2017 – anul creșterii dobânzilor

Am tot amanat sa scriu un articol de previziuni despre 2017, ca si sa fac obisnuita evaluare a previziunilor facute acum un an cu privire la anul 2016. Incep pe scurt cu prima urmand sa sar peste a doua, timpul fiind din ce in ce mai scurt, ca si motivatia.

In primul rand anul 2017 va fi clar determinat de Trump. Poate niciodata in ultimul timp, trendurile nu au fost la fel de legate de ce va face Trump, in mainile lui Trump putand sta orice scenariu intre o revenire spectaculoasa, si o cadere si mai fatala, poate chiar “the big one”.

Cu privire la UE, anul 2016 ne-a adus o mica mare supriza: Brexit, care desi pare o mica fisura in blocul UE, este de fapt un eveniment din categoria “un sut inapoi, un pas inainte”. Fara echilibrarea Marii Britanii, fara puterea si maretia acestei tari, fara istoria democratiei britanice si curajul euroscepticilor britanici care formau un echilibru si puneau piedici deraierilor eurocratilor cu porniri dictatoriale, UE are liber la “transformare”. In ce va consta aceasta transformare, ramane sa vedem. Cu privire la UE, 2017 ne poate aduce inca o mica mare surpriza in Germania si / sau in Italia unde avem alegeri. Dar nu cred ca lucrurile sunt inca scapate de sub control de tovarasii de la Bruxelles, unitatea prin haos fiind inca in desfasurare pe viteza accelerata inainte. Singurele sincope – ca sa le zicem asea – vor fi cel mult un mic bump pentru a produce in salt si mai mare inainte in unificarea fiscala – principala etapa care se urmareste in acest moment in UE.

Iata insa unde ne aflam la inceput de an:

  • SUA: crestere de salarii record de la 2009 incoace
  • UE: economia a terminat anul cu cea mai mare crestere din 2011
  • SUA: cresterea preturilor in imobiliare depaseste cresterea costului dobanzilor
  • SUA: productia de bunuri in SUA are o expansiune maxima  in 2 ani
  • Germania: inflatia revine intr-un ritm constant

Totul pare o victoria a keynesianismului, nu-i asa? Ne-am intors la normal, nu-i asa? Pana si in amarata Romanie – o tara irelevanta la coltul lumii, PIB-ul creste si salariul minim explodeaza.

Dincolo de aceste stiri insa, in 2016 indatorarea a crescut si ea la un ritm record. Nu va plictisesc cu cifre. Cert este ca intreaga economie globala a tras o betie nemaivazuta in ceea ce priveste indatorarea. Consecintele acestei indatorari se vor vedea insa in viitor. Anul 2016 a fost anul bunastarii: toti si-au schimbat masinile, bogatii au cumparat case si imobiliare fiind incurajati de dobanzile mici si de preturile mici la materiale de constructie, lumea a consumat. Totul pe credit. In continuare, va urma insa contractia: dupa betie, vine mahmureala.

De la directorii de companii listate la bursa care facand datorii (din canza dobanzilor mici) au cumparat inapoi actiunile in numele firmelor si au crescut astfel pretul actiunilor, avand astfel sansa sa para eroi in randul propriilor actionari, pana la guvernanti care isi ascund incompetenta si prostia de a stimula in continuare o crestere pe credit in spatele unor rezultate efemere cauzate de explozia consumului, toata lumea a redevenit optimista.

Singura certitudine in stiinta economica – ciclul – nu poate fi evitat. Precum ciclul anotimpurilor, ciclurile economice “iarta” greselile structurale in perioadele de boom si “taxeaza” lipsa masurilor anticiclice de acumulare si restructurare in perioadele optime, de crestere.

Trebuie totusi sa subliniem si sa accentuam: nu stim daca ciclul boom-ului s-a fumat deja. 2017 poate sa fie un an la fel de extravagant sau si mai expansiv decat 2016, chiar daca cresterea se va face in continuare pe credit si chiar daca sistemul financiar nu va fi inca restructurat fiind tinut pe linia de plutire de dobanzile negative.

Exista insa semne ca dobanzile vor incepe sa creasca in 2017, semnalul fiind dat de Fed in ultima luna a anului trecut. Sunt insa doar semne, Fed-ul calcandu-si prognoza si in 2016 cand de asemenea a preconizat 3 cresteri in 2016. Sa vedem insa care ar fi semnele, ce anume ar determina bancile centrale sa inceapa procesul cresterii dobanzilor.

Primul semnal de departe ar fi faptul ca cumparatorii de bonduri nu se mai multumesc cu dobanzi mici ci pun presiune, cerand dobanzi din ce in ce mai mari. De asemenea, guvernele nu mai pot justifica mentinerea dobanzilor mici, avand in vedere “revenirea” economica.

As face aici o mica paranteza. Este general acceptat ca bancile centrale pot manipula dobanzile si le pot tine jos. Aceasta este partial adevarat. Fed-ul poate sa cumpere obligatiunile guvernamentale pe termen scurt (2 ani) si sa mentina astfel o dobanda mica insa pe 10 ani nu are ce sa faca, dobanzile sunt reglate de piata, desi evident ca Fed-ul are o mica influenta de a mentine sub control si aceste dobanzi prin interschimbarea cu cele pe termen scurt.

