Prima casa, nu chiar primul hop

TRAGEDIE: O banca din Romania a crescut avansul la programul “Prima casa“; de la 5% la 10%. …

Oricat de mult mi-am propus sa ignor sa mai zic ceva despre acest program socialist aberant, mereu apar noi si noi informatii care denota cat de putred si cat de gresit este acest program.

De unde sa incepem? Caci materialul de mai sus ne ofera nenumarate aspecte de subliniat …

Sa incepem mai intai prin a repeta esenta acestui program: o proptire artificiala a pretului imobiliarelor care avantajeaza in primul rand sistemul bancar oferindu-i un mic respiro in urma crizei financiare din 2008 (fara Prima Casa, multe banci nu ar mai fi dat nici un credit, deci no credit, no profit, no cascaval) si in al doilea rand este o taxare ascunsa care aduce beneficii statului. Voi explica dece: fara Prima Casa, pretul pe piata imobiliara a apartamentelor ar fi real (si nu unul pompat) prin prisma costului ridicat al riscurilor si a dobanzilor mai mari. Astfel, si consumul ar fi mult mai redus (cel putin pentru o perioada) si ar trebui sa trecem printr-un soc, in pricipal in domeniul bancar care fiind obligat sa reevalueze asset-urile la pretul pietei, ar trebui o capitalizare si mai mare (deci patronii ar trebui sa aduca si mai multi bani de-acasa decat au fost nevoite de pierderile cauzate de creditele “neperformante”).

Consumul crescut, preturile mari sunt un mare avantaj pentru stat care incaseaza taxe. Nu mai zicem de toate sectoarele proptite indirect prin Prima Casa: constructii, retail, servicii etc.

Sa facem un mic exercitiu de imaginatie si sa ne gandim ce s-ar intampla daca nu ar exista Prima Casa: mai putine credite, mai putine apartamente vandute, mai ales noi, mai putine familii care sa se mute in case noi, care sa renoveze noile achizitii, care sa faca contracte noi la curent / internet / gaze / utilitati, care sa isi cumpere perdele, mobila si toate cele.

Bineinteles, un mic soc ar fi si pentru publicul tinta al acestui program care nu ar mai beneficia de credite accesibilie – ar zice promotorii programului. Realitatea este insa ca aceasta defavorizare ar fi de scurta durata, in cele din urma preturile la imobiliare si la credite ajungand atat de jos incat cei care cumpara acum un apartament cu 45.000 EUR l-ar putea cumpara fara Prima Casa casa cu 25.000 EUR deci un pret mult mai mic. Nu doar ca pretul ar fi mai mic, insa bancile nevand cascaval garantat de stat si posibiltiatea sa faca profit fara stres, ar fi nevoite sa reduca si conditiile la creditare si sa ofere si dobanzi mult mai competitive. Bineinteles, nu toate bancile ar mai supravietui fara Prima Casa si mai ales nu toatear mai face profit (din cele care fac acum). Insa “dusul rece” ar trece repede, mai repede decat ai zice peste!

Sa ne intoarcem insa la stirea de mai sus. Asadar, bancile nu pot duce in spate nici macar o parte a garantiilor asumate pana acum de stat. Ne-am imagina ca dupa atat timp de la lansarea acestui program, conditiile in economie sa fie mult mai optimiste incat bancile sa nu se sperie de un mic pas dat inapoi de stat (nesemnificativ dupa parerea mea): scaderea cu 10% a garantiei de la 50% la 40%. Tehnic, programul Prima Casa consta in garantarea creditelor neperformante in procent de 50% de catre stat. O garantie e un cost imens si in mod firesc statul nu are ce sa caute oferind garantii bancilor pentru afacerile lor. Ce stat e ala care isi baga nasul in finante si in imobiliare? Un stat cu inclinatii sau un stat cu un capitalism crony, cum ii spun americanii in care bancherii au atata putere inca sa controleze politicienii sa ii convinga prin scheme complicate care chiar promit beneficii clientilor sa finanteze cu banii statului afacerile lor. Oare care buticar nu i-ar conveni ca atunci cand clientii lui nu au bani, sa vina statul sa ii propune sa garanteze el (statul) pentru clientii faliti, astfel incat buticarul sa poata sa le vanda in continuare produse la pret mare si pe credit, fara riscul ca nu-si va pierde banii.

Asadar, daca fenomenul cresterii avansului nu va fi unul punctul ci si celelalte banci se vor alinia, avem cel mai clar incidiu al instabilitatii economiei Romanesti: bancile nu au incredere ca lucrurile stau mai bine si nu doresc sa preia riscurile creditelor Prima Casa. De fapt, dupa parerea mea, media cresterii avansului va fi un indicator de cata incredere au de fapt bancile in economia romaneasca.

Intorcandu-ne la reportajul de mai sus vedem si cat de mare risc isi asuma statul: daca clienti ai acestui program, in prezent, se imprumuta de la parinti (si prin alte locuri) pentru avans denota cum programul permite creditarea unor oameni iresponsabili care nu realizeaza ce inseamna un credit, ce riscuri presupune si prin urmare putem intelege de ce la prima “incingere” a dobanzilor vom vedea cum creste buba canceroasa din sistemul bancar romanesc. Cu fiecare luna cu care acest program este mentinut, cu atat creste suma de bani pe care statul o va trebui sa o umple din alte parti cand totul va face poc. Evident, pe politicieni nu ii intereseaza datoria nationala, obligatiile asumate de stat si riscurile “preluate” de stat din prostia de a se implica in domenii unde nu are ce sa caute. Singura lor grija va fi de unde sa ia bani sa plateasca salariile si pensiile, asa cum a facut Basescu in 2008. Insa, de data asta vom avea parte de o criza care comparativ cu 2008 ni se va parea foc de paie. Mai ales daca UE incepe programul “Doua UE”, in sensul delimitarii intre “cei care au” si “cei care nu au, dar vor pe degeaba daca s-ar putea”.

Avem asadar un prim client care zice: “cu ajutorul parintilor, strangem usor, usor” . Altul care tocmai a luat zice ca pentru avans “ne-am imprumutat”.

Cu privire la parerea exprimata de “specialist” cum ca bancile prin marirea avansului isi acopera riscurile de “devalorizare” asta e o gluma proasta. Tipa fie a fost prea delicata, fie nu intelege. Riscul care il intereseaza pe banca, este riscul de neplata al clientilor care poate veni din multe motive (dificultati economice, cresterea dobanzii de referinte). Ce risc valutar sa isi acopere banca daca oricum creditul este in lei?! De asemenea, opinia brokerului cum ca aceasta marire este “ca o testare” nu ca o “regula de baza” denota ca agentul imobiliar nu are habar la afaceri si nici la finante. Nicio banca nu face teste de dragul testelor. Ce teste sa faca? Sa vada daca ii vine bine o noua rochie, sa vada daca e mai frumoasa?

