Cum va reacționa Rusia la atacul SUA asupra Siriei?

Rusia nu va sta cu mainile in san, fiind obligata ca o mare putere ce se crede sa reactioneze. Inainte de a striga “incepe Razboiul” prin razboi cu R mare intelegand bineinteles confruntarea directa intre SUA si Rusia cu potentialul de a escalada rapid in folosirea nuclearelor si distrugerea intregii planete, inainte de ne speria ca pana aici ne-a fost cu viata normala – cat de cat – sa ne linistim putin: inca nu a inceput. Mai trebuie arse cateva etape. Razboiul (cu R mare) poate incepe fie accidental (mai putin probabil) fie atunci cand nu mai exista alternative si cand fie SUA nu au ce sa mai faca si trebuie sa atace direct pe Rusia, fie vice-versa.

Prin accident, nu ne referim aici nici macar de bombardarea – neintentionata sau intentionata dar “punctuala” de catre o putere a unui avion sau a unor asset-uri ale celeilalte puteri. De exemplu, eu nu cred ca daca americanii distrugeau “intamplator” si cateva avioane rusesti sau omorau cateva trupe in atacul asta, rusii raspundeau imediat cu lansarea de nucleare catre americani. Nici macar probabil nu raspundeau cu aceeasi masura. Razboiul in Siria este inca un proxy-war si nici SUA nici Rusia nu sunt interesate de o confruntare directa. Assad nu este decat un pion si Siria nu este decat o tabla de sah pe care se desfasoara un joc pe cat de dramatic pe atat de complicat si inutil intre marile puteri.

Rusia are mai multe variante de raspuns si pun pariu ca Putin nu s-a decis inca – poate de aceea si tace si nu a declarat nimic, lasandu-l pe Medvedev sa lanseze declaratii pe Facebook. Putin nu s-a decis deoarece inca e prea devreme sau prea complicat sa il citeasca pe Trump si sa il cunoasca. Poate ne-am obisnuit sa tot folosim numele tarilor cand discutam despre confruntarile geopolitice. In fapt insa, politica e facuta de conducatori si chiar in SUA, cu toata democratia ei, Trump face ce vrea, la fel cum in Rusia, Putin face si el ce vrea.

Spun ca e prea devreme, deoarece acest atac nu denota decat ca Trump e nebun si e in stare de fapte nebunesti, riscante – amanunte deloc secrete, discutate si de mine in nenumaratele articole despre Trump [1] chiar inainte sa ajunga presedinte. Ce slabiciuni are insa Trump, este mai greu de citit si precum leul isi adulmeca victima incercand sa o prinda intr-un moment gresit pentru a o devora, in mod similar Putin sta si contempla la Trump. Daca nu cumva e prea ingrozit si prea speriat de ce stie deja ca sa reactioneze.

Sa revenim insa la variantele Rusiei pentru a nu mai lungi comentariile:

1) accentuarea “razboiului impotriva Isis”; sub stindardul lupte impotriva Isis, rusii pot sa lanseze si ei cateva misiuni similare de bombardare a turcmenilor si altor “opozanti” favorizati de americani; Putin ezita insa pentru a nu distruge din nou relatia cu Erdogan; strans cu usa, aceasta poate fi prima reactie;
2) “intoarcerea in Siria”; asa cum Putin a simulat o “retragere” din Siria (vezi articol tot asa Putin poate simula si o “intoarcere in Siria”;
3) inflamarea razboiului in Ucraina: Rusia poate raspunde prin implicarea directa in Ucraina, in regiunea Donet cu trupe sau lovituri, sub aceleasi pretexte ca americanii; un atac “chimic” sau ceva similar asupra populatiei pro-ruse din partea armatei Ucrainei, poate justifica interventia (sau interventii) “pedepsitoare” ale rusilor;
4) deschiderea de noi fronturi de expansiune a influentei rusesti (Transnistria, Georgia, de ce nu Yemen etc) pentru o “proiectie” accentuata a influentei rusesti in detrimentul “pierderii” din Siria; Rusia are imaginatie si poate da cel putin un sah;

Cu sau fara reactie, acatul SUA asupra Siriei ii face un favor incomensurabil lui Putin, confirmand toata propaganda oficiala cum ca NATO este un potential atacator fara scrupule si cum ca Rusia este in pericol, unind poporul in jurul “taticului” purtator de grija. Poate de asta a si tacut Putin si poate Trump chiar a facut miscarea in Siria in acord cu Putin.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Dupa parerea mea, cel mai fericit scenariu pe termen de 5-10 ani ar fi consolidarea razboiului rece si reluarea cursei innarmarii nucleare. In acest scenariu, scapam de un razboi intre cele doua mari puteri, nebunul de Trump nu o sa ii crape venele si sa impunga “prin surprindere” ursul intr-atat de mult incat rusii sa se razbune. (29 Mai 2016 – O NOUA CURSA ARMELOR NUCLEARE A INCEPUT SI ROMANIA ESTE “SCUTUL” PROTECTOR PENTRU AMERICANI)

40 de milioane de ruși vor lua parte în exerciții de apărare civilă în caz de război nuclear

Toate instituțiile de apărare civilă la nivel federal și regional din Rusia vor participa între 4 si 7 octombrie la un exercițiu de pregătire în caz de dezastru natural și … ne-natural, adică război nuclear. Scopul exercițiilor este exersarea operațiunilor de aparare civilă și reacție în caz de incendiu [1]. Printre tipul de exerciții care vor fi exersate, se va număra și protecția populației împotriva unui dezastru nuclear sau chimic, de asemenea natural sau cauzat de om.

Pregătirile au loc pe fondul anunțării de către SUA a suspendării relațiilor cu Rusia, “doar” cu privire la colaborarea în Siria [2]. Totodată, săptămâna trecută, un general american, secretar al Joint Chiefs of Staff, a declarat la o interogare în fața Congresului că declararea unei zone “no-fly” deasupra Siriei ar însemna război cu Rusia și Siria.

Mai multi politicieni în SUA printre care și actuala candidată la presedenție Hillary Clinton încearcă declararea unei zone no-fly, însă președintele Obama s-a opus până acum.

SURSE:

[1] Large-scale All-Russian civil defense drill to take place from 4 to 7 October  – Ministerul Rus al Apărării Civile

[2] U.S. suspends diplomatic talks with Russia over Syria – Chicago Tribune

Non-retragerea rusilor din Siria si haosul din mintea analistilor

Cand “s-a retras” Putin din Rusia, stirea a fost analizata indelung de “experti”. Oare ce are de gand Putin? Are probleme economice si de aceea se retrage opinau unii. Nu, a obtinut ce si-a dorit si acum pleaca inainte de conferinta de pace astfel incat, daca nu se ajunge la o intelegere, sa plece victoriosi si sa dea vina pe americani, ca ei nu sunt in stare sa mentina pacea – opinau altii mai “avansati”.

