Ploaia care va veni

Multe din lucrurile despre Coronavirus spuse inca din primul articol de pe blog sunt inca valabile si intrebarile s-au clarificat. Mai intai cea cu privire la spitalul construit: la vremea cand presa romaneasca lauda si prezenta ca cancan constructia in x zile a unui spital, cand problema de fond era pandemia, eu faceam supozitia ca “situatia e mult mai nasoala decat partidul ne-o infatisaza”, ceea ce intre timp s-a dovedit cu varf si indesat. Alte site-uri conspirationiste-spiritualiste, bagau tot felul de analize super-complexe de inginerie sociala ca virusul este un experiment prin care se va testa controlul populatiei si alte prostii de astea. E ca si cum partidul comunist chinezesc si-ar trage singur un glont in cap, ca sa vada cum controleaza poporul. Nu intamplator am intitulat atunci acel articol Coronavirusul – Cernobîlul chinezesc, pentru ca explicam cum aceasta criza probabil va distruge total increderea poporului in partidul tatic purtatori de grija, indiferent de cat de mare va fi succesul glorios al luptei cu virusul ucigator, pe care poporul il duce impreuna, uniti fiind de un cuget si de o simtire in glas de cantec patriotic …

Ce s-a schimbat insa de atunci? Iata ce consider eu ca principalele elemente:

Raspandirea globala este o certitudine. Primul care a spus-o a fost chiar un expert de care am amintit intr-unul din articolele anterioare. Singura incertitudine este viteza raspandirii. In prezent asistam la o crestere exponentiala a numarului in afara Chinei, mai agresiva decat cresterea in interiorul Chinei. Diferentialul de momentum vine probabil din opacitatea si masluirea adevarului de catre partidul comunist dare poate daca ar fi dat cifrele corecte, tarile ar fi luat masuri de protectie mai puternice si mai din timp si macar viteza de propagare era mai lenta. Seful OMS tot repeta ca “China is buying us time”. Nu stiu cat ne cumpara si cat ne fura …

Guvernele sunt paralizate. Foarte putine guverne realizeaza ca bomba a fost detonata deja si ca ambulanta trebuie sa porneasca pe teren pentru a aduna ranitii si a ingropa mortii. Nu vorbesc doar pe plaiuri mioritice, ci in general. La nivel european, chestiunea zilei e bugetul … ca si cum UE ar avea vreun buget si ca si cum nu toti banii ar fi hartii tiparite de BCE care poate sa tipareasca si de 10 ori mai multi pentru ca oricum nu va reporni inflatia / economia deoarece cand arunci un elicopter de bani peste un sat, taranii se cred bogati si nu mai doresc sa faca paine. Maine-poimaine vor merge toti la brutarie si vor vedea ca nu exista paine, desi toti vor fi foarte bogati.

Criza nu va fi doar medicala / umana. Este greu sa acceptam ca la noi va fi cum este acum in Wuhan: carantina totala, nimeni nu are voie sa plece din casa, oamenii se arunca de la etaj pentru ca nu mai au ce sa manance. Ce sa mai vorbim de apa, medicamente sau altele? Wuhan este paralizat si in carantina totala. Ne place sa credem ca asa ceva nu se poate intampla la noi niciodata. Pe langa faptul ca “poate la noi nu ajunge” (cel mai prostesc argument) oameni se gandesc si probabil ca virusul nu e chiar asa de rau, e folosit doar ca pretext de catre partidul comunist ca sa tina sub control populatia (pentru ca pana acum nu au fost in stare – haha). Impactul economic este imposibil de calculat, dar eu nu ma feresc sa inaintez o cifra: 50% scadere in maxim 2 ani. Si din cauza Chinei si din cauza Japoniei, Koreei, apoi a Asiei, apoi a Germaniei si apoi a penetrarii in intreaga lume. Evident ca dupa primele tentative fade de instituire a unei carantine si de educare a populatiei, lumea se va intoarce la munca si periculozitatea virusului va fi diminuata public.

