[CORONAVIRUS] Știrile zilei Miercuri, 6 MAI 2020

WorldOfMeters a introdus moving average pe 7 zile. Fiecare zi contine media ultimelor 7 zile. In chartul de mai jos avem asadar: barurile (liniile) sunt numarul de cazuri zilnice (asa-zisii “zimti”) care variaza la noi mai ales in functie de weekend si linia ingrosata care denota media pe ultimele 7 zile. Vedem mai jos o usoara scadere in ultimul timp cu o tendinta de crestere pe ultimele 2-3 zile. De notat ca “zimtii” la baruri se reflecta si in moving average, deci va recomand sa ignorati oricum ultimele 2-3 zile pe MA pentru ca nu spun mare lucru. Una peste alta, exista clar un trend in scadere.

Sursa chart: https://www.worldometers.info/coronavirus/country/romania/

Din nou repet – si fac apel la ajutor (fac eu chartul numai sa am datele). Ar fi relevant – pentru a vedea cum stam – un asemenea chart din care sa scoatem cazurile personalului medical.

Pana acum nu prea m-am uitat pe site-ul oficial, deoarece nu am incredere, si este slab dpdv tehnic, dar o sa incerc sa sap mai mult, fie aici, fie prin stiri pentru a incerca macar un chart cu rotunjiri. Este incredibil ca nu avem la dispozitie asemenea statistici.

Ca fapt divers, de interes pentru mine si conationalii mei, Oltenia sta foarte bine: Dolj are 0.18 cazuril la mie si Olt 0.1. Este un semn ca suntem marginea lumii. Asa cum Romania are mult mai putine cazuri ca Italia deoarece turistii chinezi nu veneau in ianuarie/februarie sa vada lubenitele de la Dabuleni, tot asa, in cazul Romaniei, Oltenia fiind marginea lumii sta foarte bine deoarece este marginala. Dar iata chartul pe judete pentru a va face o impresie despre legatura stransa intre deschidrea catre vest, circulatia internationala etc si rata raspandirii bolii.

Pe plan international, iata pe scurt cateva stiri:

  • China raporteaza cazuri din ce in ce mai putine (1, 2 sub 10 in general)
  • Rusia are in schimb 4 zile cu peste 10000 de cazuri noi. Banuiala mea este ca majoritatea sunt in Moscova care este ditamai metropola si unde probabil au piete de tip balcanic unde oamenii se ingramadesc si se freaca unii de altii; evident, nici vodka nu ajuta – in ciuda bancurilor de la inceputul crizei ale unor covidioti; alcoolul loveste puternic in sistemul imunitar si prin urmare predispune la imbolnavire; in plus, Rusia fiind mai la nord, nu prea are soare si populatia are deficit de vitamina D in aceasta perioada care de asemenea afecteaza negativ rezistenta imunitara
  • economic, UE este in chingi; scadere de 7.4% arata o noua estimare facuta de Bruxelles – o cadere peste cea din anul 2008; cel mai prost stau Italia, Spania si Grecia care vor fi lovite de turism si cel mai bine Polonia care se asteapta la o cadere de “doar” 4.3%; in ciuda acestor cader, birocratii de la UE nu anunta nicio reducere a salariilor si beneficiilor lor, probabil considerand ca nu este cazul, ei facandu-si datoria foarte bine in aceasta criza si lucrand zi si noapte pentru intarirea colaborarii intra-europene in lupta cu pandemia;
  • SUA de asemenea are un trend in usoara scadere al MA-ului la 7 zile si – surprinzator! – si al numarului de morti; desi stim ca exista un delay, in cazul SUA deja numarul de morti scade; motivele pot fi: reajustarea capacitatii spitalelor (deci scaderea ratei fatalitatilor dupa puseul initial) sau mutatiile – sunt zvonuri ca pe coasta de Vest ar fi o tulpina “mai blanda” care ar da o rata a mortalitatii mai mica; sursa: Dr. Campbell

[CORONAVIRUS] Care este planul?

Septembrie este cea mai proasta luna de deschidere a scolilor daca dorim sa evitam o catastrofa.

Avem asadar planul, cel putin legat de scoli: se vor deschide la toamna, cu masurile “corespunzatoare”.

Deocamdata a trecut puseul initial, maxim. Am repetat de mai multe ori: personal, nu cred ca pot exista mai multe valuri. Evolutia oricarui sistem complex – si o epidemie este un sistem complex – depinde foarte mult de conditiile initiale. Ori cum conditiile initiale la pornirea epidemiei sunt cu totul altele fata de cele de acum, rata de raspandire in momentul in care populatia nu era speriata comparat cu rata de raspandire dupa ce oamenii au vazut morti (atat cat au vazut, ca la noi nu prea am avut parte) este cu totul alta.