Cei mai complicati analisti insa nici nu dadeau un raspuns concret si doar mergeau pe ideea: Putin a obtinut ce si-a dorit si acum pleaca din Siria, urmand sa se concentreze pe Ucraina, sau de ce nu pe Moldova!

O mie si una de opinii care de care mai aiurea care denota ca lipsa pregatirii militare de baza, face pe multi “analisti” sa bata campii cu tot felul de aberatii de analize care de care mai hazli care ignora un principiu banal in arta razboiului: pozitiile cucerite nu se ofera pe tava inamicului.

Ajunge deci Rusia in Siria, reuseste sa ii sperie pe americani indeajuns incat sa nu declare nofly zone, loveste puternic in pozitiile rebelilor anti-Assad, sustinuti de americani si de turci si ofera sansa armatei siriene sa faca curatenie. Si acum sa plece acasa?! Stirea asta nici nu trebuia comentata, era o stire banala, o “miscare” de imagine a lui Putin ale carui semnificatii numai el le intelege. Dar numai reporterii si analistii experti puteau sa creada atunci ca Rusia se retrage din Turcia, fie si partial.

Nu stiu daca a durat o luna, ca sa iese la suprafata banalitatea de care spuneam, ca o pozitie nu se abandoneaza ci se consolideaza, pe front trupele se misca, resursele se repozitioneaza dupa cum sunt obiectivele si pe baza planului de afaceri. Si tare mi-e teama ca putini au habar care este planul de afaceri al lui Putin in Siria, desi de nenumarate ori Putin l-a explicat pe indelete. Am scris si eu de mai multe ori, atunci cand a fost cazul:

” … apoi sa ii spui presedintelui tau dictator ca se poate duce la dracu impreuna cu teroristii sai ISIS si ca o sa fac din Siria un Mare Stalingrad pentru Erdogan si aliatii sai sauditi care nu sunt cu nimic mai prejos de Hitler (sursa: PUTIN II DA ULTIMATUM LUI ERDOGAN – 8 August 2015)

Iata insa despre stire este vorba din care reiese ca rusii nu prea se retrag din Siria, ba din contra:

YAHOO / 30 Martie 2016: Russia, despite draw down, shipping more to Syria than removing

 

But an examination of shipping data, official information, tips from maritime security sources and photographs from bloggers of Russian ships passing the Bosphorus strait en route from the Black Sea to the Mediterranean, shows no signs that the “Syrian Express” is being wound down.

A Reuters analysis of the same data shows Russia is also likely to have reinforced its naval force in the Mediterranean and now appears to have more war ships near the Syrian coast than at the time of Putin’s declaration.

Asadar, ce concluzii putem trage cu privire la retragerea sau intarirea prezentei Rusiei in Siria? Cred ca cel putin o concluzie este ca in orice razboi, in principal presa nu intelege mai nimic si prezinta lucrurile extrem de deformat, ignorand aspecte esentiale si simple. In Siria, Rusia nu va pleca prea curand. Putin are pica pe turci (nu doar pe Erdogan) si ii va taxa nasol cu proxima ocazie. Deja Turcia a picat imens in ochii europenilor si al americanilor si sunt semne de intrebare cu privire la sprijinirea Isis de catre turci. Deja NATO a avertizat Turcia ca nu o va sprijini in cazul unui razboi cu Rusia (sursa)!

Intre timp, presa a ignorat o alta retragere poate mult mai relevanta: a americanilor si a nemtilor din Turcia! => German army to withdraw Patriot missiles from Turkey border. Si daca asta e prea veche (August 2015) iata una mai noua (29 Martie 2016): Pentagon Orders Hundreds Of Military Families To Evacuate Turkey.

Noutati despre Siria – pe scurt

1. SUA a declarat ca opreste programele de pregatire si finantare a “rebelilor moderati” din Siria in urma implicarii Rusiei. Si pentru ca probabil le mai ramasesera ceva stocuri de arme pentru “moderati”, le-au parasutat pe-acolo poate or ajunge la ei – asta pentru ca rusii au cam bombardat pozitiile “moderatilor. Reamintim ca Rusia a inceput bombardamentele incepand cu cele mai apropiate targeturi teroriste de zonele protejate inca de armata siriana. Este de asteptat deci ca in curand va urma ofensiva terestra, daca nu a inceput deja. Sunt zvonuri ca se pregateste luarea cu asalt a orasului Alepo. Zerohedge a postat o comparatie interesanta de fotografii nocturne deasupra Alepo-ului cu “inainte” si “dupa”, pe care o redam mai jos:

AleppoBefore_0AleppoAfter_0

2. Palestinienii cer si ei ajutorul Rusiei in rezolvarea conflictului cu Israelul. (sursaDe departe, probabil stirea care poate duce la o cu totul alta escaladare a conflictului SUA-Rusia, pentru ca problema ii priveste direct pe evrei. Pana acum, evreii doreau sa il dea jos pe Assad pentru ca le e mult mai usor sa controleze enclave de triburi medievale fara un stat puternic si fara armata in spate, decat un stat national puternic precum Siria. A se vedea in acest sens ce au facut din Liban. Ori una este implicarea Rusiei in Siria, alta poate fi implicarea Rusiei in Palestina. Reamintim ca Palestina este stat recunoscut la ONU si Rusia poate pune in fata apelul palestinienilor pentru a face in Palestina ce fac acum in Siria. Poate ca nu e inca momentul, dar nu se stie pana unde vor sa intinga coarda nici unii, nici altii. Deja Putin a declarat ca Rusia se va implica in rezolvarea conflictului dintre Israel si Palestina, dar Putin nu va face nimic mai mult pentru a-i starni si mai mult pe americani. Amenintarile insa au rostul lor – in caz de escaladare, evreii stiu la ce sa se astepte, prin urmare lobby-ul evreiesc din SUA se va gandi mai mult inainte de a-i cere lui Obama interventia directa cu trupe in Siria. Problema se va complica insa pentru evrei mai ales daca rusii vor trimite si trupe in Siria.