Va exista deci un fenomen de calmare, o tentativa de a convinge oamenii ca nu avem ce face si trebuie sa traim cu virusul asa cum traim cu cancerul. Nu zic ca nu e rau o astfel de abordare, neexistand alternative. Poate guvernele destepte ar putea din start sa conceapa o astfel de abordare in pregatirea cu impactul. Pe langa pregatirea pentru supraincarcarea sistemului medical, trebuie si pregatire pentru impactul economic si psihologic la niveul societatii.

Acum, la mijlocul articolului doresc sa schimb tonul si sa vin si cu ce ar putea devia scenariul pesimist:

  • un tratament revolutionar (vaccin, tratament, imunostimulator etc) – exista un progres al tehnologiei farmaceutice si exista evident sansa ca cine inventeaza un vaccin sa faca o gramada de bani; totodata dezvoltarea unui vaccin sigur ia cel putin un an jumatate; de asemenea, nu exista vaccin impotriva SARS-ului care are ceva vechime si face parte din aceeasi categorie de virusi (coronavirusi) cu actualul Sars-Cov-2. Ca fapt divers, pana si numele dat de OMS virusului denumit in media”coronavirus” contine cuvantul SARS care vine de la Severe Acute Respiratory Syndrome.
  • vremea: exista speranta ca asa cum vremea calda a ajutat la tinerea sub control a SARS-ului in 2003-2004, la fel va fi si acum; ce difera acum insa este raspandirea asimptomatica si perioada lunga de incubatie spre deosebire de SARS care putea fi usor filtrat cu un termometru in punctele cheie de tranzit;

In final doresc sa fac cateva comentarii despre cum cred eu ca va evolua criza. Fiecare criza / situatie de urgenta are 3 etape:

1. negarea / scepticismul – criza este negata, este considerata zvon/manipulare, riscurile sunt departe sau minime, informatiile ocazionale, la gramada cu alte probleme;

2. trezirea pe alocuri: pe masura ce informatiile apar si riscul se apropie de noi, pe ici pe colo, cate unul mai incepe sa se pregateasca: mai cumpara niste medicamente, mai cumpara niste conserve, mai cumpara niste masti online etc

3. panica totala: lumea se gramadeste la mall, rade tot; prin SUA in anumite zone, cand da uraganul sau furtuna se mai sparg magazine, case, politia nu mai face fata la apeluri, salvarea nici atat; acum 2-3 zile in Hong Kong, o banda inarmata a jefuit un camion de hartie igienica.

Din fericire noi nu am prea avut parte de astea recent. Din fericire, orice criza are o rezolvare desi dureroasa pentru multi. Ploaia care va veni …


Care este situația pe front?

Prima știre este extrem de negativă: există posibilitatea ca la infectarea a două oară, daunele virusul să fie mult mai periculoase decât prima dată. Nu doar ca anticorpii dezvoltați la prima infecție, dacă scad sub un anume nivel, nu mai apără organismul corepunzător, dar pot înrăutăți simptomele comparativ cu prima infecție.

Deci dacă până acum cele mai sumbre scenarii erau răspândirea necontrolată și consecințele valorii înfiorătoare de 2.1% a ratei mortalității, la aceste riscuri se mai adaugă și posibilitatea ca cei care vor scăpa de primul val, să fie secerați de cele ulterioare. Deci cam exact contrar de cum acționa ciuma – cei care rezistau primului val dobândeau imunitate … Chris Marterson detaliază aici și aduce referințe + citate la sursa articolelor – pentru cei interesați de amănunte. Sunt chestiuni de specialitate și din ce am înțeles pe scurt, s-a observat fenomenul virulenței reacției organismului la infecțiile ulterioare pentru virusul dengue, dar există similarități si cu HIV și Ebola. Tehnic, fenomenul se numește Antibody-Dependent Enchancement (ADE) pathway și face dificilă și dezvoltarea unui vaccin sau a unui tratament bazat pe anticorpi.

