Cursul valutar este adevarata manipulare a bancilor nu ROBOR-ul

Sar PSD-istii pe BNR si pe banci ca manipuleaza ROBOR-ul si incarca ratele romanilor. ROBOR-ul nu poate fi insa manipulat din doua motive: 1) este o medie si prin urmare toti actorii ar trebui sa fie asociati intr-un cartel si sa fie coordonati, altfel cel care sta pe dinafara se poate arde nasol 2) bancile nu au un motiv real sa mareasca ROBOR-ul; profitul nu din ROBOR le vine, ba chiar le-ar conveni un ROBOR mai mic

Incompetenta si slaba educatie financiara a bolsevicilor se dau pe fata cu fiecare zi care trece si fiori reci imi trec amintindu-mi memoriile luptatorilor anti-comunisti care s-au confruntat cu acelasi drac in perioada de instalare a comunistilor. Nenumarate exemple pot fi date de situatii absurde in care incompetenta celor de sus si lasitatea celor de sub ei s-au combinat si au rezultat anomalii si deraieri de la orice logica. De exemplu fabrica de ars gunoaie. Ceausescu a vizitat undeva in strainatate si a vazut ca “imperialistii” ard gunoaiele si produc energie. Prin urmare a dat ordine sa facem si noi o fabrica de asta. Zis si facut. Problema era ca trebuia facuta inaugurarea, trebuia sa vina tovarasul si gunoiul romanilor nu prea ardea deoarece romanii nu aveau plastic sau hartie de aruncat din cauza saraciei, ci mare parte erau resturi biologice care nu dadeau eficienta energetica prea mare. Prin urmare inginerii “experti”, pentru ca le era frica sa il confrunte pe tovarasul deoarece erau niste pupincuristi ordinari fricosi si fara coloana vertebrala, au gasit solutia: sa aduca pe furis niste rumegus si alte materiale solide care sa faca fabrica sa functioneze pe timpul vizitei tovarasului.

Asa se face si cu ROBOR-ul ca nimeni nu i-a spus lui Teodorovici ca daca chiar vrea sa loveasca unde le doar pe banci ca sa le arate cine e taticul, ar trebui sa dea o lege prin care sa limiteze procentul de 1% in plus pe care bancile il pot adauga la cursul balutar al BNR-ului la cursul de schimb si din care bancile fac profituri imense, direct proportional cu numarul clientilor care sunt nevoiti sa foloseasca cursul bancii pentru a schimba valuta din afara. Intrarile de valuta, atat ale persoanelor (capsunari) cat si ale companiilor, cu greu parasesc ghiseul bancii ca sa ajunga la casele de schimb unde cursul este mai bun. Fiind captivi bancilor, exportatorii si capsunarii (aici mai putin, deoarece au variante) platesc 1-2% peste cursul BNR si/sau al caselor de schimb valutar, profitul ramanand la banci. Idem pentru importatori care sunt nevoiti sa cumpere la cursuri jalnice.

Exista competitie, ar putea spune bancherii. Cui nu-i convine, sa se duca sa scoata banii si sa schimbe la casele de schimb. Mai greu din pacate! Exista comisioane de retragere, sume limita etc. Comisioanele pentru transferuri si retragere sunt adevaratele surse de profit pentru banci, prin care tin captivi importatorii si exportatorii pe care ii jecmanesc la un curs jalnic, vanzandu-le scump si cumparandu-le ieftin valuta cu greu dobandita.

Din cunostintele mele, companiile au o singura varianta (pe langa negocierea cursului – o falsa optiune): Aforti Exchange – o casa de schimb valutara cu capital polonez care ofera un curs mai bun ca al bancilor pentru companii. Din pacate comisioanele de transfer si timpul prea mare al tranzactiilor (cand o sa intre oare si Romania in lumea moderna in care tranzactiile interbancare au loc instant?) fac greoaie si rareori fezabila optiuna. Ca sa nu mai zicem ca lipsa de concurenta, nu stimuleaza nici pe Aforti ca sa ofere un curs prea bun, mai apropiat de piata decat al bancilor.

