Tag: Siria

Acum 2 zile, comandantul kurzilor din nordul Siriei (SDF – Syrian Democratic Forces) declara pe twitter: “aliatii nostri ne-au injunghiat pe la spate si si-au retras fortele de la granita, permitand Turciei sa invadeze nord-estul Siriei”

(1)
The most prominent of what came in the #SDF press conference:
– Our allies stabbed us in the back and withdrew their forces from the border area and allowed Turkey to invade northern and eastern Syria.

– Turkey is pushing Syrians to fight each other. pic.twitter.com/esn89x9r2R

— Coordination & Military Ops Center – SDF (@cmoc_sdf) October 12, 2019

Tot pe 12 octombrie, liderul SDF a declarat CNN: “M-am abtinut de 2 zile sa ies in presa si sa spun ca SUA ne-a abandonat si ca va invitam sa parasiti teritoriul kurd ca sa putem invita avioanele rusesti si siriene sa ocupe spatiul nostru aerian”

De altfe, armata siriana este deja intrata in teritoriul kurd si un convoi se va desfasura la 48 de ore de un oras ocupat deocamdata de turci. Zerohedge detaliaza.

Kurzii nu au armament greu: tancuri, tunuri etc dar turcilor le-ar fi aproape imposibil sa avanseze si sa mentina controlul fara ajutorul avioanelor. De aceea mentioneaza comandantul kurd importanta sprijinului aerian pe care cu siguranta il vor primi de la sirieni avand in vedere acordul realizat astazi intre kurzi si assad.

Pe scurt, avem urmatoarea situatie: Turcia invadeaza Siria. Siria este aliata cu Rusia. Kurzii sunt acum mai porniti impotriva turcilor decat erau acum o luna cand oricum erau indeajuns de porniti incat sa ii provoace pe turci sa faca “o incursiune” in teritoriul sirian. America nu mai exista in zona, desi Trump a anuntat ca urmeaza sanctiuni pentru Erdogan. Militar insa, SUA au parasit Siria.

Cu sau fara acordul cu kurzii, armata siriana vine inspre nord si se pregateste de o confruntare cu turcii. Asteapta insa OK-ul rusilor. Parteneriatul intre kurzi si sirieni a fost blocat de americani, garantandu-le kurzilor sprijinul atat impotriva turcilor cat si impotriva lui Assad.

Urmeaza zile fierbinti si un razboi informational. Trebuie insa retinut: fara acordul rusilor, sirienii nu misca un tanc. Orice atac al armatei siriene asupra turcilor va indica clar vointa lui Putin si intentiile lui. Assad si sirienii ii sunt datori vanduti lui Putin (la propriu si la figurat) si prin urmare cu siguranta ca tot ce fac este coordonat de rusi si in acord cu rusii.

Ramane de vazut doar daca Putin va impuna o pace deoarece inca mai exista posibilitatea. O data ce kurzii vor intelege ca nu au de ales si ca independenta lor este o iluzie, o data ce probabil se vor supune lui Assad si armatei siriene, Putin poate cere lui Erdogan sa se retraga. Erdogan castiga ca se poate lauda ca misiunea a avut succes si ca riscurile au fost eliminate, Assad castiga ca a eliminat pretentiile separatiste ale kurzilor si Putin castiga ca nu a zburat un avion si a facut pacea in Siria. Bineinteles, Trump nu castiga decat pompand in ideea ca a retras SUA dintr-un razboi care nu era al lor. Paradoxal, desi are dreptate, presa care il uraste, va reusi oricand sa suceasca aceasta “umilinta” in toate partile, Trump fiind obligat cel putin sa apeleze la sanctiunile economice impotriva Turciei.

Un alt aspect care trebuie subliniat este urmatorul: Erdogan s-a speriat de kurzi desi acestia erau sub controlul americanilor si nu faceau nimic fara a cere permisiune americanilor. Nimic in sensul ca kurzii din Siria probabil nu au incercat sa destabilizeze kurdistanul din Turcia de vreme ce in primul rand pozitia lor era una subreda. Kurzii nu faceau decat sa isi linga ranile dupa razboiul cu ISIS in care au adus principala contributie. Cu toate acestea, Erdogan nu a asteptat sa piarda acest moment de “oportunitate”, mai precis dezinteresul lui Trump pentru Siria. Erdogan a mirosit probabil in discutiile directe cu Trump si de aceea s-a gandit ca acum e momentul sa refaca Imperiul Otoman incepand cu acea limita de demarcare de 15 km pe care si-au propus-o turcii deocamdata.

