Sistemul bancar italian – gata să sară ca un dop

O altă interceptare detaliază o conversaţie între Berlusconi şi Nicolas Sarkozy, în care liderul francez l-a avertizat pe omologul său italian, la vremea aceea, că sistemul bancar italian era pe cale să “sară ca un dop”. (sursa)

Avem această informaţie graţie wikileaks. Nu ştim data convorbirii, dar întrebarea nu e când, ci când nu a fost sistemul bancar italian gata să sară ca un dop. Mai contează însă, să vedem cum stă sistemul italian bancar în prezent:

30 IAN 2015 – Reuters – Guvernatorul Băncii Centrale a Italiei a cerut revizuirea noilor reguli europene care trec povara falimentelor bancare în spinarea deponenţilor, pe motiv că … deh, schimbarea trebuia să se facă mai lent.

Luarea de atitudine a italianului a venit după ce 4 bănci italiene mici au intrat la apă şi în loc să fie salvate de stat (ca până acum), au avut de pierdut acţionarii şi deţinătorii de obligaţiuni. Din fericire (din cât ştiu eu), nu s-a ajuns încă la deponenţi.

De altfel, în această privinţă, Draghi a fost acuzat la ultima conferinţă de presă că ar duce tratative secrete cu italienii pentru a le oferi condiţii privilegiate de împrumut de la BCE. Draghi a negat, evident.

Una dintre oile negre ale sistemului bancar italian este Banca Monte dei Paschi care are o rată a creditelor neperformante de 17% (!) – de 4 ori peste media europeană.

Dar, vai! La noi băncile au rata creditelor neperformante cu mult peste 17 … Oare şi sistemul bancar românesc este gata să sară ca un dop?

Vine primăvara: cresc preţurile la imobiliare

Deşi pe piaţa creditelor se anunţă iarna, pe piaţa imobiliară vine primăvara şi preţurile cresc. Cresc mai bine zis, preţurile la cerere, căci preţurile reale (la vânzare) nu putem ştii cum evoluează deoarece nu exista un indice real care să măsoare şi să ne indice cum stăm.

Ca o mică paranteză: menţionam într-un articol trecut că România este o ţară bananieră şi pentru că nu are o lege a falimentului personal. Tot un indicator la nivelului subdezvoltării infrastructurii este şi lipsa unui indice al imobiliarelor. Nu doar notarii se feresc să facă aşa ceva, deşi pe ei nu i-ar afecta cu nimic. Dar nici măcar băncile şi nici atât agenţiile imobiliare nu accepta ideea unei transparenţe şi informări corecte a publicului, tocmai din cauza amatorismului.

Sunt câteva bresle în România care încă nu s-au copt dupa 25 de ani de piaţă liberă. Cei care lucrează în aceste bresle sunt în general rataţi care au eşuat în altele sau independenţi care s-au lăcomit de fierbinţeala specifică domeniului în vremurile bune şi acum au rămas blocaţi în speranţe de mai bine. Mă refer bineinţeles la agenţiile imobiliare deşi aş mai putea enumera câteva bresele: dealerii de maşini second, contrucţiile, firmele de catering etc. Puţini realizează importanţa brandului în aceste domenii şi puţini considera profesie ceea ce fac. Puţini se văd în domeniul asta până la pensie, prin urmare nu contează onoarea, nu contează crearea unui nume bun, ci contează să-ţi ia banul acum, ce se întămplă după nu mai contează.

Am făcut ditamai paranteză ca să spun că un indice imobiliar corect, ar fi firesc şi ar ajuta pe toată lumea ca să se pozitioneze corect în piaţă: şi pe cumpărători, şi pe vânzători şi când cei doi sunt mulţumiţi nici agenţiile nu vor avea de pierdut. În schimb, în România agenţiile imobiliare nu au alt scop decât să-ţi ia comisionul cât mai repede şi cred că singura cale prin care pot face asta este să preia anunţurile din surse mai puţin populare şi să le reposteze pe alte surse, câştigând şi ei o boabă din neatenţia cumpărătorilor coroborată cu lenea sau nepriceperea vânzătorilor. Olx va elimina însă în curând agenţiile care nu realizează că ajutând olx (sau ziarele) să aibă content, îşi taie singuri creaca.

Aşadar lipsa unităţii, asocierii şi a profesionalismului, face ca agenţiile imobiliare să nu poată trece la un nivel profesional care să permită nu doar realizarea unui index imobiliar sau oferirea de un serviciu real clienţilor, dar prin participarea haotică în războiul anunţurilor imobiliare, agenţiile nu pot aduce nici o valoare adaugată în plus, prin urmare, nici nu vor câştiga nimic.