3. Obama pierde razboiul intern cu militaristii atat republicani cat si democrati. Desi pana acum a rezistat eroic presiunilor de a trimite trupe in Siria si de a bombarda Iranul (sa nu uitam ca lobby-ul evreiesc asta doreste) Obama este din ce in ce mai mult atacat chiar la nivel inalt si presat ca sa intervina. Conflictele sunt deja pe fata si Obama fie va face un remake al administratiei in curand, fie va fi impins spre trimiterea de trupe. Sa nu uitam insa ca SUA nu prea au nici un drept sa trimita trupe, spre deosebire de Rusia care a fost chemata de Siria – stat inca recunoscut la ONU si aflat in razboi civil. Cum ar putea SUA sa intervina acum in Siria este un mare mister, mai ales avand in vedere faptul ca americanii au respins inca o data cererea Rusiei de colaborare (Putin a propus sa il trimita pe Medvedev la Washington sa trateze cu americanii direct, sa rezolve chestiuni tactice – mai pe scurt, sa nu cumva sa faca americanii vreo miscare impotriva lui Assad, care acum este protejatul rusilor – un atac impotiva lui Assad din partea americanilor, este un atac impotriva Rusiei)

4. Klaus Iohannis: Rusia complică lucrurile în Siria. România poate fi “facilitator” în discuţii. Daca face ca o rata si inoata ca o rata, Klaus nu e deloc un leu, si nici macar un “facilitator”. Poate doar in visurile lui si ale lui Constantinescu o sa ajunga Romania facilitator intre SUA si Rusia. Klaus repeta niste sabloane ca un tembel ce trage si el cu urechea pe la ambasadorul SUA la Bucuresti, fara a avea in realitate o opinie sau o orientare. Klaus nici macar nu are bunul simt de a tacea din gura, avand in vedere ca in UE exista numeroase voci care conteaza si care zic ca totusi interventia rusilor este binevenita. Ba chiar, unii zic ca UE ar trebui sa cam se rupa de SUA in privinta raportarii la Rusia. Placile tectonice se refac si lideri Romaniei macane ca prostii fara sa vada pe ce lume traiesc. Intre timp insa ne-au trecut #1 pe lista de tari care vor fi atacate in caz de escaladare a conflictului intre Rusia si Imperiu – o perspeciva deloc exagerata daca observam evolutia evenimentelor.

5. Rusia are control total asupra informatiilor in Siria – o stire pe care am auzit-o la ultima transmisiune a World Crisis Radio a lui Webster Tarpley, de la un ziarist din Damasc. Pe scurt povestea ar fi asta: rusii detin o tehnologie (un fel de arma EMP) prin care pot de la 300 de km sa neutralizeze functionarea dispozitivelor electronice ale inamicului. Prin urmare acum in Siria, si pentru ca Rusia are de facto controlul aerian cel putin deasupra zonelor ocupate de armata lui Assad si pentru ca rusii au bombardat toate tintele posibile ale “rebelilor moderati” sustinuti de americani, se intelege ca printre acele tinte cu siguranta au fost si punte de transmisiune de informatii ale americanilor. Rusia a demonstrat aceasta tehnologie in 2014 cand un Suhoi de bombardament tactic a dezactivat toate echipamentele electronice (deci inclusiv armele) de la bordul distrugatorului USS Donald Cook dupa care a trecut de nenumarate ori deasupra navei ca sa isi bata joc de soldatii americani.

De ce isi trimit rusii singurul portavion in Siria?

amiralul-kuznetzov

Nu e prima data cand rusii isi plimba singurul portavion pe langa Siria. De data asta insa, sansele ca sa il si foloseasca cresc dramatic cu fiecare incrancenare a americanilor si a altor aliati din zona, cum ar fi Turcia, Israelul si Arabia Saudita.

Miscarea este bineinteles una de forta, Rusia isi incordeaza muschii. Pentru rusi, portavionul nu este o arma importanta, cu atat mai putin in Siria. Rusii au trimis deja gramada avioane si in plus, cu siguranta au bombardat deja mare parte din targeturile pe care le aveau, de unde si amploarea misiunilor de pana acum. Nu excludem ca rusii sa isi doreasca sa testeze si portavionul: de ce nu, daca tot e rost de niscavai razboi pe bune cu un tigru de hartie precum Isis?

Am mai mentionat intr-un articol mai de la inceputul recentului asalt al Rusiei: unul dintre principalele motive pentru care Rusia intra in Siria este pentru a-si testa si a-si promova armamentul, asa cum americanii au facut in Irak cu Sadam.

In plus, pe langa testare, Putin mai trimite inca un mesaj – daca mai era nevoie – ca o sa faca din Siria un Stalingrad pentru turci si pentru teroristii finantati de americani. Recent, armata siriana a inceput ofesiva terestra, este cert ca aerian, daca se putea, rezolvau si americanii problema Isis. Ajutorul rusilor este doar un mic bobarnac dat unei forte care nu se bazeaza deloc pe depozite de munitii sau infrastructura, ci pe ura islamistilor fata de restul lumii, fie ei americani sau rusi. “Pacificarea” Siriei este o misiune imposibila, asa cum a fost si pacificarea Afganistanului sau a Irakului. Daca insa in Afganistan americanii au copiat greselile rusilor, dupa acestia, in Siria se pare ca o sa fie invers: dupa ce au esuat americanii, rusii vor sa esueze si ei.

Cu siguranta, doar cu avioanele nu vor reusi nimic. Iar daca armata siriana putea sa elimine terestru opozantii, o facea deja pana acum. Prin urmare, Putin, in ciuda declaratiilor de pana acum, o sa fie nevoit sa trimita si trupe – o sa primeasca invitatie de la sirieni. Insa pentru asta, trebuie mai intai ca poporul sa fie pregatit, asa cum a fost si cu Cecenia. Ne asteptam asadar la niste atentate zguduitoare in Rusia pentru a pregati mental poporul si armata sa accepte trimiterea de trupe impotriva teroristilor. Nu excludem ca rusii sa aiba si ei parte de un 911, ca sa poata sa inceapa si ei un razboi global impotriva terorismului, dupa modelul Imperiului.

SUA trimite trupe in Turcia

NATO este pregătită să trimită trupe în Turcia, anunţă Stoltenberg înaintea reuniunii pe tema Siriei
Alianţa Nord-Atlantică este pregătită să trimită trupe în Turcia pentru a-şi apăra aliatul din flancul sudic, a declarat Jens Stoltenberg joi, la Bruxelles, înaintea unei reuniuni a miniştrilor Apărării din statele NATO, după ce avioane ruseşti au încălcat spaţiul aerian turc, relatează Reuters.

