America: încă un pas către junk

Standard & Poors a micsorat outlook-ul asupra datoriei SUA de la “stabil” la “negativ”. Nu au avut inca curajul sa schimbe ratingul – care a ramas la AAA – ci doar outlook-ul. Nu prea stiu eu exact ce inseamna outlook-ul si ce importanta are. Nu pun baza prea mult nici pe S&P – la urma urmei ei sunt aia de dadeau ratinguri mari creditelor junk pe care bancile americane le vindeau fondurilor de pensii si investitorilor ignoranti.

Dar s-a intamplat ceva cu miscarea asta, oarecum eu o sesizez ca o prima unda de soc a unui cutremur mult mai mare care va urma. Nu din cauza caderilor burselor am aceste temeri ci din vocea tremuranda a unui administrator al unui fond de investitii intr-un interviu dat la Bloomberg. Nu stiu cate filme distopice ati vazut, dar figura acestuia imi aduce amite de intro-urile din aceste filme in care un “oficial” sau “expert” discuta despre catastrofa care se va desfasura si incearca sa acopere aparentele printr-un mesaj sceptic la eventualele evenimente negative care s-ar putea intampla si transmite incurajari.

Este uimitor cum se balbaie inclusiv reporterul si pune intrebari stupide de genul: chiar trebuie sa luam seama la ce zice S&P? Lol, ce mai intrebare. Pai sa ne uitam la cum a evoluat bursa azi si la pretul aurului care a atins azi all time high.

Intr-adevar S&P nu face decat sa puna stampila pe un diagnostic care se scrie singur zi de zi: cancer. America e bolnava de cancer, toata lumea s-a infectat de acest cancer si buba urmeaza sa explodeze.

Ce avem noi de facut in aceste conditii? Desi presedintele ne indeamna sa aram hectarul din spatele curtii si sa nu mai pierdem timpul la tarabe dintr-o aroganta dusa la extrem, gura mincinosului adevar graieste. Fara sa stie, Basescu ne da solutia in fata crizei: agricultura de subzistenta. Nu glumesc, am explicat mai pe larg aici, inca din 2009.

Confruntarea SUA cu China şi Rusia

Webster Tarpley descrie inca din 2008, inainte de alegerile care l-au facut presedinte, traiectoria lui Obama si evolutia SUA catre o confruntare cu Rusia si China in vederea asigurarii dominatiei americane pentru urmatorii 100 de ani.

Elitele vor sa puna Iranul in razboi cu Rusia pentru a-i distruge asa cum au reusit sa distruga URSS-ul cu Afganistanul. SUA nu poate lupta direct cu Iranul si nici atat cu Rusia, prin urmare dusmanul trebuie atacat prin invaluire. In Pakistan americanii practica tactia “divide et impera” pentru a contracara tendinta istorica a Pakistanului de a se intoarce spre China.

Japonia si Taiwan au refuzat pactul cu SUA pentru destabilizarea Chinei. Tarpley prezice din 2008 razboiul din Africa care are ca scop principal taierea macaroanei chinezilor de la petrol. Astfel, chinezii o sa fie nevoiti sa se indrepteze spre petrolul rusesc si astfel vor intra in conflict cu rusii. Scopul final al neoconservatorilor acesta este, sa ii puna in razboi pe chinezi cu rusii. Obama vrea sa foloseasca Europa ca o unealta in razboi cu rusii.

SUA în insolvenţă? Vai, ce surpriză …

Citesc cu uimire un titlu de articol: DECLARATIE SOC: Statele Unite, pe drumul spre insolventa. Vai ce şoc, nici nu mă aşteptam la aşa ceva. Adevărul este ca în presa mainstream, mai ales din România, ştirile sunt în mare parte preluări şi traduceri, iar băieţii (şi poate fetele) de la wall-street.ro nu s-au folosit de mediafax ca să primească semnale despre această ştire şi să facă un articol, ci pur şi simplu au dat un titlu bombastic şi au preluat ştirea literă cu literă de la mediafax, cum au făcut-o de altfel mai multe site-uri care au preluat-o inclusiv cu titlul de la wall-street.ro sau poate viceversa (cautare google: DECLARATIE SOC: Statele Unite, pe drumul spre insolventa).