Daca planul este ca sa tinem curba sub control si daca ramane in picioare teoria conform careia trebuie sa atingem 70-80% (imunitatea de turma), se pune intrebarea: cum putem atinge aceasta cifra? Este bine sa o atingem mai repede sau mai incet? Ideal ar fi cat mai incet, dar si cu cat mai putine daune colaterale – ca sa zicem asa la tot cumulul de consecinte nefaste ale unor masuri sociale exagerate si prost implementate oricum.

Prinsi in problemele de zi cu zi, factorii de decizie nu cred ca se gandesc prea mult la o solutie. Ei se gandesc in principal ca sistemul medical sa faca fata acum si sunt sigur ca acum respira usurati pentru ca nu s-a ajuns la supra-solicitare. Pe aceasta respirare usurata, pun eu exagerarea lor si temerile excesive, de aceea factorul politic trebuie sa intre din ce in ce mai mult in arena si sa preia controlul de la fuhrerii medicali care ideal si-ar dori carantina perpetua pentru “a controla” total epidemia.

Va veni cu siguranta si o vreme a evaluarii desi evaluarea se va regasi doar in statistici ca nimeni nu va veni sa traga de maneca pe cineva de la noi de ce avem o rata a mortalitatii dubla fata de Polonia raportat la numarul populatiei. Asta deoarece, asa cum in socialism pierderile sunt ale tuturor, la fel se va intampla si acum: vina pentru performanta mediocra in lupta cu virusul este “a sistemului” nu a unor oameni, nu a ministrului sanatatii cutare sau a comisiei cutare …

Intorcandu-ne la plan, asadar, vine vara! S-a tot spus ca vara ajuta, din pacate nimeni la noi nu mentioneaza VITAMINA D! Culmea e ca se discuta cum arde volanul incins al masinii virusul dar de Vinamina D parca e un silentio stampa … Vitamina D are un rol extrem de important in sistemul imunitar si asimilarea vitaminei D se face exclusiv din soare si mai putin din alimente. Prin urmare, cine sta la soare, are sistem imunitar mult mai solid decat cine sta inchis in casa. Deficienta de vitamina D este chiar o posibila cauza a sezonalitatii gripei (toamna, primavara, cand ploua mai mult, deci soare mai putin).

Sunt deci sperante, ca in ciuda probabilelor masuri de “relaxare”, numarul de cazuri nu va exploda, pentru ca vine vara, lumea e inca speriata, masurile se vor lua treptat etc. De ce atunci, sa nu se inceapa si scolile tot acum pentru ca copiii sa faca virusul si sa contribuie la imunitatea de turma. Daca tot avem un moment in care capacitatea spitalelor nu este depasita, de ce nu acum ci sa asteptam pana in toamna cand oricum vom avea si gripa sezoniera (desi probabil la cat se feresc oamenii acum, gripa sezoniera va scadea drastic).

Iata deci ca singurul plan este amanarea maxima si aruncarea problemei in viitor. Dupa cum spunea si Arafat, ramane sa vedem “ce se mai intampla cu virusul acesta” in sensul ca lucruri bune, asteptam sa pice din cer, fie vreun vaccin, fie vreun tratament, fie pur si simplu sa dispara.

Realitatea este insa ca virusul nu va disparea de la sine, vaccin nu vom avea prea curand, tratament – daca pana acum nu s-a gasit niciunul prea eficient, slabe sanse sa se gaseasca pe un numar de pacienti in scadere iar de disparut – nu se mai spera si nu se mai face nimic in directia eradicarii cazurilor prin monitorizarea cazurilor, anchete epidemilogice etc.

Cazul de “containment” s-a inflitrat profund in mentalul factorilor de decizie si cu greu vor iesi solutii prea creative si vizionare, cu bataie pe termen mediu/lung din mintile acelorasi oameni. Din pacate factorul politic este mereu reactiv si raspunde doar la presiunea populatiei. Ori mamaliga acum nu e prea decisa: cei tinuti in casa, pensionarii, sunt cam revoltati: pensiile se strang pe card, de stat in casa au innebunit iar RTV deja le face greata. Bugetarii sunt insa foarte satisfacuti deocamdata de starea de urgenta: munca mai putina, deloc pe alocuri, salarii netaiate, somaj tehnic – un mic stres depasit. Cei care muncesc, astia au fost multumiti cata vreme nu erau strazile prea aglomerate, acum insa ca s-a cam dezinhibat lumea si nu prea mai tine cont de starea de urgenta, micul avantaj simtit oferit de starea de urgenta a fost eliminat, deci pentru ei e tot una. Mai greu cu cei care au trait din meserii si au avut afaceri pe domeniile inchise total. Astia sunt primele victime secerate de Noua Mare Depresiune cauzata de Noul Coronavirus.

