“Epoca de aur” a ajuns și în Venezuela

Dupa ce acum vreo 3 saptamani venezuelenii au marit weekend-ul sa includa si vinerea, pentru a nu mai are gazul degeaba, a venit vremea ca s-o vedem si pe asta: sub stindardul patriatismului socialist nationalist, venezuelenii vor avea parte de taieri zilnice de energie electrica. Ca noi in “epoca de aur”!

“Acest plan pentru 60 de zile sau 2 luni, va permit tarii sa treaca printr-o perioada dificila cu un risc crescut” – a declarat presedintele. “Fac apel la familii, la tinere, sa se uneasca in acest plan cu disciplina, cu constiinta cu devotament extrem pentru a confrunta situatia” – a implorat dictatorul.

Problema, pe scurt cu Venezuela, este ca o tara care a dus socialismul la extrem. In primul rand, si-a permis: bazandu-se pe veniturile din petrol, politicienii s-au intrecut in oferirea de cadouri electorale populatiei, din ce in ce mai mult, pana in punctul in care socialismul si dictatura socialista au fost varianta acceptata si adulata de marea majoritate a populatiei. De-a lungul procesului, s-au intamplat toate minunatiile posibile: supra taxarea afacerilor, protectionismul tembel, izolationismul idiotic etc.

Intre timp, cum petrolul s-a ieftinit (criza economica mondiala, scaderea productiei deci si a consumului, avantul energiei verde si eficientizarea motoarelor de tot felul, aspectele geopolitice, consecintele bulelor financiare care au pompat funny money in investitii falimentare care insa au dat jos cu pretul pe moment) Venezuela a intrat in groapa, caci socialistii nu au reusit – cum era de asteptat – sa  dezvolte o economie sanatoasa, eficienta si care sa poata macar sa ofere un nivel de trai minim populatiei, in ciuda resurselor extraordinare de care avut parte aceasta tara. Ca sa va faceti o imagine aproximativa, Venezuela are un PIB de 510 miliarde de dolari la o populatie de 30 de milioane de locuitori. Ca sa comparam cu o tara similara, mai cunoscuta noua, ne-am putea gandi la Polonia care are un PIB de 545 miliarde, la o populatie de 38 de milioane. Deci, teoretic, Venezuela nu ar avea de ce sa stea prost, mai ales ca jumatate din exporturi nu vin din munca multa a venezuelenilor, care sa traga din greu sa produca masini si alte piese, componente si ansambluri pentru masinaria de export care este Germania, cum fac polonezii. Jumatate din exporturile Venezuelei vin gratuit, de la Dumnezeu, din pamant.

Prin urmare, socialismul nu avea cum sa nu prinda radacini adanci, ideea impartelii si egalitatii, ideea accesului la bogatiile tari ale tuturor cetatenilor si indivia catre exploatatorii imperialisti nu este deloc una noua si nici specifica Venezuelei. Ce ii este insa specific in zilele noastre, este nebunia cu care conducatorii nu s-au gandit ca pe baza petrolului sa asigure o economie cat mai soilida si rezistenta la socuri si sa construiasca ramuri economice care sa adauge un plus de valoare la resursele brute care vin din pamant. E penibil sa vinzi doar petrol cand poti sa faci pacura, benzina, vopseluri, plastice, etc. Ma rog, socialism si dezvoltare in acelasi loc nu s-a intamplat nicaieri in lumea asta, si nu se va intampla niciodata pentru ca cine imparte, parte isi face peste tot si de obicei, nu oamenii straluciti se ridica la conducere, indiferent ca vorbim de socialism sau de capitalism. Singurul avantaj al capitalismului, din punctul de vedere al conducatorilor “intunecati” este ca capitalismul vine doar la pachet cu democratia si invers, si prin urmare, in capitalism, un idiot poate sa ocupe un loc cel putin patru ani. Este adevarat, ca in locul lui va veni un alt idiot dar din frecusul asta intre cele 2-3 partide, din cand in cand, se mai regleaza unele devieri si societatea face progres impinsa inainte de competitie si efort sustinut al celor care muncesc si vor mai mult.

Venezuela a ramas fara curent deoarece nu are bani sa cumpere. Nu doar pretul petrolului este de vina ci si indatorarea extrema si proasta organizare a economiei. Nu stiu in amanunt situatia, dar ne putem imagina ca asa cum Ceausescu avea tot felul de proiecte aiuristice imbecile si care au distrus generatii intregi, partidul socialist aflat la conducere in Venezuela nu poate avea alte idei bune, de vreme ce nu din extraordinara administrare si calitatea oamenilor sai a ajuns la putere ci pentru ca a promis pomeni electorale si a amagit lumea.