Halal mostenitori ai marelui Imperiul Otoman sunt turcii cu asemenea “recuceriri”. Ma rog, sa zicem ca sunt fabulatii astea si ca Erdogan nu se viseaza noul sultan si nu isi bate capul cu refacerea vechiului imperiu, fiind preocupat doar de relocarea refugiatilor si securizarea granitei.

Deci daca Erdogan nu a avut incredere in kurzi cat au fost sub americani, va avea incredere oare cat acestia vor fi sub Assad? Cu siguranta nu! Foarte probabil acea linie de 30km pe care si-o propun nu va rezista si va fi un razboi direct intre Turcia si Siria. De unde restul stim ce urmeaza sau cel putin stiu cei care citesc chiazna.ro de ani de zile de cand vorbesc despre viitorul razboiul ruso-turc profetit de sfintii ortodocsi.

In final mai doresc doar sa comentez putin motivatia/argumentul adus de Erdogan cum ca are nevoie de aceasta incursiune pentru a rezolva problema refugiatilor care nu se pot intoarce la casele lor. Nu stiu prea in amanunt detaliile taberelor de refugiati si de unde sunt acestia. Cu siguranta insa nu sunt kurzi si nu au ce sa caute in kurdistanul sirian. Daca acestia sunt sirieni care s-au opus lui Assad, mai exista teritorii in partea de nord-est a Siriei ocupate de opozitia lui Assad, unde se pot intoarce sau unde ar putea fi relocati, mai ales ca in zona cea mai nordica unde se afla o populatie de etnie turca, poate ar fi fost o varianta mai buna de “relocare”.

De altfel, in privinta refugiatilor, americanii au vina principala fiind printre promotorii initiali ai acestui razboi. Din acest razboi s-a nascut problema refugiatilor si SUA este datoare moral sa rezolve cumva macar situatia lor. Europenii de asemenea, ar trebui sa contribuie financiar (poate mai multe decat o fac deja) pentru a evita o invazie, desi mare parte din UE este deja invadata de refugiati.

In final doresc sa pun intrebarea: credeti ca se vor retrage turcii pur si simplu? O data intrati, turci nu au cum sa se intoarca. Daca se vor intoarce, kurzi deja au facut pacea cu Assad si vor proteja mult mai bine teritoriul pentru eventuale viitoare “incursiuni”. In plus, zona aceea de 30km nu le va fi de ajuns turcilor si va fi la fel de greu de aparat (daca nu mai greu) decat granita. Cata vreme exista kurzii, turcii vor avea acolo o problema. Daca vor avea succes militar si daca Trump nu va “da la pamant (wipe-out)” cu economia turca, turcii vor incerca cel putin sa ocupe intreg kurdistanul sirian sau cel putin cateva pozitii importante. Aerian insa vor avea incursiuni in intreg kurdistanul pentru ca rezistenta kurzilor va fi continua si kurzii nu pot decat sa fie mereu impinsi inspre sud.

La momentul incheierii acestui articol, Reuters deja titreaza pe prima pagina ca SUA vor da drumul la sanctiunile impotriva Turciei. Data tercuta – cu pastorul acela arestat – au functionat. Ramane de vazut acum cand Erdogan a avut timp sa se pregateasca si probabil Trump l-a avertizat oricum in discutia telefonica avuta ca ii va permite atacarea kurzilor dar va trebui sa impuna sanctiunile ca sa scape de republicanii pro-razboi. De altfel, Trump la invitat pe Erdogan la Washington in noiembrie, semn ca o intelegere a existat din partea lui Trump, altfel de ce ar fi riscat Erdogan aiurea sa si-l puna pe Trump in cap? Ramane de vazut daca Erdogan isi va mentine partea din intelegere (o retragere rapida dupa o “curatenie” sumara?) sau il va musca pe Trump de mana nemultumindu-se cu un deget. Caz in care Trump il va scuipa pe Erdogan in gura lui Putin …

În anii care au urmat după criza din 2008, băncile centrale au jucat un dans bine coordinat de tipărire treptată și coordonată pentru a evita mari dezechilibre. Când dolarul creștea prea mult, americanii tipăreau. Când dolarul pica prea mult, americanii mai făceau niște manevre cu port-avioane în proximitatea Iranului pentru a crește tensiunile geopolitice.