Ca un mic paradox, individualismul din bresla agenţilor imobiliari se vede şi prin abordările diferite pe care acestea le au la marea problema care este olx. De exemplu, majoritatea au început să posteze anunţurile fără a specifica o adresă exactă. În loc să zică Strada Ioana Radu, de exemplu, zic: în jurul Liceului Traian Vuia. Unele, pe langă adresă, modifică şi parametrii anunţului pentru a face imposibilă identificarea acestuia cu unul privat. De exemplu, unii modifica suprafaţa terenului, sau numărul de camere. Cea mai ciudată abordare, am găsit-o însă la o agenţie care în loc de fotografii postează scheme 3d (proiecţii) ale imobilelor. În aparenţă, intenţia este una de a oferi un plus valoare: teoretic printr-o schema, omul vede clar dacă îl interesează imobilul. Însă problema cu schema este că proporţiile sunt aleatorii, mărimile nu prea bat şi schema nu face decât să ofere câteva informaţii sumare care mai mult îi încurcă pe cumpărătorii care nu pot face abstracţie de dimensiuni. În plus, prin omisiunea pozelor cu locaţia, aspectul şi vecinătatea locaţiei, agenţiile par a fi căzute de pe lună dacă încă nu au înţeles ce contează pentru un cumpărător.

casa-agentie

De altfel, nu doar agenţiile nu-şi cunosc clienţii, ci şi unii vânzători te-ai gândi că nu ştiu ce vând mai întâi, o casă sau mobila din ea, sau florile din faţa casei care acoperă enervant detalii ale imobilului aflat la vânzare.

teddy-bear

A venit însă primăvara. Şi cum spun agenţii, primăvara preţurile cresc, deci dacă eşti cumpărător, grăbeşte-te, iar dacă eşti vânzător, ţine la preţ. Şi ca să te ajute şi ei, mai bagă 20-30% la preţul cerut de cumpărător, că dacă tot nu se vinde, măcar să vadă muşterii că preţurile cresc primăvara şi să se impacienteze.

Acum să vedem oare ce se va întâmpla această primăvară, care ne aduce mult aşteptata şi dorita lege a dării în plată, care va resuscita imobiliarele – speră nespecialiştii. Deci, legea nici nu a fost încă adoptată şi doua bănci au renunţat la Prima Casă, mărind totodată avansul. Au avertizat asta înainte şi câteva au acţionat deja. Blafează! afirmă încrezători ziariştii populişti ca şi cum totul ar fi un simplu joc pentru bănci. Cartel! strigă alţii, deşi BNR e de partea băncilor în această problemă.

Deci dacă preţul pe piaţa imobiliară este dat de cerere şi ofertă şi mare parte din achiziţii se fac pe credit, iar dacă mare parte din achiziţiile pe credit se fac prin Prima Casă, oare ce se va întâmpla această primavară, mai ales dupa ce legea va trece?

 

Exista si administratori de fonduri cinstiti + dobanzi negative

Manolescu spune că mai de grabă ţine banii fondului în cont curent cu zero decât să fie penalizat de bancă, care să îi perceapă dobânzi negative la depozite. ”Aceasta contrazice tot ce am învăţat la şcoală. Nu credeam să fiu martor la aşa ceva”. (SURSA)

Deci se poate. Ma refer, se poate ca ZF sa invite si administratori de bani, cinstiti, care nu emit doar mesaje promotionale subversive ci spun lucrurilor pe nume.

Cu privire la dobanzile negative, deja sunt banci care au scos dobanzile pe luna din oferta pentru clientii persoane juridice.

Omul de rand nu intelege ce se intampla si nici nu ii pasa: se bucura ca bogatii isi fura si ei tzeapa de la banci. Pai ce, doar noi sa platim dobanzi mari? Ei sa nu aiba de pierdut deloc?

La dobanzi negative, reactia fireasca va fi scoaterea banilor din depozite si pastrarea lor in cutii de valoare, la banci sau alte organizatii care ofera custodia bunurilor de valoare. Problema este insa cand se vor scoate hartiile de valoare mare si toata lumea va fi nevoita sa stocheze teancuri si teancuri de bani. Ca sa nu mai mentionam ca oricand hartiile pot sa dispara, sa fie interzise chiar, oricat de absurd pare.

Cand traim vremuri de criza, orice aberatie poate fi scoasa de sub palarie de magicienii care se numesc bancheri centrali si explicatia va fi: asa e peste tot. L-ati vazut azi pe Draghi? Ce daca europenii isi vad economiile erodate, “asa e peste tot” a scos astazi Draghi o noua zicere, in stilu-i binecunoscut, a la “whatever it takes”. Mai conteaza ca e imoral, absurd, ilogic si duce clar la inrautatirea problemelor, la depresie, deflatie si toate relele? Nu mai conteaza, pentru ca ei altceva nu stiu ce sa faca si mai ales nu au voie sa faca altceva, pentru ca aceasta criza nu este intamplatoare si nu se desfasoara cu totul intamplator.

Fiecare pas are rolul sa ne obisnuiasca cu absurdul, cu schimbarile, cu normalul zilei. Nu doar in plan social si moral valorile sunt sucite, raul este bine si binele este rau, ci si in finante, ca si in politica.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA:

Legea darii in plata: ce spune directorul BRD

Philippe Lhotte, CEO al BRD a tinut o conferinta de presa. Franturi din ce a spus, am spicuit din Bursa. Ma voi opri doar la cateva paragrafe:

Şeful BRD consideră că o astfel de lege ar fi posibilă în condiţiile în care ar viza doar contractele viitoare şi ar fi destinată numai cazurilor sociale, pentru cei cu un singur imobil (în care locuiesc), cu o valoare de maxim 100.000 de euro, clientul beneficiind o singură dată de darea în plată.