Cu privire la Fed, in ciuda intentiilor si cvasi-independentei, un cuvant important il va avea de spus Trump. Trump are o un program de investitii fantasmagoric care presupunea indatorarea si mai mare a guvernului in vederea cresterii investitiilor si a reducerii taxelor. In plus, renuntarea la Obamacare va creste si mai mult cheltuielile guvernamentale de unde o crestere a investitiilor si a cheltuielilor coroborata cu o crestere a dobanzilor este fatala, plata dobanzilor fiind problematica chiar la nivelul actual de indatorare.

Iata deci cele doua presiuni din ambele parti asupra dobanzilor: Fed-ul si piata ar cam dori cresterea. Fed-ul oricat de mult ar dori intoarcerea la normal, nu prea poate sa o produca, de unde si pasii inceti, in trepte homeopate de 0,25%. Pe de alta parte, Trump are nevoie de bani care nu pot veni decat din indatorare.

Cu privire la celelalte banci centrale, acestea de obicei urmeaza trendul stabilit de Fed, desi BCE a ramas cu mult in urma la tiparnita din cauza rezistentei nemtilor. BCE mai are deci cel putin un pas doi de facut pentru a ajunge din urma Fed-ul. Desi BCE-ul are mari probleme cu multe banci mari, deleveraging-ul bancilor europene fiind cu mult in urma celor americane care au beneficiat de fonduri mult mai mari pentru a arunca sub pres gunoiul.

BCE-ul e de asteptat sa nu faca miscari prea bruste, avand in vedere alegerile din Germania si Italia, dar o crestere usoara nu este deloc imposibila, mai ales avand in vedere inflatia din Germania si spaima traditionala a nemtilor fata de inflatie. Daca Doamne-fereste! inflatia chiar incepe sa scoata coltii in zona Euro, nemtii o sa fie primii care sa il traga de ureche pe Draghi care fiind strans cu usa nu va avea incotro si va trebui sa faca un prim pas, chiar daca simbolic, sau homeopat, similar Fed-ului.

Iata deci cateva mari necunoscute, rezumate pe scurt:

  • se va tine Fed-ul de cuvant facand 3 cresteri care chiar daca infinitezimale (de 0,25) vor produce deja un trend si vor forta celelalte banci centrale sa ii urmeze?
  • daca da, cum va reusi Trump sa se tina de programul de investitii promis, costul dobanzilor fiind din ce in ce mai greu de purtat
  • va schimba si BCE macazul, avand in vedere ca dobanzile negative sunt deja o frana cel putin pentru nemti unde inflatia a repornit?
  • o eventuala intoarcerea a trendului dobanzilor la BCE va avea repercusiuni drastice in UE, mai ales pe porcusori, fie ei mai mici sau mai mari; Italia, Grecia, Spania chiar si Franta vor avea costuri insuportabile cu costurile, Italia doar ce a cumparat o banca Too Big To Fail, iar abia acum cateva luni Deutsche Bank era pe marginea prapastiei, nici macar din cauza dobanzilor;

Cu privire la noi, principala intrebare este daca guvernul va reusi sa vanda obligatiunile. Excesul de lichiditate pe piata interna pare sa creeze premizele unei expansiuni a datoriei suverane, insa sa nu uitam ca anul trecut o emisiune moderata a fost ratata, bancile zicand “nu, multumim, la pretul asta nu ne intereseaza”. Cursul chiar daca se va mentine constant, fiind garantat de buffer-ul de valuta de la BNR, o crestere de dobanzi in UE se va rasfrange amplificat in Romania, din cauza exodului capitalului. Dupa parerea mea, primul salt pe pozitiv la dobanzi in zona Euro va provoca mari socuri pe piata noastra, singura explicatie pentru excesul de lichiditati actual ar fi faptul ca bancile mama nu se grabesc cu returnarea profiturilor si de asemenea marile corporatii, preferand o dobanda de 1% la noi decat dobanzi zero sau negative in afara.

Norocul prostului

Am niste prieteni care traiesc din credit in credit. Au salarii constante (bugetari) dar nu dau inapoi de la nimic, decat cand banca nu le mai da inca un credit atunci cand deja au depasit expunerea. La camatari inca nu au ajuns – Slava Domnului! Nu cheltuie prea mult, nu au masina scumpa, nu au casa, stau la apartament, nu merg la restaurant (des), au un trai normal: mananca normal, beau bere in fiecare zi, ea se mai duce la coafor din cand in cand. Insa in momentul oportun (se intersecteaza ultimele rate la vechiul credit cu lansarea unui nou iPhone) fac saltul in imaginar si se destrabaleaza.

Ma uit mereu cu suprindere si cu admiratie la ei. Uneori ii compatimesc ca nu ii duce capul sa sparga ciclul creditelor si sa economiseasca, cumparand astfel la jumatate de pret orice prostie le trece prin cap. De fapt capul ii duce, insa nu ii lasa dopamina. Economisirea, presupune infranare, disciplina, rabdare. Creditul este insa precum drogul care iti ofera placere maxima, acum, pe loc, doar cu buletinul.