Exista totusi o singura explicatie a acestei mariri care ar putea fi pusa pe seama lacomiei perverse a bancilor. E posibil ca multi dintre cei care platesc un avans sa faca credit de consum pentru a strange suma de avans, sau sa puna parintii sau alte rude sa faca un credit de consum. Evident o miscare riscanta – pus de gaz pe foc. Dupa ce ca oricum Prima Casa are suportul statului si conditii preferentiale de calcul a expunerii, deci dupa ce ca este cel mai bun program de creditare la care poate visa o familie saraca in Romania (evident, excluzand o Romanie cu politicieni responsabili si inteligenti in care acest program ar fi incheiat rapid si statul ar sta departe de speculatii imobiliare), deci in aceste conditii, cei care ia credit Prima Casa isi mai pun in carca inca un credit de consum. Nu stiu tehnic cat e de posibil ca aceeasi persoana sa faca credit de consum pentru a lua avansul. Insa daca bancile au observat acest fenomen si vor sa “stimuleze” nitzel creditele de consum si daca din intamplare aceeasi banca are strategia sa recomande ofiterilor de credit sa indrume clientii de Prima Casa ca sa isi indrume parintii sa faca credit de consum tot la ei, cresterea avansului s-ar justifica din acest punct de vedere.

Iata deci cum riscurile statului cresc pe banii nostri si cum in loc ca acest program macar sa fie restrans, statul pompeaza si mai mult. Nu stiu din pacate situatia cu soldul total alocat, dar aceasta reducere cu 10% a garantiei desi este un pas mic, este unul bun. DACA insa este doar un prim pas si un semnal puternic pentru terminarea acestui dezastru de ale carui consecinte nu vom putea scapa.

Ce spune un broker despre Prima Casă

Petrila – Broker de credite: “Fara Prima Casa, pretul apartamentelor ar fi cu 5-10% mai mic…” – conform Video ZF Live.

Este uimitor cum la un ziar care se numeste financiar, basmele imobiliare ale brokerilor de credit sunt propagate si netaxate.

Tare as vrea sa stiu si eu cum intr-o piata in care 90% din credite sunt cele de tip Prima Casa, cum ar creste preturile doar cu 5-10%. E ca si cum ai spune, ca daca rupi 3 picioare la un scaun cu 4 picioare, acesta doar se inclina nitzel …

Revolta băncilor este doar prima etapă

Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte.

Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea.

Am fost împotriva acestei legi din două principii:

  1. o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv;
  2. nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă;

Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte.

Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria.

Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive.

O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală.

Karma finanţelor însă se răzbună şi asupra lui Mugurel şi asupra băncilor. S-au opus atâta timp  legii falimentului încât s-au trezit cu una de o sută de ori mai nasoală.

Să nu ne amăgim însă: vom vedea cât de nasoală e legea asta abia la anu’ pe vremea asta când vom vedea bilanţurile băncilor pe 2016. Eu am un pronostic: deşi oficial nu le e bine, băncile vor ieşi tot pe plus. În schimb, deflaţia din imobiliare va lovi puternic în domeniul construcţiilor şi va muşca din PIB. Nu mă hazardez să fac predicţii ce se va întâmpla dacă România va fi penalizată extern, fie de la UE, fie de la cine ştie ce curţi de justiţie, dupa cum ameninţă Suciu.

Ar mai fi de menţionat şi incapacitatea parlamentarilor de a înţelege efectele perverse şi destabilizatoare a legii Prima Casă în piaţă care propteşte aiurea preţurile oferind avantaje mult mai imense băncilor decât li se ia acum prin această lege. Nu m-ar mira deloc dacă rolul acestei legi ar fi tocmai să detensioneze sentimentele negative ale oamenilor cu privire la bănci. Cel puţin, după atâtea dezbateri, putem clar observa ura primară şi iraţională a multor actori care privesc băncile cu repulsie şi vor să le pedepsească fără a avea o perspectivă globală şi rece cară să identifice care sunt problemele reale şi ce măsuri reale de îmbunătăţire a problemelor evidente poate lua parlamentul. Ori din start Prima Casă trebuie eliminat din o mie de motive, în primul rând pentru că este o lege împotriva oamenilor (ţine sus preţurile tocmai la imobilele ieftine, la care aspira majoritatea românilor) şi oferă avantaje nejustificate băncilor (garanţii imense din buzunarul comun). Imaginaţi-vă ce ar insemna ca statul sa suporte RCA-ul tuturor şi să elimine acest cost de la oameni. Sume mult mai mari sunt blocate şi pompate în Prima Casă.

În concluzie, tot răul spre bine: decât să creeze un cadru legal solid, o piaţă normală, eficientă, concurenţială, echitabilă, oficialii noştri ca de fiecare dată dau cu bâta în baltă aiurea şi ne oferă surprize-surprize. Oricum, viaţa e frumoasă în România, de azi mai puţin însă pentru cei care lucrează în imobiliare şi în construcţii.

~ ~ ~ ~ ~ ~

Pe aceeaşi temă:

Vine primăvara: cresc preţurile la imobiliare

Deşi pe piaţa creditelor se anunţă iarna, pe piaţa imobiliară vine primăvara şi preţurile cresc. Cresc mai bine zis, preţurile la cerere, căci preţurile reale (la vânzare) nu putem ştii cum evoluează deoarece nu exista un indice real care să măsoare şi să ne indice cum stăm.

Ca o mică paranteză: menţionam într-un articol trecut că România este o ţară bananieră şi pentru că nu are o lege a falimentului personal. Tot un indicator la nivelului subdezvoltării infrastructurii este şi lipsa unui indice al imobiliarelor. Nu doar notarii se feresc să facă aşa ceva, deşi pe ei nu i-ar afecta cu nimic. Dar nici măcar băncile şi nici atât agenţiile imobiliare nu accepta ideea unei transparenţe şi informări corecte a publicului, tocmai din cauza amatorismului.

Sunt câteva bresle în România care încă nu s-au copt dupa 25 de ani de piaţă liberă. Cei care lucrează în aceste bresle sunt în general rataţi care au eşuat în altele sau independenţi care s-au lăcomit de fierbinţeala specifică domeniului în vremurile bune şi acum au rămas blocaţi în speranţe de mai bine. Mă refer bineinţeles la agenţiile imobiliare deşi aş mai putea enumera câteva bresele: dealerii de maşini second, contrucţiile, firmele de catering etc. Puţini realizează importanţa brandului în aceste domenii şi puţini considera profesie ceea ce fac. Puţini se văd în domeniul asta până la pensie, prin urmare nu contează onoarea, nu contează crearea unui nume bun, ci contează să-ţi ia banul acum, ce se întămplă după nu mai contează.

Am făcut ditamai paranteză ca să spun că un indice imobiliar corect, ar fi firesc şi ar ajuta pe toată lumea ca să se pozitioneze corect în piaţă: şi pe cumpărători, şi pe vânzători şi când cei doi sunt mulţumiţi nici agenţiile nu vor avea de pierdut. În schimb, în România agenţiile imobiliare nu au alt scop decât să-ţi ia comisionul cât mai repede şi cred că singura cale prin care pot face asta este să preia anunţurile din surse mai puţin populare şi să le reposteze pe alte surse, câştigând şi ei o boabă din neatenţia cumpărătorilor coroborată cu lenea sau nepriceperea vânzătorilor. Olx va elimina însă în curând agenţiile care nu realizează că ajutând olx (sau ziarele) să aibă content, îşi taie singuri creaca.