Reiterez că deocamdată este doar un zvon și un semnal de alarmă, neexistând studii pe coronavirus dacă ADE observat la alți viruși (Mers) se repeta și la SARS-CoV-2. Noi indicii vom avea după rezultatele terapiilor experimentale cu plasmă pe care le-au aplicat chinezii unor pacienți, deoarece plasma poartă anticorpii specifici virusului care au fost produși de organismul donator și într-o oarecare măsură se replică fenomenul, deci se poate observa ce se întâmplă.

Și pentru a veni și cu o știre pozitivă, țin să reamintesc – în caz că nu am făcut-o, că pe baza tuturor rezultatelor, copiii sunt destul de rezistenți la virus – și rata infectării și severitatea simptomelor sunt nesemnificative. Cu privire la rata infectării este posibil să fie o consecință a expunerii limitate comparativ cu adulții, ca urmare a protecției de către părinți. Adică copiii fiind oricum protejați de părinți și înainte dar mai cu seamă după anunțarea carantinei, au avut expunere la riscuri mai mică și prin urmare și rata infectării este mai mică.

Cu privire la cifre, chinezii afișază (cel puțin în cifre) o oarecare stabilitate a numărului de infectări și a numărului de morți (azi +368 cazuri și +111 morți). Nu prea bine stă însă nava de croazieră Diamond Pricess pe care s-au găsit 79 noi cazuri, totalul ajungând la 621 dintre care 17 recuperați și 28 severi. O să fie extrem de interesant de urmărit la această navă numărul de morți și rata de îmbolnăviri critice. Rata aceasta, deși mai puțin popularizată ca rata de răspândire (între 2-3) și rata mortalității (2.1%) este poate la fel de importantă, deoarece din ea derivă presiunea pe sistemul medical. Dacă avem o rată mare a cazurilor severe (și deocamdată este de aproximativ 20%) evident înseamnă că la o populație de 20 de milioane cât are România și o rată de infectare de 5 la mie cât este acum în Wuhan, vom avea 100000 de infectați și 20.000 de bolnavi sever dare au nevoie de aparate de respirat pentru supraviețuire, altfel rata aceea de 2.1% pote să sară mult în sus. Să zicem însă că ne asemănăm cu Wuhan din punctul de vedere al capacităților medicale (materiale și umane), caz în care la momentumul actual al evoluției epidemiei în China, am avea deja peste 4000 de morți. Chiar dacă epidemia ar fi ajuns la punctul culminant (deși nu avem decât speranțe în privința asta), este un număr extrem de mare.

În afara Chinei însă creșterea – deși slabă ca număr – este exponențială. Japonia are 10 noi cazuri, Hong Kong încă 3 și un mort, Coreea de Sud încă 27 (!). Iran a raportat 2 morți, dar foarte probabil fie nu au testere și/sau capacitatea de a testa, fie țin cifrele secrete (cum se întâmpla în Primul Război Mondial cu Gripa Spaniolă), cert este că Iranul are relații puternice cu China și ar fi imposibil să nu aibă niciun caz, așa cum e imposibil și ca în Africa să nu existe. Africa evident nu are prea multe posibilități de testare și prin urmare de aceea are cifre atât de … sumare.

Cu privire la testere, și aici este o problema, virusul arătându-și noi fațete perverse zi de zi. Dupa ce că oricum are o perioada mare de incubare și probabil se transmite în această perioadă, testerele nu sunt fiabile 100% și e nevoie de mai multe testări și de doctori bine pregătiți pentru un diagnostic corect.