Daca valul 2 sau 3 al virusului este inca incert si subiect de dezbatere, valul 2 al crashului bursier va incepe maine, iar criza economica va tot veni in valuri din ce in ce mai nasoale. Iar pentru aceasta criza economica nu exista planuri de containment si probabil niciun fel de plan, pentru ca Catu deja celebreaza ca un infantil ca a luat statul credite cu 1% dobanzi mai mici anul asta ca anul trecut ca si cum asta e mare branza. “Am reusit imposibilul” se felicita el victorios imitandu-l (peste ani si ani) fara sa realizeze pe Tariceanu cu al sau “economia duduie” din 2007-2008.

[CORONAVIRUS] Vai de școala noastră

Discutand cu mai multi profesori de-a lungul anilor, parerea generala este ca “s-a dorit distrugerea scolii romanesti”. Aceasta viziune conspirationista este una dramatica. Daca am fi sa comparam cu armata, cum ar fi ca soldatii intr-un razboi sa gandeasca: suntem doar carne de tun, razboiul este pierdut, generalii sunt tradatori.

Nu inteleg care ar fi problema daca profesorii ar veni la scoala singuri chiar fara elevi macar pentru a-i mentine in activitate si a le da un rost. Una e sa muncesti – ca profesor si ca oricare alta meserie – de acasa si alta e sa muncesti de la birou unde teoretic ai conditii mai bune. Nu mai sunt copiii la scoala, deci fiecare profesor ar putea sa munceasca din clase, cate o clasa pentru fiecare pentru a respecta “distantarea sociala” – noua mantra a fuhrerilor luptei antipandemie.

Poate a-i pune pe profesori sa vina la scoala doar ca sa munceasca din conditii mai bune decat acasa pare un mic pas si cu impact infim, insa daca suntem in razboi, orice mic pas este un mare pas. Asa cum sunt multi copii care nu au tablete si internet de calitate, cu siguranta la fel sunt si profesori care nu au toata tehnica necesara pentru “a se adapta” la conditiile vremurilor. Cel putin faptul ca fiecare scoala are teoretic un administrator IT care repara routerele, calculatoarele etc, ar devreva pe profesori din aceasta bataie de cap a administrarii dispozitivelor IT pentru “scoala online”.

In plus, e la mintea cocosului ca munca la birou, intr-un cadru profesional, este mult mai eficienta decat munca de acasa. Ca sa nu mai vorbim de supravegherea calitatii muncii. Cum verifica acum directorii si inspectorii scolari ca profesorii isi fac treaba? Bag mana in foc ca majoritatea profesorilor prefera sa freaca manganul pe-acasa si sa se faca ca dau lectii la copii si bag mana in foc ca majoritatea celor care trebuie sa ii controleze pe profesori, nu prea le pasa daca acestia isi fac treaba sau nu deoarece traim … situatie de urgenta.

Este totul o mare bataie de joc si victimele sunt copiii. Nici nu mai vreau sa vin cu teorii SF din punct de vedere al organizarii: fiecare scoala, chiar cu conditii minime de dotari “medicale”, ar putea administra un flux minimal de elevi in conditii de distantare sociala, ventilare, igienziare etc, astfel incat, macar fiecare copil sa ajunga la scoala, macar o data pe saptamana. Este clar insa ca se doreste distrugerea invatamantului. Invatamantul la distanta este o gluma proasta, predarea online, lectiile pe whatsup sunt bancuri proaste. Copiii pierd imens. Parintii nu realizeaza. Viitorul nostru era oricum sub semnul intrebarii prin prisma salarizarii defectuoase care atrage in randul profesoratului nu tocmai pe cei mai buni profesori si in niciun caz pe cei care au alergie la matrapazlacuri si combinatii politicianiste. Acum insa s-a cam fiert coliva scolii romanesti, pandemia distruge pana si ultima sansa ca Romania sa poata scapa de locul din coada clasamentelor la performantele elevilor.

[CORONAVIRUS] Pot să mai existe spike-uri în numărul de cazuri?

Autoritățile fac apeluri la populație cum că să avem grijă că dacă vom fi cuminți și nu mergem la mici de 1 mai, vom primi un zăharel peste câteva zile. Vocile și tonurile sunt pedagogice, grave, serioase, cum se cade unor capete luminate care se adreasează boporului neștiutor care mâine-poimâine poate sări hățul și să strice marele succes în lupta cu virusul ucigaș, pe care succes aceleași autorități nu mai prididesc să și-l asume.

