UE se dă pe față în Catalonia

In primul rand trebuie sa subliniem ca “distractia” abia a inceput. In urma batailor si bastoanelor politistilor spanioli, credeti ca entuziasmul pentru libertate va scadea? Nici vorba … In al doilea, rand, in reprimarea violenta a unui referendum si linistea cu care niciun lider european nu acuza violentele si nu condamna Spania pentru suprimarea unui drept de baza al democratiei: dreptul la vot, denota ipocrizia si insensibilitatea acestui organism monstruos care este UE si care incearca sa treaca printr-o masina de tocat carne toate popoarele si toate natiunile, scotand o pasta uniforma, usor de procesat si de pus in conserve. Se intelege ca UE numai de asta nu avea acum nevoie in pragul destramarii si in momente in care se agata cu disperare de Marea Britanie, incercand sa mai scoata de la ei ceva fonduri si incercand sa dea la cotoaie britanicilor cat mai mult pentru ca nu cumva iesind si fiindu-le mai bine “afara”, sa dea de gandit si altora, cum ar fi poate nemtii care deocamdata la nivelul populatiei, accepta cu o prostie de neinteles rolul de finantatori. De ce spun ca UE prin reprezentantii ei (Comisia) dar si prin politicienii principalelor tari denota mare ipocrizie: cand a fost votat Brexitul si Scotienii maraiau ca ei vor in UE, europenii au sarit imediat: daca Scotia vrea, noi ii primim cu bratele deschise. In cazul catalanilor insa, deja i-au amenintat ca UE nu o sa recunoasca Catalonia ca stat si ca Catalonia in niciun caz nu va fi acceptat in UE in caz de autodeterminare. Asta, desi catalanii oricum doresc sa ramana in UE si nu se pune altfel problema, principalul lor motiv pentru care doresc independenta este faptul ca sudistii sunt lenesi si nu muncesc iar ei ii duc in spate. 15% din populatie produce 25% din PIB si probabil fara “atasul” sudului, Catalonia ar fi o mica Olanda in nordul peninsulei Iberice. Strategic, este oricum de neinteles de ce UE nu accepta aceasta diviziune. Se intelege, ca s-ar pune problema datoriei: daca Catalonia nu ar accepta sa preia nimic din datorie, ar fi dezastru pentru Spania, daportul datorie/PIB sarind la cifre extrem de dezastruoase care ar dinamita tot sistemul financiar european. Insa, desi nu stiu amanunte, eu sunt sigur ca in schimbul libertatii, catalonii ar accepta sa preia o parte din datorie, raportat la PIB sa zicem. Astea sunt amanunte, si cu UE mediator, sigur s-ar putea rezolva usor chestiunea. La urma urmei, UE oricum incearca spargerea statelor nationale in mici regiuni usor controlabile, pentru a permite ca Reich-ul sa poata conduce liber si sa nu aiba competitori. De aceea a fost distrusa si Yugoslavia si de aceea nemtii pun bete in roate si polonezilor: le e frica de competitie. Poate ca in anii 90 intr-adevar Yugoslavia nu prezenta un pericol real, fiind o tara fosta comunista, cu posibilitati limitate de a pune vreo problema din punct de vedere competitiv sau din alte puncte Germaniei. Insa pe-atunci nici Germania nu era cea de astazi. De atlfel, daca

Read more

Catalonia: va răsturna buturuga mică carul mare?