Dupa cum stim, legea era obscura cand era vorba de clarificarea cine se incadreaza in lege, in prima varianta fiind inclusi si cei cu un credit de 50.000 de eur si cei cu un credit de 5 mil euro si 20 de apartamente. De ce oare au “uitat” initiatorii legii sa bata in cuie acest amanunt important? Oare ei nua veau interesul ca legea sa fie cat mai clara si sa aiba sanse minime ca sa nu fie intoarsa inapoi de presedinte din motivul simplu ca legea nu se adresa doar romanilor saraci, cu probleme, ci la gramada cu acestia, ii baga si pe rechinii imobiliari?

Cu privire la retroactivitate, se intelege ca aplicarea din urma va arunca o bomba in sistemul bancar si mai ales in cel juridic. Nu cred ca bancile vor sta cu mainile in sus si probabil vor da in judecata statul roman. Bineinteles, autorii legii nu s-au sfiit sa se laude ca ei ii ajuta pe saraci, pe cei necajiti care au ajuns sa aiba probleme. Dar, daca acesta e motivul, de ce nu rezolva problema intr-un alt mod, de exemplu taxand profiturile bancare peste o anumita suma, cum au facut ungurii si sa preia statul pe banii astfel obtinuti imobiliarele respective, eliberand ipoteca si terminand creditele falimentare? Exista nenumarate alte variante, darea in plata ca si orice lege cu privire la creditare aplicata retroactiv, denota nu doar lipsa de imaginatie si prostie, dar si un stat slab, incorect, schimbator, care poate oricand sa schimbe regulile jocului.

Daca au existat banci care nu au respectat regulile jocului, justitia, procuratura, serviciile secrete sa isi faca datoria. Si deja exista cazuri in care s-a facut dreptate. Insa nu poti pedepsi toate bancile pentru greselile unora.

În aceste condiţii, băncile ar putea realiza produse noi, specifice dării în plată, fiind înăsprite unele condiţii de eligibilitate, fără a modifica, însă, criteriile pentru ceilalţi clienţi.
Actuala formă a legii nu va ajuta persoanele fizice, ci pe speculanţi, programul Prima Casă urmând să fie suprimat, iar accesul populaţiei la credite să fie restrâns, ca urmare a avansurilor şi dobânzilor crescute.

Dupa cum am mai spus si eu, daca statul vrea sa schimbe regulile si sa elimine posibilitatea ca cei care nu isi calculeaza bine veniturile si intra la apa sa fie urmariti de banci, de ce nu se introduce pur si simplu un nou tip de produs: ipotecar cu dare in plata si restul sa ramana asa cum este? Aici as mai adauca ca daca BNR isi facea datoria, un astfel de produs era deja de mult introdus in sistemul bancar romanesc, insa BNR doarme in pos …

Dar nu doar pentru ca BNR nu a gandit proactiv si nu avem un astfel de produs ci mai ales ca BNR nu a gasit de atata timp o solutie prin care sa detensioneze cumva tensiunile create prin saltul cursului. A avut destul timp si de atatia ani putea sa incropeasca ceva, dar a stat cu mainile in san, lasand la latitudinea bancilor. Astfel s-a ajus ca oamenii sa scoata furcile si sa iese pe strada si in loc sa duca la BNR s-au dus la parlament si i-au pus pe parlamentari sa voteze o lege aberanta.

Bancherul a spus că legea este antisocială, explicând că preţurile imobilelor vor scădea, acest lucru conducând la descurajarea realizării de noi locuinţe şi, respectiv, la încetinirea economiei şi la scăderea numărului de locuri de muncă.

Bine ar fi sa fie asa. Cine nu isi doreste preturi mici la imobiliare, cu exceptia celor implicati in industrie … Prima casa era oricum un program comunist si daca dispare nu avem ce plange. Tare mi-e teama insa ca preturile nu vor scadea. Bancile vor avea grija sa pastreze imobilele si sa nu le scoata pe piata, gasind canale si subsidiare externe carora sa le paseze imobilele in vederea fie a inchirierii fie a vanzarii prin scheme care sa garanteze ca pretul nu va scadea. Daca bancile ar lasa preturile sa scada, o sa fie nevoite sa isi reevalueze toate creditele si sa aduca bani de acasa, ceea ce ar insemna crash bancar, pentru ca nimeni nu prea mai are bani pe-acasa, au tot marit capitalul.

In final, as mai mentiona ca deputalul liberal care a initiat legea i-a raspuns argumentelor bancherului acuzandu-l ca e urmarit de DNA, deci gargara ieftina si balcareala mioritica in spiritul politruc al parlamentarilor nostri. Asta arata cat de serios si cat de bine a gandit liberalul legea, pe beneficiari, pe actorii implicati si cat de mult a cantarit el consecintele. Si mai ales contextul actual  ….

Ielena in ghearele Congresului

Iubesc America si pentru ca Isareasca lor este chemata in fata parlamentului si trasa la raspundere. Chiar daca oricum, Fed-ul este mai mult decat un stat in stat, in SUA, cel putin deocamdata. Adica, daca BNR-ul nostru se aliniaza centrelor de putere la care a fost “aliniata” Romania, Fed-ul este punctul de plecare al banilor in lumea contemporana.

Depozitia lui Janet Yellen a fost ca de obicei obscura, desi am ascultat-o live, nu am inteles mare lucru. Vor urma bineinteles analizele expertilor, ca de obicei si poate voi reveni cu ceva comentarii. Intrebarea momentului este daca va continua Fed-ul sa mareasca dobanzile, va sta pe loc sau va da inapoi, avand in vedere ca mai ieri Deustche Bank era pe limita prapastiei si pericolul nu a trecut inca.

