Florin Câțu despre PIB-ul per cap de locuitor al României

Via Facebook, de la Florin Câțu citire:

Daca ne uitam unde ne-au adus 25 de ani de “reforme” ale capitalismului cu fata umana si economia sociala de piata pare ciudat tot circul cu alegerile prezidentiale. Este clar pt mine ca nu a fost niciodata vorba despre economie si nu este nici acum. Lupta se da pt altceva dar nu pentru a implementa solutii care sa creasca bunastarea in aceasta tara.

Singura cunoscuta in tot acest circ este faptul ca la urmatoarele alegeri economia o sa fie tot aici relativ la restul Europei. Abia astept sa vad ce promisiuni vor face referitor la taxe in 2015 pt 2016.

pib-romania

In caz ca nu vedeti mare lucru, dati click pe chart. Cu rosu in coada, inainte Bulgariei se afla Romania. Peste noi sunt toti ceilalti, de la “lenesii” greci, la “intarziatii” croati care abia recent au intrat in UE, la “marginalii” baltici care nu imi explic nici eu cum sunt peste noi. Din grafic lipsesc tari din afara UE, dar destul material pentru mahnire deocamdata …

Cum o să ieșim din recesiune

pib

Atat Romania cat si Europa se afla deja in recesiune. Tehnic. Tehnica spune ca doua trimestre la rand cu crestere “negativa” inseamna recesiune. Toata lumea este de acord, problema s-a dezbatut, s-au facut analize, blah, blah.

Pentru mentalul colectiv este foarte important ca PIB-ul sa nu fie negativ. Un PIB in crestere, ofera suport propagandistic discursurilor politicienilor, bancherilor si ziaristilor oferind tuturor ce are nevoie fiecare in parte. Este vital ca mentalul colectiv sa fie unul optimist, altfel situatia poate oricand erupe si in primul rand politicienii aflati la putere (la noi si pretutindeni) au probleme. Pentru ca totusi exista o spoiala de competitie intre cele 2-3 capete ale aceluiasi balaur (adica partidele demonocratiei), din cand in cand opozitia face putin tam-tam si cu privire la rezultatele de “crestere negativa”, dar asta doar cand e campanie electorala.

Realitatea este irelevanta pentru cei de sus. Cifrele seci care arata o crestere de 0,5% la PIB sunt o mare scofala, ca sa nu mai zicem de cifre putin mai mari cum ar fi (1-2% in vest sau 3-4% pe la noi). Toti salta exuberanti si rasufla usurati cand avem parte de asemenea cifre. Cam rar pe la noi este adevarat. Desi nu e intocmai un exemplu elocvent, as aminti cazul exuberantului Tariceanu care declara ca un star de hip-hop in extaz ca “economia duduie” in anul 2008, inainte sa vina criza, pe cand PIB-ul crescuse cu 6-7%.

PIB-ul a ajuns in ziua de azi la fel de important ca Gatorade-ul din filmul Idiocracy: toti discuta despre el si se dau cu parerea: e bun, nu e bun, e de ajuns, nu e de ajuns, se vede in buzunar, de ce nu se vede, cand o sa se vada in buzunarele romanilor, etc. Realitatea este ignorata pentru ca realitatea nu este deloc o medie cum este PIB-ul, ci realitatea este mult mai complexa si cu multe straturi.

Pentru bancherii centrali, care neavand competitie sunt regi pe viata, nu atat PIB-ul este important cat inflatia. Ei o grija au si cu asta isi storc creierii: cum sa creasca inflatia. Daca creste PIB-ul, foarte probabil e si din cauza inflatiei si daca diferenta intre inflatie si PIB nu e prea mare, bancherii centrali sunt foarte fericiti si optimisti. Realitatea nu conteaza.

Nu doar ca PIB-ul e vital pentru tovarasi, dar un PIB negativ este un factor de risc pentru declansarea de revolutii. Cata vreme PIB-ul creste, daca oamenii sunt saraci, nu au locuri de munca, preturile cresc si viata e mai grea, fiecare tinde sa se gandeasca: e vina mea, eu sunt prost, de aceea nu ma descurc pentru ca PIB-ul creste, deci economia creste, deci majoritatea oamenilor castiga mai mult, produc mai mult. E vina mea si a celorlalti 70% de tineri sub 30 de ani ca suntem paria societatii si nu avem locuri de munca. Nu avem dreptate sa protestam sau – Doamne-fereste! – sa facem revolutie. Cata vreme PIB-ul e in crestere, noi suntem prosti. Dar oricum, macar avem sperante. Un PIB in crestere nu are cum sa nu tii dea sperante, mai ales cand “analistii economici” te asigura ca peste 6 luni o sa simti si tu in buzunar cresterea PIB-ului.