In articolul anterior despre Siria, subliniam ca dupa lovitura sub centura a rusilor prin care au “rezolvat” in cateva zile ceea ce americani nu au rezolvat de ani de zile (in realitate, nu au vrut), marea necunoscuta ramanea cum va reactiona SUA:

Exista insa cativa parametrii care pot complica si mai mult problema si pe care nu ii vom aborda deocamdata:

1 Irak […]

2. China […]

3. Reactia SUA: timpul a fost prea rapid si americanii probabil inca se gandesc cum sa reactioneze; acum insa “razboinicii” din administratia Obama vor putea sa convinga mai usor Congresul sa aprobe trimiterea de trupe in Siria care sa lupte impotriva ISIS (si din cand in cand impotriva lui Assad) asa cum si rusii bombardeaza ISIS (si din cand in cand, rebelii anti-Assad sustinuti de americani).

Pe masura ce timpul trece si rezultatele haosului din strategia si actiunile Imperiului au consecinte din ce in ce mai periculoase, observam un adaos de amplitudine si in reactia americanilor, nu doar in fata rusilor dar si in fata chinezilor – pe toate planurile. Sa recapitulam cateva reactii mai noi sau mai vechi:

  • pretul petrolului – este poate cea mai puternica reactie impotriva Rusiei pe frontul din Ucraina; natura ei este economica (americanilor le place sa creada ca actioneaza asimetric – e un nou trend in intelighentia diplomatica
  • Parteneriatul Trans-Pacific – un raspuns la avantul Chinei, o incercare de incercuire si marginalizare prin stimularea “minioinlor” care spera americanii ca pot musca cel putin partial din exportul chinez inspre SUA
  • exploziile misterioase masive din megalopolisurile chinezesti: exista speculatii ca la mijloc s-ar afla tot mana americanilor care din nou reactioneaza “asimetric” la atacurile cibernetice ale Chinei
  • parada navelor militare prin Marea Chinei – o stire mai noua prin care americanii reactioneaza cu o manevra militara putin accentuata la pasii marunti facuti de chinezi [1]

Asadar, la fiecare actiune a unui nealiniat (China/Rusia), exista o RE-actiune a Imperiului, mai mult sau mai putin vizibila, dar niciodata prea intarziata si de multe ori extrem de tulburatoare pentru pacea mondiala.

Revenind insa la trimiterea de trupe NATO in Turcia, sa analizam cateva aspecte, pentru a iesi din sfera de aburi de ceata care invaluie atat evenimentele initiale cat si cele care au urmat – lucru care ne ajuta sa intelegem gravitatea situatiei si de ce pe zi ce trece, cu fiecare pion care cade de pe tabla de sah, sacrificarea pieselor mai importante va incepe si ea si conflictul direct intre regi nu va intarzia.

Mai intai, sa revenim la incidente: violarea spatiului aerian turc. In primul caz, Rusia si-a cerut scuze si a declarat ca motivul incalcarii spatiului aerian au fost niste harti gresite. De altfel, incalcarea a avut loc cateva secunde – irelevant timpul insa, dar se pupa explicatia cu actiunea, daca rusii ar fi vrut sa spioneze sau testeze reactia de raspuns a turcilor probabil ar fi stat mai mult timp, daca tot “s-au ratacit”. Al doilea incident (de duminica daca nu ma insel) nu este recunoscut de rusi ca incalcare, ei declarand ca nu e vorba de un avion rusesc. Este deci un mister ce s-a intamplat, ori sirienii au vrut sa se razbune pe turci pentru atacul Turciei asupra nordului Siriei avut loc acum vreo 2 luni (in care in mare parte turcii au atacat kurzi), ori rusii i-au bagat pe sirieni la inaintare, ca sa testeze cum va reactiona NATO la o a doua incalcare, dupa toate amenintarile si pregatirile consecinta ale primei incalcari.

Poate am mers prea departe cu scenariile, cert este insa ca Rusia nu are de gand sa atace Turcia, este absurd si nici sa demonstreze ceva. Scopul Rusiei in Siria este clar: sa il reaseze pe Assad si sa “stabilizeze” Siria. Turcii s-au opus de la inceput venirii rusilor si prin urmare, reactia Rusiei nu s-a lasat asteptata: au injumatatit volumul conductei de gaz care urma sa se faca prin Turcia sa vina inspre Europa (faimoasa conducta pe care se specula ca pot primi grecii 5 miliarde in avans de la rusi). Asadar, iata ca si rusii stiu sa actioneze “asimetric”. Nu stiu cand a fost anuntata injumatatirea, dar probabil turcii au inteles mesajul. De altfel, fara gazul rusesc, turcii pot avea probleme mari. Dar sa nu pierdem prea mult timp analizand Turcia, dupa cum stim turcii sunt turci si nu stii ce au in cap. Relatiile intre turci si rusi sunt in ultimii ani destul de pasionale, precum in telenovela Bosfor: ba Putin vine la Erdogan si ii promite marea cu sarea (comisioane din revanzarea gazului si din tranzitul pe conducta), ba Erdogan ii sfideaza pe rusi si continua sa il saboteze pe Asad, dupa care Putin il ameninta pe Erdogan ca o sa faca din Siria un mare Stalingrad, etc, etc.

Asadar, americanii vor sa trimita trupe NATO. Ramane inca un mister, la ce trupe NATO se refera, avand in vedere ca Turcia are oricum cea mai mare armata NATO din Europa, depasind cu mult Germania si Franta. Ce trupe va trimite NATO? Romani, bulgari, greci? Sau va trimite soldati americani? Ca sa faca ce?

De ani de zile, pe langa exercitii militare, NATO s-a bazat pe promisiuni si amenintari ca sa mentina increderea membrilor si sa proiecteze imaginea unei aliante puternice, care este ferm decisa sa apere membrii. Subrezeala acestei aliante insa, si greutatea de a mentine iluzia in picioare, este una dintre problemele des discutate la Washington unde zilele astea principala chestiune este bugetul si iminenta marire a debt ceiling-ului – un hot topic mai vehi, reincalzit recent.

Putem deci cataloga reactia doar ca un mic fâs menit sa reintareasca imaginea de solidaritate si preparedness in randul NATO? Danezul spune asta cu limba lui:

However, pressed about what NATO precisely intended to do to aid Turkey, which shares a border with Syria, Stoltenberg told a news conference the mere existence of a beefed-up alliance response force, as well as a new and highly nimble brigade-sized unit able to deploy within 48 hours, may suffice.