Carul mare nu este doar Spania. Comparativ cu Catalonia, Spania este mai degrabă un cal mort. Prin căruță eu văd în primul rând UE. Cu greu putem gândi în ce scenariu oricât de pozitiv și fără tulburări, o rupere de Spania a Cataloniei nu ar da la pământ atât cu Spania cât și cu UE. Cel puțin din punct de vedere financiar. După cum știm, Spania este unul dintre cei mai mari porcușori alături de Franța și Italia, feriți încă de abator de tanti Merkel, buna gospodină care le aruncă și lor niscavai lături. Băncile din Spania sunt la pământ: niște cadavre spălăcite, îmbălsămate și animate de Draghi, marele magician al monedei unice. O rupere de Spania pe lângă convulsiile sociale și problemele administrative, ar pune în primul rând problema datoriei: cum să se împartă și cine să ia mai multă? Din start, Catalonia s-ar putea spăla pe mâini neacceptând nicio datorie și ar fi chiar fraieri să accepte. Ei nici nu existau ca stat când Spania făcea acele credite. Până să discutăm însă problema moștenirii “odioase”, am pune în primul rând întrebarea: Catalonia o să fie sau nu o să fie membră UE? Iată-ne săriți cu scenariul deja prea departe. Până la discuții cu privire la apartenența sau nu la UE, poate ar fi bine să discutăm puțin de navele cu polițai trimise de Madrid ca să facă ordine și care nu au unde să andocheze deoarece portuarii sunt catalani. Sau poate am putea aminti de amenințarea Madridului că o să le taie curentul în ziua votului. Sau că arestează pe toți oficialii implicați în alegeri. Meandrele concretului sunt însă plictisitoare și trecem peste războiul civil temporar care poate s-ar produce. Nu este exclus ca dacă se lasă cu măcel, europenii să intervina și “fratele mai mare” să facă pacea, propunând să medieze conflictul. Fratele mai mare (adică UE) din păcate nu are ochi prea buni pentru dezertori și a taxat deja tentativa catalanilor cu excepția turbatului de Junker care nu știe pe ce lume trăiește și la reacțiile pe care le-a produs discursul lui se pare că nimeni nu îl ia oricum în seamă în UE. Dar să mergem totuși mai departe. O ruptură este greu să se facă în mod pașnic și fără consecințe. Au făcut-o cehii cu slovacii într-un context mult mai favorabil dar diferențele între situații sunt totale. Haosul care se întrevede la orizont este extrem de periculos pentru UE și poate să o îngroape înainte de Brexit. Vă reamintesc părerile mele cu privire la Brexit, cum că UE nu va permite un Brexit liniștit și va încerca să pedepsească Marea Britanie la maxim. Deși în contextul actual din Germania, nemții nu prea își mai permit să joace poker cu englezii (ca și cum ar fi avut oricum vreo șansă), orice scădere economică putând cauza probleme mari interne și putând pune în genunchi chiar inima (artificială) a UE care crăncăne în prezent din toți țâțânii. În final punem doar întrebarea: va fi oare destrămarea UE

Read more

Spania / Podemos: spaima nemţilor

Dupa esecul negocierilor intre ministrii de finante ai Zonei Euro si greci, cu privire la bailout, altfel spus dupa ce grecii nu semneaza ca accepta datoriile + austeritate in continuare, nemtii nu au parte de liniste si sunt cu ochii indreptati spre urmatorul porcusor: Spania. Ca o mica paranteza: pe masura ce criza avanseaza, precum cancerul care in metastaza cuprinde toate organele, vom vedea incet-incet nu doar probleme grave lasate nerezolvate si in aer (adica in asteptarea unui ceas mai bun, in cazul de fata luni 15 februarie), ci probleme medii care fie apar fie reapar periodic la varii nivele de intensitate. Sa ne amintim acum cativa ani: cand Grecia, cand Cipru, cand Italia. Se linistea piata bondurilor, auzeam de alt scandal: manipuilarea Libor-ului. Se termina cu asta, auzeam de bombardarea Libiei si de cocosul francez care striga cucurigu din toti plamanii. Altfel spus, exista o secventialitate a puseurilor crizei care lovea in diverse zone si in varii sectoare. Mai nou, asistam la o explozie a problemelor avand simultan situatii limita atat in mai multe zone geografic, cat si pe mai multe planuri. De exemplu, acum avem Grecia + Ucraina + Isis: trei mari focare care oricare poate escalada la urmatorul nivel, altfel spus, focul se poate extinde geografic si amplifica drastic ca intensitate. Adica grecii azi au austeritate dar maine pot sa aiba cartele la alimente. Sau romanii: azi au probleme cu investitorii ca nu mai vin deoarece suntem vecini cu Ucraina. Dar maine, poate auzim ca avioanele rusesti ne violeaza spatiul si toti tinerii intre 20 si 35 de ani sunt chemati la inrolare. Sfarsit de paranteza. Nemtii nu trec cu vederea insa nici focarele cu intensitate medie, fiind cu ochii pe tot ce se intampla. Momentan sunt uimiti doar de ascensiunea fulminanta a partidului Podemos (prietenii Syriza din Spania) care infiintat doar acum 1 an, a ajuns deja sa aiba 28% in sondaje, peste actualul partid de guvernamant cu 7% si peste opozitie cu 10%. Iata cum relateaza Deutsche Welle situatia: Days after the Greek election, Podemos leader Pablo Iglesias addressed over 100,000 party supporters in Madrid and warmly praised Tsipras, even speaking a few words of Greek. Podemos has played down specific similarities between the two parties, but Miguel Urban, one of its co-founders, said both harness the same spirit. “What we have in common is the fact that Syriza expresses the desire for change of the Greek people and Podemos inspires, or represents, the desire for change of the Spanish people,” he said.   Dupa cum spuneam in alta parte, spaniolii sunt putin defazati fata de greci, adica cam cu 2-3 ani in urma, in sensul ca lor o sa le ia inca vreo 2-3 ani ca sa ajunga la ratio datorie/pib pe care il au grecii si prin urmare la negocieri cu Troika si programe de austeritate. Problema e ca spre deosebire de greci unde datoriile au fost ale statului, in Spania, datoriile au fost ale populatiei. Austeritatea la nivelul statului a fost impusa doar din cauza fragilitatii sistemului bancar: statul s-a