Pe langa aceasta intrebare, chestiunea fierbinte in SUA cu privire la Fed este darea de seama. Congresul cere Fed-ului – din ce am inteles eu – sa faca publici “parametrii” sau “indicatorii” dupa care isi regleaza politica. Dupa cum stim, pozitia oficiala e ca Fed-ul se misca in functie de inflatie, somaj si alti parametri, adica pe baza datelor. Este evident o vrajeala, singura directia a acestei ogranizati private alcatuita in mare parte de banci detinute de cetateni care au in majoritate o anumite nationalitate alta decat americana, este protectia membrilor, altfel spus, orice masura priveste profiturile bancilor.

Nu intamplator in cursa pentru presedentie a SUA au ramas 2 extremisti, unul de dreapta, altul de stranga. Cu privire la Fed, Trump nu e totusi extremist deloc, in toata campania nefacand nici o referire la problema Fed. Insa Congresul se misca, presiunea de jos in sus a ajuns la Janet si intrebarea care se pune este va reusi sa continue cu vrajala fara sa fie nevoita sa faca nimic?

Deutsche Bank – on the brink (update live)

Ma abtin momentan de la comentarii. Doresc doar sa tin un log cu stirile la minut ale crashului celei mai mari banci din lume din punct de vedere al derivatelor.

19.03 / BBC – ‘Rock solid’ Deutsche Bank shares slide 5% :: caderea anuala a sarit de 40%, dar ritmul caderi s-a incetinit (luni cazuse cu 9,5%)
16:25 / Reuters – Deutsche Bank CEO says bank ‘rock-solid’
:: e datoria lui sa spuna ca banca e solida; ultimul director de banca care a iesit in fata sa spuna ca banca lui e solida a fost directorul Lehman Brothers
12:03 / Zerohedge – German Finance Minister Joins DB CEO, Says “Not Worried About Deutsche Bank” :: e datoria lui sa spuna ca nu e ingrijorat, dar nu as vrea sa fiu in locul lui … acum o sa vada si el prin ce a trecut Varoufakis. Blestemul ministrului anarhist l-a ajuns pe Schaeuble …

Ce vine dupa dobanzile negative?

Poate ar fi mai potrivita intrebarea ce vine dupa falimentul Deutsche Bank dar pentru ca evenimentele punctuale sunt mai greu de analizat, sa urmarim trendurile.

Este evident cred deja ca stimularea financiara de pana acum nu a facut decat sa amane consumarea reala a crizei prin raderea datoriilor. Prin urmare, suntem in punctul unei deflatii globale accentuate, coroborata cu o potentiala criza bursiera care poate da jos in primul rand cu marile banci.

Sa vedem cateva fenomene care pot avea loc dupa ce ciclul actual al trecerii la dobanzi negative se va consuma si bancherii centrali vor intelege si ei in sfarsit ca tiparnita nu functioneaza.

Premiza de la care pornim este ca niciodata bancherii centrali nu vor recunoaste ca au gresit, ci cel mult vor declara ca masurile lor curajoase nu au fost compensate cu alte masuri din partea politicienilor.

De exemplu, in situatia actuala, bancherii centrali pot justifica ca desi ei au ajutat statele sa nu intre in faliment prin micsorarea dobanzilor, statele nu au facut restructurarea si nu au taiat cheltuielile incat sa elimine deficitele si sa schimbe ratio-ul datorie/PIB.

Dar sa trecem la scenarii. Ce urmeaza deci dupa dobanzi negative?

Dobanzi si mai negative

Dupa 0, luand-o in jus, dai de -1, apoi de -2 si pana la -100 mai e mult. Se intelege ca -100 inseamna confiscarea banilor si probabil viitorul stat antihristic mondial in care toti vor fi una si una vor fi toti si nimeni nu va mai avea bani si conturi, avand acces la un numar limitat de alimente, produse, servicii, etc. Comunism pur. Din pacate – sau din fericire – omenirea trebuie speriata bine ca sa poata accepta asa ceva, deci urmeaza razboaie si crize extreme pentru ca supravietuitorii sa poata ceda la drepturile esentiale ale omului: libertatea de expresie, dreptul la proprietate, libertatea religioasa etc.

Confiscarea depozitelor / blocarea banilor

Legislatia este deja pregatita in toata europa si cand bancile o sa pice, depozitele o sa fie primele executate. Bineinteles probabil se va mentine limita de garantare insa accesul la bani se va face greoi, cu taraita, cum s-a intamplat in Cipru sau mai recent in Grecia. Masura probabil nu va fi temporara ci generala, devenind status-quo-ul. Bineinteles tranzactiile cu sume peste o anumita limita vor fi permise, daca vor primi aprobarea comisiilor speciale. Va exista o lista de tranzactii permise cum ar fi de exemplu plata impozitelor sau achizitia de imobile. Insa nimeni nu va putea sa-si retraga banii din banca ci maxim o suma cash limita de genul 50E/zi.