Capul / ratiunea iti foloseste doar daca pui pe hartie si descoperi ca cumparatul prin credit este la pret dublu. A trai faca credit, presupune sa iti faci si bugetare serioasa si sa administrezi banii cu intelepciune – misiune imposibila pentru firea “jucausa” si a romanului. Cu creditul insa totul este mult mai usor: cumperi pana nu mai ai bani, apoi te arunci la credit, apoi cand termini si creditul te mai imprumuti pe la unul pe la altul pana cand nu mai ai la cine si apoi nu mai cumperi. Singura problema e sa ai tupeu si sa nu te sperii pe banci.

Am niste vecini pensionari care au descoperit secretul creditarii inifinite: fac credite de sume mici si apoi nu mai platesc. Unele banci nu isi mai bat capul sa ii execute ca sa mai recupereze ceva din popririle pe pensii (altceva nu au ce sa le faca oricum). In general, bancile vand la recuperatori creditele “neperformante” care la randul lor in general nu fac altceva decat sa trimita scrisori impaciuitoare prin care incearca recuperarea creditelor. Sa va dau un exemplu: tanti Lenuta a facut credit de 500 lei. N-a platit un sfant la banca. Banca l-a vandut la recuperator pentru 100 lei (20 de bani la leu sau cum ar spune americanii 20 centi la dolar). Recuperatorul, acum daca a dat doar 100 pe creditul tantii Lenuta, ii trimite o scrisoare: desi ai facut datorii de 2000 lei la banca (dobanzi + penalizari), noi iti facem oferta sa platesti doar 500 lei ca sa scapi. Nu doar ca daca ar vrea, tanti Lenuta ar plati creditul fara dobanda. Insa s-a prins cum merge treaba cu baza de date a datornicilor (in 3 ani tanti Lenuta dispare de acolo si poate sa mearga iar la banci) si nu mai plateste nimic.

In ultimul timp, gandindu-ma eu mai bine, mi-am dat seama ca eu sunt prostul: economisesc, ma uit la preturi, nu cumpar la primul impuls ci imi fac lista de cumparaturi urmand sa analizez mult timp pana cumpar ceva mai scump, timpul si efortul deciziei fiind direct proportional cu efortul financiar pe care urmeaza sa il fac.

Lumea de azi insa te indeamna sa faci credit, sa traiesti si sa consumi pe credit. Nu doar ca dobanzile sunt din ce in ce mai mici si ca riscul ca acestea sa creasca din nou este infim. Insa in ziua de azi, la ce dobanzi sunt la economisire, fraier sa fii sa economisesti bani. In ziua de astazi, sa stai sa strangi bani ca sa iti cumperi un bun de valoare mai mare pare o exagerare exotica a adeptilor scolii austriace.

Fie ca stie, fie ca nu stie, Dragnea are noroc: a nimerit in vremuri bune. Deflatia si tiparnita sunt cuvintele cheie care invart lumea in ziua de astazi. In timp ce alte guverne toaca banii pe salvarea bancilor, in Romania rata mica de indatorare permite guvernului ca sa faca planuri fantasmagorice si sa dea drumul la conducta de gratuitati.

40% este datoria Romaniei raportata la PIB. Grecii au sarit de 170% si nemtii tot nu ii lasa sa iasa din UE. Prost sa fii sa nu te gandesti: pai daca grecii au 176%, ungurii 75% si polonezii in jur de 50%, noi de ce am sta pe loc si nu am mai lungi putin plapuma ca sa schimbam fata țarii?

67 de miliarde este necesarul de buget al Romaniei pe proiectul PSD-ului. La un PIB de 178 mld dolari, o crestere cu 5% a datoriei pentru urmatorii 4 ani ne-ar duce la abia 44% datorie externa. Chiar daca PIB-ul stagneaza, 5% din PIB inseamna cam 9 miliarde. Deci guvernul poate cheltui vreo 10 miliarde pe an, doar din datorii suplimentare si peste 4 ani in cel mai rau caz o sa ajungem la datorie externa de sub 50%. Inca un mandat si daca e nevoie dupa aceea chemam FMI-ul cu care ne putem intelege bine, mai ales ca avem ceva privatizari de facut, ca sa nu mai zicem de Rosia Montana si alte resurse care pot fi oferite companiilor americane in schimbul creditarii FMI-ului si a Bancii Mondiale.

Fie ca stie, fie ca nu stie, Dragnea & PSD guverneaza in cea mai propice situatie: dobanzi mici si momentum bun al economiei. Ba chiar s-a ajuns la un echlibru intre romanii care muncesc in afara si trimit bani in tara, influxul de bani fiind atat de mare incat romanii sunt cei mai potenti investitori straini in Romania. Acestia nu doar ca nu mai sunt o povara pe fondurile de somaj si nu mai sunt o problema politica (diaspora nu prea voteaza …) Insa, fara sa stie, fara sa realizeze, romanii fugiti de nevoie pe meleaguri straine, prin banii trimisi in tara, mentin cursul stabil si cresc consumul (parintii si copii ramasi in tara merg la hypermarket).