M-a amuzat stirea asta pentru ca suna ca si cum autorii ei acum au coborat pe pamant de pe luna. Despre prabusirea dolarului, explozia datoriei SUA la nivele inimaginabile, tiparirea unor sume uriase de bani prin vanzrea de bonuri de trezorerie catre Fed pentru ca deja restul investitorilor sunt suprasaturati si oricum au alte variante, se tot vorbeste inca dinainte de 2008, inca inainte de caderea bancilor si bailout, dar cu si mai multa fervoare dupa bailout.

Despre falimentul SUA, am tratat si eu ocazional, cum ar fi aici:

Jim Rogers: investitor american şi analist financiar. Cofondator împreuna cu Soroş al Quantum Fund, profesor de liceu, scriitor şi fondatorul unui index financiar – RICI. A prezis acum doi ani că bula creditelor va devasta Wall Street. Prezice că SUA şi Europa vor fi falimentare, Asia va lua conducerea, materiile prime şi meşteşugurile vor fi economia de mâine, agricultura este afacerea viitorului apropiat. Iată un interviu recent în care ne îndeamnă să devenim fermieri, precum şi un alt interviu în care prezice falimentul inevitabil al SUA datorită măsurilor proaste luate de Obama & co.

Jim Rogers nu lucreaza la Fed, dar totusi e si el un nume de care ziaristii (fie ei doar de online) ar trebui sa stie. Stirea a fost preluata mot-a-mot (sau lettre-a-lettre) tot de la mediafax (ce ne-am face daca nu ar fi ei, 90% din presa nu ar mai exista) sub titlul: Oficial al Băncii Centrale Americane: SUA se află pe drumul către insolvenţă. Iata deci ca in formularea titlului, cei de la (i)realitatea s-au abtinut sa pompeze aiuristic sau poate ca nu au avut timp, desi la descrierea fotografiei nu s-au abtinut sa exclame: Richard Fisher anunţă apocalipsa financiară în SUA.

Ca sa va linistesc in caz ca v-ati speriat deja, va spun ca nu e cazul sa ne speriem inca si oricum falimentul SUA nu ar fi rau pentru ei, ci mai rau pentru noi, si nu ma refer doar la faptul ca are si BNR-ul o bruma de “investitii” in hartiile pe care le numesc ei bonuri de trezorerie cat mai ales la faptul ca inca o data in istorie am ales tabara pierzatoare si ne-am orientat sperantele catre imperii care nu ne pot ajuta cu nimic chiar daca ar dori sa o faca. Iata insa sursa de baza a stirii (adica linkul, ca reuters este mare) care nu strica sa o mentioneze macar cei de la mediafax care au facut traducerea: Fed’s Fisher: U.S. debt situation at tipping point. Iata si o formulare mai precisa care denota cat de aiuristic a fost preluat mesajul in presa romaneasca, informatia la baza fiind de fapt de o alta natura:

The U.S. debt situation is at a “tipping point,” Dallas Federal Reserve Bank President Richard Fisher said on Tuesday, and urged the U.S. central bank to refrain from any further stimulus measures.
If we continue down on the path on which the fiscal authorities put us, we will become insolvent. The question is when,” Fisher said in a speech at the University of Frankfurt.

Exista americani responsabili si chiar in ceasul al 11-lea, chiar unul dintre bancherii care conduc Fed-ul, deci controleaza Guvernul SUA, deci conduc lumea, deci chiar in ceasul al 11-lea, omul face o strigare si incearca sa aiba acoperire pentru ce va fi dupa, pentru ca prabusirea nu va putea fi oprita in nici un fel. Adevarul este ca Fisher este oricum un gica contra, nu stiu daca din princpiu sau pentru ca nu le strica elitelor un om care sa zica si altceva ca sa dea inteleaga poporul ca exista democratie si libertatea pluralismului de pareri. Fed-ul oricum nu va supravietui caderii pentru ca oamenii se vor trezi si vor intelege cine i-a dus in prapastie. Prin atitudinea sa fata de baiolut, tiparnita si politica Casei Albe, Fisher cel mai probabil bate pe termen lung, sau mai pe sleau spus sta cu fundul in doua barci: zice una si face alta. Sau poate si mai probabil, Fisher e folosit pe post de sperietoare ca sa convinga Congresul si sa otraveasca opinia publica ca tiparnita trebuie sa mearga in continuare cu o viteza si mai mare. Avand in vedere ca programul QE2 se termina in Iunie, teoretic din Iunie tiparnita trebuie sa se opreasca. Practic insa daca se opreste SUA nu mai are bani ca sa il obmbadreze pe Gaddafi si ca sa isi plateasca ratele la datoria enorma pe care au facut-o. Prin urmare, ca sa porneasca QE3 si ca inainte de orice QEx, populatia trebuie convinsa, si cine mai bine sa o convinga decat un fel de Mugur Isarescu (de Dallas) care ii atentioneaza pe politicienii americani ca nu e bine sa cheltuiasca mult aiurea, ci trebuie sa stranga cureaua.

