Reocuparea Americii

Este Occupy Wallstreet inceputul unei revolutii in SUA sau doar o miscare de protest? Am putea usor cataloga protestele americanilor ca fiind o simpla miscare prin care tensiunile create in cadrul societatii americane incep sa se elibereze partial, intr-un moment in care multi credeam ca americanii sunt atat de spalati pe creier si atat de incapabili sa mai apere faimoasa lor constitutie incat am fi fost in stare sa trecem deja Imperiul American in manualul de istorie. Este prematur sa intelegem unde va duce aceasta miscare. La o prima vedere, protestatarii nu pot fi catalogati si nu pot fi incadrati in nici un tipar. Nu sunt doar anarhisti, nu sunt doar hipioti, nici doar comunisti. Nu sunt doar saraci, someri sau studenti si nici doar veterani de razboi care si-au pierdut pensiile. Toate cele 99% procente ale societatii sunt acoperite de participantii la miscarile de protest. Nu am urmarit indeaproape desfasurarea tuturor protestelor care au cuprins acum intreaga america. Mi-am format insa o prima impresie: sunt extraordinari. Nu atat prin curajul de a protesta impotriva guvernului intr-un stat politienesc cum este SUA, cat mai ales pentru lipsa violentelor si disciplina de care au dat dovada, pentru organizarea si mecanismele pe care si le-au implementat, oricat de hilare si copilaresti ar parea ele la o prima analiza, pentru sloganurile frumoase si miscatoare pe care le-au ales, dar mai ales pentru perseverenta si increderea pe care o au ca pot schimba ceva. Sincer, privind de aici, eu nu cred ca ceva se poate schimba in SUA fara o lupta indelungata si crancena, poate chiar cu armele impotriva numeroaselor capete ale balaurului care i-a incorsetat pe americani. Caci cu ce altceva poate fi comparata clasa conducatoare a SUA decat cu un balaur cu multe capete: sistemul politic dual, lobby-ul mafiot, complexul militar pururea insetat de sange pentru ca comenzile la arme sa duduie, wall-street-ul drogat cu bani, presa mainstream care este in mana a “The Big 6”, hollywood-ul care formeaza constiintele, sutele de organizatii religioase sau nu, secrete sau nu, care mai de care mai ciudate si mai influente. Asta este America de azi si cu acest balaur se lupta generatia sociala care dupa atata twitter, facebook, youtube sau google cine stie cat de mult intelege din toate cate se intampla azi in America si cine este de vina. Cu atat mai mult, ce trebuie facut. Insa, asa cum ne invata o vorba frumoasa “dai vointa, iei putere”, cine nu incearca nu reuseste. Spre deosebire de revolutionarii nostri din ’89 care stiau clar cine le sunt dusmanii si aveau o tinta clara, revolutionarii americani de azi nu cred ca pot sa identifice prea clar cine este dusmanul lor si capul cui trebuie sa cada. Foarte greu ne-a iesit si noua romanilor revolutia: chiar daca Ceausescu, partidul si securitatea erau cele trei capete ale balaurului care ne sugea sangele, cu usurinta putem vedea ca daca un cap l-am taiat, unul l-am ametit putin, celalat a reusit sa se ascunda in nisip si a pastrat

