Acțiunile pe bursele europene cad pe măsură ce temerile cu privire la Deutsche Bank cresc

Toți indicii europeni sunt in scădere astăzi la prânz, în frunte fiind cotațiile sistemului bancar. Deutsche Bank a căzut pentru prima dată sub barieria psihologică de 10 EURO. Indexul STOXX 600 care conține cele mai mari 600 companii europene a căzut cu 1% până la ora 12:40 (ora României), după ce în cursul zilei a atins minime din luna August.

În urma articolului publicat de Bloomberg conform căruia că un număr de 10 fonduri și-au retras din lichiditatea în exces plasată la Deutsche Bank, acțiunile băncii germane au căzut sub pragul psihologic de 10 EURO, cu aproape 9%. În jurul orei 12:40 prețul a revenit în jur de 10,3 EURO.

Pe fondul riscului crescut, francul elvețian s-a întărit în raport cu EURO. Alte bănci care au suportat scăderi de mai mult de 4% sunt Commerzbank (care ieri a anunțat concedieri), UniCredit și Credit Agricole PA.

Ce reprezinta ultima indatorare a statului de la fraieri?

7.951 persoane fizice au cumpărat titluri de stat; valoarea subscrisă se apropie de 280 de milioane de lei (Sursa: Agerpres)

Probabil nu sunt chiar toti fraieri, avand in vedere ca fericitii cumparatori de obligatiuni de la Ciolos in primul rand au avut bani de imprumutat, adica au economii. Nu multi romani in ziua de azi au luxul sa poata face economii, in toiul celei mai lungi crize economice din istoria lumii, care abia a inceput …

Pe langa rasul tembel al lui Ciolos cu care anunta “succesul” operatiunii, am ramas amuzat de concluzia trasa de tehnocrati cu privirea acestei indatorari pusa in spatele copiilor care acum se nasc: “in urma interesului mare al populatiei, guvernul a anuntat ca are in plan sa repete experienta” [2].

Sa revenim insa de ce sunt fraieri cei care au cumparat obligatiuni. Cu exceptia celor care au bani atat de multi incat le-a ramas o felie din portofoliu de investit si in obligatiunile unui stat cu risc ridicat ca al Romaniei (da, in ciuda mandriei tembele a guvernantilor nostri, Romania este vazuta ca zona de frontiera, adica cvasi-junk din punct de vedere al riscului investitiilor, inclusiv cele in titlurile de stat [1]), restul sunt fraieri daca au cumparat obligatiuni doar pentru ca li s-a parut o dobanda buna 2,15% per an.

De ce spun asta? Pentru ca sunt banci care dau dobanzi mai multe, chiar la depozite nenegociate. De exemplu, Ideea Bank ofera 2,5% la un depozit pe minim 5 luni. Dupa scaderea impozitului, randamentul este de 2,15%. Asadar, cei care au vanat dobanda buna, si-au luat tzeapa pentru ca Ideea Bank oferea si dobanda la fel buna cu maturitate la jumatate, lucru deloc neglijabil. Mai e de luat in calcul bineinteles riscul caderii bancii, dar sa fim seriosi, care banca a picat in Romania in secolul curent si daca va pica o banca si ai incredere in statul roman, nu ai incredere si in Fondul de Garantare? Deci pentru sume de sub 100.000E, daca ati luat obligatiuni pentru dobanda sau pentru siguranta investitiei, v-ati luat o mare tzeapa.

Am cam pierdut firul la cum sta Romania din punct de vedere al gradului de indatorare. Este oricum irelevant avand in vedere situatia din UE si faptul ca gradul de datorare nu mai reprezinta mare lucru in evaluarea riscului ca sa nu mai zicem ca nici macar mentinerea sau scaderea ratei nu reprezinta neaparat o administrare eficienta a bugetului, avand in spate experienta cu PSD-ul care a taiat toate investitiile si a pastrat rata de indatorare in jurul a 40%.

Guvernul tehnocrat tatoneaza cu antrenarea pavloviana a amatorilor de chilipiruri investitionale (mai degraba oferte proaste invelite in spoiala lucioasa) promitand deja noi emisiuni. Tare sunt curios unde se duc banii astia si daca s-au renuntat la alte emisiuni necesare platii ratelor la datoriile actuale, caci ma indoiesc ca am ajuns sa ne permitem sa taiem din liniile de credit vechi ale altor investitori straini strategici care chiar au nevoie de randamentele bune (pentru afara) oferite de statul roman care chiar daca sunt irelevante ca volum, mai ofera un os de ros unor administratori de fonduri de investitii si banci care au Romania inclusa in diverse fonduri.

Revenind la Ideea Bank, fiind client, am observat o coincidenta: oferta asta de 2,5 a aparut acum recent, in ultimele 2 saptamani, de cand cu emisia de obligatiuni. Pun pariu ca bancile au negociat o oferta mai buna la un volum mai mare si Ideea nu face decat sa dea 2,5 pentru a obtine mai mult de la stat. Evident ca nu vom afla noi pretul real, in ciuda vrajelii cu transparenta. Altfel, la ce ar oferi o banca o dobanda atat de mare acum cand creditarea e aproape moarta, piata colcaie de lichiditate si cu siguranta interbancar, al un ROBOR la un an care se invarte in jur de 1,21, daca ar fi avut un spike in cererea de credite, sigur ar fi gasit sa imprumute de la alte banci, mai ales ca marja de piata a bancii este infima si nu prezinta risc pentru creditarea retail a altor banci, deci nu ar avea de ce sa nu poata imprumuta interbancar. Ce ar face deci Ideea cu lei acum in toiul verii, la un pret atat de mare?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Frontier Markets: Romania, Doing All the Right Things

[2] cf Digi24 – Jurnal Economic – 5 August 2016

Banca Vaticanului – un offshore în inima Imperiului

Banca Vaticanului este o banca privata care functioneaza exclusiv pe teritoriul Vaticanului si este condusa de un consiliu de directori care raporteaza unei comisii de cardinali si papei. Banca Vaticanului este regulata de un organism de supraveghere, similar ASF-ului nostru, care de asemenea este doar al Vaticanului.