“We don’t have to deploy the NATO Response Force or the spearhead force to deliver deterrence,” Stoltenberg said. “The important thing is that any adversary of NATO will know that we are able to deploy.” (sursa)

Ca de fiecare data insa, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ … Pe de alta parte, oare care adversar nu intelege asta, Rusia sau ISIS? Nu de alta, dar ISIS a tot amenintat Turcia de ceva timp si pana acum NATO nu a reusit sa fac nimic impotriva unei gasti de militanti incaltati in Nike, caz in care ne intrebam: oare nu poate sau nu vrea. Daci daca nu poate, ce alianta mai e aia? Iar daca nu vrea, lumea ar trebui sa isi puna intrebarea cine sunt tipii rai in conflictul asta?

Bineinteles, ca rusii au reactionat deja la amenintarea cu trimiterea de noi trupe si avertizeaza ca “pentru a mentine paritatea” o sa fie nevoiti sa isi intareasca si ei prezenta. Unde anume, nu au spus, sa speram ca nu in preajma Romaniei …

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] SUA urmeaza sa plimbe cateva nave pe langa faimoasele insule construite de chinezi in Marea Chinei prin care acestia isi extind granitele navale. Multi analisti americani sunt de parere ca in Marea Chinei, chinezii actioneaza pas cu pas, prin masuri mici la care SUA nu se poate opune ferm, data fiind gradarea treptata a actiunilor si lipsa unei posibilitati de reactie; warmongerii nu se intreaba insa cum de Marea Chinei poarta numele Chinei in ea, ci li se pare extrem de agresiv ca China construieste insule in marea proprie; oare cum li s-ar parea americanilor daca chinezii ar plimba nave militare prin golful Mexic si ar acuza SUA de agresivitate pentru ca construieste platforme petroliere in acest golf?

Cine va decide soarta lui Assad?

Pe masura ce campania Moscovei in Siria intra in a sasea zi, atat Imperiul cat si Kremlin-ul tureaza la maxim motoarele masinii de propaganda.

Interesele geopolitice ale celor doua parti sunt la un nivel extrem de ridicat, poate mai ridicat si decat in Ucraina, unde Imperiul incearca sa impinga granita NATO cat mai aproape de Rusia.

Vestul nu poate sa stea si sa priveasca cum Rusia rezolva in cateva saptamani ceea ce SUA nu au reusit in 13 luni. Cu cat mai repede Moscova va declara victorie asupra ISIS, cu atat Washington va avea probleme sa explice americanilor si lumii intregi ce s-a intamplat. Multi vor crede atunci ca armata ruseasca este cu mult superioara armatei americane in lupta cu teroristii. Pe langa asta, in cazul in care zvonurile implicarii Iranului se vor materializa, acordul nuclear va trece in umbra si noi semne de intrebare se vor ridica cu privire la dorinta Iranului de a inceta sa joace un rol activ ca putere regionala – una dintre conditiile impuse de catre Israel.

Pentru Rusia, jocul in Siria reprezinta o intoarcere in forta pe scena internationala dupa decenii de asteptare si regrupare. Putin a dovedit si va dovedi cu fiecare zi care trece ca Moscova isi poate exercita influenta fara sa se teama de consecinte dupa cum sugereaza incalcarea “accidentala” a spatiului aerian al Turciei.

Sa vedem in continuare cateva particularitati ale “frontului” sirian care denota gradul ridicat de risc cu privire la escaladarea conflictului de la razboi pentru interese geopolitice, la razboi direct intre SUA si Rusia, fie directa, fie prin intermediari (Rusia vs Turcia, sau Rusia vs Israel sau Israel vs. Iran sau SUA vs. Iran).

In principal, trebuie mentionat ca, de facto, Rusia a transformat spatiul aerian al Siriei intr-o zona “no fly”  pentru toti ceilalti. Sa reamintim ca Siria este inca o tara membru ONU care a cerut sprijinul Rusiei. Deci Rusia are nu doar posibilitatea si capacitatile, cat mai ales dreptul international de a domina spatiul aerian deasupa Siriei. Pana nu cu mult timp in urma insa, avioanele americane dominau spatiul aerian, mai ales in sud, in timp ce turcii tocmai au terminat acum 2-3 luni o campanie de bombardare a ISIS-ului (desi nici pe kurzi nu i-au evitat) in nord. Cata vreme americanii nu se vor coordona cu rusii si intelegerea nu va functiona, putem intelege care sunt riscurile escaladarii.

In al doilea rand, am dori sa subliniam doua pozitionari ferme, exprimate clar, concis si cu toate accentele posibile de cele doua parti, cu privire la Assad. Pe de o parte, Rusia a sustinut tot timpul ca pacea in Siria nu se poate face fara Assad. Pe de alta parte, la doar cateva minute inainte de inceperea bombardamentelor rusesti, ministrul de externe al sauditilor a declarat: “nu exista viitor pentru Assad in Siria”. De aceeasi parte cu sauditii sunt Turcia si Quatar-ul care “administreaza” rebelii din nord in timp ce sauditii se ocupa de sud. Oare ce va face Arabia Saudita pentru a-i convinge pe rusi ca Assad trebuie sa plece? In afara de finantarea si dotarea cu arme a “luptatorilor pentru libertate sirieni”, ce pot face sauditii? Sa fie zborul “accidental” asupra Turciei doar un avertisment pentru turci?

Putina lume intelege cat de important este acest razboi pentru sauditi. Pentru familia regala, Siria este o chestiune pe viata si pe moarte: daca SUA vor renunta la Siria, inevitabil, vor trebui sa se retraga din Orientul Mijlociu si Arabia Saudita va pierde principalul aliat in lupta cu Iranul – dusmanul de moarte al sauditilor, cu care acestia mai au un conflict indirect in Yemen.

SUA si alte tari NATO (cum ar fi Germania) au avertizat deja Rusia ca contributia impotriva ISIS este ok, dar sprijinirea lui Assad nu este ok. Dincolo de nuantele de ipocrizie, cerintele SUA/Germaniei sunt hilare. Sa nu complicam totusi lucrurile prea mult si sa punem punctul pe i: CINE HOTARASTE SOARTA LUI ASSAD?

ONU – abusrd, ONU este doar o gluma proasta. In momentul in care SUA a bombardat Serbia fara hotararea ONU si nici o alta putere nu a atacat SUA, ONU a murit. Avem deci, pe de o parte mostenirea istorica: SUA, unicul hegemon, ultimul Imperiu, singura super-putere, autodeclarata, politistul global care face ce vrea si crede ca poate orice, insa are nenumarate probleme in lupta cu terorismul si cu mentinerea armatei pe linia de plutire. Pe de alta parte, avem Marile Puteri Nealiniate: RUSIA si CHINA – fiecare cu interese proprii, dar cu acelasi dusman si mai ales cu acelasi interes: multipolaritatea.