Cat despre insolventa SUA, din pacate avand in vedere resursele de manipulare a pietelor, a geopoliticii, a finantelor si a economiei, SUA vor putea sa duca in insolventa mai multe tari inainte sa intre si ele. Dar ce insolventa, faliment. Dar ce faliment, criza. Dar ce criza, razboi! Cu adevarat Max Keiser ii numeste pe bancherii care trag sforile bancheri sinucigasi:

Prăbuşirea uriaşului

Politica este o treabă complexă, iar geopolitica este şi mai complexă. Ca să nu mai zicem de economie. Dar ca la fotbal, fiecare avem dreptul la o părere, şi puţini sunt care se abţin să nu se dea cu părerea. Bunăoară, Arpad Paszkany care mi-a atras atenţia cu o viziune interesantă asupra crizei din România: “nu e criză în România“. Înainte de a citi articolul am bănuit cum gândeşte domnul Arpad: dacă încă nu mor oamenii pe stradă de foame, încă nu a venit criza. După ce l-am citit, am înţeles şi mai mult. Ce vrea domnul Arpad să spună este că pentru dânsul şi pentru mulţi alţii pentru care banii daţi pe mâncare sunt sub 1% din venituri, într-adevăr criza nu prea a venit. El are dreptate şi când spune că pentru majoritatea oamenilor veniturile nu au scăzut, au rămas la fel. Ce domnul Arpad nu prea ştie sau ignoră este faptul că chiar dacă veniturile au rămas la fel şi chiar dacă salariile sunt mai mari decât în anul 2007, preţurile sunt altele, şi pe de altă parte, oamenii au mult mai multe credite ca atunci, deci o bună parte din bani se duc pe rate. Deci, dacă ar fi totuşi să privim sincer, în România este criză, şi este o criză profundă.

Dar ce este o criză la urma urmei? Iată ce ne spune DEX-ul:

CRIZĂ = Moment critic, culminant, în evoluţia care precedă vindecarea sau agravarea unei boli

Oare nu este România într-un moment critic? Oare nu este România într-un moment culminant? Cu siguranţă, iar a ne juca cu cuvintele ca să părem interesanţi nu mi se pare de bun gust. De fapt, nu domnul Arpad a greşit, argumentaţia lui este edificatoare, au gresit ziariştii care au selectat titlul articolului, în dorinţa de a găsi un titlu pompos au jignit pe toţi oamenii care suferă profund în urma situaţiei grave din ţară. Dar să trecem peste asta şi să mergem mai departe către ideea care am intenţionat să o enunţ încă din titlul acestui articol.

M-am oprit la articolul din wall-street.ro doar pentru a exemplifica că într-adevăr adevărata criză, criza profundă ajunsa la punctul maxim în România încă nu a început. Chiar dacă mulţi oameni suferă deja, ce asistăm noi acum este doar o mică jenă în comparaţie cu greutăţile care vor urma. Iar felul cum vorbeşte domnul Arpad, că el doar a câştigat mai puţini bani, nu a pierdut sau că în marile oraşe majoritatea oamenilor încă o duc bine, principala problemă fiind că nu îşi mai schimbă maşinile la 3 ani ci mai aşteaptă, este în parte adevărat. Părerea mea este că deşi am trecut prin multe valuri ale actualei crize (valul financiar, prăbuşirea creditelor, lipsa lichidităţilor, scăderea consumului, problema deficitelor etc) ce asistăm noi acum sunt doar semnele începutului căderii unui uriaş. Criza adevărată va veni din zbaterea pentru supravieţuire a Marelui Uriaş. Iar uriaşul de care vorbim este Marele Imperiu, unicul de fapt imperiu cu adevărat din zilele noastre, anume Statele Unite ale Americii.