Aşadar lipsa unităţii, asocierii şi a profesionalismului, face ca agenţiile imobiliare să nu poată trece la un nivel profesional care să permită nu doar realizarea unui index imobiliar sau oferirea de un serviciu real clienţilor, dar prin participarea haotică în războiul anunţurilor imobiliare, agenţiile nu pot aduce nici o valoare adaugată în plus, prin urmare, nici nu vor câştiga nimic.

Ca un mic paradox, individualismul din bresla agenţilor imobiliari se vede şi prin abordările diferite pe care acestea le au la marea problema care este olx. De exemplu, majoritatea au început să posteze anunţurile fără a specifica o adresă exactă. În loc să zică Strada Ioana Radu, de exemplu, zic: în jurul Liceului Traian Vuia. Unele, pe langă adresă, modifică şi parametrii anunţului pentru a face imposibilă identificarea acestuia cu unul privat. De exemplu, unii modifica suprafaţa terenului, sau numărul de camere. Cea mai ciudată abordare, am găsit-o însă la o agenţie care în loc de fotografii postează scheme 3d (proiecţii) ale imobilelor. În aparenţă, intenţia este una de a oferi un plus valoare: teoretic printr-o schema, omul vede clar dacă îl interesează imobilul. Însă problema cu schema este că proporţiile sunt aleatorii, mărimile nu prea bat şi schema nu face decât să ofere câteva informaţii sumare care mai mult îi încurcă pe cumpărătorii care nu pot face abstracţie de dimensiuni. În plus, prin omisiunea pozelor cu locaţia, aspectul şi vecinătatea locaţiei, agenţiile par a fi căzute de pe lună dacă încă nu au înţeles ce contează pentru un cumpărător.

casa-agentie

De altfel, nu doar agenţiile nu-şi cunosc clienţii, ci şi unii vânzători te-ai gândi că nu ştiu ce vând mai întâi, o casă sau mobila din ea, sau florile din faţa casei care acoperă enervant detalii ale imobilului aflat la vânzare.

teddy-bear

A venit însă primăvara. Şi cum spun agenţii, primăvara preţurile cresc, deci dacă eşti cumpărător, grăbeşte-te, iar dacă eşti vânzător, ţine la preţ. Şi ca să te ajute şi ei, mai bagă 20-30% la preţul cerut de cumpărător, că dacă tot nu se vinde, măcar să vadă muşterii că preţurile cresc primăvara şi să se impacienteze.

Acum să vedem oare ce se va întâmpla această primăvară, care ne aduce mult aşteptata şi dorita lege a dării în plată, care va resuscita imobiliarele – speră nespecialiştii. Deci, legea nici nu a fost încă adoptată şi doua bănci au renunţat la Prima Casă, mărind totodată avansul. Au avertizat asta înainte şi câteva au acţionat deja. Blafează! afirmă încrezători ziariştii populişti ca şi cum totul ar fi un simplu joc pentru bănci. Cartel! strigă alţii, deşi BNR e de partea băncilor în această problemă.

Deci dacă preţul pe piaţa imobiliară este dat de cerere şi ofertă şi mare parte din achiziţii se fac pe credit, iar dacă mare parte din achiziţiile pe credit se fac prin Prima Casă, oare ce se va întâmpla această primavară, mai ales dupa ce legea va trece?

 

În sfârşit, Isărescu nu mai vrea prima casă

“Daca nu era prima casa, nu ne puteam lua casa niciodata” – declara ignorant un intervievat. Stirea zilei ar fi ca banii la prima casa pe anul curent se cam termina si de asemenea ca Isarescu trage semnale de alarma cu privire la prima casa pentru ca s-ar cam fi incins intre timp tiparnitele, ruleaza atat de tare incat nici macar Isarescu nu le mai tine in frane.

Spun ca “prima casa” este in esenta si o tiparnita de bani pentru ca prin inlesnirea creditarii, banul este “subventionat” prin increderea si garantia pe care statul o ofera creditacilor. O suta de milioane de lei ar insemna cu totul altceva astazi daca nu ar fi existat prima casa, de exemplu in loc sa insemne 10% din pretul unei garsoniere amarate intr-un cartier marginal, 100 de milioane vechi ar fi insemnat astazi poate 50% din pretul unei garsoniere amarate din acelasi cartier marginal. Despre prima casa am scris cateva zeci de articole si le recomand celor care mai spun prostii de genul “fara prima casa, asa si pe dincolo” fara sa inteleaga mecanismele simple ale pietei si ale subventiilor care proptesc preturile.

Tare ma tem ca banii pentru prima casa nu doar ca vor continua dar vor si creste. Daca nu ma insel, chiar acum o luna doua, erau discutii sa fie lansata “a doua casa”. De altfel regulile programului s-au tot modificat in timp, s-au inlesnit conditiile cu privire la detineri, s-au marit sumele acoperite etc, pas cu pas s-a largit baza pentru ca clientii targetati treptat se epuizau si trebuia o noua categorie de aspiranti la “ninja” (no income no job or assets) sa fie angrenati in hora catre iad care ii va cuprinde pe actualii creditaci care isi fac expunere maxima prin intermediul acestui program si nu se gandesc ca dobanzile nu vor merge la infinit (a se citi 30 de ani) doar in jos. Dar si despre credit am mai vorbit …

Este interesanta insa ingrijorarea lui Isarescu si mie imi produce un “deja vu” cu anii 2007-2008. Dar vom trai si vom vedea. Oricum Isarescu este un ipocrit, el fiind nu doar arhitectul si promotorul acestui program de propteala a pietei imobiliare si salvare a bancilor in detrimentul sperantelor ca preturile imobiliarelor din Romania sa se apropie de salariile oamenilor, ci chiar omul care a incurajat si a garantat bancilor sa se bage in acest program, pentru ca totul va fi bine [1]. Faptul ca Isarescu trage astfel de semnale, FARA SA FACA NIMIC (la urma urmei, oare stabilitatea financiara si a sistemului bancar nu e datoria lui?) mie imi spune un singur lucru: dupa viitoarea criza, Isarescu o sa vina iar sa zica: eu am tras semnale, dar mai mult nu am putut sa fac!

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Mugur Isarescu despre Prima Casa: Garantia de stat va fi acordata imediat in caz de neplata a ratelor

Bona – stăpâna (primei) case

“Prima casa, dulce casa” scria pe o reclama ieri intr-o banca. Mi-a venit sa scriu cu pixul in continuare: “Dulce casa, viata grea, banca e stapana mea” dar recunosc ca mi-a fost frica sa nu ma vada ne-a Costel, agentul de paza plictisit care pare totusi cel mai optimist angajat al bancii, daca e sa judecam dupa față si dupa voiosenia cu care aduce filele de la imprimanta catre operatorii care parca sunt prinsi cu lanturi de scaune, atat de stresati si ocupati sunt incat nici macar sa se ridice pana la multifunctionala sa puna mana pe ce au printat nu isi permit. Luxul de a face macar o ridicare si o sculare de pe scaun – cateva secunde, dar totusi un minim exercitiu fizic atat de necesar – a ajuns de mare pret in ziua de azi.