Cine hotaraste asadar soarta lui Assad, in conditiile in care SUA nu au reusit sa il inlature pana acum, desi au avut la dispozitie timp gramada? Rusia va lovi puternic ISIS si dusmanii lui Assad, dar fara trupe pe teren, totul va fi degeaba. Insa Rusia nu asculta de SUA si nu doar ca nu va face ce vrea SUA, dar va contesta din ce in ce mai mult status quo-ul hegemnului actual si mai ales al aliatilor din zona. Bombardarea din gresala a unor baze turcesti de la granita, va fi un nou tip de incident “accidental” prin care Rusia va testa treptat modul de reactie al Imperiului. Zborul inspre Siria peste teritoriile aeriane ale Romaniei sau Bulgariei fara autorizatie vor fi de asemenea cateva “teste” posibile. Sprijinirea si incurajarea Iranului sa intervina cu trupe in Siria, va fi inca un pas prea mic pentru ca Imperiul sa reactioneze in forta si totusi prea mare pentru ca lucrurile sa ramana la fel, altfel spus pentru ca in mintea tutor sa mai existe vreun dubiu ca lumea unipolara a murit.

Intr-un mod similar actioneaza si chinezii in Marea Chinei, prin construirea de insule si mutarea granitelor. Daca China ar fi invadat Bruneiul, Vietnamul, Taiwan-ul si alte tari riverane Marii Chinei de Sud direct, poate SUA ar fi reactionat prompt. Insa pentru ca China face aceste miscari pas cu pas, prin constructia treptata a insulelor, prin declararea treptata a noilor granite, SUA nu pot reactiona direct in forta ci sunt nevoite sa gaseasca reactii “alternative”, un exemplu de astfel de reactii fiind exploziile recente din orasele chineze. Sa nu uitam ca dupa 911, SUA au o experienta deosebita cu detonarea secreta de bombe puternice, prin urmare, conflictul intre SUA si China este deja destul de fierbinte, chiar daca nu inca destul de la vedere.

Nu va trece mult timp pana cand Rusia isi va fi epuizat posibilitatile tactice de actiune, prin bombardarea opozantilor lui Assad, de orice hram ar purta (ISIS sau non-ISIS). Iranul inca ezista sa intre, ma gandesc ca daca erau ferm hotarati, o faceau pana acum. Impactul era maxim, daca coalitia Rusia-Iran, lucra impreuna si rapid. Probabil insa ca iranienilor le e frica si doar ameninta sau conditioneaza intrarea. Sau poate doar e o chestiune de timp.

Exista insa cativa parametrii care pot complica si mai mult problema si pe care nu ii vom aborda deocamdata:

  1. Irak – probabil e chestiune de timp pana cand Irak-ul va cere Rusiei sa ii ajute si pe ei
  2. China – au tot existat zbvonuri ca China va avea si ea un rol in razboi, intrand alaturi de Rusia, cel putin cu cateva nave in Mediteraneana.
  3. Reactia SUA: timpul a fost prea rapid si americanii probabil inca se gandesc cum sa reactioneze; acum insa “razboinicii” din administratia Obama vor putea sa convinga mai usor Congresul sa aprobe trimiterea de trupe in Siria care sa lupte impotriva ISIS (si din cand in cand impotriva lui Assad) asa cum si rusii bombardeaza ISIS (si din cand in cand, rebelii anti-Assad sustinuti de americani).

Nu este greu sa vedem ca viitorul este extrem de incert, cea mai probabila varianta de iesire fiind confruntarea directa intre SUA si Rusia pentru deciderea invingatorului. De ce doar o confruntare directa poate decide finalul? Pentru ca confruntarea prin proxy-uri si-au consumat posibilitatile de rezolvare a ecuatiei si o data cu mutarea unei pierse importante din partea Rusiei, urmeaza mutarea unei alte piese importante din partea Imperiului. Ambele parti au pozitii destul de puternice pe care nu le vor parasi: rusii domina aerian, pe cand americanii controleaza rebelii prin “specialistii” aflati deja in teren si prin contractorii trimisi deja sa actioneze in punctele cheie.

Daca in aer, lucrurile sunt simple: cine are avioane, rachete si combustibil, domina, pe pamant lucrurile sunt mai complicate. Trimiterea de trupe a fost o chestiune indelung dezbatuta in SUA. Oricat de mult au incercat americanii sa ii convinga pe turci, acestia s-au opus la o invazie. Exista deci numeroase retineri, nici un jucator nu are curajul si capacitatea sa intre singur ci spera la aliante. Poate insa Congresul speriat de viteza de actiune a Rusiei si incurajat de succesul din Ucraina, va da acordul pentru trimiterea de trupe. Caz in care soarta lui Assad, nu prea mai conteaza … razboiul mondial fiind deja inceput.

Putin se ţine de cuvânt şi face din Siria un Stalingrad

” … apoi sa ii spui presedintelui tau dictator ca se poate duce la dracu impreuna cu teroristii sai ISIS si ca o sa fac din Siria un Mare Stalingrad pentru Erdogan si aliatii sai sauditi care nu sunt cu nimic mai prejos de Hitler”

avioane-rusesti-siriaDesi astfel de declaratii nu sunt recunoscute oficial, nu iese fum fara foc. Mentionam [aici] acum o luna intalnirea lui Putin cu ambasadorul Turciei. De cateva zile, mai multe site-uri fringe tot ziceau ca rusii trimit avioane si piloti lui Assad. Azi a ajuns insa si in mainstream stirea ca rusii sunt in Siria si lupta impotriva Isis-ului. Ba chiar si Casa Alba a acuzat Rusia ca “destabilizeaza” situatia. Pai si normal ca destabilizeaza ca doar nu doar ca sa o stabilizeze se duc acolo.

Despre interesul Rusiei in Siria, am tratat inca de acum 3 ani, cand s-a blocat “primavara araba”:

Este evident ca daca in privinta primaverii arabe, Rusia nu prea a avut posibilitatea sa faca ceva, “revolutiile” fiind specialitatea CIA, desi nici rusii nu stau prea prost cu contrarea acestora […] alta este situatia in cazul Siriei si a Iranului. Pe langa faptul ca prin caderea Siriei si atacarea Iranului, SUA s-ar apropia periculos de zona de interes a Rusiei si totodata ar dobandi  controlul total al celei mai bogate regiuni in petrol din lume, Rusia simte ca este momentul sa se reafirme si sa calmeze pornirile razboinice ale americanilor. Rusii cu siguranta nu au uitat provocarea georgiana unde americanii au incercat sa vada puterea de reactie si fermitatea armatei rusesti si prin urmare sunt constienti ca orice ezitare in cazul Siriei si a Iranului ii va costa imens in relatia cu SUA dupa batalia pierduta a sistemului radar anti-racheta.