Am enumerat cateva lucruri legate de PIB pentru a sublinia cat de important este pentru “establishment” ca PIB-ul sa fie cum trebuie. Si asta nu doar la noi, ci si in UE. Oricat s-au masluit cifrele, oricat s-a aruncat sub pres ce s-a putut, oricat s-a ignorat elefantul din camera, PIB-ul a inceput sa alunece periculos spre zone unde bondurile si CDS-urile tarilor or sa inceapa din nou sa salte vesele precum capritele. Apropos, de cand nu ati mai auzit pe la stiri de Credit Default Swaps? Nu-i asa ca sunteti mai linistiti? Nu doar ca un PIB negativ scutura pietele dar problema ar mai fi si triggerele automate cu privire la ratingurile unor tari, regulamentele si triggerele unor fonduri mari de investitii si alte socoteli ale finantelor. E clar: un PIB negativ pune gaz pe foc si mareste volatilitatea, tragand mult inapoi sperantele de revenire si innebunindu-i pe bancherii centrali care au ramas fara arme dupa ce au dus si dobanzile la zero, au pompat si lichiditate cat cuprinde si incearca sa prezerve petro-dolarul si micutul lui Sancho Euro-Panza pentru mai departe … cu orice pret (cf. Draghi).

Prin urmare, o minte intunecata din tenebrele turnului babel de la Bruxelles a venit cu o idee geniala: sa facem cumva ca PIB-ul sa creasca cat vrem noi independent de realitate. La urma urmei s-au tiparit bani, s-au trecut datorii de la banci la state cacalau, s-au falsificat testele de stres si multe alte gunoaie s-au intamplat care toate au in spate justificarea ca sistemul trebuie sa mearga mai departe asa cum e. Ce mai conteaza daca inventam ceva care sa ne permita sa mentinem PIB-ul cum vrem noi. Controlam deci dobanda pe de o parte, reglam lichiditatea cum vrem, coordonam operatiunile de “printing” (Fed/BCE/UK/Japonia) si daca tunam PIB-ul cu aproximatie pe unde avem noi nevoie, nu mai exista probleme, rezistam barbateste mai departe. Si acea minte intunecata a venit cu ideea sa includa in PIB veniturile intunecate: prostitutie, droguri, crima etc. S-a incropit o justificare care s-a transmis la mass-media pentru a o impregna pe creierele poporului care si-asa nu intelege absurditatea miscarii si de anul viitor vom avea PIB OK!

Este la mintea cocosului ca prostitutia si drogurile nu au ce cauta in PIB. Este la mintea unui copil de 5 ani ca nu ai cum sa contorizezi niste activitati ilegale. Prin urmare evident ca “estimarile” acestor “indicatori productivi” nu doar ca nu au nici o relevanta, dar nu pot fi in nici un fel estimati. Treceti putin peste bariera ignorantei si puneti-va in pielea unui specialist de la INS de la noi care incearca sa estimeze cat produce prostitutia in Romania. Va dati seama de penibilul situatiei? De unde o sa scoata un asemenea “specialist” cifra asta daca nu din burta. Si nu doar la noi, peste tot este la fel si nu doar cu prostitutia dar si cu celelalte cifre. O asemenea poveste este nu doar penibila, dar este absolut paranormala. Intr-o lume reala, nu doar ca nu ar avea sens sa introduci in PIB niste estimari aberante ale unor activitati ilegale, dar sa alterezi un indicator macro-economic atat de important pe baza caruia teoretic se ia decizii importante strategice pentru viitor, eu as incadra treaba asta la subminarea economiei nationale. Sau ma rog … europene. Acum insa de cand avem UE, masurile perverse vin de la UE si putini isi pun problema cine le ia, pe ce criterii si daca nu ar fi mai bine poate sa ne opunem. Dar ce spun eu … oare chiar ne putem opune? Si nu zic doar de noi, dar poate de exemplu neamtul de rand sa protesteze impotriva acestei masuri? Pai cum sa poata daca masura vine de la UE, de la niste “specialisti” sau “tehnocrati”.

Asa cum astia nu vor putea estima costurile indicatorilor “negri” ca sa le introduca in PIB, tot asa este nemasurata ipocrizia cu care este distrusa orice farama de rigoare si normalitate in economia de stat a euro-sovietului. UE se apropie cu pasi repezi de URSS si dupa ce s-a trasat forma, incepe incet-incet sa patrunda si fondul care nu este altceva decat minciuna si manipulare, control, ipocrizie si toate relele cu care vine un sistem dictatorial, fie el hard cum a fost comunismul sau soft cum este europenismul.

Iaca cum iesim noi din criza si cum va iesi intreaga Europa.

Vești pozitive în ciuda fundamentelor negative

Probabil ati auzit deja: a crecut PIB-ul pe primul trimestu cu 2,1% comparativ cu primul trimestru al anului anterior!!! Uimitor, spectaculos, neasteptat! Nici cei mai specialisti analisti nu au prevazut o asemenea evolutie a Romaniei, bravo tovarasi politiceni, bravo politici social-liberale, bravo si guvernelor PDL-iste care “au facut ce trebuia” cand au facut, etc, etc.

