Tatuajele vazute ale elevilor vs coruptia din umbra a clasei politice

Dupa cum mentionam in MR. BEAN ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC,

Pe cat de drag imi este Mr. Bean, pe si mai mult sunt stresat de fiecare data cand il revad. Urmarindu-l pe Mr. Bean, exista in permanenta asteptarea ca ceva nasol urmeaza sa se intample, fie ca o sa sparga ceva, fie ca o sa-si piarda chilotii in bazin, fie ca o sa explodeze camera etc. O catastrofa este mereu in asteptare la Mr. Bean si aici se termina asemanarea cu invatamantul romanesc.

La o zi dupa acest articol, aflu ca, exact ca in Mr. Bean, o noua pozna a politicienilor are loc cu privire la invatamantul romanesc. Va jur ca nu aveam habar de legea asta cand am scris articolul. Dar nu e greu sa prevezi lucruri nasoale in Romania, pentru ca mai devreme sau mai tarziu acestea se vor intampla. Iata pozna despre care e vorba:

Parlamentarii vor să le impună reguli elevilor nonconformişti. Mai exact, să le interzică să vină la şcoală cu tatuaje şi piercinguri, care ar reprezenta o problemă de moralitate. (sursa)

Subiectul in sine este amuzant pentru cei care nu suntem atinsi si problematic pentru cateva zeci de mii de tineri care au tatuaje, mai ales pentru cei cu note bune si care tintesc o cariera de succes in armata sau in acele locuri unde nota la purtare conteaza, pentru ca din ce am inteles, masura punitiva pentru cei care nu se vor conforma va fi scaderea notei la purtare.

Aceasta lege, daca va trece, dupa parerea mea trage nenumarate semnale de alarma. O sa incerc sa fiu sumar, desi e greu sa vorbesti pe scurt despre coacerea si incropirea unui stat totalitar pe linia Brave New World in care avantul antihristic nu are loc doar la nivel legislativ si statal, ci mai ales la nivelul mentalitatilor si al tehnicilor de inginerie sociala prin care este extipata reactia sanatoasa a organismuli societatii civile.

In primul rand, nu doresc sa intru prea mult in aspectele psihologice si pedagogice, unde este evident aberant sa consideram ca daca interzici unui tanar sa isi faca tatuaj, il faci mai moral, sau la nivelul colectivitatii, creste moralitatea sau disciplina.

In al doilea rand, daca se intampla legea asta in anii 90, elevii intrau in greva sau faceau mitinguri. Dar nu doar elevii, probabil si studentii sareau in ajutorul lor. Reactiile oamenilor in proximitatea revolutiei din 89 erau uneori admirabile si sanatoase. Tinerii ar fi strigat in cor atunci: “Jos comunismul!” Ne-am saturat de uniforme, ne-am saturat de tovarasi care sa ne spele creierele. E democratie, suntem liberi, de asta au murit martirii din 89, ca sa ne bagati voi pumnul in gat?

Tineretul amorf din ziua de azi, insa se pierde in droguri si o dolce-vita perpetua si nu reactioneaza in nici un fel, desi macar un telefon sau cateva emailuri la cabinetul senatorului care a propus legea – care este PNL-ist, puteau sa trimta. Si aici ma refer in primul rand la acel tineret care mai continua liceul, pentru ca in primul rand aceasta lege priveste liceenii, ma indoiesc ca exista prea multi tatuati in randul picilor de la scoala primara sau de la gimnaziu. Evident cei care nu sunt afectati de lege, adica cei care pleaca in afara sau nu mai fac liceul si intra direct in piata muncii sunt indiferenti si daca nu ii afecteaza pe ei, principiile ii lasa reci.

In al treilea rand, legea in sine intra in categoria “noi stim mai bine” sau “statul iti este tata si mama!”. Americanii au o formula mai expresiva cand se confrunta cu astfel de tentative “nanny state” – “statul dădacă”. Parlamentarii stiu mai bine daca tatuajele sunt sau nu morale si vor sa curete societatea de aceasta imoralitate. Nu conteaza coruptia, nu conteaza daca directorii sunt numiti politic, nu conteaza daca primariile trag tunuri la contractele de reparatii sau constructii de scoli si sali de sport, conteaza ca elevii se tatueaza si trebuie sa ii pedepsim.

Am mai mentionat in articolul anterior si repet si acum: in fiecare toamna, cum incepe scoala, aflam de tot felul de schimbari si proiecte legate de educatie, care sunt fie luate in pripa, fie altereaza din scurt reguli si chestiuni anterioare cum ar fi programa de bacalaureat, organizarea dascalilor, etc. Anul trecut, s-a dat de exemplu legea cu introducerii cererii pentru ora de religie – in timpul anului, pentru ca era urgenta! Tot anul trecut, elevii si profesorii nu stiau pe ce manuale sa invete. S-au lungit niste licitatii (tentative de tunuri) pentru manuale electronice la care in cele din urma s-a renuntat. Nu sunt in domeniu si nu stiu eu sa enumar toate lipsurile de organizare si de bun simt in privinta temporizarii schimbarilor, dar invatamantul, fiind unul dintre domeniile unde partidul isi poate suge multe foloase, este adesea campul de tatonare, un dute-vino continuu de legi, reguli, proiecte, strategii care mai de care mai inovatoare si irealiste, toate avand in singur scop: fluidizarea canalelor de stoarcere de bani si de propasire a claselor inferioare din partid.