Read more

Economia la negru explodează în timp ce austeritatea mușcă

– peste tot economia la negru explodeaza fata in fata cu agresivitatea taxelor si problemele economice – in Spania, muncitorii cu salarii minime platesc aproape jumatate in taxe statului – tot in Spania economia neagra este peste 25% – toate parditele din Spania sunt implicate in scandaluri de coruptie

Read more

Pe cine ați paria într-un meci Anglia – Spania? Dar într-un război?

Britanicii si-au trimis niscavai nave si personal militar in Gibraltar de cand spaniolii s-au acrit si au lungit asteptarea la vama, ca sa ii pedepseasca pe gibraltarezi ca au facut un recif artifical care impiedica accesul barcilor de pescuit spaniole. Thousands of Royal Navy personnel have set sail for a training deployment in the Mediterranean amid diplomatic tensions between the UK and Spain over Gibraltar. The helicopter carrier HMS Illustrious left Portsmouth Naval Base, Hampshire, and will join the navy flagship HMS Bulwark, which has sailed from Devonport for the Cougar ’13 operation. Also joining the flotilla will be HMS Westminster, a type 23 frigate, which will visit Gibraltar en route. (Sursa) Nu pare mare lucru conflictul asta, deocamdata sunt doar aprinse cateva mocneli, cum se intampla si pe la noi cu ungurii, doar ca situatia e putin diferita. Si situatia este urmatoarea: e criza mare, spaniolii au somajul foarte crescut si prin urmare au nevoie de subiecte prin care politicienii sa le distraga atentia oamenilor de la foame, saracie si deprimarea unei vieti de somer fara perspective. Nimic nou, asadar, si cu toate acestea nu miroase deloc bine. Putin probabil sa ajunga Marea Britanie in razboi cu Spania de la o nimica toata: o colonie de gangsteri (Gibraltar nu e UE, e paradis fiscal si raiul gamblingului online) dar poate asa gandeau altii si inainte de Razboiul din Falkland. Nu stiu cum rezista istoricii la stirile de zi cu zi, ca eu ma doare capul cand aud stiri de astea, desi nu prea am studiat bine istoria si in nici un caz atat de bine incat sa pot face paralele si analize cum ar fi eseul lui Neagu Djuvara – Razboiul de saptezeci si sapte de ani (1914 – 1991) si premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie. Ca o mica paranteza, pe cat de original si unic in ipotezele lansate pe taramul istoriei este Djuvara, pe atat de original este si in teoriile geopolitice. Nu am citit cartea si nici nu mai am idee la ce se refera 1991, dar cred ca se refera la caderea URSS-ului si Djuvara emite ipoteza ca SUA s-au cam consumat ca vigoare, au dat tot ce au putut si acum urmeaza declinul. Bunaoara, cand am citit stirea asta, nu am putut sa nu imi amintesc de ascensiunea lui Hitler in anii de inceput. Pe scurt, Hitler era un nobody, nimeni nu prea stia de el, nu se afirmase prin nimic. Dupa razboi, caporalul Hitler a participat la niste cursuri de propaganda organizate de armata si pentru ca nu era bun la nimic a tot incercat sa ramana in armata, prin urmare a ajuns un fel de securist. Dupa ce a facut cursurile, a fost trimis sa se inflitreze in Partidul Muncitorilor si s vada care e treaba. O data cu infiltrarea insa, Hitler s-a cam dat el dupa ideologia partidului si a ajuns sa activeze pe bune, urcand pana la nivelul de lider dupa ce pornise ca membrul nu numarul 55. Tulburarile din Germania anilor 20-30