Singurul lucru pe care trebuie sa il faca PSD-ul acum este sa nu faca nimic. Orice noi legi aberante, orice noi impozite sau schimbari drastice, pot sa afecteze stabilitatea fragila a costului creditarii care le determina cat de mult stau la putere. Nu stiu daca ei realizeaza sau nu: sa nu uitam ca si in 2008 economia “duduia” iar faptul ca cel care era atunci prim-ministru acum inca este la putere, este doar o coincidenta si se datoreaza limbii abile a lui Tari care a stiut sa linga exact ce fund trebuie si cand trebuie. Daca individual astfel de aberatii sunt posibile (dl Goe de asemenea a primit cadou o excursie pentru ca a ramas repetent), la nivel de partid, lipsa creditarii poate duce chiar la dizolvarea unui partid, oricat de stabila si nestiutoare i-ar fi balta electorala care oricum este prima expusa la criza.

Ba chiar, as indrazi sa spun, ca daca Fed-ul nu mareste dobanzile chiar de 3 ori cum ameninta (dar asa au amenintat si anul trecut) si Trump nu este o lebada prea neagra (desi a facut ceva valva) la care se mai adauga cateva “daca”-uri (cel mai important fiind alegerile din Germania), sunt chiar sanse ca in aceasta perioada, PIB-ul Romaniei sa creasca si mai mult – tot prin consum si creditare. Sa nu uitam ca nu doar statul este sub-creditat (comparativ cu vecinii) dar si firmele romanesti si romanii mai pot lua multe credite, sistemul bancar romanesc fiind prea plin de lichiditati. Ce spun eu: BNR-ul nici nu poate sa mai mareasca masa monetara ca nu are cum, bancile nu au nevoie ca nu prea mai dau credite. Exista deci inca mult loc de crestere, chiar daca va fi crestere pe credit si fara reforme reale, nu e decat saparea unei gropi comune pentru victimele urmatoarei crize.

Marirea dobanzii Fed-ului: inca un semn al stagnarii

Fed-ul a marit la fel ca anul trecut dobanda pe ultima suta de metri, cu un infim 0,25% de la anteriorul 0.5%. Ca sa va faceti o idee de evolutia dobanzii de referinta a Fed-ului, iata jos ultimele modificari.

 december 14 2016 0.750 %
 december 16 2015 0.500 %
 december 16 2008 0.250 %
 october 29 2008 1.000 %
 october 08 2008 1.500 %
 april 30 2008 2.000 %
 march 18 2008 2.250 %
 january 30 2008 3.000 %
 january 22 2008 3.500 %
 december 11 2007 4.250 %

Cu aceasta ocazie, Ielena a declarat ca marirea a avut loc deoarece Fed-ul are incredere in cresterea economica a SUA. Ha, ha, ha, am zice noi. Nu conform indicatorilor facuti de un nene care nu a facut liceul, dar stie sa foloseasca excell-ul.

Evident ca daca economia din SUA si-ar fi revenit, Fed-ul nu ar fi marit cu un mizilic dobanda, in ultima luna, ca sa nu isi piarda total credibilitatea si sa iese din pozitia de sustinere sumara a unor minime aparente cum ar fi ca lucrurile sunt sub control, din punctul de vedere al situatiei macro.

Evident ca exista o mica dilema: daca castiga Clinton, Fed-ul marea tot doar cu atat sau avea curaj mai mare? Ramane o mica suspiciune ca poate Fed-ul e speriat de Trump si asteapta sa vina sa vada ce o sa faca, urmand sa mareasca mai tarziu. Desi premizele sunt ca Fed-ul se va intelege de minune cu Trump care vrea sa “investeasca” in infrastructura, sa intareasca armata, sa taie impozitele, altfel spus, o sa aiba nevoie sa faca cheltuieli, exact ce isi doreste si Fed-ul, sa “reporneasca motoarele”.

Pentru anul viitor-ul Fed-ul a lasat sa se inteleaga ca vor fi 4 mariri (la fel ca cele promise anul acesta). Daca economia nu isi revine si daca Fed-ul o sa mareasca rata, asta va fi nasol pentru economie, deci Fed-ul va avea probabil un an si mai greu ca acesta, cand fiind alegerile, macar au ceva scuze ca nu au marit cat sa inseamne ca economia e pe calea cea buna.

Cu privire la viitorul economiei SUA, pe langa evolutia curenta mediocra (si calde si reci, insa indicatori periculosi, cum am mentionat mai sus) raman semnele de intrebare legate de Trump.

De departe, indiferent de ce se va intampla, dolarul se va intari, mai ales comparativ cu monezile slabe. Pentru noi, daca haosul din UE nu este rezolvat prea curand, nu doar ca dolarul se va intari fata de EUR, dar si EUR se va intari fata de leu pe fondul iesirii valutei din tara cauzata de marirea dobanzii si perspectivelor unor noi mariri. Altfel spus, pretul benzinei va atinge noi maxime, mai ales ca petrolul a reinceput sa creasca. De altfel, daca reintram in criza si petrolul sare din nou la 100$, oare la cat sa ajunga benzina cu dolarul de azi sau cu un dolar si mai mare? Probabil va atinge 10 lei, fara probleme, mai ales dupa ce accizele vor fi marite de viitorul guvern PSD-isti care inainte sa apeleze la FMI va face tot ce poate sa mai stranga niscavai bani sa plateasca pensiile.