În primul rând, România nu stă deloc bine față de vecini, dacă comparăm la numărul de morți sau cazuri la numărul populației. Faptul că nu am ajuns ca Italia sau Spania nu este deloc meritul autorităților ci ține mai mult – după părerea mea – de caracteristicile naturale ale virusului care are o răspândire direct proporțională cu densitatea populației și cu unele caracteristici ale societății. De exemplu, e normal ca în România să avem mai puține cazuri decât în Italia pentru că în momentul de expunere maximă în luna februarie, turiștii chinezi nu veneau în vizită în România, ci Roma avea probabil de 200 de ori mai multi chinezi turisti decat toata Romania – la acel moment. În plus, românii merg la restaurant mult mai puțin ca italienii, (sa zicem de 50 de ori mai mult) deci inițial răspândirea prin restaurante evident că a fost mai slabă ca în Italia. Pana si la meciuri daca ne uitam, media de participanti este de 10 ori mai mare in Italia decat in Romania. Totul este de 10, 20 sau chiar 100 de ori mai mare in Italia decat in Romania in ceea ce priveste evenimentele sociale, poate mai putin mersul la biserica.

Țin aici să menționez că nu înseamnă deloc cele spuse mai sus că autoritățile nu au făcut ce trebuie sau că în România am făcut ceva greșit, nu asta analizez acum aici, deși întârzierea în luarea măsurilor și permiterea intrării căpșunarilor au fost două greșeli majore despre care am tot vorbit. Dar, faptul că se laudă arată în primul rând că ne cred proști și cred că noi nu putem să ne uităm la statistici. Nu este deloc adevărat si PNL daca se gandeste sa capitalizeze pe “performanta” Romaniei in lupta cu pandemia, o sa piarda sigur alegerile. Ca mine și alții se pot uita la statistici să vadă că stăm de exemplu foarte prost la numărul de morți raportat la populație daca ne comparam cu Polonia (aproape dublu).

Chiar si chartul de mai sus, dupa cum am explicat intr-un articol anterior, poate fi insa inselator, pentru ca nu ia in calcul numarul de teste. Se tot repeta pe alocuri ca daca numarul cazurilor nu este cunoscut, numarul mortilor este stiut, deci nu poate fi negat. Adevarul este ca desi numarul de morti este cert si putem sa il analizam, cata vreme au trecut abia 2-3 luni de cand a venit virusul, nu ne spune prea mult nici acest numar de morti. Una inseamna acelasi numar de morti la o penetrare de 2-3% si alta inseamna la o penetrare de 60%. Ori fara teste pe anticorpi, nu stim unde ne aflam. Daca cifrele actuale reprezinta o penetrare de 0.5%, stam foarte foarte nasol!

As face acum o noua paranteza legata de testele pe anticorpi. Desi ar fi utile si ar ajuta factorii de decizie sa aiba o imagine clara asupra evolutiei si sa planifice masurile optim, este insa peste puterile noatre sa avem parte si de capacitatea financiara de a face aceste teste si de capacitatea intelectuala de a folosi informatiile din ele. Nu spun asta ca sa injosesc expertii romani care administreaza pandemia, dar simplul fapt ca nu se fac demersuri in aceasta directie denota starea lucrurilor.

Intr-adevar prioritatile sunt altele: containementul, economia etc, dar fara o perceptie cat mai reala asupra campului de lupta, strategia adoptata va fi una proasta. Cuvantul cheie care pare sa exprime pana acum strategia adoptata de autoritatile romanesti este overkill. Adica luarea de masuri cat mai stricte, pentru o perioada cat mai lunga pentru a nu ne risca deloc. Evident ca economia va avea de suferit mai mult decat trebuie si cu siguranta exista si unele consecinte asupra sanatatii generale a populatiei atat fiziologice cat mai ales mentale.

Sa ne intoarcem insa la titlul articolului: ce riscuri de spike-uri mai exista?

Dupa parerea mea aceste riscuri exista si posibil sa mai avem unele spike-uri care ar putea parea ingrijoratoare, dar in fapt nu vor fi. De ce? In primul rand, avand un numar atat de mic de cazuri, dintre care mare parte sunt in spitale in randul personalului, grosul cazurilor la noi sunt focare cu procent mare in totalul cazurilor. Una e un focar de 100 de cazuri in cazul Italiei care avea mii de cazuri intr-o zi si alta e un focar de 25 de cazuri cand ai 300 de cazuri zilnic.

Marele risc este ca aceste spike-uri sa fie prost interpretate si sa determine noi si noi stari de urgenta si masuri de suspendare ale drepturilor omului. Bineinteles ca ideal ar fi sa nu avem focare si acestea sa fie depistate rapid prin teste si mai ales evitate prin masurile de protectie (nu prin statul acasa!).

Cu cat trece timpul si ne afundam in Noua Marea Depresiune – care in istorie va fi mult mai cunoscuta decat Noul Coronavirus -, cu atat lalaielile, fricile, calculele gresite, lipsa de curaj, lipsa de asumare a riscurilor, incapacitatea de a scoate capul si de a ne uita in viitor si de a ne pregati pentru ce vine, toate acestea ne vor costa din ce in ce mai mult.