Întocându-ne la Prințesa de Diamant, ce poveste tragică! Oameni plecați la distracție, să viziteze lumea, să se simtă bine, să aibă parte de servicii și facilități de lux, acum au ajuns să fie pușcărie plutitoare și sursa de infecție pentru bogătașii pe care acum o lună, dacă i-am fi văzut acum câteva zile din întâmplare prin Instagram, în fotografiile superbe ale locurilor minunate vizitate, i-am fi invidiat foarte mult. Nici în cele mai crunte coșmaruri nu se gândeau ei la ce o să îi aștepte. Poate se temeau de vreo furtună sau accident maritim dar în cazul asta sperau că elicopterele îi vor salva și î câteva zile ar ajunge acasă. Acum stau captivi în port …

Tot așa mulți dintre noi nici nu visează ce ne așteaptă și consideră pericolul distant și nesemnificativ – “mai mult o sperietură”

Economic, China este departe de a-și fi repornit motoarele, după cum o arată unele statistici. După cum am mai zis, e doar chestiune de timp până când partidul va declara victorie în lupta cu virusul și în timp ce liniile de producție vor dudui din nou, incineratoarele mobile nu vor șoma nici ele, ci vor fi duse acolo unde e nevoie, cifrele făcute publice făcând parte din politica de propagandă a partidului comunist.

Cum poate China evita un PIB negativ?

În primul rând, chienzii oricât de mult ar încerca să măsluiască cifrele, PIB-ul nu poate crește conform planificării partidului. Sunt totuși câteva opinii (mai mult declarații optimiste) că China își poate reveni și va avea o evoluție V-shape (după căderea drastică din Ianuarie-Februarie, va urma o revenire … la fel de drastică. Voi detalia care sunt problemele cu această viziune.

Dar mai întâi aș dori să explic puțin de ce bursele nu au picat deja. Este deja mainstream opinia ca există de defazare între piețele financiare și economia reală și că fundamenele nu mai contează. Vina o au evident băncile centrale care au “preluat hățul” și dau cu biciul în ce direcție să o ia piețele, în loc să își adapteze ele politicile în funcție de ce spun piețele care teoretic ar fi pulsul economiei. Ca o parabolă a fenomenului, să zicem că avem un bolnav internat în spital (economia globală lovită de criza creditelor din 2008). Este pus pe aparate, este oxigenat, este monitorizat, i se pompeaza perfuzii, i se dau antibiotice și cu toate acestea, din când în când își pierde pulsul și trebuie pompat rapid adrenalină (stimulare financiară prin toate metodele știute: quantitative easing, REPO-uri, transfer al datoriei pe maturiților, emitere de bonduri în cazul BCE etc). Pacientul este stabilizat din nou. Indicatorii pacientului (tensiune arterială, oxigen în sânge, glicemie, colesterol – cei care arata ok) sunt apoi publicați de doctori și aceștia se laudă: pacientul stă bine și totodată noi suntem gata să intervenim. Politicienii (managerii spitalului) se laudă și mai mult: economia duduie (pacientul stă mai bine ca înainte să vină la noi să îl facem bine), indicatorii sunt buni, produția crește, profiturile cresc etc. Evident pacientul este în comă, deși are unii parametrii fiziologici în regulă, este pe aparate și există șanse minime de a-și reveni, deoarece niciodată un pacient în starea lui nu și-a revenit. Presa însă comentează: să sperăm că pacientul nu va răci cumva, pentru că vremea este rece afară și îl poate afecta (epidemia de Coronavirus din China). Nu contează că pacientul este în comă și nu contează că vremea nu este rece ci o furtună se apropie de fapt, existând riscul să spargă și să facă praf toate jucăriile doctorului cu care țin în viață pacientul. Sper că nu v-am plictisit cu acest lung paragraf … Sper însă să înțelegeți de ce bursele nu reacționează la Coronavirus.

Vor reacționa însă și bursele mai devreme sau mai târziu, deoarece în ciuda faptului că păcănelele depind de volumul de bani pompați de băncile centrale, presiunea psihologică este încă un factor și boții care fac acum grosul tranzacțiilor încă nu sunt îndeajuns de bine setați încât să ignore milioanele de morți și disrupția globală a comerțului.