Probabil trebuia sa intitulez articolul “un semn al inflatiei” si nu doar al “stagnarii”. Sper insa sa revin mai pe larg cu care sunt premizele pentru pornirea inflatiei si in ce masura aceasta se poate transforma in hyperinflatie.

David vs Goliath în putreziciunea bancară românească

A aparut astazi un interviu extrem de interesant in ziarul Bursa cu Lucian Isar, vicepresedinte al Banc Post in anii crizei. Despre Isarescu, am scris atat de mult incat as fi redundant sa mai zic ceva. Reamintesc totusi un vechi paragraf, care poate fi explicat prin prisma actualului interviu, desi dpa parerea mea dupa ce a iesit Isar din sistemul bancar raul a fost chiar mai mare decat cel dinainte si cel de dupa criza.

De mai multe ori am sugerat ca un procuror sincer, nu ar avea probleme mari sa gaseasca nenumarate incalcari ale atributiilor guvernatorului si nu doar subminarea puterei monedei nationale prin neglijenta, manipulari si insider trading. Iata ca acum procurorii ar trebui sa investigheze si subminarea autoritatii statului roman pe care o face Isarescu prin interventia in afacerile altor puteri ale statului, cum ar fi Parlamentul si Guvernul. (sursa: Ciuma Isarescu)

Din interviul lui Isar (care intamplator este si sotul Alinei Gheorgiu, sefa PNL, de unde probabil stie multe) reies insa cateva chestii noi, cum ar fi motivul pentru care a tinut Isarescu de curs: faptul ca existau la momentl 2008 cativa prieteni ai tovarasului din mediul politic care aveau conturi in marja si carora Isarescu le promisese un curs stabil. Pentru necunoscatori, contul in marja inseamna ca ei cumparasera actiuni (de exemplu) cu 1 leu, in valoare de 100 lei. Cum actiunile au picat (sa zicem 25%), daca mai pica si cursul (sa zicem 25%) pierderea era dublata. Cum pretul actiunilor (puteau fi insa forex, derivate etc, zic actiuni pentru simplificare) nu il puteau controla, macar garantia unui curs intre doua valori minim si maxim, ca trader, iti poate oferi un avantaj imens.

Termenul pentru aceasta schema se numeste “manipularea pietei”. Cum cursul valutar este esential pentru tranzactii si schimburi, mai ales in perioade de volatilitate si miscari masive de capital, nu doar cine poate manipula macar cu o iota, dar si cine are acces la macar o iota de informatii cu privire la viitoarele miscari (fie ele in sus sau in jos) pot sa castige sume imense.

Evident, o asemenea operatiune nu va fi investigata niciodata in Romania, fiind nevoie de procurori specializati, nu doar onesti, profesionisti si fara frica. Am vrut doar sa atrag atentia asupra acestui interviu, pentru a sublinia cat de mult rau a facut acest personaj odios pentru Romania si cat de inselatoare imagine are in fata oamenilor, astfel incat daca ar candida probabil ar iesi presedinte fara sa miste un deget.

Lipsa de educatie, mentalitatile deformate si afinitatea catre “tatici”, pe langa cultura dependentei, sunt ingredientele perfecte pentru o perpetua schiopatare a societatii romanesti, o dezvoltare in sincope si mereu expusa celor mai mici factori de risc, dar mai presus, o oligarhie de puterii mafiote cu greu perceptibila pentru omul de rand.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

PS: mi-as dori mai mult explicat de Lucian Isar (sau de alti bancheri) mecanismul de sprijinire a bancilor post-criza prin oferirea de REPO-uri permanente si pomparea de obligatiuni, bancile castigand din diferenta intre bonificarea generoasa a statului si comisionarea docila a BNR-ului asociata cu disponibilitatea cvasi-infinita

Deutsche Bank si frecusul placilor tehtonice

db-gross-exposure_0Precum placile tehtonice se freaca intre ele in subteran, dar cand frecusurile sunt mai aprige, consecintele misca strasnic teritorii intregi deasupra granitelor intre ele, tot asa si cu Deutsche Bank care este precum un vulcan care a inceput sa scuipe lava.

Deutsche Bank a fost amendata de guvernul SUA cu 13 miliarde de dolari pentru matrapazlacurile din perioada 2008. Nu ma intrebati de ce tocmai acum si de ce deja celelalte banci au fost amendate in timp ce randul nemtilor a venit abia acum.

Oare sa fie vreo coincidenta cu faptul ca europenii cer Apple sa plateasca taxe & impozite in valoare de 13 miliarde de dolari, in urma matrapazlacurilor facute de Apple in Irlanda?