Toate partidele aflate la putere au folosit inca imediat dupa revolutie scoala ca un mediu ideal de propaganda si ţinere sub frau a soldatilor din partid, prin oferirea de diverse foloase. Nu ma refer doar la distributia inspectorilor, a directorilor si a intregului aparat birocratic ministerial care produce si hartii si formulare si ofera sansa partidului sa rasplateasca membrii activi cu un loc de munca mai bine platit, cu o functie mai interesanta unde daca nu curge, pica etc. Imaginati-va insa ce inseamna sa fii o editura care castiga licitatia pentru tiparirea unui manual anume si care are exclusivitate la zeci de mii de clienti care trebuie sa cumpere musai doar acel manual si nu altul. Sume imense sunt invartite prin puterea pixului, prin sinergia intre firmele de partid si alesii responsabili care vor binele tineretului si sunt preocupati de moralitate pana la a dicta daca un tatuaj este sau nu corespunzator. Le-au dictat politicienii elevilor de ani de zile ce manuale sa cumpere si de la ce edituri si acum a venit vremea sa le dicteze si daca au voie sa se tatueze sau sa poarte cercei.

M-am gandit recent, oare ce ar trebui pentru a face curatenie in Romania? Pentru ca prin alegeri este clar ca nu se mai poate. Toata politica este un mare balur cu sapte capete: ii tai unul  si apare altul. De fapt, capetele oricum naparlesc – prin traseismul politic, cadrele se transfera intre partide fara remuscari si chiar daca lumea are o perceptie negativa fata de un partid – PDL sa zicem – nici nu are habar ca punand stampila pe PSD a votat fosti PDL-isti care poate au fost in randul celor care au pus stampila pe taierile din 2010. Deci ce alternativa ar fi la alegeri? Un nou partid altfel este o utopie cred: un astfel de partid nu va fi lasat niciodata sa scoata capul: se vor pune piedici, liderii vor fi ostracizati, arestati, ignorati etc. Disolutia in UE si integrarea cat mai stransa, in speranta ca UE are macar unele limite ale bunului simt? (Cu siguranta, de exemplu, cel putin in privinta tatuajelor, cred ca legea oricum ar fi ilegala in dreptul comunitar) UE, nu este tocmai o alternativa si cred ca e doar chestiune de timp pana cand parlamentul UE va fi dominat de musulmani, avand in vedere trendurile. Apropos de asta, musulmanii cer interzicerea Oktroberfest-ului [1].

O noua revolutie? Cu cine, insa! Molustile nu se revolta … Nu am un raspuns, dar cred ca o schimbare reala poate avea loc doar in urma unei catastrofe totale, cand societatea se va reface de jos in sus si legile firesti ale libertatii si realizarii prin forte proprii vor fi reinvatate si asimilate mai mult de nevoie. Neavand experienta constrangerilor de nici o natura si fiind atrasi de placeri desuete, traind de pe urma altora intr-o societate in care doar cei care dau din coate, mint si calca pe cadavre reusesc, generatiile de tineri actuale sunt doar o masa de manevra pentru mafia politica si inginerii sociali.

Interzicerea tatuajelor nu este o initiativa morala. Scoaterea politicii din invatamant ar fi un minim de bun simt care ar da sperante la fermentarea unui mediu in care moralitatea sa nu fie gatuita din fasa. Oare cum va aplica aceasta lege “morala” un director pus pe pile de partid si nu pentru merite deosebite?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Ban the Intolerant and Anti-Islamic event of Oktoberfest – o petitie online, insa sunt mai multe initiative mai mult sau mai putin cu impact

Mr. Bean şi învăţământul românesc

Pe cat de drag imi este Mr. Bean, pe si mai mult sunt stresat de fiecare data cand il revad. Urmarindu-l pe Mr. Bean, exista in permanenta asteptarea ca ceva nasol urmeaza sa se intample, fie ca o sa sparga ceva, fie ca o sa-si piarda chilotii in bazin, fie ca o sa explodeze camera etc. O catastrofa este mereu in asteptare la Mr. Bean si aici se termina asemanarea cu invatamantul romanesc.

Faptul ca in fiecare an se schimba cate ceva, se face “o noua revolutie in sistemul de invatamant” este binecunoscut. Pare imposibil sa existe un an in care nimic nu se schimba si in care totul este la fel ca anul trecut – semnul unei oarecare normalitati.