As dori insa sa revin la subiectul manipularii si sa speculez putin. In ce context ar putea bancile manipula ROBOR-ul? Sa trecem de absurditatea utilitatii unui ROBOR mai mare (dupa parerea mea un ROBOR mai mic ar atrage mai multi clienti pentru banci si acestea ar castica mai multi bani) si sa presupunem ca bancile si-ar dori si ar incerca sa manipuleze ROBORul. Principala conditie, ar fi ca toate bancile participante sa se inteleaga. Fara reguli clare si fara o intelegere clara pentru toti actorii, exista riscul ca manipularile sa arda crunt pe cei care nu joaca dupa reguli sau incalcarea regulilor de unii participanti sa afecteze major pe alti jucatori. Am avea deci clar un cartel, o intelegere ilegala, similara manipularii LIBOR-ului la britanici (unde bancile de fapt il manipulau in jos pentru a nu afecta atractivitatea creditarii – exact ce am spus mai sus).

Cat ar fi castigurile bancilor si care bancher s-ar risca sa participe la un cartel ilegal care poate sa il coste cariera in domeniu, si ce sens are ca intr-o perioada in care creditarea duduie si economia creste, bancherii sa se riste ei aiurea ca sa mareasca ROBOR-ul? Nu este nicio logica.

Bolsevicii se folosesc de aceasta gogoasa ca sa aprinda mania proletara a prostilor cu pareri bune de sine care cred ca inteleg cum merge treaba cu finantele si care sufera de sindromul conspirationismului international impotriva plaiurilor mioritice fecunde din care toti sug seva si ii cotropesc pe romani. Subiectul este evident unul bine ales, raspunde unei nevoi, publicul tinta afectat de cresterea infima a dobanzilor fiind evident prostii care nu si-au facut calculele bine si s-au expus maximal incat sa simta o crestere de 2-3% la dobanda. Nu bugetarii carora tocmai le-au crescut cu 10-20-50% salariile sunt afectati de problema ratelor deoarece expunerea acestora tocmai s-a micsorat drastic si majoritatea oricum aveau credite imobiliare (job-ul la stat e sigur si bancile stiu asta). Chiar daca au atacat si ei vreun led cu diagonala mai mare sau s-au aruncat la un BMW second nou, bugetarii nu sunt afectati de 1-2% cresterea ROBOR-ului. Tot sarmanii care muncesc in privat pe salarii minime si care poate s-au bagat la Prima Casa tentati fiind de ratele mici de acum 1-2 ani sunt acum cel mai puternic loviti si pe acestia incearca PSD-ul sa ii vaneze, starnind in ei mania proletcultista impotriva bancilor si companiilor contropitoare si aprinzand speranta ca partidul are grija si de ei, in timp ce patronii sunt rai si nerecunoscatori, iata ca partidul se ia la tranta cu bancile lacome si da jos cu ratele.

Evident, tovarasii si-au gasit nasul de data aceasta: nimeni dintre politicieni nu s-a pus cu bancile si a supravietuit. Recentele scatoalce primite la tentativele de vanzare de obligatiuni sunt mici coincidente (probabil alti factori sunt un joc). Adevarata “razbunare” (mai degraba ajustare) a bancherilor lacomi va fi in ridicarea unanima a costurilor (la noile credite) si poate chiar si a comisioanelor. Tovarasii nu au verificat oare niciodata lista de preturi a unei banci sa vada caietul acela gros cu cateva zeci de pagini? Sunt zeci si sute de comisioane si bancile stiu unde sa ajusteze incat sa isi mentina profiturile si sa nu fie afectate prea mult. De asemenea, pe langa ajustarea comisioanelor si cresterea generala a preturilor serviciilor financiare, bancile pot oricand sa apeleze la metode clasice de sifonare a profiturilor pe care poate pana acum nu s-au aruncat pentru ca doreau sa aiba niste bilanturi frumoase pe care sa le foloseasca fie pentru noi refinantari, fie pentru vanzari sau fi pentru sfortarea de a atinge noi ratinguri mai favorabile care le-ar oferi accesul la costuri mai mici cu emisiunile de obligatiuni.

Una peste alta, dupa cum am spus, partea nasoala e ca nebunii cu greu se vor opri aici ci vor arunca asaltul si asupra Bancii Nationale. Ce sens are altceva decat iesirea la rampa a bolsevicului psd-ist de la BNR Florin Georgescu care emite el ca bancheri opinii cu privire la impozitarea progresiva. Georgescu si cu Voinea tot trimis de partid la BNR ca sa sape si sa loveasca pe la spate pe Isarescu sunt viitorii actori ai acestui razboi. Dragnea nu are nevoie sa faca ca Erdogan, sa-si puna pe ginerele ministru de finante si sa preia controlul direct al bancii nationale. Trebuie doar sa il sprijine pe Georgescu sa ia locul lui Isarescu. Marea dilema e daca Georgescu e agreat de fortele “de deasupra” si din pacate asta o vom vedea in functie de cum se comporta leul. Sa speram ca semnalele primite pana acum sunt doar zgomot si nu fac parte din “comunicarea” intre tovarasii cu sorturi de la Basel si tovarasii cu (sau fara sorturi) din PSD.