PS: pentru a ne face o imagine despre impactul unor focare in cifrele totale, iata cum a fost in Koreea de Sud initial:

As of 22 February, among 9,336 followers of the church, 1,261 reported symptoms.[44] At the time, 169 confirmed cases involved the same church and another 111 came from the Cheongdo Daenam Hospital.[45] 23 February saw another 123 cases with 75 being from Shincheonji[46] and 24 February saw 161 additional cases with 129 being from the same religious group. Over 27,000 people have been tested for the virus with 19,127 negative results.[47]

sursa: Wikipedia

Deci 169 de cazuri dintr-un singur focar. Acum in Romania avem 300 de cazuri pe zi in intreaga tara. Cu siguranta dupa “dezlegare” vom mai avea focare – sunt inevitabile. Insa trendul nu poate fi schimbat, oricat s-ar incorda ei ca sa mentina starea de urgenta. Vremea se pare ca ajuta si vara va ajuta si mai mult. Toamna va fi o problema, dar in niciun caz ca asta-primavara cand a fost impactul initial. Sa nu uitam ca virulenta unei epidemi se uzeaza in timp ca puterea unei furtuni. Cu fiecare “frecare” de pamant (in cazul furtunii) si de populatie in cazul epidemiei, puterea ii scade. In cazul epidemiei, mai este si reactia organismului social care de asemenea poate altera drastic evolutia. Sunt sanse maxime ca sa anihilam de tot epidemia daca vom fi putin grijuli si vom avea grija, iar epidemiologii vor face anchetele epidemiologice cum trebuie pentru a nu lasa focarele sa creasca prea mult.

Deci solutia pare ca in momentul asta sa fie anihilarea virusului, nu “efectul de turma”!

PS: 4 mai 2020 – o poza spune mai mult decat o mie de cuvinte; iata un exemplu din Taiwan; aceasta tara are atat de putine cazuri incat orice focar pare ca “intoarcere a curbei”, ceea ce bineinteles ca nu este cazul

Sursa chart: https://ourworldindata.org/grapher/daily-covid-cases-3-day-average?country=TWN

Cand insa comparam cu Italia …

[CORONAVIRUS] Puțină matematică

Riscul sa mori intr-un accident de masina in SUA este de 1/77, adica 1.29% . In Romania e mai mare, de aceea ne vom referi la 1.29%

Riscul sa mori de Covid, ca sa fie mai mare, trebuie sa fie rata mortalitatii peste 1.29%. Pe cifrele actuale, rata mortalitatii este de 5.8%.

Evident raspandirea este mai mare; ca sa fie sub 1.29% rata mortalitatii, ar insemna ca raspandirea sa fie de 4.5x mai mare decat cazurile depistate. Ministrul sanatatii estima ieri la DigiFakeNews ca ar fi raspandirea de 10x numarul de cazuri depistate.

Care sa fie concluzia?

Daca ne grabim, raspundem: am scapat! De ce mai stam inchisi?! Cifrele nu sunt suficiente, sa detaliem.

Numarul de accidente de masini este fix in timp ce pandemia este in miscare. Faptul ca un puseu poate da peste cap sistemul medical s-a dovedit deja, nu mai poate fi negat. De aceea curba trebuie tinuta sub control. In cazul Romaniei, desi mare parte din paturile pregatite nu au fost folosite si cu siguranta sistemul ar putea face fata chiar la o dublare a cazurilor, exista temerea de a lua masuri radicale, curajoase. Aceasta temere este generala, nu tine de specificul acestei pandemii. Romania a avut si are mereu ezitari, noi romanii suntem un neam de razgandaci si greu schimbabili, cand ne intra in cap o schema, cu greu o scoatem, deoarece avem schimbarofobie.

Sa vedem insa cu Italia, ce ar insemna o rata a mortalitatii de 0.5% pe baza cifrelor. Pe baza cifrelor, Italia are o rata a mortalitatii de 13.6%. Daca rata reala este de 0.5, asta inseamna ca numarul de cazuri reale este de 26 de ori mai mare decat numarul de cazuri depistate. Adica 5.3 milioane de italieni care ar fi facut deja boala. La o populatie de 60.36 milioane, asta inseamna 8.78%, cu mult sub cifra aruncata de 70% care ar garanta un efect de turma.

Referitor la cifra asta 70% eu am rezerve si tare mi-as dori sa vad o justificare a ei, care sa nu se bazeze pe modele pe calculator. Asta deoarece, pandemia este un sistem complex si sistemele compelxe nu pot fi modelate. Uitati-va la vreme: prognozele sunt imposibile.