De când Trump a venit la cârmă, cu toată tensiunea legată de Koreea de Nord, dolarul a picat chiar în timp ce dobânda a crescut, după cum am elaborat într-un articol anterior. Un fenomen greu de explicat.

O posibilă explicație ar fi că așa a vrut Trump și a folosit capacitatea americanilor de manipulare a piețelor financiare pentru a scădea dolarul. O altă explicațăe ar fi că Trump a impus chinezilor să nu mai țină moneda atât de slabă, dar dolarul a picat și în raport cu Euro și cu Yen-ul. În plus, în ciuda aparentelor tensiuni între SUA și China, volumul de bonduri americane deținut de chinezi a crescut în ultimul an, semn că chinezii nu doar că nu încearcă să iese de pe dolar și să amenințe status-quo-ul prin subminarea pieței bondurilor, dar pariază din ce în ce mai mult pe dolar.

Chinezii pariază pe orice pot, au atât de mulți bani că nu au ce să cumpere cu ei. Au investit imens în noul drum al mătăsii (denumit pompos Belt and Road Initiative) care însă pare a fi o mare gogoașă fără impact deocamdată. Impactul acestui proiect de aducere mai rapidă și mai ieftină a mărfurilor chinezești în Europa va avea succes abia când vom cumpăra chinezeriile la jumătate de preț din magazin. Până atunci, sunt doar vorbe.

Este greu de găsit o explicație clară a picării dolarului deoarece lui Trump îi convine și america industrială este în extaz în fața acestei mane cerești. Ce poate fi mai propice pentru export decât un dolar slab la dobânzi încă infime, apropiate de zero? Însă pe lângă america industrială există america financiară care este mai puternica și care se teme că lumea se va prinde că împaratul nu are haine și cum industria americană nu poate susține un dolar pe linia de plutire, este de-ajuns ca China și Rusia să convingă europenii că poate să existe finanțe și după dolar și o lume multi-polară nu este tocmai una rea. Marea dilemă este armata cu care parte este.

Conform Zerohedge, săptămâna trecută Turcia le-a cerut americanilor să părăsească districtul Manbij. Americanii au refuzat și un general american a declarat că trupele americane nu se vor retrage din Manbij.

O săptămână mai târziu în ultima escalare dramatică între cele două țări membre NATO, un ministru turc a amenințat SUA că dacă trupele americane o să lupte alături de kurzi pot să fie ținte pentru armata turcă din cauza dificultății distingerii lor în toiul bătăliei.

Asistăm așadar la trecerea turcilor de la vorbe la fapte. După nenumăratele proteste cu privire la suportul pe care americanii îl dau kurzilor, turci trec la fapte. Dacă pe vremea când exista Isis, americanii aveau o justificare pentru susținerea kurzilor, acum când rușii i-au cam exterminat, suportul oferit de americani kurzilor este văzut de turci o adevărată declarație de război și un risc existențial. Nu este greu de anticipat ce ar însemna un stat kurd sau măcar o prezență kurdă puternică în regiune. Americanii au mai făcut-o în Kosovo unde au reușit să creeze o enclavă în mijlocul balcanilor care le permit să intervină în caz de orice se întâmplă în zona. Între timp, nici Serbia și nici Albania nu pot folosi resursele acestui teritoriu. Divide et impera. Teritorii independente, mici statulețe și enclave în proximitatea unor state naționale cu risc pentru Imperiu sunt noua politică americană. Haosul și dezordinea din Libia, Irak, Siria sau Kosovo nu sunt întâmplătoare, sunt politica Imperiului.

Așa se face că americanii nu vor renunța la suportul kurzilor câtă vreme Erdogan rămâne la putere și Turcii tatonează cu ruperea de Imperiu.

Turcii s-au grăbit însă în declararea victoriei în Afrim. După cum menționam în articolul anterior, un consilier al lui Erdogan îi amenința pe greci că vor păți la fel ca kurzii din Afrim dacă încearcă să pună piciorul pe insula Kardak/Imia din Marea Egee.