Nu vreau sa intru in istoria aceste banci, care se gaseste pe wikipedia. Ca sa intelegem insa cat de secretiva este aceasta banca, poate e de ajuns sa mentionam ca abia din 2013 are un site oficial, de cand au inceput sa iese la suprafata cateva scandaluri mai relevante.

Banca nu da credite si nu urmareste profitul. Singurul scop este teoretic administrarea operatiunilor ONG-urilor catolice, prin care acestea fac “fapte bune”. In practica, banca e folosita ca offshore de lux de cei mai mari rechini din Europa, banca fiind pentru o buna perioada, total izolata in privinta conturilor si a operatiunilor, neavand schimb de informatii cu nici o banca europana.

De-a lungul anilor banca a fost implicata in nenumarate scandaluri, nu prea catolice. De exemplu, in Septembrie 2010, magistratii italieni au blocat 23 de milioane transferati de la aceasta banca care erau bani spalati, printr-un proces complicat care avea la ambele capete conduri de la Banca Vaticanului si trecea inclusiv prin JP Morgan. In urma scandalului, pana si JP Morgan – o banca implicata in nenumarate spalari de bani si ilegalitati pentru care au platit doar niste amenzi irelevante – si-a retras colaborarea cu Banca Vaticanului, pentru a nu-si strica “imaginea”. Va dati seama ce imagine are Banca Vaticanului daca pana si JP Morgan nu vrea sa se asocieze cu ei, care JP Morgan este oricum capul rautatilor in categoria “Too Big To Fail”.

Dupa ce in 2010 banca s-a aliniat cerintelor UE, facand acord cu Italia si UE pentru a adera la legislatia impotriva spalarii banilor (transparenta) si dupa cateva scandaluri in 2011 si 2012, banca a inceput un lung proces de reforma care contina si in prezent. Principala problema cu care se confrunta Papa in tentativa de reformare este cabala care administreaza aceasta banca si care nu doreste sa se cunoasca trecutul. Ori fara ajutorul cabalei, Papa nu are o prea mare putere, cu toate tentativele de a aduce oameni din exterior care sa faca un audit.

Cateva schimbari in bine, exista insa:

  • in 2013 banca a cerut la 1300 de clienti sa-si inchida conturile (nu i-a mai considerat dezirabili – mafioti?)
  • in ianuarie 2014 banca a publicat un raport cu situatia “alinierii” si implementarea programului “pentru transparenta”
  • in septembrie 2014 s-au operat cateva “curatiri” in cabala: au fost inlocuiti 2-3 cardinali

Prin urmare in 2014 banca a avut profit 70 mil euro.

Mai nou insa, se pare ca obiceiurile vechi nu se schimba usor, altfel spus lupul isi schimba pielea dar naravul … Intr-un articol din Ianuarie 2016 intitulat The unfinished business of Vatican bank reform aflam noutati nu tocmai bune cu privire la statutul reformei bancare din pusculita Sfantului Scaun. Un monsenior care lucra ca contabil la banca, a fost arestat (si condamnat cu suspendare) pentru trafic de valuta – a fost prins cu 20 de milioane cash pe ruta Elvetia-Italia. Imaginati-va cate ture a tras probabil pana sa fie prins … Monseniorul Scarano era poreclit “Monsignor Cinquecento” pentru obiceiul de a purta bancnote de 500E la el tot timpul.

Cu privire la reforme …

The management appointed by the pontiff was shocked by what it found: thousands of unexplained accounts, habitually large cash transactions and the absence of safeguards against money laundering. At best the bank was a tax haven, at worst a shelter for the proceeds of criminal gangs. (Sursa: Financial Times)

Tradus in romaneste, in cel mai fericit caz, banca era un tax heaven (offshore) si in cel mai rau, banca cu rol de protector pentru crima organizata de nivel inalt. Bineinteles ca exista rezistenta inerenta la schimbare, indiferent de motive:

A failure to address overstaffing has made it harder for the reformers to bring in untainted managers from outside, while the conservative forces within the Curia resist the use of independent consultants.

In final, as incheia cu un citat dintr-un interviu cu un fost director al bancii cu sugestia de a citi mentiunile din perspectiva Papei care incearca sa schimbe banca si in general isi baga nasul cam peste tot de la lupta impotriva incalzirii globale, pana la primirea si gazduirea refugiatilor (pe care insa nu ii invita la Vatican). De altfel, in articol omul a fost intrebat ce parere are cu privirea tentativei Papei de a reforma banca si de a curati putregaiul:

I would like to reiterate that, for man today, in order to understand what’s going on around him, it is essential to understand what gnosis is and how it acts. If one refuses to tackle this issue, it will be impossible to understand and cope with the collapse of values we are living through. This applies to understanding why, for example, laws (ethics) are imposed to knowing if a “Catholic” party can react, and if it is feasible or not. But also, it helps in interpreting the thought and the influence of the Church in world government. (Sursa)

Deci gnosis, laws si world goverment. De asta e papa acum in Grecia sa faca lobby pentru musulmani.

A scăpat Deutsche Bank de crash?

dbA trecut mai mult de o lună de când prețul acțiunilor la una dintre cele mai mari bănci ale lumii a căzut atât de mult încât a fost nevoie să iese în față ministrul finanțelor al Germaniei și să asigure acționarii că “banca e solidă”.  De atunci, prețul și-a revenit de la 13E la aproximativ 17E, cu mult însă sub 21E, prețul de la începutul anului.