Interzicerea cash-ului

Deja se discuta despre asta si deja sunt tari care se pregatesc. Ziarul Financiar a scris un articole pe tema asta, recent. Nu mai adaugam nimic decat ca este foarte ciudata obsesia pentru interzicerea cash-ului din urmatoarele motive. Cauza principala ar fi siguranta si securitatea: bineinteles, ambele sunt aberante, e ca si cum ai interzice cutitele pentru ca mai sunt unii care le folosesc ca sa ucida. Nu asta este cauza reala ci teama de bank-run-uri. De asemenea, cash-ul aminteste oamenilor ca banii nu sunt doar niste cifre in calculatoarele bancilor, ci chiar trebuie sa reprezinte ceva. Hartia este un simbol si chiar daca multi nu mai au nici o afinitate fata de acest simbol reprezentat de hartie, se pare ca se doreste ca oamenii sa uite ca o hartie numita bancnota este sau macar ar trebui sa fie acoperita de ceva. Problema este mai ales grava in Europa unde nemtii se afurisesc sa se opuna achizitionarii de obligatiuni de catre BCE si in prezent se folosesc tot felul de mecanisme complicate si greoaie prin care are loc quantitative easing-ul european.

Razboi mondial

Razboiul a fost si probabil va fi modalitatea prin care datoriile se sterg. In urma unui razboi, ramane un singur invingator si acela dicteaza moneda. Problema e ca in prezent, un razboi nu mai poate fi castigat atat de clar incat invingatorul sa poata dicta noua moneda si sa pacifice teritoriile castigate. Ma refer la faptul ca, tehnologia permite in prezent rezistenta si opozitia perpetua a unei grupari, asociatii sau tari cu putere de convingere a propriilor soldati. Niciodata SUA nu va ajunge indeajus de puternica inca un atac terorist de amploare sa fie total exclus. Razboiul perpetuu, asimetric este si va fi o realiatate. Sa ne imaginam un razboi mondial intre SUA si China/Rusia. Chiar daca SUA ar ptuea castiga, oare zecile de mii de studenti chinezi aflati la studiu in SUA vor sta cu mainile in san?

Moneda unica

Dupa ce nu vor mai putea tiparii dolari pentru ca nimeni nu-i va mai cumpara, americanii vor accepta tiparirea de SDR-uri – moneda FMI – permitand astfel si altor tari sa tipareasca moneda dupa felia pe care o va avea fiecare in cadrul SDR-ului. In prezent are loc razboiul valutar care va face nenumarate victime si in final toti vor fi de acord ca o moneda unica poate rezolva problema. La inceput toate monezile se vor raporta la SDR, ulterior insa SDR va fi folosit peste tot, inlocuind toate valutele nationale.

Eliminarea banilor

Nu este exclus total ca oamenii, dupa ce vor fi trecut prin cateva razboaie sangeroase sa ajunga la concluzia ca tot raul s-a datorat banilor si ca pot trai si fara bani, prin introducerea sistemului de puncte. Toti vor munci la stat, nu vor mai exista companii si fiecare va primi puncte ca la jocuri cu care va putea achiziona cele necesare traiului.

Iata deci cateva variante care pot apare deja incepand cu anul acesta, Ordinea nu conteaza prea mult desi eu am pus-o asa cum o vad eu. Se intelege totusi ca poate razboiul va fi cel dintai si sa apara chiar inainte de terminarea ciclului dobanzilor negative …

Din sucelile legii darii in plata

Cand statul incearca sa intervina in piata si reglementeaza din ce in ce mai mult, sucelile nu sunt greu de observat iar cand vine prapadul, chiar si ulterior este greu de analizat care au fost cauzele initiale.

De exemplu in SUA, consensul intre marii economisti cu privire la cauzele crizei financiare inceputa in 2008 sunt ca Fed-ul a micsorat atat de mult dobanda de referinta incat a inundat piata cu bani si astfel a stimulat creditarea. Ce a urmat a fost doar tavalugul: bancile au inceput mai intai prin a da credite la cat mai multi oameni si apoi au terminat prin a crea instrumente financiare prin care se detasau de riscul prezentat de credite, devenind doar intermediari intre clientii finali si investitorii din toata lumea.

Ulterior crizei, bineinteles ca nici un guvernator al Fed-ului nu si-a asumat vina pentru prapadul pe care l-au creat. Ba mai mult, au incercat sa arate cu degetul catre slaba reglementare, catre instrumentele “prea complexe” care introduceau un risc prea mare in piata. E ca si cum un gradinar stropeste cu benzina peste frunzele uscate si apoi da vina pe soare ca a aprins focul.

Sa revenim insa la noi. Si la noi a fost la fel: BNR a dormit cand banii ieftini veneau din afara si au creat bule imobiliare si de creditare in Romania. Ordinele erau ca BNR sa stea cuminte in banca ei si Isarescu sa se limiteze la “a trage semnale” ca si cum treaba unui politai e doar sa fluiere nu sa dea si amenzi sau sa ameninte cu pistolul cand un betiv conduce o masina si nu se opreste. Bancile au fost imbatate de bani ieftini veniti din afara pentru ca Romania degeaba are moneda proprie pentru ca aceasta nu este moneda proprie ci este moneda lui Isarescu.

Adica, intr-o tara libera, moneda proprie functioneaza in functie de importuri si exporturi, banca nu face decat sa atenueze socurile si sa arbitreze bancile. De exemplu, era firesc ca in ani 2007 cand intrau miliarde de dolari in tara, leul sa se intareasca foarte mult si la fel, cand valuta iese, leul sa se slabeasca. Astfel, cursul valutar atenueaza fluxurile de valuta si cei care aduc azi dolarii, nu si-i vor scoate peste noapte maine cu dobanda si la curs sponsorizat, ci acestia ar putea fi scosi doar cand investitiile ar fi adus randament: adica productia ar fi crescut, la fel exporturile si leul s-ar fi intarit nu doar prin intrarea de valuta ci si prin exportul de produse.