Problema pierderii hegemoniei americanilor în detrimentul altora nu se pune prima dată acum. S-a mai întâmplat şi cu ruşii pe vremea lui Kennedy, s-a mai întâmplat şi cu japonezii când avântul acestora îi speria pe câţiva analişti dar ca în ziua de azi, nu a fost niciodată mai evident că America şi-a consumat bateriile şi nu mai poate să scoată nimic nou pentru a ieşi la liman. Democraţia americană, visul american, inovaţia, antreprenoriatul, pragmatismul şi curajul cowboy-lor au rămas umbre ale unui trecut glorios, sunt acele lucruri despre care americanii nostalgici discută cu melancolie pe bloguri sau la o cafea şi sunt frustraţi că demonii pe care singuri i-au ignorat au scăpat de sub control şi le-au furat ţara lăsându-i o naţie de spălaţi pe creier şi incapabili să mai mişte un deget în faţa finanţelor mondiale care le-au infectat toate sectoarele societăţii de la politic până la militar, educaţional, presă,  etc. Dacă vom asista la naşterea unui nou stat poliţienesc care va pune bazele unei dictaturi mondiale, este încă un semn de întrebare. Cert este că America a eşuat în globalizarea unor valori care nu se mai regăsesc acum nici măcar la ei: libertate, prosperitate, demnitate. Ce va veni, este greu de prevăzut. Putem însă să intuim prin ce vom trece.

Ca orice uriaş care se prăbuşeşte, în căderea sa SUA va face mult zgomot. Ce vedem acum cu criza alimentară este cred că încă unul din răcnetele uriaşului. După ce cutremurul financiar a transmis unde de şoc înfiorătoare în toată lumea, ameninţând cu falimentul tuturor băncilor şi instituţiilor financiare, şi după ce “soluţia” americanilor a fost preluată şi prin alte părţi – cel puţin deocamdată pentru că Germania nu ştie dacă va mai duce în spate porcuşorii necondiţionat – a venit acum vremea inflaţiei accentuate. Multe din etapele crizei se desfăşoară însă în paralel. De exemplu, în acest moment, pe lângă războiul valutelor – autodevalorizarea – măsurile protecţioniste ca consecinţă a acestui război abia încep să intre în funcţiune. Mai devreme sau mai târziu americanii vor fi nevoiţi să taxeze produsele chinezilor în urma inflexibilităţii acestora cu privire la devalorizarea yuan-ului. Colac peste pupăză, s-a nimerit însă ca pe fondul existenţei unor sume imense de bani disponibil pentru speculaţii veniţi din tiparniţa americanilor, să crească şi cererea de produse alimentare din partea câştigătorilor crizei: China, India, Brazilia, etc. Cumulat cu catastrofele climatice, aceşti doi factori au explodat preţul mâncării şi au dus la schimbările politice din Africa care cel mai probabil se vor extinde şi în alte zone, nu înainte însă de a auto-alimenta inflaţia prin explozia preţului petrolului. Şi cu siguranţă impactul schimbărilor din Africa nu se vor opri doar la preţul petrolului.

La ce să ne aşteptăm deci? La orice, doar nu la ieşirea din criză. Şi aşa cum atunci când vedem norii strângându-se deasupra noastră şi vântul înteţindu-şi rafalele, cred că norii de acum se pregătesc pentru o furtună de gradul 5. Iată doar un nor:  Fed Policy Makers Signal Support for Abrupt End to Asset Purchases in June. Ce înseamnă asta? Daca Fed-ul opreşte tiparniţa şi începe să mărească interes-rate-ul, în condiţiile în care economia încă şchioapătă, America va avea o problemă: hiperinflaţia. Şi când America tuşeşte, restul lumii face pneumonie. Mă rog, restul lumii care nu are un sistem imunitar eficient, dar din păcate pentru noi, suntem printre cei mai expuşi la boală: România – Risc de REVOLTĂ? Topul ţărilor expuse la revolte.