Pentru prietenii mei de pe Facebook, am sharat mai ieri un articol de pe blogul Basme Imobiliare in care autorul isi pune intrebarea – si da un raspuns – de ce sunt atatia tineri care s-au patimit sa faca un credit, si-au luat un apartament si au ajuns in final sa lucreze fie in alta localitate (s-au mutat din provincie in Bucuresti) fie au plecat in strainatate. Explicatia ar fi … The Big Wombassa – cititi articolul. Evident articolul a starnit multe patimi si multi dintre cei vizati s-au grabit sa se justifice. E firesc si viata e complexa. Sunt multi oameni care fac alegeri gresite si e greu sa accepte ca au gresit. La o alta banca mai ieri m-am intalnit cu un fost vecin din copilarie cu care nu ma mai vazusem de mult si despre care auzisem doar ocazional ce mai face. Din doua-trei vorbe cate poti schimba la o coada la plata ratei am aflat: s-a gramadit la credite tot ce a putut si deocamdata, a ajuns pana la 35 de ani sa avanseze cu casa de vis pe care a dorit sa si-o construiasca la un sat la vreo 20 km de Craiova. Parea foarte multumit desi mai degraba incerca sa simuleze satisfactia: a ajuns cu ea la rosu, a montat o centrala si si-a amenajat o camera. Se duce vara cu copiii, mai sta pe-acolo, in rest tot in oras sta, la apartament. Nu stiu daca “primul apartament” sau doar chirie, nu am intrat in detalii. Adevarul: s-a aruncat la credite in perioada de “boom imobiliar” si desi nu s-a ars prea rau (un pamant a reusit sa il vanda chiar inainte de crash) mare lucru nu a facut, adica s-a bazat ca isi face treptat casa, ca si-o construieste pe masura ce are bani dar deocamdata inca nu e locuibila si nici nu pare sa aiba planuri sa se mute. Are insa un loc unde sa se duca cu copiii vara, se justifica el. Mi-am amintit atunci de anunturile de prin ziare care suna cam asa: “gazduire gratuita pentru intretinere casa vacanta”. Nu am vrut sa ii zic, pai daca vroiai doar un loc unde sa te duci pe weekend cu copiii, puteai sa cumperi o gioarsa de casa la cate sunt acum de vanzare, nu sa te arunci sa faci casa de la zero. N-am invartit cutitul in rana, si-asa cand am ajuns la capitolul “munca” si l-am intrebat si cu ce te mai ocupi, dupa 2-3 vorbe am inteles: si-a cam pus multe in carca. E clar, omul are rate la greu de platit si se da peste cap sa munceasca din greu ca sa faca fata. Se scuza si de ce s-a riscat: m-am gandit ca daca e vreo problema, vand apartamentul meu si ma duc fie la mama, fie la socri, avem unde, nu e problema. Deci are variante, nu e problema.

Nu insa despre categoria de oameni care au luat decizii importante grele si nu au estimat corect toate aspectele doresc sa tratez. Vecinul asta nu e corporatist, nu e ITist, nu lucreaza nici la banca, are salariu bun, dar nu cred ca ar face parte din categoria de oameni cu salarii mediu sau peste mediu, cu job sigur, intr-un domeniu cat de cat sigur, care lucrand amandoi, avand salarii bune, peste medie, poate chiar de top, si-au permis sa faca credit, poate chiar nu doar prima casa, ci pentru ceva mai “high-end” si si-au permis chiar sa isi si finiseze apartamentul, sa cumpere mobila, ba chiar sa aiba si o masina-doua, bune, nu junkuri, si chiar si TV Led Full HD. Exista inca in Romania oameni pentru care rata nu e un stres prea mare, deci stau bine, isi permit chiar si o bona la copii. Asta pentru cei care nu tin copiii “in deplasare” la bunici. In blocul unde locuiesc eu, majoritatea familiilor au copii, dar pe timpul saptamanii este liniste totala. In weekend insa parca e gradinita. Si in curtea blocului si pe scari e plin de copii. Chiar si in casa nu se poate sa nu aud un copil cum se cearta cu parintii sau cum se bate cu sora-fratele. Care este fenomenul: marea majoritate din vecini sunt “corporatisti” si lucreaza mai toata ziua. Unii au bona, dar majoritatea nu au nevoie pentru ca trimit copiii la bunici. “Reuniunea” familiei are loc in weekend. Ca la chinezii navetisti care lucreaza la fabrica companiei si se intorc acasa in weekend. Evident exista diferente de “lifestyle” dar eu ma refeream la familie …

Bona are cel mai tare job in Romania: are un mediu de lucru destul de frumos, are colegi de munca / clienti / sefi destul de agreabili si are si “specificatii” destul de laxe si nu foarte greu de indeplinit. Ba chiar mai trage si o plimbare pe langa bloc, prin parculet- daca are unde, cand vremea e frumoasa.

In timp ce tinerii corporatisti care trebuie sa plateasca rata la super-apartament sunt la munca, bona se lafaie in ditamai apartamentul, se bucura de vedere (daca e cazul), admira mobila frumoasa, se uita la televizorul full HD, poate da cu aspiratorul performant pe covoarele superbe, poate sterge parchetul de lemn masiv, poate spala vasele in bucataria superba amenajata de corporatisti etc. Iar seful? O minune de copil, o pupa cand se intalnesc si cand se despart, se joaca cu ea, ii spune toate vrute si nevrute, ii pune intrebari hazli care nu o pot face sa nu rada si sa se amuze cat de acra ar fi ea ca persoana. Nu se intampla asa la job, unde viata e o jungla: sefii te privesc de sus si iti dau sarcini, colegii de pe acelasi nivel cu tine sunt competitorii tai si in cel mai fericit caz doar incearca sa te intepe si sa te puna in situatii nasoale, subordonatii cauta sa te fraiereasca si sa se eschiveze cum pot de ce au facut, in timp ce tu esti responsabil si trebuie sa dai rezultate, ca altfel … nu prima, nu promotie, nu job bun, nu sanse in cariera. Copilul insa e un sef bland – chiar daca poate mai tipa uneori daca nu ii dai pe desenele care ii plac sau il pui la culcare. Poate uneori vrea caca, ceea ce dupa mine e partea cea mai grea a jobului de bona. In general insa, nu cred ca se compara ca client/sef sau coleg cu nici un alt job.

Ca lifestyle, bonitul nu e prea complex: ai grija de copil, poate mai faci o mancare, poate mai bagi o masina de spalat, dai cu aspiratorul sau duci gunoiul si in rest … te joci cu copilul sau te uiti la el sa nu faca prostii. Evident fizic e antrenant, trebuie sa nu ai hernie, sa nu te doara fundul daca te ridici si te duci dupa el. Nici cu nervii daca nu stai bine, ai ceva probleme ca bona. Nu ca in alte locuri unde oricum ai exploda sigur si nu ai face fata, daca nici macar un copil nu il poti controla, dar e o provocare totusi. De fapt, asta e cam toata marea provocare a unei bone: sa se priceapa cat de cat la educatia si controlul unui copil, altfel spus la comunicare. Majoritatea copiilor, daca te descurci sa comunici cu ei, sunt minunati. Nu insa la job, in corporatii. Oricat ai fi de bun la comunicare, se gaseste unul care face pe prostul, care iti pune bete in roate sau care pur si simplu nu poate intelege, oricat de bun ai fi tu de comunicator. Copii de astia mai greu insa. Dar oricum, ca bona iti poti schimba jobul usor daca chiar situatia e extrema si cine stie peste ce rasfatat ai dat.

