Care este rolul lui Putin in transformarea Aghiei Sofia in moschee?

Exista o oarecare minoritate de tembeli care il ridica inutil si fara nicio justificare pe Putin in slavi, asociindu-i o imagine de pravoslavinic total falsa. Pe langa faptul ca Putin a divortat si si-a usuit nevasta pentru o tinerica usuratica si pe langa faptul ca Putin este un criminal cu sange rece care isi neutralizeaza orice oponent, si pe langa faptul ca Putin tine poporul rus intr-un regim de teroare si de mizerie economica, spirituala dar mai ales in umilinta sclavagiei – caci ce altceva este un regim totalitar? – cred ca a venit momentul sa reamintim un mic dar important episod al relatiei intre dictatorii Putin si Erdogan.

Bunaoara, ne amintim tentativa de lovitura de stat organizata de americani (prin gulenisti) in perioada lui Obama impotriva lui Erdogan. Ca o mica paranteza, nici Obama nu prea il inghitea pe Erdogan si site-ul White House a publicat fotografia de mai jos din timpul unei convorbiri intre Obama si Erdogan. Insa in afara de poze spectaculoase, Obama nu a fost in stare de nimic si deci nici sa-l puna la punct pe Erdogan, ba din contra, Erdogan si-a consolidat puterea tocmai datorita politicii lui Obama, dar asta e alt topic.

Desi fotografia mi-a fost usor sa o gasesc, recunosc ca am uitat care era motivul pentru care la acel moment SUA nu il inghteau pe Erdogan. Probabil ceva legat de Siria. Obama l-a tolerat pe Erdogan pana la momentul in care folosind organizatia gulenista (statul paralel) din Turcia, au pus la cale o lovitura de stat. Erdogan a fugit cu avionul si era sa fie lovit, daca nu intervenea Putin care avand la indemana serviciul de informatii a stiut cine ce pune la cale si i-a dat lui Erdogan toate informatiile de care avea nevoie pentru a se apara si a dejuca lovitura de stat. A urmat apio o erpurare: Erdogan a “curatit” tot aparatusul de stat de “elemente rebele” adica de opozantii sai care participasera (dovedit sau nedovedit) la lovitura de stat impotriva sa. Cert este ca fara Putin, Erdogan ar fi fost de mult timp istorie si Turcia probabil s-ar fi redresat pe un traseu euro-atlantic daca lovitura de stat dejucata de Putin ar fi avut succes.

Astazi vedem ca presa romaneasca prezinta relativ triumfalist “avertismentul” lui Putin la adresa lui Erdogan cu privire la transformarea bisericii Aghia Sofia in moschee. In afara de macanit insa Putin nu va face nimic. Totul este doar un show, Putin tine mult la imaginea sa de cruciat si vrea sa si-o mentina proaspata in mintea idiotilor utili, in timp ce in fapt, se foloseste de Erdogan pentru a-si mentine prezenta in Siria si a incerca sa para cel putin un jucator geopolitic relevat in zona.

Cum foametea se apropie, este insa doar chestiune de timp pana cand acesti mici dictatori vor trebui sa treaca la fapte mai marete decat “operatiunile” din Siria si vor avea nevoie de un razboi pentru a tine poporul unit in jurul tatucului. Se pune intrebarea cine va fi primul care va porni un razboi? Turcii incearca in Libia dar au si Siria la indemana. In Siria in schimb se lovesc de rusi. Rusii au Ucraina dar economic nu le convine sa reaprinda focul in Donbass. In Siria nu prea au ce sa mai faca pentru ca pentru turci, lupta cu kurzii are importanta de supravietuire pentru statul turc. Deci ultima alternativa ar ramane un razboi direct intre rusi si turci. Insa Putin are nevoie de acordul lui Trump. Deocamdata, venind alegerile, Trump nu poate da acordul pentru atacarea turcilor de catre rusi. Cu siguranta democratii l-ar face cu ou si cu otet daca s-ar abtine. Prin urmare, dupa alegerile din SUA, Erdogan are coliva fiarta, in primul rand pentru ca devine principalul pericol pentru Israel, ceea ce nu e ok cu tata socru al celui mai puternic evreu din lume: Jarod Kushner.

Întâlnirea UE-Turcia: solidificarea rupturii

Azi (luni) la Varna, are loc o intalnire la nivel inalt intre Turcia (repretentata prin Erdogan – presedinte) si UE (reprezentata prin Junker – ce-o fie el si Donald Tusk – e si el ceva pe-acolo). Principala dinferenta intre capii celor doua parti este ca Erdogan e votat pe cand Junker si Tusk nu sunt votati. Ar mai fi o diferenta: majoritatea turcilor il apreciaza pe Erdogan (desi e dictator, dar asta vor turcii) pe cand Junker este luat in deradere de europenii de la vest la est iar Tusk nu prea se mai poate intoarce acasa, atat de mult il urasc polonezii. Si o alta mica diferenta: Erdogan ca islamist fundamentalist, nu consuma alcool, pe cand Junker isi incepe dimineata cu un cognac (sursa) iar Tusk probabil bea cacao cu lapte.