Şi totuşi poate că pneumonia nu va fi ucigaşă, însă sunt unele voci care spun că sfârşitul inevitabil al crizei va fi Al 3-lea război mondial:

Gerald Celente, fondatorul Institului de Cercetare a Trendurilor, subliniaza faptul ca revoltele generate de austeritate si criza alimentelor conduc la tensiuni asemanatoare cu cele de dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial. (Bloombiz)

Prăbuşirea Imperiului Sovietic, deşi a adus cu ea multe probleme, a dus la descătuşarea lagărului în care erau ţinute popoarele, chiar dacă nu în aceeaşi măsură şi nu cu aceleaşi consecinţe benefice în toate ţările. Prăbuşirea Imperiului American va însemna cu totul altceva pentru ca dacă la primul a avut loc o implozie, la cel din urmă cauzele vin tocmai din faptul că s-a umflat peste măsură şi creşterea sa nu a fost deloc organică ci mai degrabă poate fi asemănată unui cancer. Cancerul lăcomiei fără limite (greed is good), al corupţiei sub umbrela lobby-ului, al exploatării economice prin corporaţii multi-naţionale fără nici un dumnezeu şi al cuceririlor pentru resurse (Irak, Afganistan etc) încă creşte şi încă mai are de infectat şi pe ultimele celule sănătoase din lumea de azi. Iar dacă ne gândim numai la arsenalul nuclear disponibil pe care acest uriaş îl are la îndemână şi asupra indiferenţei cu care permite ca milioane de oameni să sufere de foame şi să moară doar pentru ca bancherii să nu piardă un cent din proastele lor investiţii şi din pariurile win-win sub acoperirea CDS-urilor, putem să spunem şi noi ca domnul Arpad că deocamdată nu suntem în criză.

A început să se umfle mămăliga şi în SUA

Nu va exploda însă prea curând, cum s-a întâmplat în Africa sau în Europa de Est în 89. Însă cei care credeau că americanii au fost programaţi total în cartofi de fotoliu care nu mai gândesc cu propriul cap, au motive să îşi reconsidere părerea. Rămâne însă de văzut daca ce vedem acum este doar o scânteie sau un mare fâsăit cum au fost faimoasele mitinguri care nu au rezolvat nimic, tocmai pentru că oamenii nu ştiau motivul pentru care au ajuns să fie sclavi. Oamenii, gloatele altfel spus, se ridică atunci când le ajunge cuţitul la os, dar foarte puţini sunt cei care şi înţeleg cine înfige cuţitul, unde şi de ce.

Despre explodarea mămăligii în SUA am mai scris aici. Sincer nu mă aşteptam să înceapă atât de devreme pentru că în afara vechii problemi a şomajului, a tăierilor bugetare şi a creşterii preţurilor, americanii nu au motive să se plângă. În România, atunci când s-a dat legea cu tăierea salariilor bugetarilor, doar o mână de oameni au venit la parlament să protesteze, deci încă mai este loc pentru tăieri. Cu atât mai puţin în SUA cuţitul nu a ajuns încă la os. În SUA nu moare nimeni de foame pentru că băncile chiar dacă te dau afară din casă, statul îţi oferă totuşi tichete de masă cu care orice homeless poate să îşi cumpere un hamburgăr şi o sticlă de băutură ca să mai uite de amar.

Problema particulară în Wisconsin este legată de reducerea bugetului statului, mai precis de modul în care se încearcă reducerea costurilor: prin eliminarea unor drepturi colective ale angajaţilor din domeniul bugetar, adică prin atacarea sindicatelor şi totodată prin mărirea unor contribuţii (impozite). La urma urmei, nu contează scânteiea, interesant va fi dacă acesta va fi factorul declanşator al unei revoluţii chiar în inima imperiului. Tot o caracteristică specifică a acestor proteste este că aşa ca şi pe la noi, partidul are şi el acoliţii lui – câinii de pază ai sistemului – care au sărit pe bieţii doctori şi profesori să îi sperie, sub stindardul unui fals liberalism care susţine teoretic statul minimalist, care are puţini angajaţi şi care trebuie să reducă cât se poate de mult orice cheltuială, pentru că … aşa cum zicea şi preşedintele nostru, oricum avem prea mulţi filosofi şi oricum din şcoala românească nu iese nimic bun, ci doar diplome pe bandă. Cam aşa gândesc şi cei care se opun bugetarilor, deşi atunci când statul a donat băncilor şi altor multinaţionale sume terifiante de bani, nu s-au atacat.

