Problema cu ajustarea
Am mentionat undeva prin articolele anterioare etapele ajustarii la o criza. Nu am pus prea mult accent pe ele, nu cred ca conteaza prea mult. Era ceva de genul: ingrijorare, panica, acceptare, disperare. Daca nu ma insel, unul dintre filosofii nemti ofera o clasificare de asta, cu privire la adaptarea psihologiei umane la o criza. Nu prea imi place nici psihologia si nici filosofarea prea abstracta, in vremuri de panica ca cele in care traim. De aceea o sa trec direct la concret. Este clar ca o categorie de oameni sunt paranoici si reactioneaza la orice posibil risc, li se ridica antenele mult mai rapid decat la cei care sunt cam indolenti si asteapta sa bata baubaul la usa ca sa se sperie de el. Calea de mijloc este cea mai grea si evaluarea riscurilor cea mai dificila meserie. Evaluarea e o problema, preppingul si adaptarea la orice situatie sunt cu totul alte probleme. Adica sunt unii foarte buni la a observa fenomenele la adevarata lor masura, dar foarte putini sunt capabili sa treaca prin orice problema si sa gaseasca solutii la orice problema. Daca ar fi sa facem o comparatie cu mediul economic, contabilii sa zicem ar fi cei care sunt rigurosi si cer rigurozitate maxima pentru a evita orice risc, cei mai buni fiind si cei cu cunostinte legale, care pot evalua chiar si cost-beneficiile unor incalcari ale legii sau unor asumari de riscuri, pe cand de cealalta parte sunt afaceristii care ignora pe contabili sau isi asuma riscuri si fac evaziune non-stop, infintand si inchizand firme, direct sau prin intermediari, platind spagi, asumandu-si riscuri, avand avocati buni si uneori chiar facand un mizilic de puscarie, doar pentru imbunatatirea cunostintelor si testarea de noi senzatii. Desi am scris despre Coronavirus foarte mult cand inca era departe de noi, recunosc ca in afara catorva cititori (traficul a cam crescut in perioada aceasta) in jurul meu nu am convins pe nimeni, ba din contra, eram considerat nebun si obsedat. E doar o gripa, vine vara, mor doar cei bolnavi, e o facatura, e cusut cu ata albe si altele sunt replicile primite de unii oameni care ulterior, venind baubaul, alergau din farmacie in farmacie ca sa gaseasca medicamentele vitale necesare care au cam inceput sa dispara. Exista asadar o dificultate a acceptari unui adevar iminent, oricat de probabil ar fi acesta. Preferam sa ignoram sau sa minimalizam riscurile deoarece acceptarea adevarului ne-ar produce un soc psihologic. Am mai discutat intr-un articol despre externalizarea vinei ca alternativa la acceptarea realitatii simple si ajustarea pe baza realitatii si cred ca am amintit si de filmul Fractured care abordeaza chiar fiziologia acestei reactii intr-un mor artisic extrem de expresiv. Acceptarea realitatii este asadar intarziata si prin urmare pregatirea lipsa. Ceea ce pune mari probleme. Sa trecem insa de asta si sa vedem ce mai putem face odata acceptarea venind mai brutal sau mai putin brutal. Dificultatile vremurilor produc acceptarea dar atitudinea nu se poate schimba peste noapte. Atitudinea este o expresie a caracterului,
Read more