De ce creșterea ROBOR-ului nu este deloc o revenire la normal

Culmea ignorantei: Isarescu doreste sa ne convinga ca nu trebuie sa ne revoltam de cresterea ROBOR-ului ci sa ne multumim ca pana acum am platit mai putin, ca rata a fost mai mica.

Deci recordul la care vă referiți e un ROBOR mic. Și chiar dacă mă considerați cinic, se poate spune și așa: nu că o să dau cu 100 de lei în plus, ci că rata precedentă a fost cu 100 de lei mai mică decât un anumit normal”. (Sursa: Digi24)

Ignoranta lui Isarescu cu privire la psihologia finantelor dar si la termodinamica sistemelor este extrem de iritanta din nenumarate motive. In primul rand este una aroganta si gratuita venita de pe o pozitie de autoritate. Isarescu nu a fost amenintat cu pistolul ca sa faca declaratia si putea sa se abtina. Pe de alta parte, flitul tras platitorilor de rate care sunt acum speriati ca soriceii gandindu-se la 2008, este unul nesimtit deoarece Isarescu nu poate in niciun caz sa garanteze ca ROBOR-ul va ramane la 3% si ca nu cumva trendul de crestere o sa se mentina.

Sunt nenumarate laturi din care putem privi declaratia asta si o putem taxa, ea fiind in primul rand una lipsita total de profesionism: un guvernator de banca nu se apuca sa prezinte ROBOR-ul ca pe niste cartofi la piata si sa explice clientului ca daca acum e pretul mai mare, sa se bucure ca ieri a fost mai ieftin si sa nu gandeasca ca da mai mult cu 2 lei pe kilogram azi ci ca a dat ieri mai putin cu 2 lei. Ce va spune negustorul maine cand va creste din nou pretul si clientul va plati cu 3 lei mai mult? Aceeasi gargara?

Evident ca ROBOR-ul este nefiresc de scazut si evident ca traim vremuri funny din punct de vedere al finantelor, in sensul ca traim intr-un mega-experiment cu consecinte fatale de care toate lumea e sigura cu privire la riscuri publicul necunoscator este invitat sa se linisteasca si sa se incadreze intr-un consens fals al meta-realitatilor: acela ca statele, bancile centrale, marile banci, organizatiile internationale financiare stiu ele ce fac si noi suntem mici si prosti si nu trebuie sa ne ingrijoram.

Nu il acuz pe Isarescu ca nu promoveaza un discurs mai clar si mai simplu conform unei realitati care nu poate fi negata: ROBOR-ul fluctueaza si cursul fluctueaza si banca nationala isi asuma o politica care nu poate fi explicata, prin urmare ciocu mic la declaratii si mai bine mai scurtati propaganda ca oricum lumea nu poate fi calmata cu panadoale de proasta calitate produse din praf de creta si fara nicio substanta utila in ele.

Il acuz pe Isarescu (pe langa faptul ca BNR nu are o viziune capitalista si progresista integra si coerenta) ca intra in declaratii politicianiste ieftine de fiecare data cand se simte aratat cu degetul si i se cer explicatii cu privire la curs sau la dobanzi. Din pacate, ziaristii nu au IQ-ul necesar ca sa il intrebe de operatiunile de REPO din anii 2009-2010 si cei care au urmat prin care BNR a finantat efectiv pe banii nostri bancile, oferindu-le (din motive de …. “stabilitate”) credite ieftine si nelasandu-le pe niciuna sa aiba vreun stres prea mare ca nu cumva sa se destabilizeze sistemul. Altfel spus, BNR a pus umarul la construirea unui sistem bancar putred, fals, corupt (in sensul ca unii au acces mai usor ca altii la creditare), ineficient si care constituie un risc imens pentru o viitoare criza ca sa nu mai zicem de faptul ca franeaza trecerea Romaniei la o economie de piata reala. Cata vreme banul nu are un pret corect ci pretul banului este dictat de tovarasii de la BNR care din cand in cand mai fac sedinte cu guvernele si le mai explica cum pot sa acceseze creditare ieftina, Romania nu va putea sa devina o tara capitalista nici macar daca prin absurd presupunand, am scapa de ciuma rosie si am avea un guvern capitalist pur-sange si decis sa inceapa reformele structurale pentru trecerea la capitalism. Dupa ce ca oricum avem o locomotiva defecte, trenul nostru mai este si franat de banca nationala care intra in jocul politicianist, plimba cursul si dobanzile dupa cum le trece prin cap tovarasilor de la BNR, ascund praful sub pres, trateaza pe cei mai mizeri camatari cu gulere albe cu cea mai mare delicatete si tandrete si – suspiciune personala – spera ca pompand in gogoasa Transilvania liposuctia de pe celelalte cadavre umblatoare ce sunt bancile romanesti actuale, va reusi sa mai diminueze din riscurile de colaps bancar la urmatoarea furtuna care sta sa inceapa.