In cartea Puterea, Chirovici incearca sa faca o clasificare a tipurilor de “puteri” din lumea de astazi: state (de ex: SUA), organizatii multi-statale (de ex: UE), organizatii religioase (de ex Vaticanul sau Martorii lui Iehova), organizatii “umanitare” (de ex: Clubul de la Roma), organizatii financiare, grupuri de investitori, centre universitare etc.

In meciul SUA / UE, via Apple – Deutsche Bank avem de a face cel putin cu patru tipuri de centre de putere: SUA ca stat, UE ca organizatie multi-statala, statele individuale din UE (Irlanda, Franta Olanda, etc – toate care ar fi interesate sa suga ceva de la Apple), corporatii multi-nationale (Apple  – care nu este american!) si una dintre cele mai mari institutii financiare, care desi este strans legata de mama tara, mai ales prin nume: Deutsche Bank, totusi are in spate afaceri si clienti de la alte numeroase state, corporatii multi-nationale, fara stat mama sau tata. Un intreg lant al dependentelor si intereselor.

Apple vrea sa plateasca cat mai putine taxe, indiferent cui. SUA nu vrea nimic (ar vrea taxele Apple dar nu are cum) insa pentru ca Apple poate finanta politicieni in SUA, lobby-ul de peste ocean poate folosi guvernul SUA sa puna presiuni asupra unei banci europene (chiar daca partial europene) ca masuri de amenintare in vederea renuntari UE (in care Germania este locomotiva) la presiunile asupra Apple. Daca ne uitam putin relaxati, Apple este cel mai nevinovat actor din treaba asta, toti ceilalti sunt fie niste oportunisti (statele europene care vor sa supra-taxeze Apple), fie niste corupti (guvernul SUA) care poate merge pana la a strange de gat pietele financiare pentru a obtine ce-si doreste (asa cum a mai facut-o in cazul Greciei, prin intermediul agentiilor de rating), fie niste mafioti in costume (Deutsche Bank care a facut afaceri ilegale si manipulari de piata).

Cam acestea sunt placile tectonice, cele cat de cat cunoscute care se freaca acum si vedem cum incepe lava sa iasa la suprafata.

Vineri au intervenit cateva evenimente: un zvon via France Press a scos la iveala ca guvernul SUA ar fi acceptat cifra de 5 miliarde in negocierile cu “amenda” – deci nu 15. Pe sfarsitul tranzactionarii, actiunile au crescut putin. Nu a durat insa prea mutl pentru ca prinzand oportunitatea, italienii sa ceara si ei ceva, de data asta nu de la Apple ci de la DB: Deutsche Bank Charged By Italy For Market Manipulation, Creating False Accounts.

Daca in SUA, banca e amendata pentru “problemele” legate de produsele derivate din creditele imobiliare din perioada anterioara anului 2008, Italia acuza banca cu privire la manipularea pietei – alte multe banci au fost acuzate si au platit doar amenzi pentru asta – si pentru … crearea de conturi false. Aceasta ultima acuzatie este interesanta mai ales pentru ca in aceasta perioada are loc un fel de investigatie in SUA cu privire la banca Wells Fargo care de asemenea a inselat milioane de clienti prin crearea ascunsa de conturi fictive. Cum de s-au trezit italienii tocmai acum, de asemenea intra in capitolul “subterane”.

Daca in scoarta terestra exista doar un rand de placi tectonice, ca un fel de bucati de gheata ce plutesc pe un lichid, in finante sunt mult mai mutle niveluri de placi. Sub nivelul prezentat mai sus, exista insa unul mult mai periculos atunci cand au loc “frecusuri” si miscari. Si pe acest “nivel” au avut loc zilele acestea evenimente despre care insa s-a discutat prea putin: yuan-ul chinezesc a intrat in final in basketul monedei DST (SDR in engleza) folosita de imprimanta FMI-ului. Chinezii si-au luat 10% din felie, in timp ce dolarul are 40%. Nu am inteles / nu am citit inca, de la cine au luat chinezii (daca au luat de la cineva anume) sau pur si simplu s-a facut o reechilibrare a ponderilor, alocandu-le lor 10%.

Miscarea era asteptata si singura mea intrebare este cat timp se vor multumi chinezii cu doar 10% si ce mai face BRICS.

 

Deutsche Bank nu a scapat de CRASH!

Pretul actiunii Deutsche Bank testeaza limita de 10 sub care dupa parerea mea se va prabusi instant. Momentan, nou fata de comentariile facute in Martie ar fi ca politicienii nemti tot striga ca in nici un caz nu vor salva banca in caz ca se prabuseste, ceea ce pune si mai mult foc pe gaz.

Toata criza (recenta) a inceput de cand americanii i-au amendat cu 14 miliarde (suma inca provizorie, aflata in curs de negocieri intre guvernul SUA si banca DB) pentru fraudele facute in criza din 2008, cifra imposibil de dus, fapt recunoscut de reprezentantii bancii care declarau ca provizionasera (pusesera deoparte pentru “intelegerea” cu guvernul) o suma apropiata de amenzile luate de celelalte banci americane pe aceeasi “tema”, adica 4-5 miliarde. De la 4-5 la 14 e ceva diferenta si este indeajuns diferenta incat sa dea jos cu DB-ul, cel putin cu actiunea, prospectul unui profit in cazul unei amende mai mari de 4 miliarde fiind zero.