Cu atatea schimbari, ne-am astepta totusi ca fiecare sa fie un pas inainte, sa aduca un plus de coerenta, de progres, de organizare etc. Din contra, nu am auzit nimic bun despre invatamantul romanesc de pe vremea de cand s-au scos uniformele obligatorii. Poate ca nu sunt eu prea la curent, dar daca gresesc, sa ma corecteze cineva: ce s-a facut bun in invatamantul romanesc in ultimii 25 de ani? Si ma refer la schimbari importante, care sa insemne ceva, nu doar la schimbari de cadre si o data cu cadrele de strategii si “abodari” diferite, altfel spus schimbarea schimbarii, corolarul inevitabil al dinamicii politichiei romanesti.

A venit in sfarsit toamna si cu toamna aflam si noutatile cu privire la invatamant. Una dintre ele, poate cea mai curioasa, la care am ramas perplex: s-a schimbat vacanta. Adica s-a mutat mai tarziu o saptamana din iarna si s-a impins inspre vara, mai pe sleau, copiii ia vacanta mai tarziu. Televiziunile au tratat subiectul punand accentul pe faptul ca multi si-au luat deja bilete de vacante pentru la anul si parintii nefericiti care au crezut ca mai economisesc un sfant daca rezerva de pe-acum pana la anu’ si care s-au nimerit in perioada in care se termina scoala, o sa piarda probabil o parte din suma de bani data deja. O non stire, probabil numarul celor loviti de aceasta problema este infim, dar chestiunea in sine ne ajuta sa punem urmatoarele 2 intrebari :

  1. oare nu se putea anunta chestia asta de asta vara, ca sa stie lumea?
  2. oare nu se putea amana chestia asta pana la anul viitor, chiar era atat de importanta?

La aceste doua intrebari as adauga una care ma priveste: sunt eu oare obsedat de organizare de ma leg de astfel de amanunte? Mai conteaza cand au anuntat, la urma urmei poate conteaza decizia in sine, ca o sa fie mai bine cu noul program, “daunele colaterale” sunt nesemnificative si astfel de hotarari in pripa, sunt inevitabile avand in vedere complexitatea actului de administrare a invatamantului romanesc?

Sa trecem insa la urmatorul subiect:

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, le-a spus inspectorilor şcolari că în examinarea stării de sănătate a elevilor la începutul anului şcolar nu trebuie să se facă exces de zel, fiind suficiente adeverinţă medicală şi certificat epidemiologic, atenţionând să nu fie trimişi copiii la analize inutil. (sursa)

Clarificarea de mai sus vine iarasi in urma unui subiect de presa, pentru ca altfel lucrurile sunt lasate sa balteasca si sunt sigur ca sunt nenumarate probleme mult mai grave care nici nu sunt tratate de presa si prin urmare nu se fac clarificari si nu se discuta despre ele. Deci, dupa ce presa a transmis semnalele de alarma ale medicilor de familie cum ca nu fac fata fluxului mare de elevi care au venit sa fie examinati in vederea obtinerii adeverintelor si certificatelor corespunzatoare, autoritatile au venit sa clarifice unele aspecte, care iarasi nu au fost clare de la inceput. Bunaoara, e vorba despre analize: unii doctori s-au apucat sa faca analize elevilor si ministerul a clarificat acum ca nu e nevoie de aceste analize, cei care fac analizele facand “exces de zel”.

Mintea mea de inginer iarasi nu intelege ce norme si ce instructiuni au dat dreguitorii parintilor si medicilor de familie, astfel incat un amanunt destul de important – e sau nu e nevoie de analize – sa nu fie clar si sa se ajunga in situatia ca unii sa faca si altii sa nu faca, desi nu din aceasta cauza s-au plans doctorii de familie cat din cauza volumului prea mare de pacienti intr-o scurta perioada de timp. Daca imi amintesc bine, de fapt, apelul medicilor de familie, era ca ei sa fie degrevati de aceasta obligatie si cabinetele medicale scolare sa le preia sarcina emiterii acestor avize si certificate, apel ignorat total de minister. Altfel spus, unde dai si unde crapa.

Aici as avea unele rezerve cu privire la a cui a fost vina: a ministerului, sau a medicilor de familie. Asta pentru ca, ministrul subliniaza ca “precizările şi formatul acestor două documente sunt foarte clare”. Daca ne gandim insa ca ministrul este unul, pe cand doctorii care au inteles ca e nevoie de analize sunt mai multi, cred ca putem trage o concluzie.

Iata deocamdata doar doua chestiuni care mi-au sarit mie in vizor. Am insa un sentiment ca altele vor mai iesi la suprafata zilele urmatoare, pe masura ce presa va intra mai mult pe felie pe acest subiect. Ma bucur insa ca deocamdata nu am avut anunturi de noi reforme si programe revolutionare cum am avut anul trecut cu manualele electronice. Ba chiar, anul acesta, cu privire la manuale s-a facut un mic progres: se ofera bani (o suma modica de aproximativ de lei) si claselor a 11-a si a 12-a pentru achizitia de manuale. De asemenea, ce nu am mai vazut la stiri, au fost scoli cu peretii stand sa vada sau cu toalete infecte. Dar sa mai asteptam nitel, inceputul abia a inceput si dupa cum stim, anul trecut, multe revolutii cu nuante rosiatice s-au facut din mers …