De la căderea din februarie, am mai aflat că DB nu va mai face profit nici anul acesta, iar luni seara, Moody’s a anunțat ca e posibil să miște în jos ratingul băncii, dând încă o lovitură imaginii și-așa șifonate a acestui tigru de hârtie care este pompat de pe ambele maluri ale Atlanticului, când cu dolarii toxici ai Yelenei, când cu euroii lui Draghi, după cum le vine rândul la fiecare.

Căci fără a fi pompat în moduri tainice doar de bancheri știute, acest zeppelin imens care când/dacă va pica  va trage cu el întreaga Europă, nu ar mai putea zbura nici măcar până apucă Draghi să îi informeze pe toți că banii lor pot oricând să dispară peste noapte – căci bailin-ul va fi ultima terapie șoc pe care o vor aplica bancherii centrali europenilor.

Când anul trecut Zerohedge titra articole panicarde de genul “Is Deutsche Bank The Next Lehman?“, mâ gândeam: aștia nu știu ce articole panicarde să mai scrie sau americanii aștia cârcotași, în loc să-și vadă putregaiul din curtea lor … Atât le-a trebuit ca să plece CEO-ul că toate bombele dinainte au căpătat o nouă aură: Deutsche Bank CEOs “Shown Door” – World’s Largest Holder of Derivatives In Trouble? Citite retrospectiv, articolele alea ne arată că băieții aștia care strigă lupul cam prea obsesiv, au dreptate, chiar dacă cu întârziere. Iată un scurt duș rece extras dintr-un articol din 12 iulie 2015:

If Deutsche Bank is the next Lehman, we will not know until events are moving at an uncontrollable and accelerating speed.   The nature of all fractional-reserve banks — who are by definition bankrupt at all times – is to project an aura of stability until that illusion has already begun to implode. (sursa)

Ce îmi este însă mie neclar ca obsevator fără școală sau cunoștințe prea multe, este în ce măsură, de data asta, stocul poate ajunge și la zero, dacă banca o să aibă conducta deschisă la BCE să tragă câtă lichiditate vrea – lucru care nu m-ar mira să se întâmple deja de ceva timp.

De asemenea, știm că în SUA, un crash în ziua de azi, mai ales la un așa stoc, nu prea e lăsat să meargă prea departe, intrând în acțiune așa zisele “circuit brakers” dacă nu cumva sunt alte mecanisme de manipulare și mai sofisticate. Eu nu știu însă dacă în Germania, la DAX exista așa ceva atât de pervers. Adică îmi e greu să cred ca nemții ar accepta așa ceva.

În final aș reaminti că DB este implicată masiv sub variate forme în tradingul produselor derivate (instrumente financiare similare pariurilor sau asigurărilor), banca jucând în general ca o casă de pariuri și având o expunere extremă pe aceste derivate care au fost petarda declanșatoare a crizei creditelor din 2008. Mai multe despre DB și avertismentul Moody’s, citiți aici. Azi va fi o zi fierbinte la bursă … inevitabil.

20160321_DBLEH_0

credits: zerohedge.com

De ce vor bancherii să interzică cash-ul?

money-1005464_960_720Au apărut recent câteva știri și pe la noi referitoare la scoaterea din funcțiune a banilor lichizi. Argumentele aberante emise variază de la comoditatea plăților cu cardul până la lupta împotriva terorismului. Mai ales acest din urmă argument vedem că reapare ca o scuză bună de aruncat prostimii cu orice ocazie și a fost folosită și la noi de tipa aia care cică e ministru al justiției (securiste) care din păcate a rămas încă în funcție dupa gogoșile scoase una mai umflată ca alta cu privire la tăierea macaroanei securiștilor – care taiere este inevitabilă oricum mai devreme sau mai târziu pe măsură ce în justiție încep pas cu pas să intre tineri care nu vor să se compromită și paradoxal … sunt preocupați de libertățile cetățenești.

Faptul ca Isărescu nu a lansat încă o campanie oficială și la noi de promovare a noului cadou oferit de inginerii sociali ai noii ordini mondiale înseamnă că din fericire, rămânarea noastră în urmă poate fi un avantaj uneori, în sensul că a spera la o societate cashles într-o țară în care abia funcționează un amărât de sistem de sănătate bazat pe carduri este o utopie.

Dar dacă Isărescu a tăcut, nu înseamnă deloc că în alte locuri nu se fac pași urgenți către eliminarea cash-ului. În Suedia de exemplu, nu mai poți merge cu autobuzul și să plătești cash:

Centuries after becoming the first European country to introduce banknotes, Sweden could soon be the first to get rid of them. For the technology-savvy Scandinavian nation, a cashless society is on the horizon as many banks there no longer handle cash and most public buses won’t take it, either. But the shift toward a digital economy appears inadvisable to some Swedes, and critics are warning of the rising risks that come with paying by app and plastic versus bills and coins. (sursa)

Motivul pentru care se pompează propagandă în direcția asta este în primul rând pregătirea pentru următorul nivel al crizei: dobânzile negative. Și nu întâmplător țările care deja au dobânzi de referință negative sunt primtre primele care tatonează cu ideea. În nici un caz tech-savvismul suedezilor ar fi motivul pentru care ei pot fi printre primii fericiți cetățeni total dependenți de stat.

Pentru că dobânzile zero nu au scos lumea din criză și pentru că deși e logic că trebuie o curățire a sistemului financiar pentru a permite un restart organizat și eficient și cum restartul ar presupune ca o anume categorie socială să nu mai ia bonusuri și prime, bancherii se pregătesc să facă singurul lucru pe care îl știu, în încercarea de a stimula economia: să reducă și mai mult dobanzile. Și dacă acum ne aflăm pe la 0 sau -1 la nivel central, momentan, cum la populație dobânzile nu au ajuns încă chiar zero, oamenii încă își țin banii în bancă. Însă când dobânzile de referință vor trece la -2, -3, -4 și dobânzile negative vor ajunge în final și la oamenii de rând, inevitabil toți își vor scoate banii din bancă și îi vor ține la saltea.