Read more

Circus Americanus

In timp ce pe meleaguri mioritice disputele sunt in jurul intrebarilor “cand sa marim salariile” si “cu cat sa marim salariile”, americanii saracii, care nu au avut un guvern responsabil ca al nostru care sa taie in carne vie si sa reduca cheltuielile, se lupta sa convinga lumea ca nu vor intra in faliment, chiar daca este nevoie sa tipareasca (sa butoneze) mii de miliarde de dolari. Din tot show-ul de care am avut parte si care inca nu s-a terminat desi marirea plafonului s-a votat, cel mai mult m-a amuzat cum ministrul francez al bugetului (da, la ei exista asa ceva) a facut apel la guvernul SUA sa rezolve problema pentru a evita intrarea in faliment si sa puna in ordine si finantele. Aceasta, dupa ce numai cu o luna in urma Obama facea apel la europeni sa rezolve problema datoriei Greciei. E ca si cum in ultimele etape ale unui campionat, echipele aflate pe ultimele 2 locuri mai au cateva meciuri decisive si antrenorul fiecaruia face apel la echipa cealalta sa lupte in continuare din  toate puterile pentru a nu trece in divizia inferioara. Calculele matematice insa arata clar ca falimentul nu poate fi evitat nici de o parte nici de alta a Atlanticului. Era sa pice bancile, dar nu au picat pentru ca au fost “prea mari ca sa pice”. Datoriile s-au transferat la state si intre timp bancile au devenit si mai mari. Acum stau sa pice statele si bineinteles si statele sunt “prea mari ca sa pice”, incepand de la Grecia care desi nici macar nu e prea mare, are in spatele ei derivate incat sa traga in prapastie toata lumea dupa ea. Asadar, datoriile statelor vor fi pasate la … cine urmeaza deasupra, si cum deasupra nu prea mai e nimic, se va naste astfel un super-stat, sau o super-banca, ramane de vazut, care va prelua toate datoriile dar si suveranitatea statelor. Si iata cum se naste un nou URSS, iar noi ne uitam la circ si ne amuzam, radem de clovn si ni se par hazli poneii, acrobatii ne lasa cu gura cascata iar elefantii care stau in fund ni se par o minune a naturii. Toata lumea este acum un Circus Americanus.

Read more

În ce constă războiul cibernetic între SUA şi China

Ştirile despre războiul cibernetic între China şi SUA, mai precis despre atacul informatic pe care chinezii l-ar duce împotriva americanilor, apar destul de des în presă şi ne mai aduc în vizor încă un front al războiului între cele două super-puteri, pe lângă frontul economico-financiar şi cel geostrategic. Pentru ca in stiri nu se prea explica mare lucru in ce consta acest razboi, din putinele mele cunostinte o sa detaliez putin lucrurile. Si as incepe cu o concluzie personala: da, China ataca cibernetic SUA, si nu doar pe SUA, ci pe restul lumii. Atacurile s-au marit exponential in ultimul timp, tocmai pentru ca orice petec de pamant castigat in acest razboi (adica orice computer sau device independent conectat la retea) se transforma instant intr-un soldat luptator gata sa execute orbeste ordinele comandantului. Mai exact, orice dispozitiv (calculator personal, server sau chiar telefon mobil) al carui sistem de securitate este vulnerabil, odata gasite vulnerabilitatile si reusita penetrarea, va fi folosit ulterior ca o noua unealta de atac a altor dispozitive. Deci avantajul dobandit de cuceritorii chinezi nu consta doar in accesul la datele gazduite sau transferate prin acel dispozitiv ci la marirea capacitatii de ataca alte sisteme. Cum se ataca un calculator? Pe langa exploatarea unor vulnerabilitati cunoscute ale fiecarui sistem de operare in parte si ale fiecarui software instalat pe un calculator, cea mai raspandita modalitate de a incerca penetrarea intr-un sistem se numeste brute force si consta in incercarea repetitiva a unui set de posibile parole cu scopul de a o gasi pe cea potrivita. Sunt atacate astfel diverse servicii, de la banalul mail sau de la mai putin folositul ftp pana la testarea accesului la un serviciu care permite accesul total pe un server. Ca eficienta brute force-ul este depasit in prezent, existand metode specifice de contracarare, care insa depinde daca sunt folosite. Ca un exemplu, sa presupunem ca intrarea intr-un apartament se face prin introducerea unui pin format din 4 cifre si ca la fiecare incercare esuata este declansata o alarma. Un hot va incerca 2-3-4 combinatii in speranta ca va nimeri pinul corect. Deoarece alarma devine enervanta, proprietarul se decide sa o dezactiveze, considerand ca pinul sau va fi greu de depistat. Asadar, in loc sa schimbe pinul la fiecare declansare sau in loc sa gaseasca o modalitate de a-i depista si de a-i constrange pe atacatori sa renunte, proprietarul ignora problema si din comoditate nu intepreteaza ca pe o alerta tentativele esuate ci le ignora. Bineinteles, o data alarma dezactivata, atacatorul va incerca cu si mai multa ravna si in cele din urma va gasi combinatia corecta. Nu stiu daca ati inteles ce am vrut sa subliniez: chiar daca un sistem de securitate este construit solid, are mijloace de alertare si de auto-reglare in cazul tentativelor esuate repetate, totul depinde de om daca aceste mijloace sunt folosite sau functia oferita de ele este anulata. Tot asa se intampla si in lumea reala unde nu doar ca multi utilizatori renunta sa isi mai activeze firewall-ul sau