In alta ordine de idei, ca o alta concluzie, as mentiona ca riscul mic pentru individ nu are legatura (prea mare) cu riscul pentru societate. Chiar o rata atat de mica, daca prin anumite masuri poate fi tinuta si mai mica, nu inseamna deloc ca nu se merita acele masuri. E adevarat ca daca toti am sta acasa, nu ar mai avea loc nici accidentele de masini. Dar daca toti am conduce masini electrice si singura problema ar fi ca trebuie sa ne schimbam masinile actuale pe masini electrica si ca ne-ar costa ceva la buzunar atat personal cat si ca stat, nu s-ar merita? O scadere a mortilor din accidente auto, nu s-ar merita cu un efort in plus?

Evident ca da, desi problema este mult mai complexa si tine de drepturile omului si de riscurile economice ale inchiderii, care din pacate nu tin doar de noi, ca tara. Insa poate tocmai faptul ca nu tin de noi, adica chiar daca noi am merge la munca si am ignora boala, tot am avea de suferit dupa seama acestei pandemii, ar trebui sa ii puna pe ganduri pe guvernanti si sa dea cat mai repede drumul mai ales la cei care produc.

[CORONAVIRUS] Cum stăm?

Sursa chart: https://ourworldindata.org/grapher/daily-covid-cases-3-day-average?country=KOR+ROU

La cazurile noi zilnice curba noastra arata foarte “zimtata”. Este insa foarte greu sa ne uitam pe aceasta curba fara a avea in paralel si numarul de teste facute. Statisticile pot fi foarte inselatoare si graficele chiar si mai mult. In particular, in graficul de sus, comparam mere cu pere, deoarece testarea in Koreea de Sud a evoluat altfel decat in Romania.

Acum, numai guru in statistica sa fii sa poti trage o concluzie la paralela asta. Nu putem insa sa nu tragem urmatoarele concluzii: daca ne uitam la primul chart ii zicem ca e “zimtat” desi Klaus ii zice ca e in crestere.

Daca ne uitam la al doilea si vedem ritmul de crestere al testarilor am avea o explicatie: propagarea clar se diminueaza in ritm daca pe fondul cresterii numarului de teste, cazurile nu cresc ci se mentin pe un platou.

Dar oare chiar sa fie asa?

In orice statistici si pe orice date ne uitam, trebuie in primul rand sa ne punem intrebarea: ce vrem sa aflam? In cazul nostru, majoritatea romanilor vor sa afle daca au scapat sau nu de pandemie si daca putem sa ne relaxam. Oficialii, sfatuiti de specialisti trag semnale ca nu trebuie sa ne relaxam. Oamenii insa nu pot sa mentina o stare de incordare permanenta si au nevoie de stiri bune. Chiar si epidemiologii si doctorii.

De altfel relaxarea in randul specialistilor, a celor din linia intai deja exista. De ce zic asta? Pai, tot uitandu-ma pe cifre …

Toate “vaile” dealurilor sunt din 7 in 7 zile. Pe chartul cu media de 3 zile se vede cel mai bine impactul weekend-ului. Cele 2 valori minime anterioare “vaii” de 22 aprilie sunt pe 15 si pe 8 aprilie. Deci este clar …

Care este concluzia? Masuratorile sunt foarte greu de facut intr-un mod uniform si nu putem trage concluzii de pe o zi pe alta si poate nici de pe o saptamana pe alta. Dar, uitandu-ne pe charturile similare altor tari, putem clar observa ca nu exista alta forma a acestora decat o curba rapida in crestere si apoi o coborare semnificativa (mai mult sau mai putin raportat cu maximul, dar in general sub jumatatea acestuia, iar in cazul Koreei de Sud tinde la zero.

Ar mai fi util un chart cu numarul de cazuri raportat la numarul de teste facute dar desi datele exista, pe worldofdata de unde sunt preluate charturile de mai sus, nu am gasit decat o comparatie intre tari.

Spre final doresc sa subliniez cateva aspecte:

  1. Evolutia in “valuri” este fireasca si daca charturile nu prea arata ca niste valuri, e din cauza masuratorilor. Nu avem nicio garantie ca primul val este cel mai mare. Avem insa China inainte si deocamdata China arata bine, in sensul ca se pare ca nu are parte de un nou val. In gripa spaniola din 1918 insa, al doilea val a fost mult mai puternic decat primul. Avem insa de ce sa speram ca de data aceasta va fi altfel: pe de o parte, nu avem de ce sa facem paralele intre cele doua. Este la fel de posibil ca acest virus sa aiba proprietatile care sa ii determine o evolutie cu un singur val mare si apoi cu o diminuare a puterii, pe cat este posibil, ca dupa ce va veni vremea rece sau dupa ce se va iesi din carantina, valurile sa fie mai mari. Insa, vedem ca vremea rece nu impiedica Noua Zeelanda si Australia sa diminueze bine de tot curba:

2. In analizarea evolutiei, numarul total este mai putin relevant, decat componenta cazurilor noi, adica in ce masura sunt focare sau nu. Eu nu imi explic de ce nu avem niste date segmentate pe categorii profesionale de exemplu. Macar doua segmente: personal medical / altii decat personal medical si am fi mult mai edificati cu privire la intrebarea unde ne aflam. Adica daca 60% din cazurile noi sunt din domeniul medical, este clar ca riscurile pentru populatie sunt infime si putem deja sa relaxam din masurile de carantina. Din pacate, eu nu am gasit astfel de date si daca la inceput exista o harta cu focarele, ulterior nu am mai gasit-o. Evident nici presa nu intelege importanta acestei segmentari si nu investigheaza, desi ocazional apar informatii gen “7-8 pompieri au fost depistati”. Chiar daca oficiosii nu sunt in stare de asemenea rapoarte, pentru ca avem ditamai INS-ul plin de bugetari paraziti care nu sunt in stare sa ne ofere niste charturi in excel cu segmentele infectatilor, presa ar putea – cumuland aceste stiri si rapoarte oficiale – sa faca macar cu aproximatie o situatie.

3. O imagine clara a situatiei in care suntem nu vom avea insa din pacate decat dupa ce vor apare si vor fi facute masiv testele pe anticorpi. La cat de mult sunt amanate aceste testari, aproape ca iti vine sa zici ca fie factorii de decizie nu inteleg importanta acestei testari, fie vor sa ascunda realitatea (din cine stie ce motive). Fie poate nu sunt ieftine. Insa un sondaj, nu cred ca ar fi foarte scump. Si 1000 de oameni si tot pot da o estimare apreciabila. Pe baza unor studii mai recente sau mai vechi (New York, Harvard, Olanda / donatorii de sange), penetrarea ar fi cu mult peste cifrele testelor. La New York, de exemplu, extrapoland sondajele, penetrarea ar fi de 20%, ceea ce dimineaza drastic rata mortalitatii si prin urmare si pericolul pentru populatie, caz in care carantina ar trebui rapid ridicata si toate masurile relaxate. Cum insa nu avem aceste teste, nu putem avea idee care este situatia la noi, unde unele masuri au fost luate mai din timp si mai drastic decat in New York.

4. O pandemie este un sistem complex cu o evolutie imposibil de prezis. Nu stiu cat de batuta in cuie este acea cifra necesara realizarii unui efect de turma – 70% cat parca a zis Merkel – dar eu nu vad de ce 25% nu ar fi suficienta atunci cand oamenii se adapteaza si se protejeaza mai bine decat in faza initiala de patrungere in societate a virusului cand lumea fie era sceptica, fie nu stia ce sa faca. Nu vad de ce trebuie musai sa ajungem la 70% si de ce nu la 100% si daca 70% ar fi o cifra corecta a rezistentei de turma, nu inteleg de ce 50% nu e ok. Foarte probabil diferenta intre 50 si 70% oricum se masoara pe o scala logaritmica (adica riscul de imbolnavire nu scade cu 20% ci cu mult mai mult de la 50% la 70% penetrare). Si riscul fiind pe o scala logaritmica, important este un procent unde riscul este diminuat semnificativ fata de situatia initiala cand nimeni nu avea imunitate. Niciun epidemilog insa nu va fi de acord cu aceasta teorie pentru ca acceptarea, promovarea si propunerea unor masuri pe baza acestor idei, ar insemna automat sa-si piarda jobul si bonusurile care se ofera in aceasta perioada. Pentru un epidemilog, efectul de turma este doar la 80% sau poate chiar la 100% si ideal, el si-ar dori ca starea de urgenta sa fie mentinuta cat mai mult, pentru a putea roade un os bun. Nu zic ca nu or fi si oameni sinceri si pur si simplu precauti, dar este evident ca pentru un edidemilog sau expert in sanatate publica, situatia ideala e in care stam toti inchisi in beci cu termopanele inchise si respirand oxigen din tuburi de scafandru.

De aceea, este nevoie ca cineva sa scuture status-quo-ul si sa adopte o atitudine mai curajoasa, bineinteles cu o prudenta de bun simt pe baza unor cifre cat mai precise analizate cat mai serios. Dar bag mana in foc ca in acele comisii si comitete, nu se foloseste brainstorming-ul si nici gandirea laterala.

Trebuie sa sprijine statul cultura?

Se vaieta aseara Cartarescu la Digi24 ca nimeni nu se gandeste din ce traiesc scriitorii in perioada asta … Vai, vai, ce tragedie! De ce ar trebui eu sa ma gandesc din ce traieste scriitorul cutare si de ce m-ar interesa pe mine din ce traieste tamplarul cutare? Bine ca nu a facut covid, ca oricum sunt sute de mii de someri si o sa vina mama ei de criza. Dar ca fapt divers, in general, daca scriitorul acela munceste si munca lui e apreciata, cu siguranta are din ce sa traiasca, iar daca nu vinde, sa se reprofileze.