Cea mai interesantă chestie din protestele astea este un nou trend: după ce sunt concediaţi, sindicaliştii din SUA rămân uniţi şi pun bazele unei mişcări de schimbare a sistemului. Ei nu mai cer doar condiţii bune pentru membri lor (salarii, condiţii de muncă, etc), ci încearcă să aibă un rol mai extins în societate, să impună schimbarea de jos în sus.

În final iată o dezbatere între un socialist şi un câine de pază al lui Obama:

Tragedia Americii

“Marea tragedie a Americii este că oamenii care îi conduc economia nu mai cred în capitalism”, spune Max Keiser.

O declaraţie bombă, care mai degrabă s-ar potrivi în România neocomunistă în care relaţiile, şpaga şi hoţia ridică în sus pe unii, în timp ce munca şi meseria bine făcuta îi alungă în afară pe alţii.

Dar la ce se referă Max? În primul rând Max critică noul val de Quantitative Easing 2, încă o “ediţie” de 600 miliarde de dolari tipăriţi, dar ediţie care de fapt este nelimitată pentru că o să se oprească abia când … o să rezolve problema, adică niciodată. În loc să mărească rata dobânzii şi să încurajeze economisirea de dolari, adică să întărească dolarul, americanii tipăresc şi mai mulţi în speranţa că aceştia vor ieşi în afară – la plata creditelor – şi nu se vor mai întoarce niciodată înapoi – provocând astfel temuta hiperinflaţie, consecinţa firească a unei astfel de doze.

Dar de ce fac americanii asta? De ce tipăresc dolari cu nemiluita, mai ales după ce au văzut că prima dată nu i-a scos din rahat? Pentru că nu au de ales, este cam ultimul lucru care le-a rămas înainte de a ataca Iranul in speranta provocarii unei crize a petrolului, explozia pretului petrolului si inevitabil cresterea cererii de dolari care ar ridica in sus din nou dolarul. Bineinteles, in viziunea acelorasi conducatori care ca si pe la noi nu vor sa se dea jos de pe scaune si sa lase locul altora mai buni. La ei e mai complicat, caci nu conducatorii conduc, ci conducatorii conducatorilor, prin urmare oricare ar veni in loc, tot aia va face, precum s-a intamplat si se intampla.

Razboiul profetit de Nostradamus din 11 Noiembrie 2010 nu a inceput. De fapt, Nostradamus nu a fost un profet ci un simplu poet care a scris niste poezii misterioase ce pot fi interpretate dupa cum au nevoie zero-televiziunile, zero-ziarele sau zero-blogurile mai nou. Si totusi, la cum stau lucrurile acum, niciodata nu cred ca un razboi a fost mai probabil. Raman uimit cum citesc in presa mainstream de azi, titluri care le citeam in presa alternativa acum cateva luni. Iata doar cateva titluri:

Stiglitz nu crede în planul americanilor (Adevarul)

Tipărirea de bani şi cumpărarea de bonuri de Trezorerie, măsurile anunţate de Rezerva Federală, banca centrală a Statelor Unite ale Americii, în vederea stimulării economiei, nu vor avea rezultate bune, este de părere Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie.

Razboiul valutelor: pericolul repetarii crizei din ’29-’33 (Bloombiz)

“In cazul in care se va ajunge la un razboi al valutelor, criza ar capata proportii dramatice. Ne-am indrepta foarte repede catre spirala din 1933, cu agravarea foarte mare a crizei si extinderea ei catre economia reala, catre productie si consum”, a declarat analistul financiar Aurelian Dochia, intr-un interviu acordat Bloombiz.ro.

Anglia riscă o criză similară cu cea a Greciei prin austeritate (Romania Libera)

Guvernul britanic riscă să împiedice relansarea economică şi să declanşeze o criză a datoriilor similară cu cea a Greciei, prin reducerile puternice ale cheltuielilor publice pe care le pregăteşte, avertizează Christopher Pissarides, laureat al premiului Nobel pentru economie, transmite Reuters, citată de Mediafax.