Read more

Mutarea pieselor de şah

Lumea e o mare scena de teatru cu numeroase scenarii, cu numeroşi regizori şi cu şi mai mulţi actori. Din când în când, însă, un nebun îşi adună o clacă şi pornesc la război. Nu se întâmplă prea des, dar când se întâmplă, nu e deloc bine. Nu cred că suntem prea departe de începerea unui nou război. Dacă la ora de istorie ni se spunea că înaintea Primului Război Mondial Balcanii erau un butoi de pulbere care stătea să explodeze, acum toată lumea este o mare de grenade cu cuiele scoase care aşteaptă doar să fie declanşate de primul foc de armă. Mişcările din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu sunt clar terenul principal unde se joacă cea mai importantă partidă între Imperiul anglo-american şi China în principal, cu Rusia şi celelalte puteri locale (cum ar fi Turcia sau India) stând în expectativă în aşteptarea momentului propice de a intra în joc. Prin provocarea lanţului de pseudo-revoluţii din Africa, americanii urmăresc stârnirea unui domino care să se oprească tocmai în China şi care în drumul lui să rezolve o data pentru totdeauna şi “problema palestiniană”, care fără Siria şi fără un Iran aflat în cursa pentru dobândirea armei nucleare nu ar mai fi o problemă. China în încercarea disperată de a face faţă dezvoltării interne şi a presiunii discrepanţelor sociale are nevoie de resurse şi are nevoie de extinderea influenţei sale economice înspre vest, acolo unde se află atât resursele care îi trebuie cât şi principalele rute de transport al acestor resurse. Pakistanul nu este degeaba ţinut în stare de asediu de americani, ci tocmai pentru a opri extinderea economică a acestora înspre vest. Chinezii au rezerve şi cumpara tot ce pot şi are valoare şi potenţial. Să nu uităm împrumutul de 1 miliard de dolari pe care chinezii l-au dat Moldovei în 2009,  un stat minuscul, aflat destul de departe şi fără prea mari resurse pe care să le ofere în caz că nu va putea returna banii. Rusia care are cu mult mai mari interese în Moldova, nu a putut oferi decât 500 milioane de dolari. Cu atât mai mulţi bani ar avea China ca să cumpere ultimele picături de petrol rămase în Orientul Mijlociu şi să le transporte prin câteva super-conducte gigant făcute de chinezii mititei, mulţi şi harnici care fac autostrăzile cum fac furnicile cărările. Dar nu doar extinderea Chinei spre vest încearcă americanii să rezolve prin valul de revoluţii programate din Africa, ci şi caută să provoace haos în aceste ţări cu resurse bogate pentru a le domina şi pentru a le putea exploada astfel mult mai uşor. Cum altfel am fi pierdut noi plata datoriei externe de către Irak, daca nu ar fi venit aliaţii noştri să dea jos cu Sadam şi să le sugă petrolul irakienilor? Credem noi că americanii plătesc factura irakienilor? Eu nu cred că plătesc, de vreme ce irakienii încă nu pot să se scape de americani, pentru ca cine împarte, parte îşi face. Dupa Siria, cel mai

Read more

America: încă un pas către junk

Standard & Poors a micsorat outlook-ul asupra datoriei SUA de la “stabil” la “negativ”. Nu au avut inca curajul sa schimbe ratingul – care a ramas la AAA – ci doar outlook-ul. Nu prea stiu eu exact ce inseamna outlook-ul si ce importanta are. Nu pun baza prea mult nici pe S&P – la urma urmei ei sunt aia de dadeau ratinguri mari creditelor junk pe care bancile americane le vindeau fondurilor de pensii si investitorilor ignoranti. Dar s-a intamplat ceva cu miscarea asta, oarecum eu o sesizez ca o prima unda de soc a unui cutremur mult mai mare care va urma. Nu din cauza caderilor burselor am aceste temeri ci din vocea tremuranda a unui administrator al unui fond de investitii intr-un interviu dat la Bloomberg. Nu stiu cate filme distopice ati vazut, dar figura acestuia imi aduce amite de intro-urile din aceste filme in care un “oficial” sau “expert” discuta despre catastrofa care se va desfasura si incearca sa acopere aparentele printr-un mesaj sceptic la eventualele evenimente negative care s-ar putea intampla si transmite incurajari. Este uimitor cum se balbaie inclusiv reporterul si pune intrebari stupide de genul: chiar trebuie sa luam seama la ce zice S&P? Lol, ce mai intrebare. Pai sa ne uitam la cum a evoluat bursa azi si la pretul aurului care a atins azi all time high. Intr-adevar S&P nu face decat sa puna stampila pe un diagnostic care se scrie singur zi de zi: cancer. America e bolnava de cancer, toata lumea s-a infectat de acest cancer si buba urmeaza sa explodeze. Ce avem noi de facut in aceste conditii? Desi presedintele ne indeamna sa aram hectarul din spatele curtii si sa nu mai pierdem timpul la tarabe dintr-o aroganta dusa la extrem, gura mincinosului adevar graieste. Fara sa stie, Basescu ne da solutia in fata crizei: agricultura de subzistenta. Nu glumesc, am explicat mai pe larg aici, inca din 2009.