Să nu eliminăm această idee pe principiul că oamenilor le e frică să-și ia banii acasă că o să vină hoții să li-i fure. Asta poate doar la noi … În Grecia, când a fost criza bancară și doar proștii rămăseseră cu banii în bancă, au fost foarte puține cazurile de tâlhării. Fiecare s-a descurcat cum a putut. Un taximetrist intervievat de un ziar din Germania, spunea că a auzit de la clienți tot felul de povești. Unul, de exemplu, își plasase economiile de o viață în motorul aparatului de aer condiționat.

Așadar interzicerea cashului are în spate teama bancherilor de bank-run și de evaporarea inevitabilă a depozitelor.

Aș face aici o mică paranteză. Mai ales în perioada imediat următoarei crizei creditelor, mai toata lumea era sigură că dolarul va pica. De aceea a și crescut aurul că până și marii investitori, fie ei privați sau instituționali, începuseră să cumpere aur și au săltat prețul aurului în stratosferă. De la 650$/uncie în Iulie 2007, aurul a ajuns la 1800$/uncie în septemrie 2011. Astăzi se învârte în jur de 1200$ pentru că între timp s-a produs o schimbare a convingerii că dolarul va pica în aceea că dolarul este urât dar sunt alte monede și mai urâte. Asta ca să nu zicem nimic de teoria conspirației manipulării prețului aurului, care nu ar fi deloc o conspirație prea trasă de păr având în vedere că conspirația pentru manipularea dobânzilor de referință nu mai este teorie: multe băci au fost prinse manipulând rata și au plătit amenzi (ca să nu mai facă și altă dată … și băncile ca niște domnișoare timide sigur au învățat lecția). Deci, prima spaimă au trecut-o bancherii cu bine: prețul aurului. Acum urmează o a doua: cash-ul.

Nu voi intra în problemele și piedicile implementării acestei treceri. Țin doar să menționez că o asemenea trecere va trebui făcută doar prin coercizie, adică la un moment dat banca națională o să anunțe că toată lumea o să primească un nou act de identitate care o să poată fi folosit și ca portofel. și bancnotele o să fie scoase din circulație, cum se întâmplă la denominări.

Astfel, oamenii și firmele vor putea folosi portofele virtuale pentru a face plăți și pentru a transfera banii între ei. Se înțelege că totul va fi ușor, frumos, bine pus la punct, fără frecușuri. De aceea, noi români putem sta liniștiți pentru că mai avem mult până să poată să ne dea și nouă portofele de astea, ba eu nu exlud nici că abia când vom protesta și vom face miting ne vor da.

Nu puteam încheia fără a semnaliza că dacă eliminarea cashului se va face, acesta va fi cu siguranță încă un pas către apocalipsă:

Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. (Apocalipsa 13, 17)

Bineînțeles că portofelul virtual nu va fi musai “semnul”. Teoretic, portofelul virtual poate reprezenta doar încă un pas înainte al societății, așa cum acum nu mai facem plăți cu grămezi de monede de aur sau argint ca altă dată, ci folosim hârtii, un portofel virtual va fi în sine doar o banală unealtă de plată. Dar când vedem că procesul de trecere la acest portofel virtual nu este unul organic, firesc, venit din necesitatea și aderarea membrilor societății ci este băgat pe gât de bancheri folosind propaganda terorismului sau cine mai știe ce gogoși vor exista pe atunci (repet, nu cred că va exista o țară care să poată face trecerea prea curând), nu ne putem pune decât semne de întrebare.

Mai există de asemenea și un alt scenariu posibil: la următoarele tulburări financiare și când băncile în cele din urmă vor fi lăsate să pice și se va propune un alt sistem, nu este exclus ca noua monedă globală, să fie utilizată folosind un protofel și o monedă virtuală, emisă de foruri supra-statale și acoperită de puterea armată dominantă sau de ce nu, de o organizatie supra-statală garantă, cum ar fi să zicem FMI-ul. Pentru început noua monedă va circula paralel, așa cum o face acum bitcoin-ul și alte cripto-monede, pentru a permite adaptarea oamenilor și fluidizarea operațiunilor. Ca să mergem și mai departe cu scenarita, nu este exclus ca tocmai trendul cripto-monedelor să fie lansat cu scopul de a avea deja funcțională o infrastructură. Ca fapt divers, deși în criza din Grecia de anul trecut, existau limite la retragerea banilor, cine avea cont online și își asuma ceva riscuri, putea să transforme euro din bancă în bitcoin și apoi să meargă afară să schimbe invers bitcoinii în euro și să și-i retragă de la o bancă din Germania, de exemplu.

Iată deci noi și noi provocări. Azi am evitat să  mai amintesc de Deutsche Bank care a luat-o din nou în jos la bursă semnificativ, după ce CEO-ul băncii a raportat că banca probabil nu va face profit în acest an. Fed-ul a menținut dobânda (evitând o creștere asumată – deocamdată) pe motiv că treburile cam se împut din nou. Represiune financiară în plină desfășurare …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

PS: nu vreau să arunc din nou cu noroi în ZF; în cele din urmă îi înțeleg: ei trebuie să se ferească de opinii prea … alternative altfel sponsorii (cum ar fi băncile) încep să fugă. Dar totuși când comentezi despre eliminarea cashului și în loc să informezi lumea că motivul principal este teama de bankrun-uri, tu amintești de microbi, ești sub orice critică …

Ce a omis cvasi-oficiosul ziar al BNR-ului din bilanțul BCR pe 2015

Cvasi-oficiosul ziar de partid intitulat Bancherul – o fițuică în care mereu apar articole elogioase la adresa BNR-ului și e finanțată de bănci pentru a spăla pe creier populația – apare un articol (probabil comandat) în care “se face lumină” în bilanțul unei bănci pentru ca tot prostul să înțeleagă că și băncile își asumă riscuri.