Randamentele obligaţiunilor irlandeze au explodat, UE se pregăteşte să intervină

Randamentele obligaţiunilor irlandeze pe zece ani au atins un maxim istoric de aproape 9% după o zi de miercuri în care investitorii au vândut pe bandă rulantă titlurile de datorie ale guvernului de la Dublin. Obligaţiunile irlandeze şi-au continuat căderea liberă chiar şi după ce comisarul european pentru probleme economice Olli Rehn şi preşedintele Băncii Centrale Europene Jean-Claude Trichet au dat un vot de încredere guvernului de la Dublin.

Care poate fi sfarsitul acestor stiri negative, mai ales pentru noi romanii care suntem avertizati si de Patriciu ca criza in Romania este abia la inceputurile ei? Sfarsitul este greu de prezis in vremuri tulbure. Putem insa sa prevedem continuarea crizei din urmatoarea stire:

Grecia va anunţa o nouă serie de măsuri de austeritate

Grecia urmează să anunţe, săptămâna viitoare, o nouă serie de măsuri de austeritate, în condiţiile în care are nevoie de 4,5 miliarde de euro pentru a respecta ţinta de deficit bugetar pentru 2011, au declarat, vineri, surse guvernamentale, potrivit Wall Street Journal.

Nu stiu in ce masura tragedia Americii tine de increderea sau neincrederea celor care o conduc in capitalism. Stiu insa ca principala tragedie a Americii consta in uitarea de Dumnezeu. Nu vreau sa arat cu degetul catre un alt popor. Nu sunt prea mandrul de poporul roman incat sa ii judec pe americani. Au insa un pacat mai mare decat toti ceilalti: lacomia. Nu cred in generalizari, dar toti stimi ca nemtii sunt zgarciti, francezii aroganti, italienii vorbareti, grecii lenesi, japonezii prea muncitori, rusii betivani etc. Fiecare popor are o meteahna prin care s-a evidentiat mai mult decat alte metehne. Daca americanii au una este lacomia. Mereu si-au dorit mai mult si mai mare. Bani mai multi decat parintii lor, masini mai mari ca ale vecinilor lor, proprietati mai multe pentru ca deh, piata e increstere, profituri cat mai mari pentru ca se poate, si asa mai departe. Greed is good nu este doar o replică dintr-un film recent, ci o mantră grotesca a homo americanus.

Tragedia Americii va fi si tragedia intregii lumi, pentru ca daca dintr-al Doilea Razboi Mondial ne-au salvat americanii, Al Treilea va fi cu siguranta unul la care ei ne vor duce, pentru ca a fi politai al planetei nu e un job prea facil cand incepi sa furi de la cei care pretinzi ca ii aperi. Asta insa doar daca America profunda nu va gasi puterea sa renasca si sa se scuture de putregaiurile care o conduc, dar mi-e teama ca profunzimea americii este atat de mult de lipsita de orice putere incat a pierdut deja momentum-ul, asa cum si noi l-am pierdut, dupa cum explicam intr-un articol mai vechi.

Si daca totusi americanii vor scapa? Daca totusi fiind puterea #1, avand puterea financiara pe care o au, avand mijloacele tehnice pe care le au, avand cea mai puternica armata, cei mai buni diplomati, vor scapa? Celor care care pun aceasta intrebare le raspund: daca aveau toate acestea, cum de ajungeau aici?

Iata si tube-urile care m-au determinat sa-mi impartasesc aceste ganduri:

SUA vor intra in Lumea a Treia

“Daca dolarul isi pierde rolul de moneda de rezerva (apropos, multi radeau de Putin cand a zis ca rubla va deveni moneda de rezerva pentru Bancile Centrale in vara lui 2007), strainii nu vor mai accepta dolari in schimbul lucrurilor reale. Aceast eveniment va fi distruptiv la scara imensa intr-o economie dependenta de importuri pentru energie, haine, incaltaminte, produsele manufacturate si produsele avansate tehnologic. Daca incompetenta de la Washington, tipul de incompetenta care a produs criza actuala, va distruge si dolarul ca moneda de rezerva, “singura putere” va deveni peste noapte o tara din lumea a treia, neputincioasa in a-si plati importurile sau in a-si sustine standardul de viata. Cat timp mai protejeaza guvernul SUA valoarea dolarului imprumutandu-si aurul la dealerii de lingouri care il vand ca sa tina astfel pretul autului jos? Din cauza incompetentei de la Washington si de pe Wall Street, cea mai buna speranta a noastra este ca guvernele din restul lumii sunt chiar mai putin competente si chiar au probleme mai grave. Numai astfel dolarul va rezista ca cea mai fara de valoare dintre valutele fiat ale lumii”

