post – CHIAZNA.RO

Cum se ţine Postul Mare şi alte întrebări

2012/02/26 4 comments

Pentru ca nu prea se gaseste nicaieri online iar in Catehism este doar pe scurt iata preluat dintr-o carte cum se tine Postul Mare – “ca la carte“: Sfântul si Marele Post care se mai numeste si postul patruzecimii, Păresimile, Postul Pastilor, este rânduit pentru curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie si împărtăsirea cu Sfintele Taine. El închipuieste postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. Tine sapte săptămâni. Stă în legătură cu Pastile, sărbătoare cu dată schimbătoare. De aceea, începutul acestui post este arătat în calendarul fiecărui an. În acest post nu mâncăm : carne , ouă , brânză . De asemenea postim de peste, vin si untdelemn . Mâncăm deci numai bucate fără unsoare (ULEI) , legume si poame. MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN : Sâmbăta si Duminica , în ziua de 24 Februarie aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul , la 9 Martie Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire , când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbăta din Săptămâna Patimilor. MÂNCĂM PESTE : Buna-Vestire – 25 Martie si în Dumininica Floriilor. Cu deosebită evlavie se cuvine să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare si în săptămâna Patimilor. Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post : Luni si Marti se mănâncă numai o dată pe zi – seara – pâine si apă. Iar în săptămâna Patimilor, în afară de Joi când facem două mese se mănâncă la fel, Vineri si Sâmbătă e post desăvârsit. Bolnavii au voie să mănânce bucate cu untdelemn si să bea vin în Postul Mare. Am subliniat “ca la carte” pentru ca Biserica ne invata ca cine nu poate sa tina Postul Mare ca la carte, trebuie sa intrebe duhovnicul cum sa tina el (sau ea), iar cine nu are duhovnic sa stie ca tine postul degeaba, mai de folos i-ar fi sa isi caute duhovnic, sa se spovedeasca si sa isi puna viata in ordine pentru ca a tine postul fara a avea un duhovnic si fara a te spovedi e ca si cum te-ai juca de razboiul fara sa fi soldat, fara sa ai un comandant si bineinteles fara sa ai nici o eficienta in lupta impotriva dusmanului. A tine deci post in afara Bisericii este o absurditate, o anormalitate insa destul de comuna in zilele noastre cand multi incearca sa-si linisteasca constiinta si sa isi urmeze o credinta personala in care imprumuta elementele care ii convin din crestinism. Aproape ca a devenit o moda a tine postul: nu putine vedete TV si nu putini din cei care imita vedetele TV marturisesc ca tin post, desi nu fac parte de fapt din Biserica, adica nu fac minimul cerut de Biserica pentru a fi considerat crestin. Cu siguranta, in ziua noastra cam fiecare intelege cum vrea ce inseamna prin “a fi crestin”. Insa in vremurile in care oamenii nu aveau mintile sucite de televizor, a fi crestin insemna a te impartasi sau a fi sub canon. Adica nu se discuta venitul la biserica, postitul,

Religie / Ortodoxie

La început de post

2010/11/15 Leave a comment

La inceput de post multi crestini se cam tem de ce ii asteapta, regreta vremurile bune care au trecut, zilele calduroase de toamna cu gratare sau mese imbelsugate, cu un pahar de vin sau o inghetata etc. Cand auzim preotii ca vine vremea nevointei, cam strambam din nas, deja ne calculam cate zile mai sunt pana la prima dezlegare la peste si incepem sa schimbam intre noi retete de prajituri de post. Facem planuri pentru escapade la munte, asteptam sarbatorile si pe Mos Craciun, ne si planuim ce cadouri sa ne luam si in general, abia asteptam sa treaca si postul asta linistindu-ne unul pe altul ca oricum este postul cel mai usor din an. Poate ca gandesc eu asa, poate ca doar eu sunt asa, desi nu stiu cata concidenta este ca nu am fost singurul “burtos” care sambata i-a intrebat pe cei din jur: nu cumva si luni se mananca de dulce? Nu stiu daca e doar neatentie sau teama inconstienta de post, sau mai bine zis iubirea de desfatare. Am observat insa ca multi crestini trec prin viata aiurea, uita ba de post, ba de slujbe, ba de spovedanie, ba unii uita sa se uite si in calendar, desi citesc proloagele. Uitam multe, facem multe din reflex, cautam sa ne facem norma de “indatoriri crestinesti” si “fapte bune” si nu putem sa traim cu adevarat, cum indeamna Mantuitorul pe invatatorul de lege de azi: “fa aceasta si vei trai!”. Pe cat de clare sunt sfaturile si parabolele Mantuitorului, pe cat de simpla pare Evanghelia in care suntem invatati ce si cum sa facem ca sa castigam Imparatia Cerurilor, pe atat de tainice ni se par toate si trec pe langa noi cuvintele de parca ar fi vorbite intr-o limba straina. A fi crestin nu este usor. Nu ma plang, ci doar recunosc si marturisesc. A incepe sa fi crestin este usor: sa iubesti aproapele, sa faci fapte bune, sa te rogi, sa plinesti poruncile, care nu te indeamna decat la bine, oarecum nu iti cere nimic imposibil Dumnezeu, iar pentru cele care sunt imposibile oricum iti da har ca sa le faci. Dar daca ne uitam cu mare atentie la oamenii care putem spune intr-adevar ca au fost crestini, pentru ca au murit pentru Hristos, viata noastra este departe de viata lor ca pamantul de cer. Sa luam de exemplu pe sfintii care au murit in inchisori. Ce avem noi in comun cu viata lor? Ce am putea avea in comun, in afara ca asa cum ei au fost prigoniti, mugurii unei prigoane poate si mai mari se nasc acum? Nimic. Si desi semnele sunt aici, le putem atinge, le putem citi, le putem analiza chiar, cu toate acestea nu facem nimic. Traim ca si cum lumea asa cum este acum va fi vesnica si nu doar lumea ci si noi nu vom muri niciodata. Ne muncim si ne ostenim din greu, ne calculam viata in detaliu, ne programam viitorul fara a lua in considerare in nici