Incursiuni ale turcilor în Siria au mai fost. Războiul din Siria intră însă într-o nouă etapă după eliminarea Isis de către ruși, retragerea acestora (sau simularea retragerii pentru pretextul propagandei) și relativa liniște în urma negocierilor Rusiei cu Iranul și Turcia.
Este evident că rolul principal în Siria este jucat de Rusia. Acest fapt nu poate fi negat. Daca era altfel, Isis nu era eliminată, Assad nu era încă la putere și rușii nu aveau ce să caute pe-acolo.
Ca aliat al Siriei, Rusia a urmărit mereu însă să prindă un pește mai mare decât Isis. Isis a fost pretextul ideal pentru prezența Rusiei, motivele fiind bineințeles altele. Peștele cel mare pentru ruși nu este nici măcar protejarea (pentru chinezi) a unei rute din noul drum al mătăsiii care trece pe direcția Iran-Turcia și care se dorea să fie blocat de americani prin controlarea regiunii (deși nu au reușit controlul nici măcar în Irak, unde deja “au câștigat” războiul cu ceva timp în urmă).
Peștele cel mare urmărit de ruși este după părerea mea Turcia. Turcia era a doua mare putere NATO, o ditamai suliță în coasta ursului. Principalul risc pentru ruși de departe prin proximitatea față de bârlog, prin localizarea geografică și controlul accesului la Mediteraneană, prin accesul la Marea Neagră care ar putea periclita orice speranță de proiecție de putere (ce altceva e marea astăzi?) a rușilor prin defilarea bărcuțelor rusești, prin plasarea rachetelor nucleare americane, prin armata puternică etc.
Noi acum, fiind prinși în vâltoarea apelor și văzând această ruptură a turcilor pas cu pas, cu greu putem înțelege cât de mult pierde NATO prin pierderea Turciei și cât de problematică a fost Turcia pentru ruși în timpul Războiului Rece.
Iată deci, de ce toate mișcările Rusiei în zonă trebuie privite prin prisma acestui obiectiv: ruperea totală a Turciei de SUA până la imposibilitatea oricăror reparații a relațiilor și poate chiar până la ieșirea oficială (deja realizată de facto) a Turciei din NATO. De ce altfel, l-ar fi salvat rușii pe Erdogan de lovitura de stat planificată de americani, dacă nu acesta era obiectivul?
Puțini americani realizează importanța Turciei și nu e de mirare că apar des articole intitulate: “Time to Kick Turkey Out of NATO?“. Evident ca mulți americani nu realizează că Turcia de astăzi este rezultatul politicii americane eșuate în relația cu Turcia. Declarația lui Trump că NATO is obsolete eu o văd mai degrabă ca pe o observație (corectă deși ar fi fost mai bine nedeclarată). Nu până demult, SUA se pricepea destul de bine la schimbarea regimurilor, chiar dacă aveau probleme cu stabilizarea situației ulterior. Eșecul în Turcia este un mister și pentru mine. Istoria, bineînțeles că are multe taine, dar cum de americanii plănuiesc ditamai lovitura de stat, au la îndemână armata, poliția și nenumarate alte asset-uri și ruși “întâmplător” află de asta, îl sună pe Erdogan care scapă ca prin urechile acului, fiind gata-gata ca avionul în care zbura să fie dat jos de conspiratori, nu poate fi înțeles doar ca o coincidență: rușii abia așteptau un pretext să le arăte turcilor cât de răi sunt americanii! Iar americanii, încercând să le facă bine turcilor, dându-l jos pe Erdogan și eșuând, evident au făcut mai mult rău.
Întorcându-ne la prezent situația este următoarea: Erdogan are zero încredere în americani, ca sa nu spunem că are în minus și îi este teamă că după ce au eșuat să-l dea jos din interior, vor încerca să destabilizeze Turcia aprinzând fitilul kurd care inevitabil va exploda, cu sau fara ajutorul americanilor, doar prin prisma situației create care le oferă o libertate forțată tocmai pentru că Siria nu mai există. Fie ca americanii îi ajută, fie nu, kurzii din Siria vor rămâne autonomi și se vor întări, deși referendumul din Irak a eșuat. Este doar o chestiune de timp.
Sfatuit de ruși și speculând un moment neprielnic pentru americani care trec prin scandaluri imense, pe lângă frecușurile zilnice cu chinezii și războiul pe toate planurile (mai puțin militar deocamdată) între SUA și China, dar mai ales paralizați de frecușurile interne ale centrelor de putere (aviz alor noștri), Erdogan a decis că este momentul să trimită tancurile peste kurzi. Cam aici ne aflăm acum.
Russian Military Pulls Out Of Syrian Kurdish Town As Turkey Initiates “Massive Cross-Border Attack”
Situația este mai mult decât complexă. Americanii îi sprijină pe kurzi, turcii tocmai îi invadează. Zona era protejată de ruși care aveau oarecum autoritatea stautului sirian. Assad, de asemenea, nu le recunoaște kurzilor dreptul de auto-determinare dar nu are ce sa facă fără ajutorul rușilor care însă au dat acordul turcilor să lovească în kurzi. Americanii rămâne de văzut ce vor face cu turcii, nefiind exclus un război turco-american.