Acest paragraf l-am tradus (cu stangacie) de la un articol pe care vi-l recomand sa il cititi in totalitate, chiar daca vi se pare prea tehnic.  Desi m-am hotarat oarecum sa ma distantez de problemele crizei si sa imi petrec timpul rezolvand probleme de munca de zi cu zi care oricum nu prea vor avea rezultate in evenimentele ce vor urma, m-am hotarat sa mai scriu cateva randuri si sa dau cateva repere de studiu in continuare celor care nu au urmarit prea mult derularea crizei decat la nivelul presei locale sau internationale mainstream si mai putin la nivelul presei alternative si a analistilor independenti care au un cuvant de spus si printre care multi chiar au prevazut criza cu ani in urma.

Iar ce prevad ei acum … nu e altceva decat o noua ordine mondiala financiara, adica un nou sistem de bani, o noua moneda, un nou mod de a face plati, de a economisi, o restructurare a economiei pe cu totul alte principii, bineinteles toate astea dupa un haos la nivel global cu proteste, rebeliuni sociale, si poate chiar razboaie.

Oare chiar asa sa fie? – ar spune cei care cred ca toate stirile astea care dau peste noi cu concedieri si cu probleme care le au firmele sau diversele institutii sunt doar niste “manipulari” menite a speria lumea si a o pregati sa accepte noua ordine mondiala. Pai se pare ca chiar asa este, e adevarat ca toata criza e posibil sa fi fost pusa la cale desi cel mai probabil sistemul financiar actual in care banul reprezinta credit si nu o valoare fizica, a fost facut astfel incat candva sa clacheze. Si sunt semne ca intr-adevar desi se stia ca o sa clacheze, a fost lasat intentionat sa se prabusasca, asa cum masurile pe care le ia acum Obama, desi s-a dovedit in istorie ca au esuat, se merge pe aceeasi cale, iar rezultatul nu poate sa fie decat o mare criza, cea mai mare insa, de o magnitutine care nu poate fi banuita acum, asa cum nici caderea actuala nu a putut fi intuita de cei care au tras cateva semnale de alarma inca de acum 2-3 ani.

Va voi lasa insa sa studiati cateva linkuri si poate o sa revin alta data cu o paralela intre profetiile sfintilor ortodocsi referitoare la evenimentele ce ne asteapta si cum se suprapun acestea peste prezicerile legate de economie si de inevitabila cadere totala a actualului sistem. As mentiona doar un cuvant al Pr. Proclu, va o sa vina vremuri asa de grele incat pe conducatorii tarilor o sa ii cam doara capul …

Iata asadar ce va recomand sa cititi pentru a avea o idee mai larga asupra crizei actuale si a ce va urma in continuare:

Chris Martenson
http://www.chrismartenson.com/

Financial Sense
http://www.financialsense.com/

Global Europe Anticipation Bulletin
http://www.leap2020.eu/

Gloom, boom, doom
http://www.gloomboomdoom.com

Peter Schiff
http://www.europac.net

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte linkuri:

Înapoi la ţară – de la profeţiile ortodoxe la previziunile unor analişti financiari

Pentru cei care spera ca planul lui Obama va opri prabusirea economiei SUA

Sometime this year, taxpayers will receive an Economic Stimulus Payment. This is a very exciting new program that I will explain using the Q and A format:

Q. What is an Economic Stimulus Payment?
A. It is money that the federal government will send to taxpayers.

Q. Where will the government get this money?
A. From taxpayers.

Q. So the government is giving me back my own money?
A. No, they are borrowing it from China. Your children are expected to repay the Chinese.

Q. What is the purpose of this payment?
A. The plan is that you will use the money to purchase a high-definition TV set, thus stimulating the economy.

Q. But isn?t that stimulating the economy of China ?
A. Shut up.

1 2 3