In ceea ce priveste specificatiile muncii, ca bona ai timp si de tv, si de ceva net, poate si de o carte, cand copilul doarme sau vrea desene. Te mai si plimbi cu el pe-afara daca vremea e frumoasa, ai si ceva activitate fizica care stim ca produce dopamina – excitant care poate induce stari de bine din senin dar nu dai nici in greu – doar daca esti o bona incepatoare care nu e obisnuita sa alerge dupa copii. Ca mediu, bona de cele mai multe ori sta bine. Nu oricine isi permite bona, deci in general ca loc de munca nu ai de ce sa te plangi: corporatistii au avut grija sa cumpere un apartament frumos si sa il doteze corespunzator.  Nu mai zic de cazurile unde “clientul” sta la casa si poate are si o curte sau o gradina. Nici la Google nu cred ca e mai frumos, chiar daca au cantina. Ce conteaza insa o amarata de cantina, fie si la Google! Comparativ cu dotarile unei bucatarii moderne, cantina e jaf. Bona are acces la microunde, frigider mare si de calitate, plita cu inductie, hota de volum mare, vesela nu mai zic. Dar in primul rand, nu e aglomeratie si nu stai la coada. Mananci cand vrei, ce vrei si poate chiar ai sansa sa gatesti chiar ce ai chef, mai ales daca te pricepi. “Clientul” poate fi uneori pretentios, dar nu se poate sa nu ajungeti la un consens dupa niscavai “negocieri”, mai ales daca promiti “bonus” un ou kinder.

Cel mai greu ca bona e probabil ca lucrezi la negru, dar nu e un impediment asa de mare. Iti poti plati singura o asigurare medicala si o pensie daca chiar mai ai iluzii ca o sa apuci sa primesti de la stat pensie si nu te descurci sa-ti administrezi banii cum trebuie. Ah, si mai e ceva nasol la meseria asta: la noi cererea cam este destinata exclusiv femeilor deocamdata. Si mai ales celor care nu sunt bolnave de carierism care e o mare pacoste. Din pacate femeile de varsta medie, mame, destepte (desi nu peste wombassa) si in floarea varstei nu prea se incadreaza in profilul bonei. Ce pacat …

Agenția de rating Fitch critică prima-casă a guvernului britanic

Pentru ca britanicii sunt cam in urma la capitolul tara bananiera condusa de bancherii centrali, la ei prima-casa abia a inceput. Evident cu numeroase critici atat din presa, atat de la unii analisti economici cat pana si de Mervin King – fostul guvernator al Bancii Centrale a Marii Britanii. Chiar daca motivul pentru care King a criticat programul e ca nu a apucat ca guvernul sa il implementeze pe vremea lui, este totusi interesant de cat de departe suntem de Marea Britanie unde desi se fura si la ei si datoriile private sunt transferate statului si indirect populatiei cam la fel ca la noi, macar atitudinea este alta.

Sa revenim insa la ce zice Fitch care nu excludem sa se fi inspirat cu privire la prognoza rezultatelor acestui program, tocmai din tara bananiera Romania unde bancile au fost ajutate inca din primii ani ai crizei cu mana cereasca numita “prima casa” fara de care preturile imobiliarelor s-ar fi prabusit si bancherii ar fi fost nevoiti sa devalueze activele si prin urmare sa aduca gramada bani de acasa sau sa inchida usile. Ceea ce bineinteles, nu este voie. Daca esti banca in Romania, nu ai voie sa dai faliment! Cel mult poti sa vinzi sau sa restrangi filialele si sa mai pastrezi doar o bruma cat sa nu zica lumea ca ai picat de tot. Nu asa zice manualul de banking socialist post-capitalist a la Isarescu & Vasilescu? Dar iata ce zice FitchȘ

The ratings agency said the second phase of the scheme – which will see the government guarantee mortgages on homes bought for up to £600,000 from January next year – would probably push up prices and increase taxpayer liabilities without helping to alleviate Britain’s chronic housing shortage.

The first part of the scheme has already been providing loans for buyers of new build homes since April.

“The scheme, along with the initial phase that began in April, could have an impact on sovereign gross debt and its dynamics, particularly if there is strong pent-up demand as the tighter loan-to-value ratios that have prevailed since 2008 are relaxed,” Fitch said.

“For housebuilders the main benefit from the second phase of the scheme will come from rising house prices, rather than increased volumes.” (Sursa: The Guardian)

Nu stiu care e faza cu fazele pe la ei. Banuiesc ca tine de valoarea prag, sau de colateralul pe care trebuie sa il aduca clientii sau de alte conditii nesemnificative, asa cum si la noi s-a tot schimbat de-a lungul timpului,  incat acum nici macar nu mai e explicit prima casa ci poate chiar prima casa jumate sau a doua casa … Principiul conteaza insa: statul sponsorizeaza bancile indirect pentru a mentine sus preturile imobiliarelor si a se opune tendintei de scadere a acestora.

Asadar, iata ce aduce “prima casa”, conform Fitch:

  • marire de preturi
  • cresterea datoriei contribuabililor (ca statul trebuie sa scoata banii astia de undeva, nu?)
  • nu ajuta in nici un caz problema lipsei de case pentru toata lumea (o mica paranteza: britanicii sunt la fel de avizi de a fi propitari precum romanii)
  • mareste datoria suverana si mai ales dinamica ei (adica creste prea repede, prima casa e o scurgere de fonduri aiurea, venita peste noapte si nu a fost bugetata si nu aduce in nici un caz beneficii semnificative prea curand)
  • preturile vor creste, din asta vor castiga constructorii, in nici un caz din cantitate

Multe din aceste concluzii dar si altele le gasiti explicate pe larg in seria de articole despre prima casa. Iata cateva dintre ele:

Prima casă și la britanici: un program moronic (Iunie 2013)

Prima casă 3 – prosteala continuă (Oct 2010)

Ca si programele anterioare gen prima casa, consecintele sunt mentinerea preturilor umflate care cu greu se dezumfla. Asa cum programul rabla a “stimulat” comertul cu masini si a facut preturile la masini sa ramana aproape aceleas ca cele inainte de criza, si in imobiliare este la fel, desi cantitativ, sumele puse in joc nu sunt mari, dar intr-o piata anchilozata in care mai nimic nu se intampla, impactul este semnificativ.

