Tag: SUA

Politica este o treabă complexă, iar geopolitica este şi mai complexă. Ca să nu mai zicem de economie. Dar ca la fotbal, fiecare avem dreptul la o părere, şi puţini sunt care se abţin să nu se dea cu părerea. Bunăoară, Arpad Paszkany care mi-a atras atenţia cu o viziune interesantă asupra crizei din România: “nu e criză în România“. Înainte de a citi articolul am bănuit cum gândeşte domnul Arpad: dacă încă nu mor oamenii pe stradă de foame, încă nu a venit criza. După ce l-am citit, am înţeles şi mai mult. Ce vrea domnul Arpad să spună este că pentru dânsul şi pentru mulţi alţii pentru care banii daţi pe mâncare sunt sub 1% din venituri, într-adevăr criza nu prea a venit. El are dreptate şi când spune că pentru majoritatea oamenilor veniturile nu au scăzut, au rămas la fel. Ce domnul Arpad nu prea ştie sau ignoră este faptul că chiar dacă veniturile au rămas la fel şi chiar dacă salariile sunt mai mari decât în anul 2007, preţurile sunt altele, şi pe de altă parte, oamenii au mult mai multe credite ca atunci, deci o bună parte din bani se duc pe rate. Deci, dacă ar fi totuşi să privim sincer, în România este criză, şi este o criză profundă. Dar ce este o criză la urma urmei? Iată ce ne spune DEX-ul: CRIZĂ = Moment critic, culminant, în evoluţia care precedă vindecarea sau agravarea unei boli Oare nu este România într-un moment critic? Oare nu este România într-un moment culminant? Cu siguranţă, iar a ne juca cu cuvintele ca să părem interesanţi nu mi se pare de bun gust. De fapt, nu domnul Arpad a greşit, argumentaţia lui este edificatoare, au gresit ziariştii care au selectat titlul articolului, în dorinţa de a găsi un titlu pompos au jignit pe toţi oamenii care suferă profund în urma situaţiei grave din ţară. Dar să trecem peste asta şi să mergem mai departe către ideea care am intenţionat să o enunţ încă din titlul acestui articol. M-am oprit la articolul din wall-street.ro doar pentru a exemplifica că într-adevăr adevărata criză, criza profundă ajunsa la punctul maxim în România încă nu a început. Chiar dacă mulţi oameni suferă deja, ce asistăm noi acum este doar o mică jenă în comparaţie cu greutăţile care vor urma. Iar felul cum vorbeşte domnul Arpad, că el doar a câştigat mai puţini bani, nu a pierdut sau că în marile oraşe majoritatea oamenilor încă o duc bine, principala problemă fiind că nu îşi mai schimbă maşinile la 3 ani ci mai aşteaptă, este în parte adevărat. Părerea mea este că deşi am trecut prin multe valuri ale actualei crize (valul financiar, prăbuşirea creditelor, lipsa lichidităţilor, scăderea consumului, problema deficitelor etc) ce asistăm noi acum sunt doar semnele începutului căderii unui uriaş. Criza adevărată va veni din zbaterea pentru supravieţuire a Marelui Uriaş. Iar uriaşul de care vorbim este Marele Imperiu, unicul de fapt imperiu cu adevărat din zilele noastre, anume Statele Unite

“Marea tragedie a Americii este că oamenii care îi conduc economia nu mai cred în capitalism”, spune Max Keiser. O declaraţie bombă, care mai degrabă s-ar potrivi în România neocomunistă în care relaţiile, şpaga şi hoţia ridică în sus pe unii, în timp ce munca şi meseria bine făcuta îi alungă în afară pe alţii. Dar la ce se referă Max? În primul rând Max critică noul val de Quantitative Easing 2, încă o “ediţie” de 600 miliarde de dolari tipăriţi, dar ediţie care de fapt este nelimitată pentru că o să se oprească abia când … o să rezolve problema, adică niciodată. În loc să mărească rata dobânzii şi să încurajeze economisirea de dolari, adică să întărească dolarul, americanii tipăresc şi mai mulţi în speranţa că aceştia vor ieşi în afară – la plata creditelor – şi nu se vor mai întoarce niciodată înapoi – provocând astfel temuta hiperinflaţie, consecinţa firească a unei astfel de doze. Dar de ce fac americanii asta? De ce tipăresc dolari cu nemiluita, mai ales după ce au văzut că prima dată nu i-a scos din rahat? Pentru că nu au de ales, este cam ultimul lucru care le-a rămas înainte de a ataca Iranul in speranta provocarii unei crize a petrolului, explozia pretului petrolului si inevitabil cresterea cererii de dolari care ar ridica in sus din nou dolarul. Bineinteles, in viziunea acelorasi conducatori care ca si pe la noi nu vor sa se dea jos de pe scaune si sa lase locul altora mai buni. La ei e mai complicat, caci nu conducatorii conduc, ci conducatorii conducatorilor, prin urmare oricare ar veni in loc, tot aia va face, precum s-a intamplat si se intampla. Razboiul profetit de Nostradamus din 11 Noiembrie 2010 nu a inceput. De fapt, Nostradamus nu a fost un profet ci un simplu poet care a scris niste poezii misterioase ce pot fi interpretate dupa cum au nevoie zero-televiziunile, zero-ziarele sau zero-blogurile mai nou. Si totusi, la cum stau lucrurile acum, niciodata nu cred ca un razboi a fost mai probabil. Raman uimit cum citesc in presa mainstream de azi, titluri care le citeam in presa alternativa acum cateva luni. Iata doar cateva titluri: Stiglitz nu crede în planul americanilor (Adevarul) Tipărirea de bani şi cumpărarea de bonuri de Trezorerie, măsurile anunţate de Rezerva Federală, banca centrală a Statelor Unite ale Americii, în vederea stimulării economiei, nu vor avea rezultate bune, este de părere Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie. Razboiul valutelor: pericolul repetarii crizei din ’29-’33 (Bloombiz) “In cazul in care se va ajunge la un razboi al valutelor, criza ar capata proportii dramatice. Ne-am indrepta foarte repede catre spirala din 1933, cu agravarea foarte mare a crizei si extinderea ei catre economia reala, catre productie si consum”, a declarat analistul financiar Aurelian Dochia, intr-un interviu acordat Bloombiz.ro. Anglia riscă o criză similară cu cea a Greciei prin austeritate (Romania Libera) Guvernul britanic riscă să împiedice relansarea economică şi să declanşeze o criză a datoriilor similară cu