Spuneam într-un articol trecut că este doar chestiune de timp până când China va declara victorie împotriva virusului și va îndemna oamenii să meargă la muncă. Este o chestiune economică firească: chiar dacă mor 10% dintre oameni, economic există riscul ca statul acasă să fie mai păgubos. Știu că sună cinic, dar politicienii la nivel înalt sunt obligați să fie cinici și să ia deciziile optime pentru un număr cât mai mare de oameni. China a avut ceva osânză din care să stea acasă două luni și poate îi mai rămâne ceva. Dar cum nu se prevede nicio schimbare a trendului în lupta cu virusul și cum riscul existențial pentru partid crește dacă în locul promisiunilor de prosperitate se va întoarce sărăcia, însăși existența statului chinez este pusă la încercare, iar banii sunt singurii care pot menține stabilitatea.

Este foarte greu sa ții în casă 1,4 miliarde de oameni când ai doar 3000 de morți (fie și 50.000 cât sunt cifrele din zvonuri) și când foamea îi va ajunge, pus în balanță riscul epidemic cu riscul imploziei economice și a disoluției societății, ce credeți că va face partidul?

Să luam acum în calcul și cel mai optimist scenariu posibil: mâine se descoperă un tratament ieftin care poate fi administrat rapid și fără probleme, deci este anihilat riscul medical. China are de recuperat nu doar cele 2 luni de producție pierdute (din care scădem vacanța de anul nou) dar și spaima internațională față de produsele chinezești și față de turiștii chinezi.

Un tratament trebuie să fie foarte revoluționar ca să convingă lumea să nu se mai sperie de produsele și de turiștii chinezi. Care turiști oricum probabil vor fi mai puțini din cauză că trebuie să recupereze timpul pierdut.

Reamintim că oricum la începutul anului, independent de apariția epidemiei, China avea probleme și erau semne de întrebare dacă va putea menține creșterea de care este atât de dependentă și dacă va face față frecușurilor cu Trump. Războiul tarifar a luat o pauză doar din cauză că Trump are alegerile și avea nevoie să se laude cu o victorie, pe care nu prea are cum să o obțină în lupta cu chinezii, SUA fiind oricum dependentă de producția chinezilor și de prețurile mici. Există într-adevăr posibilitatea diversificării producției și transferului din China fie către alte țări (din Asia), fie către Mexic, fie înapoi în State. Dar deodamdată Trump nu are cu ce să lovească în chinezi pentru că tarifele măresc prețurile pentru americanul de rând.

Tipărirea de bani și stimularea financiară ar fi uneltele la îndemână pentru chinezi ca să evite o prăbușire a PIB-ului, deși austeritatea este de asemenea o variantă. Cu nota că austeritatea poate avea succes doar pe termen scurt, altfel partidul își va pierde rapid din autoritate și riscă revoluție. Există o percepție tentantă cum că situația excepțională favorizează regimul dictatorial și măsurile de control. Aiurea! Să ne uităm la URSS sau la regimul comunist din România – cu cât se strângea lanțul cu atât se pregătea momentul de inflecțiune în care până și elemente ale regimului să dorească și să lucreze la schimbare.

Cat de pericuros este CORONAVIRUSUL?

Cu privire la virusul actual, cat si cu privire la orice epidemie/pandemie exista 3 tipuri de oameni:

1) cei nepasatori: nu le pasa, nu sunt nelinistitit; o mare felie sunt conspirationistii care zic ca virusul e doar o gogoasa media creata de illuminati sau de firmele de vaccinuri, ca sa ne vanda vaccinuri; sau ca sa reduca populatia … desi in cazul asta ar trebui sa se sperie; nepasatori au o atitudine optimista nerealista: asa ceva nu se poate intampla mie, eu nu ma pot imbolnavi; o felie dintre nepasatori / lacsi cred ca daca gandesc pozitiv, nu se va intampla nimic, chiar daca epidemia/pandemia e reala; unii cred ca sunt foarte rezistenti, cei “destepti” isi fac calcule statistice cum ca cifrele sunt deloc ingrijoratoare si nu poate sa dea virusul tocmai in ei, si chiar daca da, rata mortalitatii e mica, etc; foarte putini din cei care se incadreaza in aceasta categorie ia masurile care trebuie in caz ca sunt atinsi de virus: pun mana la gura, stau izolati, incearca sa nu raspandeasca virusul etc; de preventie ce sa mai zicem: daca nu se tem de pandemie, nu se tem probabil de microbi si nu se spala pe maini; nu neg ca exista un mic procent care desi sunt relaxati – pentru ca asa e firea lor, nu le place sa fie pregatiti si gandesc pozitiv sau au alte obsesii – sunt totusi educati si se spala pe maini iar daca ia virusul fac ce trebuie ca sa nu il dea si la altii;

2) cei mai mult sau mai putini ingrijorati care ia masuri suplimentare data fiind situatia actuala; si dintre acestia putini au educatia necesara si au posibilitatea sa evite situatiile in care pot lua virusul si sa evite sa il dea la altii; chiar daca nu le e rusine sa poarte masca, pot lua virusul prin ochi – sa porti masca si la ochii este probabil un pas psihologic care este depasit abia cand deja orasul tau este in carantina); de dat la altii, accidentele se intampla; acestia merg la spital cand au simptomele, dar spitalele ii primesc in momentele initiale ale epidemiei, cand inca nu sunt full;

3) speriatii excesiv care nu inteleg riscurile la masura lor, nu sunt la curent cu informatiile zi de zi si/sau sunt oricum ipohondri, deci dusi cu pluta; acestia se vor speria cam mult si vor fi primii care vor aglomera salile la urgenta in cazul unei “infierbantari” a situatiei;

De mentionat ca clasificarea de mai sus e valabila atat in Romania cat si in China. In China exista unele particularitati care au si dus la situatia actuala, ca virusul sa evolueze atat de rapid. Particularitatile sunt legate de nivelul social si educatia populatiei: in China inca oamenii nu au incredere in medicina iar cei care au, nu prea au parte de servicii de calitate, cam si pe la noi; desi partidul are grija de fiecare fiu al patriei, spitalele sunt totusi de stat, calitatea oamenilor de la stat este care este si nivelul de trai este care este. Chinezii in plus fata de romani, desi poate similar, au mare incredere in produsele naturiste si in retete babesti, prin urmare multi vor incerca/au incercat sa se vindece singuri, asa cum si la noi multi dintre cei care fac gripa incearca tuica fiarta si/sau ceaiul de musetel.

Am tratat deci mai sus riscurile legate de raspandire. Cu privire la rata mortalitatii, desi deocamdata e una destul de scazuta, genele coronavirusurilor sunt extrem de mutagenice, se schimba des. Nu doar ca este greu de gasit un vaccin, dar exista riscul ca rata mortalitatii sa creasca si virusul, beneficiind de propagare sa evolueze intr-unul mult mai periculos, cu rata mortalitatii mult mai mare.

Dinamica raspandirii virusului, fiind organism viu, este una haotica – chiar luand in considerare masurile luate de oficialitati (ha, ha, ha) sau parametrii actuali (rata reproductiei). In teoria haosului stim ca mici modificari ale parametrilor initial pot duce la scenarii si evolutii total diferite pe masura ce diferentele initiale ale parametrilor se propaga in sistem. Prin urmare, virusul poate disparea pur si simplu fara o explicatie anume.

In concluzie, sapunul si apa sunt ultima reduta in lupta cu virusul, la pachet cu evitarea locatiilor cu potential de propagare (locuri cu multi oameni, spitale, scoli, magazine, cinema etc). Ranforsarea sistemului imunitar cu ceaiuri, medicamente, vitamine si un stil de viata sanatos, sunt alte lucruri pe care le putem face. Dar cu privire la pregatire, voi dezbate subiectul intr-un articol viitor.

1 15 16 17