Uitandu-ma pe indicatorii economici ai Venezuelei, mi-a atras atentia un amanunt interesant: numarul de oameni care muncesc: 13 milioane (din total 30 de milioane). As face aici o mica paranteza: cu privire la munca, in general se foloseste indicatorul numit rata somajului care calculeaza un fel de procent din forta de munca apta, al oamenilor care sunt inregistrati ca au avut un loc de munca recent si in prezent ia ajutor de somaj. Rata somajului poate fi inselatoare: sunt tari care ofera un ajutor minim atat de mare incat pentru multi oameni nu mai este tentant sa se angajeze ci prefera sa traiasca pe ajutorul de somaj oferit de stat. Altfel spus, sunt sclavi care primesc mancare si niste conditii minime de trai de la rege (stat), cu promisiunea sa nu se rascoale impotriva regelui (statului) cum s-ar intampla daca acel ajutor nu ar fi oferit. Fara ajutor social minim rezonabil, populatia ar fi nemultumita, muritoare de foame, ar scoate furcile si i-ar goni pe conducatori. Asa insa, “stabilitatea sociala” este garantata. O astfel de tara este SUA care ofera chiar un card sclavilor: EBT card despre care am mai tratat aici, articolul fiind inspirat de acest videoclip:

 

Venezuelenii manâncă cereale cum mâncau românii creveţii

cornflakes

De fapt, nu stiu daca romanii chiar mancau crevetii lui Roman si cert este ca cerealele sunt de departe mai sanatoase si mai gustoase ca crevetii.

Putini tineri din ziua de azi au idee ca una dintre ideile geniale ale comunistilor post-revolutionari din Romania a fost ca dupa revolutie sa importe masiv mancare, desi nu aveam bani si desi era indeajuns pentru populatia infometata de decenii a Romaniei ca sa nu mai mearga totul la export si sa se consume macar ce se producea intern – cu tot haosul si furaciunea specifice epocii post-decembriste.

Ulterior, intr-un interviu, intrebat cum de erau rafturile pline de creveti in perioada aceea, Petre Roman a declarat: ne-am gandit si noi sa facem o bucurie oamenilor, sa vada si ei ca s-a schimbat ceva.

Venezuela este una dintre victimele colaterale ale razboiului “asimetric” [1] intre imperii. Americanii sustinuti de sauditi au dat jos cu pretul petrolului ca sa loveasca in economia Rusiei si sa spere ca astfel Putin se calmeaza, sau si mai bine rusii se revolta si il dau jos. Bineinteles, pana sa pice Putin, venezuelenii mor de foame din cauza ca si economia lor se baza in intregime pe petrol. Venezuela si Arabia Saudita: doua tari destul de similare. Mari producatoare de petrol, una prietena, una dusmana cu Imperiul Anglo-American. Cum de sauditii nu mor de foame si cum de venezuelenii mor, e un mare mister pentru mine. Motivul sa fie oare lipsa unei regalitati abolutiste ca in evul ediu sau rezistenta la colonializare motivul? Rezervele Venezuelei nu au rezistat nici macar un an la dumpingul la pretul petrolului! Arabia Saudita doar ce a declarat ca poate face fata si la petrol de 20$. Sau sa fie de vina modelul socialist mult blamat ce catre toti “analistii” din mainstream? Culmea ca la arabi socialismul e mult mai pregnant: nici un arab nu munceste munca fizica, strainii fac totul si regele face o donatie anuala catre fiecare familie de x mii de dolari doar daca esti saudit. In plus, exista burse pentru tineri, programe guvernamentale pentru cei care vor sa cumpere o casa, se insoare sau sa deschida o afacere, etc. Prima casa e nimic pe langa ce posibilitati are un saudit.

Intrebari grele, dar nu asta doresc sa subliniez prin acest articol. Ci, faptul ca in razboi exista victime colaterale. Intamplator Venezuela e de partea opusa a frontului celor care au declansat acest atac. Insa, indiferent de ce parte se afla, soldatii folositi doar ca scut uman sau carne de tun vor avea de suferit. In curand despre Brazilia …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] ar merita un post cu cuvintele si expresiile folosite inflationist si bineinteles gresit in zilele astea; cu privire la razboiul “asimetric” as vrea si eu sa imi explice Hurezeanu si alti specialisti de care razboi simetric au auzit ei in ultima suta de ani …