Poate explicatia mea e prea simplista, cert este ca politica monetara a BNR-ului se vede ce rezultate a dat in ziua de azi: mii de oameni inrobiti la credite peste puterile lor pentru ca cine trebuia sa vegheze pentru ei – BNR-ul – a vegheat mai mult pentru altii decat pentru romani. Si mai revoltator este ca BNR nu trebuia sa faca nimic pentru a asigura stabilitatea leului si a creditarii ci doar sa lase piata sa regleze moneda. Tocmai aceasta “gestionare” a monedei, haosul dobanzilor, meandrele repo-urilor si rezervelor minime cu care jonghleaza Isarescu prin sedintele periodice ale CA al BNR (stat in stat – oare cand vom afla si noi discutiile astora, ca pana si Fed-ul e mai transparent).

Prima suceala, aceasta ar fi “politicile BNR”.

O a doua suceala ar fi reactia statului. Romania are un stat slab, nu trebuie sa explic de ce. Prin urmare, statul reactioneaza rareori la ilegalitati si mai niciodata la politici proaste. Rareori se intampla lucruri bune, rareori sunt adoptate politici corecte, mare parte din lucrurile bune de la noi s-au facut dupa lungi si repetate esecuri, hotii, scandaluri etc.

Nu putem cere parlamentarilor sa inteleaga ce rol trebuie sa aiba o banca centrala, nu le putem cere sa se uite si ei prim-prejur (cum ar fi Bulgaria sau de ce nu Ungaria sau mai nou Polonia) si nu le putem cere nici sa-l dea jos pe Isarescu pentru ca nu au cohones, chiar si de i-ar duce bila. Dar le-am putea cere macar sa nu strice si mai mult lucrurile.

Cu legea asta a darii in plata, parlamentarii sunt precum Dorel: ai o problema, vine Dorel si te rezolva.

Bunaoara, dupa multe analize, studii si discutii, probabil au inteles si parlamentarii ca nu pot da legea fara a specifica clar pentru cine se adreseaza. Pentru ca desteptii care au propus legea, pretind ca prin asta ei vor sa ajute saracii care sunt oropsiti de banci. Pai daca ajuta saracii, trebuie sa spuna clar care sunt saracii. E sarac Ionel, politaiul care a luat credit in franc peste puterea luni, fara sa il duca capul ce daca ii taie Base 5% si creste cursul 5%, nu o sa mai poata plati rata sau o sa il ajute pe Marcel constructorul (investitorul) care facea credite spaguind ofiterii de credit si aducand hartii false, ca sa construiasca cat mai multe case si sa le vanda cu adaos de 300%? Marcel a tras tzepe nenumarate mai la toate bancile, luand credite de la toti care i-au dat si construind cat cuprinde ca cererea era mare, caci bancile dadeau credite nu doar lui Marcel dar si lui Ionel care cumpara de la Marcel.

Problema e ca Marcel bineinteles lucra pe persoana particulara ca sa nu plateasca TVA la constructii, sa poata sa lucreze la negru, sa nu plateasca impozite, sa nu aiba controale etc. Se putea pe atunci si se mai poate inca.

Deci legea daca vrea sa il ajute pe Ionel, o sa trebuiasca sa il ajute obligatoriu si pe Marcel pentru ca oricat de destepti ar fi parlamentarii nu prea au cum sa ii separa. Suceli peste suceli. Sa presupunem, de exemplu ca legea va diferentia in functie de tipul destinatarului creditului: persoana fizica sau juridica. Nu merge: tocmai am explicat ca Marcel oricum a lucrat la negru, pe persoana fizica. Sa zicem ca legea ar diferentia dupa destinatia imobilului: locuinta sau sediu firma. Dar cati nu si-au facut constructiile pe intravilan declarandu-le ca ferme agricole sau alte minunatii de astea. Asta ar fi o suceala cu privire la alegerea destinatarilor legii, cui se aplica.

O alta suceala mare incepe cand determini cine dintre cei eligibili merita sa fie incadrati: adica cine … “are probleme reale”, cum spune Isarescu care mai nou se declara si el pentru lege ca sa nu isi sifoneze si mai mult imaginea si sa inceapa lumea sa ii boicoteze vinurile proaste care au inundat deja hypermarketurile. Cum sa se poata determina cat mai corect o situatie reala “nasoala” sau una facuta nasoala prin propria dorinta a unui creditac sa scape usor de credit. Adica, daca eu sa zicem ca am credit 100.000 EUR dintre care am apucat sa platesc 10.000 EUR, ce mai impiedica sa imi dau demisia, sa vand putinele proprietati pe care le am (masini de lux, aur, alte imobile), sa donez banii unui amic si sa ma declar in incapacitate de plata. Orice reguli ai introduce, cine va dori, nu ii va fi dificil ca sa dovedeasca ca nu pot sa plateasca. Sa nu uitam ca probabil aceiasi “clienti” nu s-au chinut prea mult nici cand au luat credit ca sa dovedeasca facil ca pot plati. Adica, stim ca oricine dorea sa ia un credit, se angaja la o firma fictiv, platea cateva luni impozitele si apoi aducea hartia la banca. Nu vorbim de hartii fictive si alte scheme, ci de masinatiuni legale.