Cu privire la ROBOR as dori sa subliniez care este de fapt adevarata problema. Problema cea mai mare nu e ca cei care au credite mai vechi si au inceput sau trecut printr-un ROBOR mai mare platesc acum cu 100 mai mult (sau cum zice Mugurel, plateau inainte cu 100 lei mai putin). Problema e cei care au laut credite in perioada extrem de anormala (dar cu toate acestea permisa de BNR) in care dobanda la leu era aproape de zero si in ciuda acestei anomalii (relativ constrangatoare sa zicem), conditiile de creditare nu erau ajustate deloc in sensul de a constrange creditarea in vreun fel, maximul de masuri pe care l-a luat BNR fiind sa faca un gest cvasi-irelevant pe ici pe colo, pe langa clasicele declaratii de “tras semnale”. Aceia care au luat credite maxime cu acoperire minima in perioada de ROBOR minimal, mai ales cei care au luat acele credite imobiliare cu dobanda variabila o sa fie adevarata problema. Din ce stiu eu, Prima casa se putea lua intr-o perioada cu avans de 10%, cu garantii minime, conditii laxe si cu dobanzi infime. De aceea cred ca adevaratii reporteri care au 2-3 neuroni, vor fi mai degraba cu ochii pe rata creditelor neperformante decat pe ROBOR …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NB

Din punct de vedere psihologic este de la sine inteles ca trecerea de la bine la rau produce o stare de disconfort si nemultumire care nu poate fi explicata prin trecutul glorios. Adica nu poti spune unui bolnav: bucura-te ca inainte ai fost sanatos. Cam asta face Isarescu: incearca sa convinga pe cei care au acum o sula infipta undeva ca inainte stateau linistiti pe banca si ca acesta e normalul, sau apropiat de normal.

In plus, daca doar ROBOR-ul era problema, poate Isarescu isi putea permite aceasta declaratie riscanta (in sensul de a supara oamenii) pentru a transmite un mesaj de cvasi-educatie financiara si pentru a le calma temerile ca cresterea se va opri aici si nu va fi nevoie ca oamenii sa plateasca cu 1000 mai mult la rate nu doar cu 100. Pe langa ROBOR avem insa cursul si inflatia, ca sa nu mai zicem de faptul ca adevarata temere a oamenilor este ca cresterea ROBOR-ului nu se va opri aici. Nu cei 100 in plus sunt problema, desi sunt oameni pentru care si asta e o problema – dar sa zicem ca acelora asa le trebuie daca o crestere cu 2-3% a dobanzii ii afecteaza si nu si-au facut calculele cum trebuie. Problema e daca luna urmatoare vor fi 200 in plus si tot asa mai departe.

Din declaratia lui Isarescu mai putem intelege ca el considera ca deja ROBOR-ul se afla la un anume normal: “rata precedentă a fost cu 100 de lei mai mică decât un anumit normal”. Constient sau inconstient Isarescu se hazardeaza aici: de unde stie el care e acel normal pentru ROBOR cand vremurile sunt cum sunt? Poate el garanta asta? Vrea sa o faca. Poate i-a scapat si poate s-a referit la un normal “temporar”, ca daca ne uitam pe istoricul relativ recent, prin 2011, ROBOR se invartea in jur de 6%, mai mult decat dublul “normalului actual”. Deci care e normalul, ca asa cum 2.7% poate fi numit normal fata de 0.75 din 2016, tot asa poate si 6% la vara il va numi “anumit normal” comparativ cu ROBOR-ul actual de ~2.7%.