NB de azi (24 aug 2013): programul rabla este tot o alta aberatie din aceeasi categorie; iata unde a dus propteala pretului masinilor prin programul rabla, dupa atatia ani: Importurile de maşini second-hand au explodat în iulie. Iata cum interventia statului in economie este inutila, pentru ca regulile pietei mai devreme sau mai tarziu vor regla lucrurile. Deci, mai intai au incercat sa propteasca preturile prin rabla si sa stimuleze astfel vanzarile de masini noi in detrimentul celor vechi (asta pentru ca evident producatorii si imporatorii au un lobby mult mai puternic decat carausii de masini second; bleah, ce vorbesc eu, un fost-prim ministru era dealer auto …). Mai tarziu pentru ca saracia indeamna romanul sarman sa isi ia masini cat mai ieftine, s-au gandit sa ii dea in cap cu marirea birurilor pentru euro 3 si 4. Cum a reactionat atunci romanul care si-asa nu prea avea el bani de masini noi si bune nemtesti euro 3 si 4: au explodat vanzarile la euro 1 si 2! Rovana Plumb doarme linsitita acum dupa ce si-a batut astfel joc de romanii sarmani care dau pe jafurile nemtilor o gramada de bani in loc sa isi cumpere si ei macar masini din mileniul 3, chiar daca second?

– De ce “PRIMA CASĂ” nu îi ajută pe români (Ian 2010)

daca guvernul nu ar sustine artificial pretul caselor si ar lasa piata libera si preturile sa se regleze singure acolo unde oamenii ar putea sa le sustina, pentru oameni ar fi mult mai bine decat sa se bazeze pe garantiile si ajutorul guvernului. Este adevarat ca poate multi nu si-ar permite prea curand sa cumpere o casa, desi preturile incepusera sa cada destul de frumos, ajustarea se facea in mod firesc, bula asa cum se umflase, asa se dezumfla. Insa chiar daca acest vis nu s-ar intampla prea curand, pentru majoritatea oamenilor, a cumpara un apartament la 10.000$ cat era prin anii ’90, tine de domeniul SF. Din pacate, prin interventia guvernului, aceasta nu va fi posibil, va trebui ca criza sa taie si mai adanc in buzunarele oamenilor si mai ales ca mintile oamenilor sa fie eliberate de propaganda oficiala pentru ca preturile sa poata sa revina acolo de unde au plecat

– Dubla măsură în politica fiscală: bănci versus țărani (Februarie 2013)

Cand se vorbeste despre agricultura insa, marea grija a guvernatilor si a capetelor luminate de la BNR este cea cu terenurile nelucrate. Toti dau vina pe criza din agricultura pe segmentarea terenurilor si pe nelucrarea lor la “standarde europene”. Subzistenta deja va deveni ilegala, cei care traiesc din ce isi produc, si au si ei 2-3 gaini, 2-3 vaci, un porc si niscavai pamant sunt dusmanii dezvoltarii noastre. Ei sunt de vina pentru criza, nu bancile.

Prima casă și la britanici: un program moronic

“Un program moronic”, “o nebunie”, FMI se opune, etc. Asa a fost primita ideea prim-ministrului Osbourne de a lansa si la britanici un program similar cu “prima casa” unde – spre deosebire de la noi – statul va garanta doar 20% din totalul creditului.

Sunt atat scarbit de programul asta “prima casa” incat nici nu mai vreau sa zic nimic, decat sa traduc fragmente dintr-un articol ca sa vedeti cum reactioneaza o presa sanatoasa fata de asemenea aberatii economice si neocomuniste:

Schema prim-ministrului Osbourne de a stimula sectorul de imobiliarele prin garantarea creditelor a fost catalogata “cea mai proasta idee economica in ultimi 30 de ani” de catre un analist economic din Londra. Albert Edwars, care conduce echipa de strategie globala a Societe Generale – culmea, angajat al unei banci! (nota noastra) – a spus ca programul va umfla artificial preturile imobilialelor si va arunca si mai mult tinerele familii in servitori angajati pe viata.

Edwards – un strategist de profil inalt a spus ca schema va propta artificial preturile in piata si va amana corectia acestora la niveluri acceptabile. Cei care cumpara pentru prima data o casa au nevoie de case ieftine nu de disponibilitatea creditarii care va umfla si mai mult preturile. (Sursa)

Dar nu doar Edwards este critic, ci toata lumea, inclusiv GUVERNATORUL BANCII CENTRALE A MARII BRITANII – Mervyn King:

“Inainte de criza noi am avut o piata a creditelor imobiliare destul de sanatoasa, cu oferta si cerere aflata in competitie. La asta trebuie sa ne intoarcem.  […] Nu vrem sa avem ce au americanii, o piata a creditelor imobiliare garantate de stat. Ei incearca acum cu disperare sa scape de asta si nu stiu cum sa o faca.”

Isarescu al nostru insa nici nu spera la o asa mana cereasca pentru bancile care daca nu era programul prima casa si preturile se spargeau drastic pana acolo unde le e nivelul (la 20-30% din maximul bulei), aveam o mare problema. Nu atat afacerile generate de prima casa bancilor au fost marele castig pentru acestea, cat faptul ca preturile au fost mentinute sus artificial si prin urmare activele bancilor nu s-au dezumflat prea mult si nu au fost nevoite sa mai acopere si caderile de aici dupa ce ca si-asa aveau de acoperit gaurile din creditele neperformante. Nici nu imi pot imagina ce s-ar fi intamplat cu bancile daca nu exista prima casa. Pont insa sa fac cateva speculatii:

– cateva banci ar fi fost nevoite sa inchida usile si sa se vanda la altele banci mai serioase si mai eficiente;
– romanii ar fi fost in stare sa cumpere imobiliare la preturi sub jumatate fata de cele actuale;
– piata imobiliara si-ar fi revenit cu adevarat de vreme ce preturile ar fi scazut, lumea ar fi avut si mai multi bani sa cumpere si ar fi inceput sa recapete incredere in economie; cresterea vanzarilor de apartamente ar fi deblocat si constructiile si consumul in general (cine isi cumpara un apartament, cumpara si vopsea, si termopane si becuri, etc)
– multe afaceri mai ales mici si mijlocii ar fi beneficiat de costuri mai mici si prin urmare de eficienta mai buna (preturi mai mici la imobiliare => chirii mai mici la birouri, sedii, etc => costuri mai mici de operare + curaj mai mare pentru cei care vor sa deschida sau sa extinda o afacere).

Fara prima casa, intreaga economie ar fi fost stimulata la o dezvoltare organica asa cum un camp de legume creste spectaculos cand rupi buruienile si uzi cu apa; prin “prima casa” guvernul nu a facut decat sa arunce cu ceva azot si chiar daca la inceput a ajutat putin plantele sa creasca, mai tarziu buruienilor “au supt” tot si soarele prajeste groaznic, prin urmare si “productia” va fi pe masura.