Read more

Val de insolvențe în Spania, pompare de bani în firme în Ungaria

Peste 2500 de firme spaniole au intrat in insolventa in primele trei luni ale anului, cu 45% mai multe ca anul trecut in aceeasi perioada (cf Reuters). Din cauza caderii economice dar mai ales a lipsei creditarii datorata situatiei dificile in care se afla bancile, peste 28.000 de firme spaniole au picat in criza. Somajul a ajuns la peste 25%, in conditiile in care Spania nici nu s-a apucat sa implementeze in totalitate cerintele de austeritate conditionate de Troika pentru ajutorul deja primit pentru salvarea sistemului bancar spaniol. In aceste conditii, va fi foarte interesant de vazut cum va reactiona troika la neindeplinirea cerintelor din partea Spaniei. Intre timp, prin alte parti, cum ar fi Ungaria, pentru a salva companiile de la faliment, avand in vedere lipsa creditarii, guvernul intervine si impinge din spate banca nationala ca sa ajute firmele. In timp ce in Romania guvernul pompeaza creditul de la FMI in oferirea de lichiditate pentru banci si in mentinerea cursului valutar, Ungaria pompeaza peste 2 miliarde de euro in sustinerea afacerilor (sursa). De unde or avea ungurii astia bani, nu mai intelegem, ca ei nici nu vor sa auda de FMI care nu prea poate face altceva decat sa maraie neputincios. De Troika ce sa mai zicem, ca europenii si-asa au ei destule probleme ca sa le mai pese de Ungaria. Dar ce sa le mai tot zica si europenii ungurilor, ca de cand i-au tot acuzat de ingerinta guvernului in Banca Nationala, moda s-a extins deja si la japonezi care i-au trasat guvernatorului si “target” de … inflatie. Dar interventionismul nu e atat de blamat nici in UE – poate decat daca e aplicat de colonii care nu au voie sa consume aiurea banii in alte directii decat salvarea bancilor. In Spania, pentru a mai da oleaca in cap bondurilor guvernului, guvernul s-a gandit sa foloseasca banii pensionarilor (fondurile de pensii ale statului) ca sa cumpere oglibatiuni si sa intervina astfel de piata, neavand o banca nationala independenta cum au (oarecum) americanii ca sa centreze si sa dea cu capul singuri. Daca asta nu se numeste interventionism, ce se numeste? Din fericire insa ungurii nu au apucat sa treaca la euro si prin urmare mai au o banca nationala care poate sa finanteze economia reala. Marele semn de intrebare este daca banca centrala a Ungariei va gasi calea de mijloc si va pompa banii exact unde trebuie nu aiurea cum de exemplu s-a intamplat in Romania prin programele gen “prima casa” sau “rabla” care nu au facut decat sa propteasca preturile la imobiliare pentru a ajuta bancile sa isi mentina activele la un nivel cat mai ridicat respectiv sa sprijine importatorii de masini scumpe care altfel intrau nasol la apa. Ar fi de mentionat ca si pe la noi s-a incercat programul Kogalniceanu care s-a dovedit insa o mare tzeapa pentru cei care au crezut ca guvernul chiar poate ajuta IMM-urile in Romania.

Read more
1 2