BNR se pregătește de război cu panadoale

Panadolul anti-criză – Vasilescu BNR – veșnicul tinerel (prin voioșia cu care țopăie pe la televizoare și scrie prin ziare ocazionale “rețetuțe liniștitoare”), și întârziatul pensionar (tatae are peste 80 de ani deși nu i-ai da) ne asigură: “BNR şi-a păstrat armele şi gloanţele ca să intervină dacă vin vremuri grele“. Nu știm unde a declarat “consultantul” acestea, dar tare ne-am amuzat când răsfoind să vedem ce mai scrie presa despre noul record al ROBOR-ului am dat despre articolul cu pricina.

Și mai amuzantă este următoarea remarcă venită de la Panadol citată în antetul articolului BURSA: “Sunt mulţi cititori în stele, chiar şi în sistemul bancar”. Câtă concentrație de auto-ironie într-o simplă frază! Denotă un puternic simț al umorului și totodată o lipsă cruntă de imaginație în războiul verbal cu vizații “cititori”. Poate doar tovărașul ministru Pop fost prof de mate mai poate să-l întreacă pe Panadol la acest tip de bombe când face greșeli de aritmetică elementară.

Cu privire la armele și gloanțele BNR-ului, cred că după blegitul de 0,01% despre care am mai amintit, BNR ar trebui să interzică paralelele cu terminologia războiului și poate să se limiteze la termen sportivi, de exemplu, că tot are acum probleme Isărescu cu terenurile de tenis.

Una peste alta, ROBOR a luat-o din nou razna, mai ales la perioade mai mari (6-9-12 luni) la care noi recorduri au fost atinse. Din nou reiterez: situația e departe de a fi îngrijorătoare, creșterea va fi moderată și sunt excluse spike-uri deoarece România este încă tentantă din cauza raportului datorie/PIB, încă mic comparativ cu alții, cu toate destrăbălările PSD-ului. Mai ales dacă nu se întâmplă șocuri până la finele anului care să afecteze bunele rezultate ale bursei (bune măcar din creșteri căci din lichidități …), o creștere a dobânzilor interbancare, dacă se va reflecta și în depozite, va atrage bani din afară care vor stabiliza atât dobânzile cât și cursul. Doar DACĂ. Căci miroase deja a un nou guvern la nici câteva luni de la numirea actualului. Nu am eu informații din interior, dar la cum tremură mustața lui Dragnea când vorbește de Tăriceanu, e clar că ceva e putred în alianță și se pot întâmpla lucruri spectaculoase până la anu’.

Adevărata provocare a BNR-ului va fi să regleze șuruburile astfel încât creșterea pe interbancar să se propagheze spre depozitele clienților. Altfel, toți economisitorii se vor grămădi pe valută mai ales în expectativa creșterii dolarului și mai ales în expectativa pregătirilor de iarnă, care într-un an de creșteri record de salarii și de deficite cu siguranță va duce la noi recorduri de importuri din consum. Să nu uităm că românului îi place să cumpere tot felul de prostii de care nu are nevoie și atunci când nu are bani, darămite când are salariile și pensiile mărite și băncile dau din nou credite cu nemiluita. La care se mai adaugă exitul Fondului Proprietatea și probabila vânzarea a băncilor grecești către Banca Transilvania sau alte bănci locale (căci străini nu se prea grămădesc) – un alt exit la nivel național.

Revenind puțin la armele BNR-ului menționate de Vasilescu, gluma se îngroașă dacă BNRiștii chiar consideră “arme” faptul că nu au mers mai jos cu dobânda (zero de exemplu, cât are BCE-ul). Prostii de astea să spună tatae ucenicilor săi de la BNR nu publicului unui ziar financiar care înțeleg că BNR nu a mers mai jos cu dobânda pentru că ar fi distrus pentru totdeauna leul. Care să fie fraierul să economisească în leu dacă dobânda la leu și la euro este aceeași? Nu mai zic de dolar, care tot timpul a avut o dobândă mai bună decât euro, deoarece FED-ul nu a atins încă zero. Uimitor să vii cu astfel de argumente, când toate țările cu monedă proprie din zona noastră, Europa Centrala și de Est au dobânzi similare, care se învârt în jurul de 1,5% și asta nu pentru ca banca națională “și-ar fi păstrat armele și gloanțele” ci pentru că există o corelație strânsă între dobândă și risc. O dobândă de zero pe leu ar fi însemnat o devalorizare mult mai mare a leului și ar fi produs probabil o inflație galopantă, ca să nu mai zicem de efectele asupra creditării care vedem că este supraîncinsă chiar cu “munițiile” astea de rezervă.