Dacă războiul nu ar fi o tragedie totală, am putea chiar să ne amuzăm de câteva amănunte ale îmbârligării din acest conflict. În primul rând, pentru prima dată în războiul din Siria, Turcia se află alături de Assad în acest conflict punctual: împotriva kurzilor. Totuși sirienii au amenințat că vor ataca orice avion turcesc care intră în spațiul aerian sirian. Evident că ei nu au cu ce și rușii nu vor face asta deoarece turcii nu mai fac nicio mișcare de la dobodârea avionului rusesc fără acordul rușilor (cel puțin deocamdată, până dau de turbare – cum au ei obiceiul). De asemenea, Turcia foloseste avioane făcute de americani ca să bombardeze o organizație militară kurdă sprijinită de americani și care folosește arme donate de americani.
O logică simplă este că americanilor nu le convine treaba asta. Dar ce pot face? Pentru americani, acest mic conflict din Afrin este precum o ciocănitoare care cioplește tuplina unui pom din care se hrănește un elefant. Rămâne de vâzut dacă elefantul ignoră ciocănitoarea și mănâncă liniștit frunze în continuare sau dacă îi trage o trompă la ciocănitoare de nu se vede sau dacă stresat de zgomotul ciocănitoarei se duce la următorul copac.
Cel mai puțin important (ca impact de moment) pentru americani este doar să măcăne și ei nițel prin câteva comunicate de presă și să dea mai multe arme kurzilor în altă parte. Personal, nu înțeleg interesul americanilor în kurzi. Poate lui Trump, în idioțenia lui, chiar îi sunt simpatici kurzii pentru că au luptat bine cu Isis. Isis era un tigru de hârtie, o armată de mercenari plătită de saudiți, israelieni și turci. Însă sprijinirea kurzilor nu e de la Trump, ci de pe vremea lui Obama.
Turcii, să nu uităm ca au și ei ceva gongi în eșaloanele de top: nu doar Erdogan visează la un nou Imperiu Otoman ci mai mulțe elite turcești. De aceea au sprijinit Isis, ca sa îl dea jos pe Assad și ca să încerce și ei să joace divide-et-impera, precum o face Imperiul.
Doar că pentru ei jocul asta e puțin periculos cu o miză destul de mare. E adevărat că au stat destul de mult departe, în ideea că americanilor le-a trebuit ceva să îi preseze ca să intre impotriva lui Assad la început. Nu știu câți mai rețin acest mic amănunt că inițial Erdogan ținea partea lui Assad și declara că Turcia vrea sa aibă pace la granițele ei.
Ulterior a intrat în acțiune istoria și Erdogan are o cu totul altă viziune. Așadar turcii vor să beneficieze de această oportunitate și să fie pro-activi atât în contracararea kurzilor (pe de o parte) cât și în extinderea graniței spre sud. Vrăjiți de Putin, turcii cred că este doar o chestiune de timp până când rușii, le vor da lor dreptul să ocupe măcar provinciile din nord ocupate în majoritate de etnici turci, de aceeași sectă cu turcii. Putin le-a promis asta și de aceea se retrag din Afrin, permițându-le turcilor să facă ce vor ei, deși Assad se opune. Assad nu are însă ce să facă, să mulțumească rușilor că este în viață.
În final repet: marele semn de întrebare este ce vor face americanii. Americanii au mai mult variante:
1 – nimic, doar le dau arme mai multe kurzilor;
2 – să le dea niște arme mai interesante kurzilor, cum ar fi lansatoare de rachete;
3 – să hăcuiască avioanele turcești (evident că pot să le controleze oricum, fiind făcute de ei);
4 – să dea ultimatum turcilor
5 – SUA totodată mai poate da afară Turcia din NATO ceea ce ar fi o mare problemă pentru Erdogan. În acest caz, Erdogan va începe să cadă în genunchi ca un milog, fiindu-i frică de ruși pe care îi știe cât de parșivi sunt, dar de care speră el că se folosește ca să-și îndepliniească visul: Imperiul Otoman.
6 – Pe lângă cele enumerate mai sus, dacă Trump chiar e puțin dereglat și deoarece asta ar conveni deep state-ului, SUA pote ataca Turcia.
La punctul 4, o consecință interesantă ar putea fi solicitarea americanilor ca turcii să o termine cu rușii, caz care l-ar înfuria nebunește pe Putin.
În câteva zile vom afla un răspuns.
Distrugatorul american USS Donald Cook care a poposit si pe la noi, a facut un “mic ocol” luni seara dupa ce plecand dintr-un port din Cipru dupa un exercitiu programat, a luat-o spre Tartus, a doua baza a rusilor din Siria si a ajuns la 100km fara ca rusii sa fie notificati.
Împărțeala Siriei deja a început. Ca stat este clar cred pentru toată lumea că Siria nu va putea sa revină la ce a fost și probabil în cel mai fericit caz, va fi redusă la Damasc și coasta de est – acele zone aflate momentan sub protectoratul Rusiei.