Este uimitor câtă gargară ieftină care pute de la o poștă s-a putut scrie, ignorând alte două cifre esențiale pe care le-am adăugat eu cu roșu în poza de mai jos:

BILANT-BCR

NOTA: prin 5% din obligațiuni mă refer la cât a câștigat (minimal, că pe la5% s-a ajuns recent) BCR de pe spinarea statului. A se vedea și articolul anterior în care am explicat cum băncile pun obligațiunile gaj la BNR pe dobânzi infime și practic câștigă profit gratuit pe banii BNR-ului fără nici un risc (bine dacă pică statul, oricum băncile nu pică ca BNR are destul aur și în plus, vine și FMI-ul dacă e nevoie)

Și dacă ferocitatea cu care băncile se apără folosind propagandă ieftină nu vă sperie, iată încă o mostră de presă vândută băncilor din Ziarul Financiar al Băncilor:

zf

 

PS: este evident că băncile își asumă și ele risc, doar că ei pică din Titanic în bărcile de salvare pe când restul …

Cum a finanțat BNR băncile

Isărescu trage semnale de alarmă ca macrostabilitatea nu a ajuns încă jos, la firme și la oameni. Păi cum să ajungă dacă doar băncile au conexiune la amanetul magic numit BNR unde repo-urile costa mizilic și nu exista limită la obligațiuni guvernamentale.

Am mai explicat cum funcționează repo-urile. Pe scurt, BNR oferă credite la bănci și primește garanție obligațiuni guvernamentale. La credit le cere o dobândă mizilic (1% să zicem) și la oglibațiunile de la stat băncile câstigă 4% să zicem. Singura problemă ar fi că repo-urile sunt pe termen scurt pe când obligațiunile pe termen lung. Dar nu-i bai, nu contează, ideea e că băncile trebuie doar să fie atente să prelungească repo-urile pentru a fi acoperite.

Uneori, când e mai greu pentru bănci, sub stindardul macrostabilității financiare (să dăm lichidități la bănci, neamule) BNR nu doar că cere dobândă băncilor, ba chiar le oferă ea dobândă pentru ca chipurile băncile sa primească lichiditate și să dea credite la firme ca să facă firmele profit și să mărească salariile la angajați. Paradoxal, în astfel de operațiuni băncile câștigă o dată dobanda de la stat pentru obligațiuni și bonus, dobânda de la BNR pe plasamentele de ogligațiuni în schimbul cărora BNR le cere băncilor să primească bani. Asta e logica pe scurt, care acopera un sistem legal de stoarcere de bani din mașinuța de tipărit hârtii, reglementări și de pompat vrăjeli pentru neștiutori, numită BNR.

Unul dintre necunoscători este chiar si Piperea, care este de admirat prin disponibilitatea de a arăta cu degetul înspre bănci și mai ales înspre BNR. Din păcate omul trebuie ajutat de specialiști pentru a înțelege schemele complicate care sunt total imorale și la limita până și a reglementărilor interne. Cum explică de exemplu BNR când e nevoie de lichiditate și de ce trebuie încă o nouă emisiune de repo-uri?

Piperea bate apa în pio cu legea dării în plată (o lege aberantă) în loc să ceară legea falimentului și să aibă grijă că e una corectă, echitabilă, tunată cum trebuie la specificul pieții românești. Pentru că există riscul ca așa cum avem o Prima Casă care deși în aparență ajută creditacii, de fapt consecințele reale să fie contrare scopului legii.

Cu privire la ultima gogoașă cea cu RMO-urile este o pistă falsă: BNR poate să le micșoreze și să le mărească și asta nu afectează profiturile decât pe termen scurt. Însă unde sunt găuri mai târziu se vor vedea, indiferent de cât sunt RMO-urile. Însă la repo-uri problema este că BNR pompează lichiditate inutilă și oferă dobânzi prea frumoase băncilor culmea tocmai când acestea au nevoie (dupa emisiuni sau la expirări de emisiuni vechi).

Cum ar fi dacă eu mă duc la amanet, îmi depun toate bunurile, iau 1 mil de lei, îl depun la bancă unde iau 4% donbândă și apoi scot banii pe dobândă la expirare, mă duc și plătesc 1% la amanet? Și apoi prelungesc! Super-afacere, nu-i așa? Asta fac băncile cumpărând obligațiuni de la stat pe dobânzi mari și plasându-le garanție la BNR pentru obținerea de credite ale căror dobânzi sunt cu mult sub nivelul oferit de obligațiunile statului.

Ideea de bază a unei bănci naționale a fost ca statul să nu poată emite el direct moneda pentru că ar exista riscul inflației prin supratipărirea de hârtii. Iată că din lac am dat în puț: statuil emite câte obligațiuni vrea și moneda tiparită este și mai multă decât dacă ar emite direct, pentru că în emisiuni sunt incluse și dobânzile băncilor. Și cum trăim vremuri minunate în care inflația nu vrea să crească oricâți lei ar tipări Isărescu, toți sunt fericiți: și statul, și BNR și băncile. Isărescu însă știe că treaba e putredă dar nu vrea să cedeze nici el nici băncile: cere statului să nu facă deficit, dar el tipărește când băncile au nevoie de lichiditate ca să cumpere obligațiuni. Oare este cineva mai pervers în țara asta ca Isărescu?

Revolta băncilor este doar prima etapă

Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte.

Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea.

Am fost împotriva acestei legi din două principii:

  1. o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv;
  2. nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă;

Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte.

Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria.

Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive.

O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală.

Karma finanţelor însă se răzbună şi asupra lui Mugurel şi asupra băncilor. S-au opus atâta timp  legii falimentului încât s-au trezit cu una de o sută de ori mai nasoală.