Ce nu stiau sefii DB este ca europenii urmeaza sa taxeze Apple cu vreo 14 miliarde taxe / impozite si ca DB vor fi folositi ca “ostatic” de catre americani in negocierile subterarne cu UE cu privire la aceasta “neintelegere”. Iata deci din nou incurcaturi si lebede negre neasteptate. Daca toate celelalte cauze de crash ale unei banci Too Big To Fail au fost “rezolvate” (tiparnita de lichiditati a bancilor centrale, folosirea de triggere si “trend makers” pe diverse produse tranzactionate), scandalul pe taxe intre SUA si UE este o posibila scanteie pentru urmatorul incendiu care va cuprinde mai intai pietele de actiuni, apoi sistemul bancar, apoi intreaga lume.

Sa nu credem ca chestiunea este simpla si ca politicienii vor ajunge la un acord. Sa realizam ca la ce cifre sunt in joc, problemele nu pot fi rezolvate de politicieni, in spatele politicienilor stand grupuri solide de lobby si puterea multi-nationalelor. Am putea spune ca in batalie se afla acum fata in fata doi mari titani din industrii diferite: Apple pe de o parte si DB pe cealalta parte.

La opt ani de la inceputul crizei – partea a II-a – nu am invatat nimic

vezi si Partea I – Istoric articole

Ma voi referi in acest articol doar la Romania. La 8 ani de la inceputul crizei in SUA prin caderea bancii Lehman Brothers pe 13 septembrie 2008 – un eveniment pe care sper sa il analizez separat intr-un alt articol deoarece prezinta nenumarate amanunte interesante din punct de vedere al istoriei, si mai ales al istoriei alternative – cea mai mare intrebare pe care si-o pun romanii de astazi este bineinteles: am iesit din criza?

Intrebarea nu si-o pun doar majoritatea oamenilor care muncesc in mediul privat unde salariile au crescut in ultimul an cu un excelent 9% in comparatie cu salariatii la buget unde cresterea a fost atat de mare incat media ponderata intre buget si privat este de 14%. Bugetarii cu cresteri de 20% in ultimul an, au toate motivele sa spuna DA, am iesit din criza. Insa dincolo de perceptia cresterii nivelului de trai a carei singure manifestari din pacate este cresterea consumului, sa nu ne imbatam cu apa rece, ci sa incercam sa ne amintim ca si in 2008, inainte de criza, economia “duduia”.

14432974_1101692316534719_502238560111194516_n

Infograficul celui dintai tehnocrat al tarii care arata ca nu doar Tariceanu e un mare cocos

Am avea multe paralele intre prezent si 2008 pentru a trage semnalul de alarma de “deja-vu”. Cateva dintre ele, le-au trecut in revista redactorul de la Ziarul Financiar si Florin Citu, seful trezoreriei de la ING in 2008 intr-un interviu recent ZF Live. Va recomand sa vedeti interviul deoarece voi mai reveni la el si este extrem de interesant.

Nu stiu in ce masura insa, urmarirea unor indicatori si a unor fenomene paralele intre azi si 2008 are sens dintr-un motiv simplu: noi suntem mereu “aruncabili” intr-o criza, si nu indicatorii sau mersul lucrurilor pe la noi ne feresc de cadere, ci in realitate suntem mentinuti pe linia de plutire de liniile de credit din afara, fie ele de la FMI – in vremuri mai tulburi, fie de la alte banci sau fonduri de investitii – unelte de operare ale Imperiului care decid daca o tara traieste sau moare de foame, daca intr-o tara este razboi sau pace etc [1].

Nu as vrea sa fiu perceput gresit si nu as vrea sa dau ideea ca noi suntem doar o victima pasiva care orice am face nu avem de ales. De departe de mine ideea ca Romania este un stat bananier pentru ca nu are puterea sa fie altfel. Sunt sigur insa ca suntem o tara bananiera pentru ca nu vrem sa fim altfel. O mica mare diferenta.

Deci daca indicatorii economici, fiscali, sociali nu ne spun daca am iesit din criza, cum putem sa ne dam seama unde ne aflam? Lucrurile sunt complicate si as vrea sa facem pas cu pas disecarea unei realitati care mie mi se pare extrem de clara: noi nu am iesit din criza, ci noi suntem bolnavi fara scapare. Precum un drogat care se poate inca indatora ca sa-si cumpere drogul, tot asa noi deocamdata ne simtim bine, chiar euforici. Deocamdata avem finantare, chiar finantare ieftina si putem chiar sa ne marim dozele caci nu vedem nici un pericol. Criza vine cand nu mai avem cu ce sa ne cumparam drogul. Acum insa, noi in loc sa renuntam la droguri si sa mergem la dezintoxicare, incercam sa ducem o viata normala facand din droguri ceva normal, o realitate de zi cu zi a vietii noastre. Pentru un drogat inconstient, drogurile sunt un “stil de viata”, el nu concepe si nici macar nu intelege nevoia renuntarii la droguri. Iar cand vine criza, nici macar nu intelege cauza, ci recurge la violenta pentru a-si face rost de doza zilnica.