(SURSA)

Daca astea erau argumentele pentru care prevedeam ca Rusia nu va renunta la Assad acum 3 ani, oare care sa fie situatia acum in 2015 dupa ce intre timp rusii au avut parte de primavara ucraineana? Ucraina a fost un esec dramatic al rusilor, nu le-a venit sa creada ce se poate intampla sub nasol lor, in ograda lor. Nu vor face deci o a doua gresala si in Siria vor fi probabil mai proactivi decat s-ar astepta americanii.

Spun ca vor fi proactivi desi trimiterea a catorva avioane cu piloti cu tot, pare doar un raspuns la bombardarea de catre turci a kurzilor – singura forta care tine in frau invazia Iisis pana la granita Europei. Acum ca situatia in Ucraina pare calma, rusii o sa aiba insa si timp si resurse sa il ajute mai mult pe Assad, daca au vazut ce riscuri exista. Prin riscuri ma refer mai ales la ezitarile si frecusurile americanilor cu privire la Isis. Evenimentul recent la care ma refer este OK-ul dat de trimisul special al americanilor pentru Statul Islamic, un fost general  John Allen, care atunci cand Obama a fost in vizita in Kenya a dat acordul turcilor sa ii bombardeze pe kurzi si sa ajute indirect Isis sa reocupe unele pozitii extrem de importante geostrategic prin care acestia transfera arme si resurse dinspre / inspre Turcia.

Marimea conteaza in toate si mai ales in razboi. Prin urmare ramane de vazut daca rusii vor trimite indeajuns de multe avioane si alte arme guvernului Siriei pentru a conta sau vor fi doar maruntisuri cum le-au dat “separatistilor” ucrainieni. Rusii se pricep bine sa pastreze lucrurile in ceata cand vor sau sa rezolve transant cand trebuie, cum au facut in Crimeea. Inca ramane sa vedem ce au de gand cu Siria, pentru ca le sta in putere si una si alta …

De ce le e greu americanilor să atace Siria (update 30 aug 2013)

(vezi si De ce le e greu americanilor să atace Siria)

Dupa cum spuneam in articolul trecut, atacul Siriei are multe (si mari ) incertitudini dar si unele certitudini la fel de multe si mari. Daca marea incertitudine este in ce masura un eventual razboi impotriva Siriei se va escalada, marea certitudine este ca orice lovitura, fie ea si chirurgicala va da jos cu piata actiunilor si va provoca socuri care nu pot fi cuantificate in toate pietele: derivate, obligatiuni, forex etc cu consecinte devastatoare pentru sistemul financiar care si-asa se afla intr-o stare de tensiune interioara extrema, gata de implozie in orice moment. Nu voi repeta argumentarea din articolul trecut, doar am vrut sa aduc noi stiri in acest sens:

Obama se consulta cu expertii in petrol pe masura ce cantareste un atac asupra Siriei (sursa: Reuters)

Obama administration officials have contacted energy experts in recent days to discuss oil market conditions as the president weighs a military strike against Syria, sources familiar with the matter told Reuters.

Observati terminologia coafata a la mainstream, folosita de Reuters:

Fears about Syria’s civil war spilling over into other countries have helped propel international oil prices to their highest level in six months, rising more than $8 a barrel since the beginning of the month, and approaching a level that has slowed the global economy in the past.

“Spiling over”: pai ce sa se mai scurga ca deja operatiunea “Primavara Araba” a dat foc la toata zona … “Has slowed” !!?  Care-va-sa-zica marele crash din 2008 a fost doar o incetinire a economiei globale? Intr-adevar 2008 a fost in primul rand o poveste legata de bula creditelor si a derivatelor financiare care ascundeau in ele mult junk sub infatisarea de cozonac, insa daca imi aduc eu aminte bine intre Ianuarie si Iunie 2008 petrolul a crescut de la 100$ la 150$ fiind unul dintre elementele care a pus capacul peste toate temerile din sistemul financiar si a cauzat colapsul economic impreuna cu ceilalti factori, deci colac peste pupaza, dupa ce si-asa sistemul financiar de astazi este cum este si economia abia se strofoaca sa reziste pe linia de plutire, inca o explozie a pretului similara cu 2008 ne mai trebuie.

Oil analysts have said a quick strike against Syria could push prices up to $125 to $130 a barrel, with Societe Generale saying prices could reach $150 a barrel if the crisis were to spill over into larger oil producing countries.

Evident, orice presedinte intreg la minte ar realiza ca SUA nu are nevoie de acest razboi. Apropos de razboi, o alta coafare este folosirea termenului de lovituri sau pedepsire a regimului Assad, ca si cum cea mai banala lovitura nu ar echivala cu o declaratie de razboi:

Obama: “I have no interest in any open-ended conflict in Syria, but we do have to make sure that when countries break international norms on weapons like chemical weapons that could threaten us, that they are held accountable”.

Din pacate Obama este impins de la spate de neoconi si lobby-ul evreiesc ca sa atace Siria si exista multe argumente ca Siria nu este decat inca o margea in operatiunea “Primavara Araba”  inceputa inca cu Razboiul din Irak. Avem chiar declaratii de la sursa in acest sens de la Wesley Clark care relateaza intr-o discutie cu un general cum a inceput razboiul cu Irak-ul: fara nici un sens, fara nici o justificare. Generalul s-a trezit pe masa doar cu un plan sa atace 7 tari in 5 ani in Orientul Mijlociu:

Un ultim lucru care doresc sa il subliniez legat de acest articol din Reuters: dupa cum mentionam si eu, este posibil ca americanii sa fii facut niste calcule conform carora un razboi mai extins si tensiuni ridicate pe pietele financiare i-ar avantaja, avand in vedere ca dintre toate domnisoarele stirbe, zdrentuite si necoafate, dolarul este totusi cea mai frumoasa. Aminteam deci ca avand niscavai petrol din productie interna, SUA ar putea lua in considerare ca un spike ar afecta competitorii economici mai mult decat pe companiile americane interne care ar avea totusi acces la un petrol putin mai ieftin dar mai ales mai aproape:

Even though the United States is in the midst of its biggest oil drilling boom in decades, with production at the highest level since 1997, prices would still likely spike if there was a major supply disruption in the Middle East.