Deci pana acum avem 2 suceli: cine poate fi incadrat si in ce conditii se determina ca “are probleme”. Nici nu mai vreau sa intru in aspectul retroactivitatii care cuprinde in sine un set intreg de suceli.

Ce nu inteleg eu, este daca tot fac o suceala ai nostri, de ce nu o fac macar o data si clar, cum au facut ungurii: sa oblige bancile sa converteasca creditele si sa suga parte din socul cursului. Deci daca se vrea a se face dreptate pentru trecut si ajuta cei care au fost victime ale unei situatii “impredictibile” (ca si cum nu ar mai fi fosc crize financiare in istorie), de ce nu s-a facut intr-un mod mai clar si mai simplu.

Daca se vrea a se schimba modelul de creditare din Romania, de ce nu se face cu cap, simplu si profesionist, prin introducerea unui nou tip de creditare care sa aiba o dobanda mai mare si sa permita echivalarea ipotecii cu a valorii creditului. Asta ar insemna inovatie financiara si progres, nu legi sucite care sunt comandate de smecherii cu investitii pierdute si acoperite cu justificari populiste care oricum nedreptatesc pe majoritatea si in primul rand dinamiteaza sistemul bancar.

Nu cred ca ar fi nici o problema ca pe langa creditul ipotecar actual care nu echivaleaza bunul cu creditul, sa se introduca un nou tip de credit “ipotecar de dare in plata” sau cum or vrea sa ii zica prin care bancile sa vina cu oferte dedicate celor care vor ca atunci cand nu mai pot sa plateasca (oricare ar fi cauza), bancile sa preia imobilele?

La aceasta intrebare e un singur raspuns: pentru ca suntem o tara sucita condusa de parlamentari suciti. Si mai nou, vad ca avem si ziaristi suciti care in loc sa gandeasca, se alatura ca papagalii publicului naiv care nu intelege doua boabe din functionarea sistemului financiar si repeta niste mantre obositoare si idioate: jos bancile!, bancile sunt rele!, bancile sa fie judecate!, ghilotina! Culmea e ca bancile nu o sa pice, pentru ca nu au voie, o sa crape in alta parte buba, dar om trai si om vedea …

Delevereging prin RMO-uri

Senzational interviu cu Adrian Codirlasu, bancher la Unicredit. Interviul este vechi de peste un an (APRILIE 2014), dar nu asta conteaza atat de mult, cat un subiect atins la un moment dat cu privire la deleverage-ing-ul prin RMO-uri: principalul mecanism “magic” prin care BNR-ul tine pe linia de plutire banci falimentare care in mod normal ar trebui sa dispara si sa le ia locul altele mai serioase si cu analisti de credite mai priceputi, care sa nu dea tunuri aiurea, care sa trateze clientii cu consideratie si atentie si care sa nu caute sa castige doar din comisioane si dintr-un spread cat mai mare din dobanda platita la BNR si cea stoarsa de la creditaci.

Intrebat despre leveraging, omul minte pe fata, una zice intr-un moment si alta recunoaste 10 secunde mai tarziu. Cam pe la minutul 15 se intampla totul.

Pislaru: “Ce va face BNR-ul, mai scade dobanda?”

Codirlasu: “Cred ca va ramane acolo”

Pislaru: Tot anul nu?

Codirlasu: Da (predictie total falsa, de altfel: de la 3,5 cat era prin aprilie 2014 am ajuns la 1,75%)

P: Asta ce semnal da? Ca e bine, ca e rau … Daca economia merge bine, de ce nu reduce si mai mult dobanda?

C: BNR-ul are marja de manevra in rezervele minime obligatorie.

P: Adica tu te astepti sa dea drumul la bani din rezerva minima obligatorie?

C: Daca anticipeaza o inflatie redusa, da

P: Bun, pai daca da drumul la rezervele minime oglibatorii, voi la Unicredit imediat de aici va luatii banii si va platiti datoriile la banca mama, nu?

C: Nu, nu!

P: Am dat un exemplu, ca anul trecut am vazut un proces de delevereging foarte accentuat, in sensul ca aproape intre 2 si 3 miliarde de euro au fost rambursate catre bancile mama si nu ma astept sa se opreasca.

C: Acest proces de delevereging de sistem bancar s-a intamplat in toata UE …

aici este deci momentul in care Codirlasu recunoaste ca s-a facut delevereging dar neaga ferm ca daca o sa deschida iar Isarescu robinetul la bani, ei o sa continue sa dea liniile inapoi si nu o sa investeasca in economie, asa cum spera Isarescu. Observati cum bancher fiind, Codirlasu minte din instinct, nici nu concepe ca desi sunt circumstante ca procesul de deleverageing va continua si evident ca toti o vor face, pentru ca economia e oricum la pamant si nu poate suge banii, omul pur si simplu e obisnuit sa minta si sa nu recunoasca. Tot din instinct, manipulator fiind, cum e taticul lor Isarescu, Codirlasu subliniaza ca deleverageing-ul se intampla in toata UE, deci e ceva normal, deci Pislaru nu face bine sa aduca conotatii negative cu privire la faptul ca in cazul in care BNR va da bani bancilor, acestea isi vor plati ratele in loc sa ii pompeze in economie – PROBLEMA ESENTIALA PENTRU CARE ZACEM IN MOCIRLA!

