Nemţii o spun pe şleau: cucerim Grecia dar ei trebuie să creadă că îi ajutăm

Reporter: Consultant, guvernator, observator, care termen va descrie cel mai bine?

Horst: Eu as zice om de ajutor. Noi chiar incercam sa ii ajutam pe greci in eforturile de a realiza scopurile pe care ei si comisia europeana si troica le-au stabilit. E foarte important pentru noi ca acest ajutor sa fie vazut ca ajutor si nu ca o cucerire. Aceasta ar fi necompatibil cu mentalitatea si mandria grecilor.

Ce nu spune fratele european Forst este ca daca pica Grecia, pica Germania. Ajutandu-i pe greci, nemtii se ajuta in primul rand pe ei. Banii economisiti din taierile de salarii ale profesorilor greci si din renuntarea la medicamentele de cancer merg si in conturile bancherilor nemti care au aceeasi parte de vina in creditarea irationala a cheltuielilor fraudulente ale politicienilor greci. Daca pica sistemul bancar si se alege praf de Europa, grecii vor manca peste si cu masline in timp ce nemtii se vor manca intre ei.

Vezi si acest articol inrudit.

Iata cum Europa unita se construieste pas cu pas, incet-incet fiecare natie isi gaseste rolul in marea familie asa cum stim de la Mos Ion Roata: boierii cu boierii si iobagii cu iobagii. Vedem clar din mentalitatea lui Horst ca el nu isi face mustrari de constiinta pentru conationalii sai bancheri care in cardasie cu politicienii greci au dat tunuri: unii pentru dobanzi babane si altii pentru comisioane infime pe langa bonusurile celor dintai. Acum insa avem un vinovat: poporul grec.

Terminnologia crizei (3): contagiunea grecească

Un alt termen greşit folosit de mulţi “experţi” care tratează situaţia Greciei şi evaluează impactul ei prezent şi viitor asupra Europei şi chiar al lumii este sintagma “contagiune“. Nu aş fi realizat cât de greşit este acest termen dacă nu ascultam un interviu cu profesorul de economie grec Yanis Varoufakis în care acesta a adus vorba că Grecia nu are decât vina de a fi prima piesa de domino care pică. Există într-adevăr un efect potenţial de contagiune prin dependenţele din sistemul bancar, însă sensul în care este folosit termenul de “contagiune”, lipit musai de numele Greciei ne dă clar de înţeles că Grecia este vinovatul şi grecilor trebuie să li se taie capul, pentru că dacă nu erau atât de leneşi şi de corupţi, Europa dormea acum liniştită. Nimeni însă nu îşi pune oare întrebarea, dacă sistemul bancar era sănătos şi zona euro nu avea decât “problema grecească”, cum de o economie de doar 6% din toată zona euro poată să aibă efect de contagiune atat de puternic încât să o puna şi pe Hillary pe drum până la Papandreu ca să îi arate ce trebuie să facă ca sa nu dea foc la lume?

Ce nu inteleg papagalii care repeta unul de la altul niste termeni fara sa gandeasca, este ca daca nu era Grecia, era Irlanda. Ba chiar este, nu era. Deja dominoul a inceput sa se rostogoloeasca si a ajuns pana la Italia. Cand toti au ciuma (poate mai putin 2-3) este usor sa arati cu degetul la cel care are bubele mai mari, pentru ca tuturor ne este mai usor sa ducem greul cand stim cine este vinovatul. Altfel, daca nu gaseam vinovatul in poporul grec care ne-a contagiat pe toti, poate incepeam sa ne gandim ca de vina sunt bancherii lacomi care au corupt politicienii sa faca deficite imense si care in loc sa plateasca acum, le-au bagat pe gat notele de plata tot lor ca sa se descurce. Si asa ne trezim cum banii isi pierd valoarea, profesorii si doctorii sunt dati afara, lumina pe strada e din ce in ce mai putina etc, austeritate altfel spus.

Tot legat de termenul “contagiunea greceasca“, trebuie sa mentionam si unul inrudit care insa exprima acelasi lucru care se doreste prin contagiune, fara a ponegri insa numele Greciei in toata murdaria asta: “efectul de domino“. Iata chiar un exemplu de articol in care cei doi termeni sunt folositi impreuna:

Fears of Euro Zone Domino Effect
Will Greek Contagion Bring Portugal Down?

Will the Greek malaise spread to Portugal? Fears of a national bankruptcy are now also growing in Lisbon, even though the country is capable of getting its debt under control by itself. The problem is that markets no longer have faith in the Portuguese to fix their own affairs.

Culmea este ca desi articolul are prezent chiar in partea superioara un grafic cu datoriile tarilor membre euro in care Grecia nu face decat sa fie prima cu cateva procente mai mult ca Italia, numele acestei boli sa fie totusi atasat grecilor ca si cum ei ar fi de vina pentru toate: “Greek malaise“. De unde si pana unde aceasta boala este specifica grecilor nu ni se explica, desi putem vedea clar ca este o boala a zonei euro, singura problema a Greciei fiind in realitate marimea mica a economiei sale care a permis agentiilor de rating si speculatorilor atasati acestora sa atace mai usor, asa cum la vanatoare, leii ataca vanatul mai slab care nu are cornele prea mari si care nu poate sa fuga prea mult. Este adevarat ca dupa ce il dau jos, nu mai alearga dupa celelalte, ceea ce nu se intampla insa cu speculatorii care dupa ce au dat jos cu Grecia, au “contagiat” si pe altii si contagiaza pe toti unul dupa altul, pentru ca lacomia sporeste cu fiecare victima pusa in genunchi.