Pe langa faptul ca anul trecut am avut cea mai grea iarna si 2 luni din primul trimestru si evident multe fabrici au fost blocate si comertul blocat si pe langa faptul ca T1 are o pondere de doar aproximativ 20% la PIB-ul general,  ar mai fi cateva … amanunte care ne determina sa ramanem totusi cu picioarele pe pamant. Asadar, sa vedem cam ce crestere ar fi buna pentru noi ca sa avem sperante si ce alte cifre mai exista pe langa cresterea PIB-ului pentru ca pe langa faptul ca PIB-ul nu ne tine de foame, asa pentru ca o pasare sa poata zbura trebuie ca piatra care i-o agatam de gat sa nu fie prea grea pentru puterea ei, DATORIA EXERNA trebuie sa fie tinuta sub control si cresterea ei, precum si evolutia costului dobanzii trebuie sa evolueze intr-un anume fel astfel incat cresterea PIB-ului sa aiba vreo relevanta si lucrurile sa se indrepte cu adevarat inspre bine.

Si pentru ca e vorba de matematica, voi explica pe scurt si voi arata mai bine cateva scenarii. Asdar, daca avem PIB-ul 100, avem o rata de indatorare de 37%. Asta inseamna ca trebuie sa platim dobanda la 37 lei si daca avem o rata de dobanda de 5% (in cel mai fericit caz), asta inseamna 1,8 lei pe care trebuie sa ii platim pe costul datoriei. Iata deci de ce o crestere de 2,1% nu inseamna mare lucru daca avem de platit anual 1,8% ca sa nu mai luam in calcul si inflatia (una e ce fac acum cu 1 leu si alta e ce faceam acum un an).

Pe baza acestei formule, am facut cateva scenarii:

scenarii-pib

 

Iata ce inseamna cele 3 scenarii:

I – situatia actuala; avem cam 37% procent de indatorare din PIB si rata dobanzii de MINIM 5% desi media pe ultimii ani la bondurile de 10 ani este cam 8%. Dar sa zicem 5, ca sa fim … optimisti. Azi avem un cost al dobanzii de 1,85% din PIB. Asadar, de ce ne bucuram pentru o crestere amarata de 2,1% care probabil oricum va fi si asta revizuita pe viitor si care evident e realizata dupa o mare incordare a statisticienilor sa includa in esantioanele de calcul cele mai performante companii. Pun pariu ca nu stiati ca PIB-ul e de fapt o estimare, nu e o cifra exacta.

II – scenariu probabil de evolutie peste un an: in cel ma fericit caz datoria va ajunge doar la 41% si daca nu se mai incing lucrurile pe undeva foarte probabil dobanda va scadea (nu se lauda Basescu ca Romania are acces la creditare ieftina; asa vad lucrurile multi imbecili carora li se pare ieftin 5-6% cand lumea buna are dobanzi negative iar parlitii de est-europeni de pe langa noi platesc cel putin cu 2-3 procente sub); asadar sa zicem ca va scadea la 4% dobanda; in cazul asta, costul dobanzilor va ajunge la 1,64% din PIB, deci o crestere de 2,5% – daca o vom atinge – va fi cu adevarat un motiv de a ne calma; abia atunci putem spune ca la nivel macro stam bine; bineinteles, daca ignoram creditele neperformante, coruptia generalizata, lipsa reformei structurale, falimentul sistemului de pensii, explozia numarului de insolvente si bombele sociale pe care le vor produce etc.

III – un scenariu viitor negativ: datoria va creste putin mai repede (ca doar ne putem imprumuta, nu? si in plus clientela politica are nevoie de investitii) si rata dobanzii va creste si ea pentru ca creditorii se vor speria de noi si ne vor taxa mai mult; ajungem asadar la un cost al dobanzilor de 2,58%

Dincolo de aceste calcule insa, evolutia PIB-ului este cvasi-irelevanta pentru omul de rand. Adica, daca creste PIB-ul vor castiga companiile, regiile autonome, politicienii si clientela politica care vor avea mai multe proiecte la preturi exagerate. In nici un caz cresterea PIB-ului nu se va vedea in salarii daca nu va exista o restructurare a economiei, daca nu va creste consumul si daca nu vor creste numarul de companii care sa angajeze cat mai multi oameni si sa se bata pentru ei pentru a-i angaja.

In schimb, daca scade PIB-ul, asta inseamna mariri de taxe, firme intrate in insolventa, scaderi ale cifrei de afaceri, deci scaderea activitatii economice. Ceea ce se vede instant pentru omul de rand. Deci cea mai buna stire este de fapt, stirea ca pentru omul de rand nu se schimba nimic. Uneori si stagnarea este de preferat, daca ne gandim ce se intampla pentru mii de romani care anul acesta vor ramane pe drumuri, nu vor mai putea plati ratele, nu vor avea alternative pentru ca economia reala abia respira fiind sugrumata de o administratie publica bugetofaga, ineficienta, corupta si birocrata. Si mai ales, e buna stagnarea daca ne gandim ca criza inca nu a inceput cu adevarat, acum doar trecem printr-o blanda recesiune …