Astăzi, 4 februarie, New York Times relatează că a fost cea mai nasoală zi pentru turci în recenta operațiune denumită curios “Ramura de măslin”: armata turcă a pierdut 7 soldați și un tanc. Evident, performanța kurzilor nu poate fi ruptă de sprijinul american și este încă dificil de dat un pronostic în ce măsura turcii pot reuși să cucerească complet provincia mai ales având în vedere că rușii controleaza spațiul aerian și deocamdată nu s-au declarat de acord cu intrarea turcilor, deși cu siguranță Erdogan nu ar fi intrat în Siria fără acordul lui Putin. Assad a gesticulat un protest, dar nu a făcut nimic, fiind doar o păpușă a lui Putin în prezent. Rușii au pierdut și ei un avion și pilotul fiind omorât probabil de turkmeni sprijiniți de Quatar, partenerul Turciei.

Erdogan a declarat  sâmbătă că Afrin va fi cucerit în curând și că deja armata avansează în munți. Turcii totodată declară că kurzii sunt sprijiniți de Syrian Democratic Forces, o subsidiară a kurzilor. Cu privire la kurzi, există două grupări, una considerată de americani teroristă (PKK) și alta pe care americanii o pregătesc și o ajută cu arme, inclusiv posibil artilerie grea și rachete (YPG). Dacă americani doresc, cu siguranță turcii nu vor reuși să ocupe Afrin.

În final aș dori să atrag atenția că Afrin este un teritoriu în partea de nord-vest a Siriei care era ocupat de Isis și care a fost cumva dăruit de americani kurzilor în încercarea de a le oferi ieșire la mare, ceea ce le-ar permite exportul petrolului. Subliniem că principala problema a kurzilor este faptul că nu au ieșire la mare și sunt dependenți de vecini pentru a exporta petrolul. Ori toți vecinii le sunt dușmani: Turcia, Iran, Irak, Siria, kurzii fiind singurul popor care nu a reușit să devină stat. Un stat kurd puternic în zonă, mai ales rezultat în urma ajutorului oferit de american, ar fi cu siguranță un asset important pentru Imperiu. Ceea ce Turcia împiedică cu tărie, deși este clar că americanii nu i-ar încuraja și i-ar sprijini pentru destabilizarea Turicie decât la nevoie. Ori turcii nu vor să se riște deloc, de aceea consideră un potențial conflict cu americanii mai puțin riscant decât pasivitatea cu privire la expansiunea kurdă înspre vest.

Americanii nu au o prezență în Afrin, însă au trupe în Manbij, unde i-au amenințat turcii că îi vor ataca, deoarece ei vor să atace teroriștii și nu pot să îi distingă pe americani. Vă dați seama în ce hal sunt relațiile turco-americane, dacă turcii ies cu astfel de declarații public, sperând să intimideze soldații de la fața locului și să dea ultimatumuri americanilor. Ce mai rămâne? Să îi declare direct pe soldații americani din Kurdistan ținte?

Este clar că situația este extrem de tulbure și Siria este un butoi de pulbere. Dacă până acum am vorbit despre războiul Turcia-Rusia, nu este deloc exclus ca turcii să fie atât de proști încât să se lase aruncați de Putin în gura leului.

În final, doresc să citez un paragraf dintr-un articol The Economist, care mi se pare extrem de interesant pentru naivitatea cu care americanii văd Turcia. Adică ei îi consideră pe turci doar semi-detașați, ca și cum ar mai exista vreo șansă ca Turcia să lupte alături de NATO în cazul izbucnirii unui război NATO-Rusia.

ANXIETIES about Donald Trump’s commitment to NATO and Russia’s military assertiveness remain at the top of the alliance’s agenda. But close behind looms the problem of semi-detached Turkey, a country that not only possesses NATO’s second-biggest armed force, but also straddles a critical geopolitical fault-line between west and east.

Iar mai jos:

According to one Turkish military analyst, 38% of Turkey’s generals were sacked. Many were singled out for being pro-Western secularists. Some 400 Turkish military envoys to NATO were fired and ordered home—many fled abroad rather than face jail—to be replaced by less qualified Erdogan loyalists, some of whom are actively hostile to NATO and sympathetic to its adversaries. General Curtis Scaparrotti, the alliance’s supreme commander, has complained of “degradation” in staff quality.