Cata vreme statul intervine artificial in economie, in orice domeniu si nu lasa macar bruma de capitalism pe care o avem sa se dezvolte natural, vom avea parte numai de propteli ineficiente si intazieri indelungate. Multi se jelesc de mostenirea marilor combinate si intreprinderi de stat capusate si distruse de politicienii corupti si camarila de firme cu care vin ei. Marele tun insa in Romania a fost programul prima casa prin care s-a facut cel mai mare rau prin proptirea preturilor la imobiliare si blocarea unei evolutii firesti macar pe piata imobiliara. Reglajul pietei imobiliare ar fi produs unde de soc si in sistemul bancar si ar fi fost facuta putina curatenie si aici. Din pacate, neocomunistii si birocratii de la BNR sunt niste pampalai care le tremura chilotii pe ei de frica ca trebuie sa gandeasca si sa faca fata la orice schimbare si orice volatilitate. Fiind incompetenti si prosti pana la cer, putinii neuroni pe care ii au ii folosesc in construirea mijloacelor de a mentine status-quo-ul (macrostabilitate maxima desi mortala) si argumente care sa justifice actiunile lor (vezi cartoful lui Isarescu si inflatia). Cat despre politicieni, chiar daca i-ar duce capul sa inteleaga ca prima casa e o masura comunista, cata vreme nu ii afecteaza cu nimic si asa vine de la directiune evident ca au votat pentru si vor vota si mai departe si daca s-ar vota primul tractor, a doua casa, prima masina de lux, etc – orice numai sa nu li se taie lor diurnele si nici pensiile ca nu cumva sa ramana fara scaun.

Primăvara se apropie de România

Tensiunile acumulate in societate mai devreme sau mai tarziu ies la iveala, vrem-nu vrem. Sa luam exemplul Turciei: numit tigrul euro-asiatic, economia minune care creste vertiginos pe timp de criza in timp ce Europa se zbate in chinurile refacerii, Turcia s-a schimbat peste noapte din Alba ca Zapada in Muma Padurii. Nu a fost de ajuns aceasta crestere si nici schimbarile majore produse de Erdogan – multe aprobate de marea parte a populatiei si confirmate la alegeri – pentru a feri si Turcia de acest nou “feeling” care se naste in lume numit “occupy”, “primavara araba”, “indignados” etc.

Iata deci un caz paradoxal, cu totul de exceptie: o economie care duduie, o tara intr-o reforma vertiginoasa ba chiar cu multe schimbari democratice care nu pot fi contestate dar care are totusi parte de o mini-revolutie. Sau poate o revolutie mai maricica, mai degraba, desi deocamdata noi nu stim si nu putem sa spunem. Dar poate tocmai aceasta exceptie va confirma regula. Care regula ar cam fi ca popoarele au cam ajuns sa naparleasca clasa veche de politruci oligopolisti si incompetenti.

Turcia este un caz special prin aceea ca ea este insasi divizata, este o tara cusuta cu ata din vreo 3 sau 4 bucati si sta unita impreuna mai mult de frica bastonului decat din vreo alta cauza. Dar daca intram in Europa, cate hibe si cate probleme nu gasim …

Ne vom rezuma la cele economice. Criza de departe nu a trecut, si nici nu a inceput sa treaca, inca nu am ajuns la “bottom”, revenirea este precum luminita de la capatul tunelului din romania post-decembrista aflata intr-o perpetua tranzitie. Noi romanii ne-am obisnuit si ne-am adaptat la tranzitia continua catre Europa care nu se mai termina si peste noapte ne-am gasit intr-o alta tranzitie, una mai globala si mai … istorica ca sa nu deviem in caracterizari prea elaborate.

Specific acestei tranzitii este mai ales faptul ca nu ne-am dat inca seama ca aceasta criza a venit aici ca sa ramana cu noi si tot ce fac politicienii este sa ne afunde si mai mult. O explica pe indelete Oana Osman de la Capital, cu privire la un aspect: interventionismul in reglementari. Dar daca ar fi doar problema asta. Iata doar inceputul articolului care explica extrem de succint dar patrunzator pervertirea pietei libere de catre stat:

Intervenţia statului creează dependenţă în economie şi, asemeni oricărui drog, e greu de abandonat odată ce organismul s-a obişnuit cu el. Subvenţii, măsuri protecţioniste sau alte ajutoare dau la început o stare de bine, dar efectele adverse apar rapid, iar pacientul are nevoie de doze noi, tot mai tari, pentru a le atenua. Economia UE dă semne că a ajuns deja un pacient în stare de sevraj. Din păcate, singurul care ar putea să o treacă la dezintoxicare e cel mai mare furnizor de droguri economice – statul. Autorităţile europene nu pot concepe că pentru efectele adverse dezastruoase ale măsurilor intervenţioniste poate exista alt tratament decât o doză nouă, şi mai puternică, de narcotic. Finalul e mereu dramatic. La Bruxelles, nimeni nu a învăţat nimic din greşelile trecutului. (Sursa: CAPITAL)

programul-prima-casaO mica mare completare am aduce la acest articol si la acest subiect in genere. Pe langa tragi-comedia interventionismului statal mai avem parte si de o alta fatada la fel de tragi-comica: toata treaba asta se face sub un stindard plin de pozitivism. Fie ca e vorba de protectie, stimularea unui sector sau cresterea investitiilor,  toate masurile interventioniste pot fi cu greu atacate deoarece putini le inteleg si mentalul colectiv nu doar ca le accepta dar de multe ori chiar le solicita. Sa luam de exemplu programul Prima Casa care a stimulat sporirea cifre de afaceri a bancherilor, limitarea scaderii activelor (care ar fi cerut aporturi la capital mult mai substantiale), oferirea de munca la niscavai constructori si garantarea unui exit pe profit la investitorilor prinsi pe picior gresit in urma caderii pietei creditelor. Toata lumea a avut de beneficiat din programul asta, am putea spune cu usurinta, deci a fost unul bun, pozitiv. Cine insa este constient de ce s-ar fi intamplat daca acest program nu proptea artificial preturile si nu producea atatea distorsiuni in domeniul bancar si in imobiliare? Ne imagina oare ce s-ar fi intamplat daca preturile ar fi picat in ritmul in care pornisera si ar fi ajuns in sfarsit acolo unde vor ajunge oricum mai tarziu dar poate atunci va fi prea tarziu pentru a reporni economia?

De ce am facut aceasta mica paranteza? Pentru a explica un fenomen greu de definit dar prezent in toate sferele societatii, de la economie, pana la politica: cutremurul nu poate fi oprit. Daca tensiunile se cumuleaza in placile tectonice, oricat de mult ne-am incorda noi si am incerca sa departam pericolul cutremurului nu vom reusit. Tot ce putem face este sa fim pregatiti de impact, dar mai devreme sau mai tarziu, orice tensiune cumulata si neeliberata la vremea ei, va putea fi tinuta sub control doar pentru o vreme, pentru ca mai apoi se va elimina, poate cu o intensitate chiar mai mare decat daca ar fi fost lasata sa se consuma la momentul initial.

Credeti ca in Turcia, de la un amarat de parc s-au rasculat oamenii? Nu! Toate tentativele de a limita drepturile democratice si toate miscarile inspre extremism au fost taxate de oameni. Femeile turce se tem ca pe viitor vor fi nevoite sa poarte val tot timpul sau alte drepturi le vor fi afectate. De aceea, chiar daca pana acum le-a fost frica sa protesteze, acum nu le mai este. Si tot asa, putem sa mai gasim inca cateva conflicte specifice turcilor.