P: Dar daca bancile usuca economia, cat de mult poate sa creasca economia din strangelea curelei si din mentinerea salariilor reduse?

C: Economia poate creste prin cresterea eficientei – in prima faza – si apoi prin consum, prin cresterea salariilor. Intai sa produca companiile mai mult si atunci isi pot permite sa mareasca si salariile

Aici putem auzi lupul moralist! Vai, ce filosofie sanatoasa si inteleapta predica acest bancher. Oare cum ar fi ea aplicata la bancheri? Nu ar fi ca daca au gramada credite insolvente banca pica si bancherul care a dat creditele nu mai ia salariu? Nu, in nici un caz, pentru ca exista magia “rezervelor minime” si a altor giumbuslucuri pe care le are sub palarie Isarescu si prin care tine pe linia de plutire un sistem putred de banci care nu traiesc decat ca sa plateasca inapoi ratele la proprietari si sa stoarca ce se mai poate pe finalul spectacolului din diferenta de dobanda intre cei 1,75% pe care ii platesc ei la BNR-ul si cei 6-7% pe care ii cer ei de la creditaci – un 5% care nu e deloc eficienta si crestere organica, asa cum predica altora Codirlasu, ci este OLIGARHIE.

Nu mai luam la boabe marunte alte predictii nerealizate ale analistului, am dorit doar sa subliniem ca iata am intrat in 2015 si BNR nu s-a limitat doar la RMO-uri ci a fost nevoita sa dea jos mult cu in speranta ca banii vor ajunge totusi in economie, care pompare nu a iesit cum trebuie, deci in pragul maririi dobanzii de catre Fed si in pragul colapsului Turciei, oare ce va fi cu noi?

Ca tot veni vorba de deleveraging … In Europa de est in 2015, acesta a continuat desi ritmul nu mai e la fel de accelerat ca in 2014 [1]. In peste jumatate de tari, bancile si-au micsorat expunerea si banii au iesit. De asemenea, in majoritatea, cresterea economica nu a mers pas la pas cu expansiunea creditului, poate tocmai pentru ca dupa cum zicea domnul analist, companiile trebuie sa produca mai intai, adica sa stoarca cat pot mai mult din oameni si sa scoata apa din piatra seaca pentru ca eficienta peste noapte, fara credit este oricum imposibila, ca sa nu mai mentionam si avansul luat deja de economiile dezvoltate din vest care au beneficiat si beneficiaza in continuare de lichiditati nesperate pentru minionii din est. Pune-l pe Ion sa produca lapte eficient daca banca nu ii da credit si sa il produca la un pret mai ieftin decat Hans care are ditamai ferma toata pe credit la dobanzi aproape de zero la suta si isi permite nu doar sa investeasca in tehnologie si marketing dar sa produca la un pret atat de mic incat sa fure si din clientii lui Ion, deci sa vanda mai mult si sa isi extinda piata cat mai spre est.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Note

[1] conform EIB

5 posibile scenarii pentru Grecia

1.  Grecia ramane in zona euro: probabil scenariul in care economia este afectata cel mai putin pe termen scurt. Banca Nationala a Greciei pasreaza controlul asupra lichiditatii venite de la BCE si bancile  grecesti raman pe linia de plutire. Bineinteles, asta presupune ca grecii sa accepte cateva din conditiile pe care nu le-au acceptat pana acum insa posibil sa primeasca noi reduceri din datorii;

2. Grecia pastreaza euro ca moneda dar iese din zona Euro (varianta Munte-Negru). Grecii nu emit o noua drahma dar devin inca o economie relativ saraca auto-euroizata. Sectorul financiar va fi detinut de straini si guvernul nu va avea parghia monezii, lasand economia in zona hazardului. O varianta greu de crezut totusi, avand in vedere afinitatile socialiste ale grecilor. Mai degraba o varianta cu care grecii se vor trezi peste noapte si nu o vor pastra pentru prea mult timp.

3. Trecerea la drahma si un currency-board. Ar presupune care Grecia sa isi lege noua drahma de euro, volumul de drahma fiind strict legat de rezerva de euro a bancii centrale deci de performantele economiei si de austeritatea auto-impusa a guvernului, nevoit sa opereze in limitele acestei rezerve. Iarasi ceva greu de realizat de greci si greu de mentinut in caz ca se va porni cu un currency board.

4. Un sistem dual: grecii emit drahma dar pastreaza si euro. Guvernul o sa plateasca in drahme abia cand nu mai are euro si o sa accepte sa converteasca drahmele in euro si invers. De asemenea, euro o sa ramana valabila ca valuta oficiala. In timp insa (probabil in foarte scurt timp) noua drahma o sa se departeze rapid fata de euro.

5. O noua drahma: nationalizarea bancilor, defaultul asupra datoriilor, convertirea depozitelor si conversia lor in noua dragma. O noua drahma emisa de Banca Nationala a Greciei si administrata cu oarecare moderatie – in sensul ca nu vor tipari prea multe, prea repede – poate fi un motor de crestere spectaculoasa a Greciei prin ieftinirea bunurilor grecesti in afara si stimularea productiei. Cheia succesului consta insa in implementarea acestei variante, nenumarate variabile putand detona noua drahma facandu-o irelevanta in ochii populatiei si inflatia fiind pericolul iminent la orice pas.

 

Un articol inspirat de Zerohedge

1 2 3 4 5 6 14