Să nu ne amăgim însă: vom vedea cât de nasoală e legea asta abia la anu’ pe vremea asta când vom vedea bilanţurile băncilor pe 2016. Eu am un pronostic: deşi oficial nu le e bine, băncile vor ieşi tot pe plus. În schimb, deflaţia din imobiliare va lovi puternic în domeniul construcţiilor şi va muşca din PIB. Nu mă hazardez să fac predicţii ce se va întâmpla dacă România va fi penalizată extern, fie de la UE, fie de la cine ştie ce curţi de justiţie, dupa cum ameninţă Suciu.

Ar mai fi de menţionat şi incapacitatea parlamentarilor de a înţelege efectele perverse şi destabilizatoare a legii Prima Casă în piaţă care propteşte aiurea preţurile oferind avantaje mult mai imense băncilor decât li se ia acum prin această lege. Nu m-ar mira deloc dacă rolul acestei legi ar fi tocmai să detensioneze sentimentele negative ale oamenilor cu privire la bănci. Cel puţin, după atâtea dezbateri, putem clar observa ura primară şi iraţională a multor actori care privesc băncile cu repulsie şi vor să le pedepsească fără a avea o perspectivă globală şi rece cară să identifice care sunt problemele reale şi ce măsuri reale de îmbunătăţire a problemelor evidente poate lua parlamentul. Ori din start Prima Casă trebuie eliminat din o mie de motive, în primul rând pentru că este o lege împotriva oamenilor (ţine sus preţurile tocmai la imobilele ieftine, la care aspira majoritatea românilor) şi oferă avantaje nejustificate băncilor (garanţii imense din buzunarul comun). Imaginaţi-vă ce ar insemna ca statul sa suporte RCA-ul tuturor şi să elimine acest cost de la oameni. Sume mult mai mari sunt blocate şi pompate în Prima Casă.

În concluzie, tot răul spre bine: decât să creeze un cadru legal solid, o piaţă normală, eficientă, concurenţială, echitabilă, oficialii noştri ca de fiecare dată dau cu bâta în baltă aiurea şi ne oferă surprize-surprize. Oricum, viaţa e frumoasă în România, de azi mai puţin însă pentru cei care lucrează în imobiliare şi în construcţii.

~ ~ ~ ~ ~ ~

Pe aceeaşi temă:

Problema cu băncile

În vremea revoluţiei oamenii răbufnesc şi focul revoluţionar loveşte în stânga şi în dreapta fără milă. Dreptatea este oarbă sau mai bine zis dreptatea orbeşte raţiunea şi orice revoluţie pune bazele unui noi catastrofe.

Aşa a fost cu revoluţia din decembrie care deşi putea să ne pună pe aceeaşi traiectorie cu Polonia sau Ungaria, ne-a pus pe aceeaşi traiectorie cu Bulgaria care deşi este mai bună decât traiectoria Albaniei, este totuşi un mare eşec.

Similar se va întâmpla cu revoluţia împotriva băncilor. Populismul politicienilor români are o nouă pârghie de manifestare, un nou teren de desfăşurare, de vreme ce măririle salariale s-au făcut, pensiile asemenea şi corupţia a fost eliminată. Ce altceva ar mai putea dezbate politicienii ca să atragă voturile boporului? Unirea cu Moldova? Păi aţi mai auzit ceva în presă despre unirea cu Moldova de când americanii au zis că chestia asta e propagandă rusească şi că există riscul manipulării opiniei publice de către ruşi? Până şi televiziunile au lăsat ciocul mic, la atenţionarea marelui prieten şi protector, nu doar politicienii.

Vom avea deci o campanie în care duşmanul comun vor fi băncile şi fiecare politician se va angaja în legi care de care mai spectaculoase prin care să facă dreptate. Paradoxal, victima acestui nou război va fi Isărescu, cel care a dormit în post zeci de ani în loc să îşi facă datoria şi să rezolve problemele la momentul oportun. Mă refer în primul rând la legea insolvenţei care ar fi creat un cadru normal şi promiţător de echilibrare a   relaţiei tumultuoase între creditacul român şi bancă. O relaţie bazată pe necunoaştere şi teamă de ambele părţi. Băncile au însă un atuu: pohta mioritică. Aistai pohta ce-am pohtit este sloganul oricărui român care vrea şi el casă, maşină,  smartphone şi plasmă la fel ca ale vecinului. Lungirea cât plapuma este mintea cea de pe urmă care vine când te-ai ars dar trece repede.

În esenţă sistemul bancar românesc are multe bube, în principal determinate de mediul economic şi social. România este totuşi o ţară mică cu capital puţin şi cu afinităţi socialiste. Capitalismul şi pieţele libere au fost preluate în România formal, aiurea, distorsionat – în etapa iniţiala – şi au evoluat cu malformaţii în perioada de maturizare, acumulând mai degrabă particularităţi odioase decât corecţii şi măcar ajustări care să ţină cont de specificul local şi social. Cu privire la mediul bancar, amintesc aici prima casă, monopolul schimbului valutar, slaba reglementare şi lipsa unui control riguros şi corect, finanţarea nediscreţionată a sistemului în momente dubioase, jocul politici mârşav al guvernatorului care se crede Dumnezeu şi nu de puţine ori folosea nuiaua cursului valutar petru a-i disciplina pe politicieni etc. În esenţă nu doar că Banca Naţională nu şi-a făcut datoria conform misiunii şi legilor proprii dar nici măcar devierile pe care şi le-a permis – nu au avut succes, nu au avut consistenţă, nu au urmărit principii solide şi obiective pe termen lung, cum ar fi crearea unei pieţe bancare libere reale, solide, rezistentă la riscuri şi volatilitate economico-financiară, ci doar BNR a făcut muncă de pompier al sistemului bancar, aruncând cu apa cu găleata din când în când peste un foc mocnit care oricând poate să se trasforme în ditamai incendiu în cazul unei mici furtuni.