La noi insa ce sa mai vorbim, la cata nemultumire s-a acumulat in popor cu privire la falia intre promisiunile facute de USL-isti si rezultatele pe care le putem vedea. Si nu doar la aspectele economice ma refer dar sunt mult mai multe potentiale grenade care stau sa explodeze de la cazul Chevron sau Rosia Montana pana la modificarea Constitutiei pe sustache sau a limitei de participare pentru validarea unui referendum.

A venit primavara in Turcia deocamdata. Cea mai apropiata localitate intre noi si turci este Vama Veche, daca nu ma insel. Zilele astea, la Vama Veche au venit niste bulgari sa protesteze. Asta e doar inceputul, habar nu au guvernantii ce vanturi de primavara o sa bata in curand …

Dubla măsură în politica fiscală: bănci versus țărani

tarani-pe-camp

Cand au fost bancile cu un picior in groapa (nu ca acum nu ar mai fi) statul a sarit in ajutorul lor prin varii metode: prima casa, operatiuni repo, acord cu FMI etc. Le-am tot dezbatut pe toate pe-aici, nu ma repet. Pe scurt: pentru ca a venit criza creditelor, lumea nu mai are bani si prin urmare nu mai plateste ratele. In mod normal bancile in situatia asta trebuiau sa intre in faliment, sa pice si altele sa le ia locul. Insa inainte de a pica, bancile erau obligate sa forteze pe rai platnici sa isi vanda apartamentele, pamanturile si casele ca sa plateasca ce se mai poate. Daca era un aflux de apartamente pe piata, evident preturile ar fi scazut drastic, pana la un punct dupa care incepeau sa creasca iar. Ca sa ne facem o idee, pretul unui apartament cu 3 camere ar trebui sa se invarte la salariu mediu pe 5-6 ani de zile. Calculati si vedeti cam pe unde trebuiau sa pice preturile. In ecuatia asta, era o problema cu profiturile bancilor deoarece majoritatea deveneau instant insolvabile si BNR trebuia sa le preia si sa le administreze. Ceea ce BNR nu vrea sa faca deoarece BNR este angajata bancherilor, Isarescu nu slujeste pe muncitorul mediu din Romania care doreste sa isi cumpere un apartament din economiile proprii nu din creditele bancherilor, ci Isarescu are de grija ca bancile sa nu aiba nici un stres. Sa nu imi spuneti ca o data cu bancile au fost ajutati si cei care nu mai puteau sa plateasca, pentru ca acestia si-asa sunt fripti, si-asa trebuie sa plateasca la credite in veci, si-asa bancile nu ii iarta prea multa vreme, ci e doar treaba de timp pana executa tot si pana cei care se cred proprietari o sa ajunga sa plateasca chirie la banca cum fac niste tarani de prin sudul Olteniei care au luat credite de consum si au ipotecat terenul, deoarece casa nu putea fi ipotecata pentru creditele de consum. Acum, bancile le-au luat terenul pe care e casa si i-au facut sa plateasca chirie. Dar e doar un inceput, maine-poimaine va fi deja un trend si la noi ca la americani: bancile vor trai din chiriile platite de oameni in loc de rate.

Putini s-au atacat atunci in legatura cu Prima Casa, de exemplu. In aparenta, prostimea s-a bucurat ca statul ajuta creditarea populatiei, ca deh, e greu sa iei credit, e greu sa ai garantii etc. Oamenii nu s-au gandit ca daca nu era Prima Casa si daca BNR nu proptea bancile, preturile efectiv se prabuseau si economia se regla. Era un soc puternic de moment, dar care crea bazele unei economii solide deoarece aceasta prabusire a preturilor la imobiliare dadea un aer proaspat nou afacerilor. Acum cine poate sa cumpere o hala, cine poate sa inchirieze un spatiu comercial si cine poate sa mai inceapa vre-o afacere cand bancile si-asa nu iti dau bani, economia este inghetata si preturile au ramas mari la toate, ba chiar asistam la o inflatie accelerata pe fondul tiparirii de bani.

Cand se vorbeste despre agricultura insa, marea grija a guvernatilor si a capetelor luminate de la BNR este cea cu terenurile nelucrate. Toti dau vina pe criza din agricultura pe segmentarea terenurilor si pe nelucrarea lor la “standarde europene”. Subzistenta deja va deveni ilegala, cei care traiesc din ce isi produc, si au si ei 2-3 gaini, 2-3 vaci, un porc si niscavai pamant sunt dusmanii dezvoltarii noastre. Ei sunt de vina pentru criza, nu bancile. Ei sunt de vina ca nu vand pamanturile la marii latifundieri, la fondurile de investitii externe care vin si ia subventii “verzi” de la guvern ca sa planteze eoliene ineficiente si sa traga tunuri inimaginabile. Prin urmare, ce s-au gandit stapanii? Sa ii impozitam pana ii bagam la fund. Sa le punem impozit pe pamanturi, pe gaini, pe vite pe tot, pana o sa fie nevoiti sa vanda tot si sa plece la munca in afara. Nimeni nu se gandeste sa porneasca un program “Primul tractor”, “Prima ferma” sau “Prima afacere” prin care sa ajute cu fonduri guvernamentale dezvoltarea economiei.

Iata deci standardele duble. Acolo unde economia chiar ar fi avut de castigat, acolo unde chiar s-ar fi produs o revigorare a costurilor, firmele ar fi avut costuri mai mici, oamenii ar fi avut in continuare posibilitatea sa isi cumpere apartamente, sa le renoveze si sa le mobileze si astfel si economia era stimulata, guvernele si BNR-ul s-au opus: Nu, e pericol aici! Bancile nu pot fi stresate, bancile trebuie sprijinite, de aceea lansam Prima, a doua si a treia casa, de aceeaa relaxam cerintele bancilor, de aceea sponsorizam noi cursul valutar, ca bancile sa o duca bine chiar daca economia si populatia se zbat pe linia de plutire. Prin urmare ce sa mai facem ca sa miscam lucrurile? Pai daca tot ne preseaza “investitorii straini” si UE ne cere sa “liberalizam” totul, haide sa punem impozite si la pamanturi, animale etc. Dar nu doar la pamanturi si animale, dar saracii nu mai au voie nici masini ieftine sa isi cumpere de la europeni. Saracul roman care si-asa se zbate pe linia de plutire si munceste din greu sa isi plateasca ratele nu are voie nici masini second ieftine sa isi cumpere ci trebuie sa mearga tot la banca sa ia credit pentru masini noi ca sa contribuie la dezvoltarea economiei si la prosperitatea bancilor, ca daca nu mai pot bancile sa dea credite imobiliare, macar cu creditele auto sa mai roada si ele ceva.

Singura sansa a romanilor este acum rezilienta la schimbare: sa nu vanda nimic, sa nu ia credite, sa nu plateasca impozite, sa consume cat mai mult din propria curte (cei care au), sa se mute la tara si sa devina cat mai independentI (cei care au curajul) si eventual sa nu mai voteze politicienii care se arunca la credite pe banii nostri si care nu mai sustin programe de proptire a intereselor bancherilor, ca si-asa pe Isarescu nu il vad plecand fara o noua revolutie, BNR este stat in stat.

1 2