urmare in balanta apareau mai putine datorii decat ar fi normal. La ce bun asta? Pai prin cosmetizarea balantei si prin propagarea acestui mecanism, din saptamana in saptamana (caci si la ei repourile se practica), banca putea sa ascunda sub pres murdaria (datoria imensa) pana in punctul in care alte banci nu au mai acceptat obligatiunile oferite de Lehman tocmai pentru ca incepusera sa miroase ca se impute treaba.

Dar la noi nu e cazul, nu-i asa? Si-asa avem o rata inca mica de imprumut raportat la PIB, sub media europeana, deci statul poate sa emita obligatiuni, bancile sa le cumpere ca sa le puna garantie la BNR si BNR sa tipareasca lei si sa le ofere bancilor. Din ce in ce mai multi. Si asa trecem prin criza, pana la criza urmatoare …