ROBOR-ul pentru to(n)ți

ROBOR-ul reprezinta costul cu care bancile se imprumuta intre ele lei. Dobanda interbancara este consecinta mai multor factori, atat fiscali si financiari (politica BNR, sistemul financiar, intrarea sau iesirea de bani) cat si economici (inflatie, consum, dezvoltare).

Cam atat trebuie sa stie tontii, ca e ceva complicat care nu poate fi reglat de Isarescu. Ce poate face Isarescu este sa tipareasca mai multi sau mai putini bani desi teoria ca tiparirea de bani produce inflatie  (si/sau cresterea dobanzilor) a cam fost infirmata in ultimul timp, lucrurile fiind mult mai complicate.

Faptul ca prim-ministrul pune cresterea ROBOR-ului pe vacanta lui Isarescu denota lacunele cu privire la functionarea sistemului bancar ale lui Tudose. Si mai mult, denota prostie in stare bruta, caci daca nu e la indemana oricarui tovaras sa cunoasca tainele ROBOR-ului, un prim-ministru serios care are la indemana experti si specialisti, s-ar fi documentat inainte sa manane ca la birt aiurea cu privire la ROBOR si sa ceara lui Isarescu sa-l faca mai mic. Pai daca lucrurile ar fi atat de simple, Isarescu l-ar fi marit de mult timp, ca nu de aia se alarma el ca cam se incinge creditarea si se apropie iar 2008-ul de noi. Isaresca nu doar ca nu poate regla ROBOR-ul dar nu poate nici macar regla inflatia. Sa nu uitam ca BNR-istii incearca sa mareasca inflatia de ani buni, fiind setati pe teoria clasica-idioata (sa-i spunem pe scurt asa) conform careia inflatia moderata ajuta dezvoltarea prin usurarea poverii dobanzii. I-am mai criticat pe tema asta, prin urmare nu ma voi repeta acum. Sunt totusi curios daca cand atingem 2%, BNR-istii o sa fie fericiti si o sa tzopaie de bucurie ca si-au atins target-ul, pentru ca eu pun pariu ca 2% nu o sa fie un target ci o sa fie o statie de oprire inspre un 4-5% care poate va fi o statie in care vom sta putin mai mult pana vom merge spre marea hiperinflatie asteptata in toata lumea bazata pe dolar.

Poate mai degraba decat de ROBOR, prim-ministrul ar trebui sa-si puna problema si de ce avem inflatie. Nu zic ca e rau sau ca e bine, cert este ca si PSD-ul a avut niscavai contributie la asta prin marirea pensiilor si a salariilor bugetarilor. Experimentul facut de PSD nu s-a terminat inca si desi masurile sunt de criticat si evident ca nu sunt corecte prin nicio justificare economica, oricat de socialista ar fi ea in esenta, desi intentiile sunt cu totul altele decat cresterea economica, dupa cum am explicat inca din Ianuarie in articolul Norocul Prostului, dezastrul din UE si problemele din sistemul financiar, fac ca revenirea dobanzilor la cote reale, reglate de piata sa fie intarziata, prin urmare, tiparirea de bani si creditarea facila se pot inca face la noi fara niciun risc previzibil, deoarece altii o fac oricum inca din 2008 la cote cu totul inimaginabile.

De aceea, prin prisma iresponsabilitatii si dezinteresului fata de piata libera si dezvoltare durabila, Romania nu este deloc caz unic, fiind doar un mic copil pe langa ce se intampla la nivelul UE sau in SUA.

In concluzie, indiferent de macaniturile lui Tudose si de maraitul BNR-istilor, economia va creste (la fel de nesanatos) in continuare si inflatia nu va fi decat inca putin gaz pe foc, dobanzile fiind in continuare strict legate de ce se intampla mai ales la nivel european unde BCE deocamdata e legata la maini, Draghi negasind inca nici un trick magic prin care sa indrazneasca sa mute in sus dobanda, macar cu o iota cum fac americanii, care e posibil ca dupa schimbarea garzii la Fed sa dea inapoi, daca Trump o sa reusasca sa-si puna oamenii in locurile vacante in curand, inclusiv in locul Yelenei. Cat despre ROBOR, daca mai creste putin, o sa atraga fluxuri masive din afara care o sa tempereze riscurile de cresteri bruste. Prin urmare, everybody, chill out!