Similar cu operatiunea de erbicidare, un razboi distrugator ar afecta mai mult competitorii decat pe americani si chiar daca pe termen scurt lovitura ar fi puternica si pentru economia si finantele SUA (prin efectele asupra pietei petrolului) pe termen mediu-lung ar oferi avantaj competitional acelora care au acces la resurse. Acelasi lucru l-au mai facut practic americanii folosind companiile de rating sa atace verigile cele mai slabe din UE pentru a mentine cat de cat pe linia de plutire dolarul intr-un moment cand caderea acestuia nu mai putea fi oprita cu alte mijloace. Pe de alta parte, o explozie a pretului petrolului ar insemna mana cereasca pentru Rusia, iata deci din nou cate ramificatii si scenarii pot avea o banala “pedepsire” a unei tari intr-o zona care daca nu ar avea petrol si daca nu ar fi Israel pe-acolo, ar fi fara interes geopolitic si nu si-ar mai plimba nici o tara navele de razboi prin apropiere.

De ce le e greu americanilor să atace Siria

Este multa ceață cu privire la Siria. Pe de o parte, exista conflictul intern in SUA intre centrele de lobby diverse despre care am mai discutat aici, pe de alta sunt noile teorii legate de o negociere ascunsa intre rusi si americani, prin intermediul sauditilor (vezi ZF).

Eu am insa o teorie mult mai simpla: americanii sunt pe marginea prapastiei din punct de vedere al stabilitatii sistemului financiar. Un atac asupra Siriei, va duce inevitabil la prabusirea burselor si explozia pretului petrolului la niveluri cel putin similare celor din 2008-2009 si va cutremura din țâțâni piata derivatelor care este extrem de sensibila la orice miscare geopolitica. Americanii au probleme mari chiar acum cand cresc cu 1-2% si se zvoneste de micsorarea vitezei de tiparire de bani. Realitatile sunt insa mult mai dure decat arata cresterea pibului sau chiar cresterile pietei actiunilor. In spatele anemicei cresteri de 1,5% a pibului de anul acesta se afla sute de miliarde pompati si scaderea drastica a nivelului de trai al americanului de rand din cauza locurilor de munca din ce in ce mai proaste si de calitate mai slaba.

Tentantiva FED-ului de a inceta tiparirea s-a lovit de o reactie puternica a pietelor care au scazut numai la lansarea zvonului ca FED-ul ar putea din toamna anului viitor sa micsoreze viteza de tiparire. Dupa cum stim, tiparnita de bani este un drog extrem de puternic care trebuie consumat in cantitati din ce in ce mai mari pentru a putea produce acelasi “stimulus”. Deci FED-ul nu doar ca nu va putea sa puna frana la tiparit, dar va fi nevoit chiar sa tipareasca mai multi dolari pentru a mentine spoiala de crestere actuala. Pe langa asta, China si Japonia au vandut in Iunie (ultimele date disponibile) obligatiuni in volum record (40 miliarde) ca raspuns la semnalele FED-ului ca ar putea sa nu mai tipareasca bani. Toata treaba cu obligatiunile americane este un fel de Chiken Game (Jocul Lasului): daca prea multi jucatori incep sa nu mai cumpere si sa vanda, toti ceilalti vor fi obligati sa vanda ca sa nu ramana ca fraierii cu obligatiunile cand pretul va ajunge extrem de jos (si probabil inflatia va exploda) dar mai ales cand din cauza lipsei cumparatorilor, SUA va fi nevoita sa intre in default (lucru inimaginabil pentru mentalul colectiv dar totusi matematic probabil).

Deci avem o piata a actiunilor care se clatina la cea mai mica stire negativa (anuntarea taperingului, mobilizarea in vederea unui atac [2]), o piata a obligatiunilor care deja a suferit cateva spikeuri anul acesta (dobanzile au crescut neasteptat de rapid pentru o scurta perioada, desi au inceput sa isi revina + unele tari au inceput sa vanda suspect de mult in Iunie) la care se adauga si problema debt ceiling-ului care se apropie in toamna, dar poate mai important avem o piata a derivatelor care sta sa explodeze chiar fara atacarea Siriei si care a acumulat prea multa tensiune si instabilitate prin degradarea asseturilor, cresterea apetitului pentru risc avand in vedere scaderea dobanzilor pe categoriile de investitii de risc scazut sau moderat dar mai presus de orice datorita nivelului de frauda extrem de ridicat, la niveluri socante pentru orice necunoscator [3].

Asadar, cum sa poata SUA ataca Siria cand pietele sunt pe muchie de cutit si peste noapte un banal raid aerian asupra Damascului poate da jos din nou cu pietele financiare, cel putin prin faptul ca Rusia poate vinde instant toate obligatiunile americane pe care le are provocand astfel o reactie in lant si la ceilalti detinatori si aruncand SUA si intreaga lume intr-un haos mai mare decat am fi avut parte in 2008 daca tensiunile din sistem erau eliberate atunci.

Pe de alta parte, razboiul este o aberatie si daca ne uitam in istorie, de multe ori razboaiele au pornit prosteste, aberant. Rareori putem spune: da, cutare tara a avut dreptate sa porneasca acel razboi. Nu excludem ca calculele facute de americani sa fie altele si poate un razboi sa fie exact ce au nevoie pentru a convinge strainii sa cumpere in continuare obligatiuni, poate intr-un ritm si mai accelerat decat cel actual si poate ca printr-un razboi pretul petrolului va exploda, punand o frana dezvoltarii Chinei si revenirii Europei din mlastina economica in care s-au impotmolit, oferind SUA un avantaj competitiv prin faptul ca SUA cunoaste in prezent o crestere a productiei interne de petrol datorita extinderii fracking-ului, deci nu ar fi afectata de o explozie a pretului la petrol la fel ca celelalte tari competitoare economic.

Iata deci cate necunoscute sunt si cat de greu este de prezis viitorul in acest moment, singura certitudine fiind volatilitatea crescuta si sporirea riscurilor, indiferent de atacarea sau neatacarea Siriei. Sa nu uitam ca Europa abia va incepe sa reia problemele crizei dupa alegerile din Germania …

~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] Fed Tapering Will Cause Markets to Freak Out

[2] in ultimele zile piata bursiera a scazut zilnic cu 2-3% din cauza amenintarii unor lovituri impotriva Siriei

[3] “Too Big To Fail” nu este altceva decat cancerul care roade sistemul financiar american, in spatele acestei legi nescrise se afla de fapt “paid TOO BIG bribes so you obama&co let us TO FAIL”

1 2