Read more

SUA în insolvenţă? Vai, ce surpriză …

Citesc cu uimire un titlu de articol: DECLARATIE SOC: Statele Unite, pe drumul spre insolventa. Vai ce şoc, nici nu mă aşteptam la aşa ceva. Adevărul este ca în presa mainstream, mai ales din România, ştirile sunt în mare parte preluări şi traduceri, iar băieţii (şi poate fetele) de la wall-street.ro nu s-au folosit de mediafax ca să primească semnale despre această ştire şi să facă un articol, ci pur şi simplu au dat un titlu bombastic şi au preluat ştirea literă cu literă de la mediafax, cum au făcut-o de altfel mai multe site-uri care au preluat-o inclusiv cu titlul de la wall-street.ro sau poate viceversa (cautare google: DECLARATIE SOC: Statele Unite, pe drumul spre insolventa). M-a amuzat stirea asta pentru ca suna ca si cum autorii ei acum au coborat pe pamant de pe luna. Despre prabusirea dolarului, explozia datoriei SUA la nivele inimaginabile, tiparirea unor sume uriase de bani prin vanzrea de bonuri de trezorerie catre Fed pentru ca deja restul investitorilor sunt suprasaturati si oricum au alte variante, se tot vorbeste inca dinainte de 2008, inca inainte de caderea bancilor si bailout, dar cu si mai multa fervoare dupa bailout. Despre falimentul SUA, am tratat si eu ocazional, cum ar fi aici: Jim Rogers: investitor american şi analist financiar. Cofondator împreuna cu Soroş al Quantum Fund, profesor de liceu, scriitor şi fondatorul unui index financiar – RICI. A prezis acum doi ani că bula creditelor va devasta Wall Street. Prezice că SUA şi Europa vor fi falimentare, Asia va lua conducerea, materiile prime şi meşteşugurile vor fi economia de mâine, agricultura este afacerea viitorului apropiat. Iată un interviu recent în care ne îndeamnă să devenim fermieri, precum şi un alt interviu în care prezice falimentul inevitabil al SUA datorită măsurilor proaste luate de Obama & co. Jim Rogers nu lucreaza la Fed, dar totusi e si el un nume de care ziaristii (fie ei doar de online) ar trebui sa stie. Stirea a fost preluata mot-a-mot (sau lettre-a-lettre) tot de la mediafax (ce ne-am face daca nu ar fi ei, 90% din presa nu ar mai exista) sub titlul: Oficial al Băncii Centrale Americane: SUA se află pe drumul către insolvenţă. Iata deci ca in formularea titlului, cei de la (i)realitatea s-au abtinut sa pompeze aiuristic sau poate ca nu au avut timp, desi la descrierea fotografiei nu s-au abtinut sa exclame: Richard Fisher anunţă apocalipsa financiară în SUA. Ca sa va linistesc in caz ca v-ati speriat deja, va spun ca nu e cazul sa ne speriem inca si oricum falimentul SUA nu ar fi rau pentru ei, ci mai rau pentru noi, si nu ma refer doar la faptul ca are si BNR-ul o bruma de “investitii” in hartiile pe care le numesc ei bonuri de trezorerie cat mai ales la faptul ca inca o data in istorie am ales tabara pierzatoare si ne-am orientat sperantele catre imperii care nu ne pot ajuta cu nimic chiar daca ar dori sa o faca. Iata insa sursa de baza a

Read more
1 2 3 4