Avem deci pe de o parte greşelile BNR-ului şi sistemul bancar putred care încă nu prea are multe în comun cu capitalismul şi pe de altă parte avem mânia poporului, observată şi monitorizată atent de politicieni în vederea folosirii acesteia ca materie prima de propagandă politică la următoarele alegeri. Rezultatele vor fi spectaculoase. Un crash va fi rezultatul cel mai fericit pentru că s-ar putea porni de la zero cu oameni noi. Din păcate, FMI va veni din nou şi îl va sprijini pe Isărescu, prin urmare singura daună va fi în curs, care va face un nou hop istoric. Dupa care lucrurile vor rămâne cum am stabilit, doar ca Isărescu va avea o şi mai mare putere pentru ca va spune: tovarăşi politicieni, v-am spus eu că nu e bine ce faceţi? Vina pentru incendiu va fi din nou pasată către alţii şi cel mai mare piroman îmbrăcat în haine de pompieri va scăpa şi de data asta şi va renaşte precum pasărea phoenix.

Ah, şi ceva nou: banco-tehnocraţii mai tineri sunt mult mai perverşi şi flegmatici decât Isărescu. De exemplu Lazea are portretul perfect pentru un viitor mic mogul al austerităţii care să îi scuipe pe români în faţă fără remuşcare:

Lazea, economistul sef al BNR, catre romani: Daca vreti sa traiti ca nemtii, nu puteti sa munciti ca grecii

Suntem ţara în care salariile au crescut cel mai repede, în condiţiile în care productivitatea nu face progrese de doi ani de zile şi dimpotrivă chiar s-a alterat

Valentin Lazea a spălat putina

 

Mărinică face legea. Dar chiar ţine el cu poporul?

Pentru că a pierdut alegerile la primărie, Mărinică a fost trimis de partid în parlament, unde a ajuns acum să apere drepturile poporului de jos ca un adevărat socialist ce este. Ei, mai contează că Mărinică e la PNL? Nu mai contează, câtă vreme poate şi el şi poate şi alţi colegi şi poate tot poporul este acum cu un picior în groapă din cauza băncilor blestemate care i-au momit pe cei sărmani că le aduc prosperitate când colo, le-au adus numai belele.

Când mitocani care au absolvit licee industriale renumite de construcţii din oraşe de provincie ajung să facă legea şi nu au habar de ce înseamnă unele principii legale cum ar fi principiul retroactivităţii care se aplică doar ca excepţie, nu ne putem aştepta la altceva decât la dezastru. Şi ce păcat: tocmai când economia în România începea să se mişte în ciuda piedicilor puse de stat prin supra-taxare şi lipsa persepctivelor cu privire la dezvoltarea infrastructurii care este deja supra-încărcată.

De altfel, deşi Mărinică (teoretic) a studiat dreptul, a uitat ce zice Constituţia cu privire la Universalitatea legii, dar să trecem peste asta, că oricum problema în sine este că în esenţă ce fac parlamentarii este un mare hei-rup în stilul clasic mioritic.

Nivelul cunoaşterii funcţionarii sistemului financiar în România este zero. Nu doar în rândul omului de rând sau al reporterilor, dar mai ales al parlamentarilor care chiar dacă nu sunt chiar atât de proşti pe cât par, nu au nici un interes să urmărească dezvoltarea unui sistem financiar solid, a unor pieţe libere pe toate sectoarele, inclusiv pe sectorul financiar.

Interesul parlamentarilor este în principal să asculte de cei care i-au trimis acolo (şefii, colegii cu dare de mână care le-au sponsorizat campania, firmele căpuşă etc). Când vin alegerile, parlamentarii au misiunea să facă gălăgie şi să arate boporului că merită să mai fie votaţi. Şi cum anul acesta salariile şi pensiile le-a mărit deja Ponta, iar guvernul este tehnocrat şi nu prea mai poate fi manipulat de partide pentru a da pomeni, singura şansă a parlamentarilor este să dea pomană prin legi. Şi ce pomană mai umflată decât această lege prin care li se dă impresia creditacilor că vor fi răzbunaţi pentru că băncile o să aibă şi ele de suferit.

Căci să fim serioşi: legea nu va ajuta pe omul de rând care şi-a luat o casă sau un apartament şi acum îi e greu să plătească rata. Românul e bun platnic şi chiar dacă şi-a luat super-ţeapă nu va renunţa la imobil chiar dacă e pe minus. De altfel, orice creditac îşi asumă din strart realitatea că dacă se aruncă la credit va plăti cel puţin dublu ce cumpără decât dacă ar mai aştepta. Dar, vrei să stai în rând cu propritarii – plăteşti, ce să faci! Deci vor beneficia de lege o mică minoritate, indiferent de cifrele şi statisticile prezentate.

Fenomenul în sine – căci putem denumi această lege un fenomen – este în esenţă o haiducie amatoristă prin care eroii salvatori – parlamentarii – în fapt taie macaroana celor cărora li se autodeclară ei salvatori. În realitate, băncile nu vor avea de suferit prea mult. Sau nu vor avea decât pe termen scurt. Pe termen mediu-lung, băncile, fiind indispensabile, oricum fac legea şi impun condiţiile. Asta nu înţeleg parlamentarii şi adepţii acestei legi.