Nu avem a ne astepta de la Cartarescu sa aiba afinitati capitaliste, ar fi culmea sa cerem unui scriitor asa ceva. Dar macar bunul simt sa nu pretinda statului-tatuc sa dea lapte de supt la toti parazitii care se cred scriitori, am putea sa ii pretindem.

Sa presupunem ca statul ar avea bani de dat la scriitori, pentru ca ar curge petrol pe Dunare si nu am avea ce sa facem cu el. Ma rog, acum petrolul e oricum aproape de zero, dar sa zicem ca am fi mai bogati ca sauditii. Cui dam banii? Cum decide statul care scriitor merita sa ia bani?

Intreaga dilema se propaga si la alte domenii, evident.

Sa trecem putin de partea diavolului si sa zicem: o societate moderna, trebuie sa aiba si cultura ca doar oamenii au nevoie de cultura. In discutie, de altfel Cartarescu a acuzat politicienii ca si-ar dori un popor needucat, pentru ca sa ii manipuleze si de aia nu dau bani la scriitori si nu sponsorizeaza revistele falimentare (cum ar fi Dilema) care nu au nici macar atata tractiune incat sa atinga pe un bogatas care sa le finanteze aparitia sau sa faca un crowd-funding la publicul lor care sa doneze acum cat distributia e afectata. Dar ce garantie avem noi ca daca statul ar da bani la scriitori, reviste falimentare de 2 bani, edituri de 2 bani si alte institutii care se cred ele culturale dar de fapt nu rezista pe piata libera a culturii, ce garantie avem asadar ca boporul nu ar mai fi la fel de tamp ca acum?

Evident ca ideal ar fi ca cultura sa se sustina singura, cum oricum se intampla. Manelistii de exemplu, sunt si ei cultura. Le zic unii “sub-cultura” dar realitatea este ca oamenii sunt artisti: produc muzica si sunt platiti pentru asta. Intre un manelist si un mare cantaret de opera, nu e mare diferenta, valorile nu se judeca. Sunt in acelasi domeniu, colegi. Poate diferenta o face ca un cantaret de opera are nevoie de subventii pe cand manelistul traieste din sudoarea fruntii lui nu din sudoarea fruntii altora.

Ce si-ar mai dori Cartarescu sa fie el presedintele comisiei de imparteala fonduri pentru scriitori si reviste. Atunci sa vezi ce i-ar taxa el pe astia anti-europenisti si pe scriitorii reactionisti si conspirationisti!

Una peste alta, oricum statul este ca o lipitoare care suge sangele celor care muncesc si pe aceasta lipitoare traieste un ecosistem intreg de inutili sau mai bine zis pseudo-utili care intr-o utopie activitatea si munca lor ar avea sens, dar in Romania de astazi – dar nu doar la noi se intampla asa – de fapt nu au niciun rol si nicio utilitate. Iar Cartarescu nu are dreptate: statul roman deja cam da bani prea multi unor asociatii, exista acel timbru literar care este o supra-taxare a celor care produc si vand prin care se strang bani pentru asa-zisele “asociatii de creatori” – ramasite ale organizatiilor de cantatori de partid din vechiul regim care rod si ei acolo un os de la buget pentru ca singuri nu sunt in stare sa produca.

In concluzie, nu, statul nu are de ce sa sprijine cultura pentru ca nu are nici cu ce (de unde are statul bani daca nu din munca altora) si nici de ce (cum sa stie statul care cultura trebuie sprijinita si care nu?). Evident ca exista unele exceptii: muzee (cateva, nu prea multe), biblioteci (cateva, nu prea multe), etc

Dar initiativele si administrarea trebuie sa porneasca de jos in sus: daca locuitorii unui sat/comune/oras sunt de acord ca e nevoie de un muzeu al satului la ei deoarece atrage turisti, e normal ca in acel loc, din impozitele locale, sa finanteze un muzeu. Dar sa pui taxa pe fiecare carte vanduta ca sa sponsorizezi niste nulitati care nu se vand pentru ca nu au talent – asta nu e sprijin pentru cultura ci sprijin pentru scursurile care se cred oameni de cultura.

Cat despre faptul ca nu stiu ce revista nu mai apare acum pentru ca nu are bani, asta nu inseamna nimic altceva decat ca acea revista nu are valoare. Ca fapt divers, in perioada aceasta am auzit ca se vand bine puzzle-urile si integramele, deci poate daca se dau si ei pe ce cere piata, pot sa supravietuiasca.

Aceste tanguieli sunt oricum jalnice. In vremea internetului cand un site costa 12$/an domeniul si 1$/luna gazduirea, nu ai de ce sa te tangui tu ca revista ca ai probleme financiare. Daca ai tractiune, notorietate, public, supravietuiesti online fara probleme 1-2 luni cat tine carantina.

1 2 3 4 5 6 17