Pe agenda discutiilor sunt mai multe chestiuni. Ce mi se pare interesant este ca aceasta intalnire este programata imediat dupa ziua nationala a Greciei care a avut loc saptamana trecuta. Grecii au beneficiat de ocazie ca sa raspunda si ei amenintarilor verbale ale turcilor: “Ii vom strivi pe cei care pun sub semnul intrebarii securitatea nationala (sursa)”. Problema este ca turcii au trecut deja de amenintari verbale si pe ordinea zilei sunt 2 chestiuni deocamdata minore (mai mult sau mai putin):

  1. interzicerea de catre turci a exploatarilor maritime din zona Ciprului (ceea ce i-a cam afectat la buzunar pe italieni, daca imi aduc aminte Enel are cesionat dreptul de ciprioti)
  2. rapirea de catre turci a 2 soldati greci care au trecut granita la turci patruland din cauza unei furtuni

Problemele se pot rezolva usor sau complicat, depinde ce vor turcii. Turcilor le plac tocmelile si nu pot sa traiasca fara tocmeli. De aceea probabil vor cere mai multi bani pentru punctul 1 si vor cere cativa turci fugari gazduiti de greci si pe care grecii au refuzat sa ii inapoieze in ciuda emiterii unor mandate internationale (cam cum ne fac noua sarbii cu Ghita, desi nu e tocmai aceeasi situatie).

Problema mai dificila (si motivul acestei reuniuni – parerea mea) este cred renegocierea administrarii refugiatilor, europenii fiind cam saturati iar turcii stiind asta, urmeaza probabil sa ceara mai multi bani.

Ca miscelanea, poate ar mai trebui sa mentionam si cateva stiri recente pentru clarificarea situatiei.

Marea Turcie

Dupa succesul din Afrim si pregatirea unor alte invazii in Siria, Erdogan a declarat: “vom ucide sau vom murii construind Turcia Mare” (sursa). Este un semn de intrebare al traducerii daca Turcia Mare se refera la fostul Imperiu Otoman sau la o Turcie mare la figurat, desi un alt fragment din discurs ne clarifica: “turcii nu vor uita niciodata ranile facute in inima noastra de granitele artificiale care ne-au fost trasate”. Din nou nu este clar daca se refera la granitele din sud sau din nord, desi nu mai conteaza. Ca o mica paranteza, toate tarile sufera de granitele artificiale in care sunt incorsetate in urma vicisitudinilor si neputintelor istorice. Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia dar mai ales Ungaria viseaza la Romania Mare, Bulgaria Mare, Serbia Mare, Grecia Mare, Turcia Mare si Ungaria Mare. Erdogan este doar cu un pas inainte in razboi, celelalte urmand sa fie atrase si ele in curand.

Bolton nu plange pentru Erdogan

Actualul consilier de securitate al lui Trump, John Bolton (zis si John Bomber) a declarat in timpul loviturii de stat ca “nu i-ar curge o lacrima daca Erdogan ar fi dat jos” (sursa). A mai zis si altele despre turci si mai ales despre iranieni. In mai expira acordul SUA cu Iranul si incep noi sanctiuni +/- bombardamente. Turciei ii va conveni la inceput deoarece va putea pune mana pe o felie mai mare din Siria si spera sa ii convinga pe americani ca ei sunt raul cel mai mic in zona. Bolton de asemenea nu uita ca in razboiul din Irak, Erdogan nu i-a lasat pe americani sa deschida un nou front in nord unde puteau invada rapid si eficient spre deosebire de sud.

Incirlik nu e parasita dar devine irelevanta

Armata SUA a negat zvonurile ca urmeaza sa inchida bazele de la Incirlik si din Quatar (un stat aghiotant al turcilor) (sursa). Care tara poate sa paraseasca o baza cucerita de bunavoie? Cel putin niste spioni sau niste echipamente de ascultare o sa isi pastreze americanii acolo pana cand probabil baza va fi atacata de locuitori din nou, de data viitoare cu succes. Plecare se va face fie in urma unei cereri oficiale a Turciei (poate chiar inainte de razboi), fie in urma unor sugestii oficiale prin care turcii vor declara ca nu mai pot garanta securtatea bazei. Adica nici turcii nu vor vrea sa ofere casus-beli americanilor. Deocamdata insa turcii au nevoie de americani, sperand la o felie cat mai mare din Siria. Pare de neinteles strategia turcilor insa este simpla: incearca sa ia de la rusi o felie cat mai mare si incearca sa ia si de la americani o felie cat mai mare. Deocamdata din Siria. Maine incearca sa ia de la europeni o felie cat mai mare din Cipru sau o vor vinde pe bani grei (ma refer aici la exploatarile maritime).

Marea problema a europenilor la intalnirea de maine este ca nu au o armata. Cu ce armata il va ameninta Junker pe Erdogan ca ori respecta suveranitatea Ciprului, ori altfel …?