Ca să evaluăm impactul legii, este infantil doar să calculăm cât la sută dintre creditaci vor apela la ea şi ce sume pot pierde băncile. Orice lege de impact asupra sistemului bancar trebuie privită prin prisma contextului în care ne aflăm. Iar contextul nu este deloc unul liniştitor, dar despre asta am mai discutat şi nu e nevoie să detaliem. Pe scurt, sistemul bancar românesc, stă să sară ca un dop. Indiferent însă de pierderi, băncile nu vor pica pentru că nu au voie să pice. Sub stindardul “macrostabilităţii” Isărescu va face ca şi până acum orice e nevoie pentru ca băncile să nu pice, fie legal, fie ilegal. Dar BNR oricum face legea (normele) deci parlamentarii au doar iluzia că ei pot face legea şi că pot da legi care să afecteze sistemul bancar în sensul găsirii unui echilibru între client şi bancă sau a rezolvării unor inechităţi mai vechi.

Să ne gândim oare la ce mecanisme are BNR-ul pentru a ajuta băncile să facă profituri nesimţite indiferent de cum merge economia sau de câţi bani circulă în sistem? Păi să vedem doar în ceea ce priveşte expunerea sistemului bancar la obligaţiunile de stat. Statul român, ca să se împrumute, trebuie să emita oglibaţiuni: fie în lei, fie în alte valute. De departe, cea mai facilă emisiune – din punct de vedere al statutlui – este cea în lei pentru că vinzi băncilor româneşti care nu trebuie să fie convinse că România este solvabilă în anul 2021 cum ar trebui să fie convinşi clienţii externi dacă emisiunea s-ar face în afară. Aşadar, băncilor le convine de minune orice emisiune pentru că:

  • câştigă sigur la dobândă (risc zero); de unde băncile scapă de chinul evaluării companiilor şi economiei româneşti în vederea finanţări
  • pot pune gaj la BNR obligaţiunile pentru a accesa credite mai ieftine decât dobânda obligaţiunilor (practic cumpără obligaţiunile pe credit de la BNR)

Ştie oare Mărinică despre mecanismele bancare care permit băncilor ca să facă profit sigur pe banii BNR şi să le doară undeva de legea dării în plată? Bineînţeles că Mărinică se crede erou că dă o lege împotriva băncilor nesimţite, pentru el nu are habar de multiplele modalităţi prin care băncile pot face bani în orice situaţie în cârdăşie cu BNR-ul. Am menţionat doar schema cu obligaţiunile de stat pentru că tocmai am aflat de o nouă emisiune de obligaţiuni de 500 mil euro. Şi apropos de BNR, dacă Mărinică crede ca BNR se supune parlamentului (săracul, aşa îi place lui să creadă), de ce nu întreabă BNR-ul cum e cu limitarea expunerii sistemului bancar la obligaţiunile suverane şi ce impact are aceasta NElimitare asupra creditării economiei – teoretic rolul principal al sistemului bancar. Aşadar, de ce nu îl întreabă Mărinică pe Olteanu în ce măsură BNR veghează la dezgheţarea creditării companiilor prin constrângerea băncilor să-şi diversifice sursele de profit şi să nu bage toţi banii (sau grosul lor) în scheme de finanţare super sigure şi super profitabile cum ar fi Prima Casă sau obligaţiunile de stat, sau de ce nu monopolul schimbului valutar pe sectorul corporate.

Efectele legii nu sunt greu de prevăzut dacă ne eliberăm de iluzii şi de populisme aiuristice. Deja s-a văzut ce au făcut unele bănci şi ignoranţii s-au grăbit să catalogheze blufare măsurile, ca şi cum băncilor le convine să piardă bani şi să se joace de-a bankingul: unele bănci au renunţat la Prima Casă şi altele au mărit avansul cerut la creditele ipotecare.

Se înţelege că legea va avea efecte în două direcţii: mărirea riscului pentru creditele viitoare şi creşterea costurilor pentru pierderile din creditele trecute, care pierderi vor fi recuperate de bănci prin mărirea costurilor la viitoarele credite. Ori deja la noi, la creditele ipotecare, există un spread imens între dobânda oficială de referinţă şi DAE-ul cerut de bănci. Dar ce zic eu de dobânda BNR, este spread mare între 1% care îl oferă băncile si 9% cât cer la DAE.

Să nu ne amăgim: băncile au învăţat să recupereze pierderile de pe creditele “neperformante” foarte uşor prin variile mecanisme oferite de BNR şi prin transferul costurilor către clienţi. De exemplu, BCR ia acum comision 5 lei dacă vrei să plăteşti furnizorii la ei. Şi dacă fiecare bancă şi-a găsit o cale proprie prin care să umple găurile cauzate de criză, toate băncile folosesc cursul de schimb – la care au monopol, mulţumită parlamentului şi BNR – pentru a realiza necesarul de profit.

Aşadar ca să închei pe scurt, voi enumera cele două efecte ale acestei legi:

  • mărirea penalizatoare a avansului la toate creditele (spread de risc pe toate produsele de creditare pentru a atenua impactul)
  • mărirea dobânzilor pe unele produse (evident pe imobiliare, dar şi pe altele) pentru recuperarea pierderilor cauzate de lege; se înţelege că efectul va fi variat în funcţie de bancă şi de specific şi cum trendul dobânzilor este în jos, creşterea costului nici măcar nu va fi sesizabilă, de unde perversiunea acestei legi în plată.

Ne aşteptăm aşadar, ca după intrarea legii, poate chiar să nu se întâmple nimic şi chiar să fie efecte pozitive, pentru ca oricum ochiul furtunii imploziei sistemului financiar actual, duce dobânzile în jos, iar băncile au lichiditate la discreţie, solvabilitatea oricum nu mai contează. Este clar că impactul dobânzilor negative şi al creşterii masei monetare domină peste impactul acestei legi care nu doar că nu va ajuta cu nimic, dar va permite băncilor să intre mult mai uşor pe piaţa imobiliară. La finalul cursei, oricum băncile vor deţine totul pentru că toţi banii care exista sunt în esenţă credit şi unde este acel loc minunat unde apare creditul?

 

1 2 3 4 5 14