Parerea mea este ca adevarata criza in Romania este mentalitatea comunista prin care oamenii asteapta totul de la stat sau daca nu totul, macar stimulente. Aceasta mentalitate nu este doar o mostenire perversa a vechiului regim odios ci pe vechea mosternire s-a altoit tot edificiul sistemului politic mafiot actual prin care capitalismul si piata libera au fost sabotate permanent din fașă si traditionalele forme fara fond au fost preluate si umplute cu metehnele unui sistem corupt, putred, ineficient si predispus oricand imbolnavirii precoce la cel mai mic vant rece venit din afara.

Sunt doua elemente principale ale sistemului generic denumit de mine comunist din Romania si le voi lua pe rand:

  1. saracia si prostia: mentinerea unui nivel de trai cat mai jalnic si sabotarea oricaror perspective ca societatea sa prospere si sa creasca organic prin dezvoltare normala si durabila au fost totdeauna convenabile partidelor care manipuleaza mult mai usor clase sociale intregi prin promisiunile de mariri de salarii si pensii, acordarea de tot felul de subventii de la cele pentru incalzire la cele pentru agricultura; evident aici includem si blocarea privatizarilor si mentinerea pe linia de plutire a unor mega-intreprinderi de stat falimentare dar cu mii de angajazi si zeci de mii de voturi disponibile partidului care va promite ca “combinatul nu se vinde la straini”; la atatea decenii de la caderea comunismului, inca mai exista in Romania zeci de mii de oameni care se uita la tovarasi ca la Dumnezeu, implorandu-i sa nu le taie painea de la gura in schimbul votului recunoscator; pe langa cele enumerate mai sus, s-ar mai adauga sabotarea dezvoltarii economice si franarea dezvoltarii infrastructurii care ar crea premizele pentru un salt economic substantial de care este capabil poporul roman; in sprijinul mentinerii status-quo-ului, mana cereasca a fost pentru politicienii romani, portita emigratii a elementelor “luminate” care altfel ar fi creat probleme si poate chiar riscuri existentiale pentru comunisti;
  2. economia socialista “de piata”: daca puterea se castiga si se mentine prin manipularea categoriilor sociale defavorizate dependente de stat, “culegerea roadelor” vine din implicarea “capitalistilor” de partid in proiectele oferite de stat; toate fondurile europene, toate proiectele de investitii in infrastructura, toate achizitiile publice, tot ce sta in spatele mormanului de miliarde de euro de datorie de stat acumulata in atatia ani, sunt bani care se scurg catre firmele unei categorii speciale de afaceristi care nu au nimic in comun cu economia de piata, competitia corecta, antreprenoriatul, etc. Oricat de paradoxal ar parea, in ciuda aparentelor, in Romania anului 2016 mare parte din economie nu are nimic in comun cu capitalismul, nici macar in privinta competitiei intre mai multe centre de putere. Singurile frecusuri care apar sunt intre diverse “cuiburile” de visepare si anumite “victime colaterale” ale razboiului intre mafioti mai sunt secerate cel putin in aparenta sau temporar (a se vedea Interagro). In locul lor sa nu ne asteptam insa sa apara capitalism si piata libera.De altfel,. singurele zone de capitalism veritabil si economie de piata sunt in domeniile unde oamenii sistemului nu pot activa deoarece know-how-ul, creativitatea, dinamismul si riscul sunt elemente obligatorii pentru operatiunile de zi cu zi si baietii “destepti” nu sunt chiar atat de destepti incat sa poata activa pe aceste piete. As da exemplu aici retail-ul mare (hypermarket-uri), industria IT (mai putin firmele care lucreaza pentru stat) productia auto si in general domenii unde statul cu greu si-ar putea baga nasul in vremurile de azi deoarece s-ar abate prea mult de la “normele europene” (de ex: finante, confectii, agicultura etc).

Nu neg ca populismul si coruptia ar fi fenomene mioritice. Din contra, in ultimii ani, in vest se observa dezechilibre majore inspre populism si socialism dar detalieri suplimentare despre fenomen ar necesita o mega-paranteza. Ce este specific Romaniei insa este amplitudinea si profunzimea cu care acest sistem comunist este intiparit chiar in mentalitatea si trendurile societatii si constituie un exemplu clar al felului in care romanii preia formele dar nu si fondul oricaror modele si o fac atat de inconsient incat fatalitatea inevitabila a mix-ului toxic intre forma aparent corecta si fondul total nepotrivit ii ia prin surprindere nu doar pe politicieni ci si pe multi economisti si profesionisti cu pretentii.

Cu privire la acest mix intre forme si fond straine una de altele, marea tragedie dupa parerea mea este ca suntem atat de priceputi in a suci lucrurile incat subrezimea sistemului construit de noi nu este prea evidenta, incropeala rezistand indeajuns de mult incat sa ne dea semnale si sperante false, cum ca am fi pe calea cea buna. Viciile ei se vad insa abia cand suntem supusi la socuri puternice venite din afara. Prin socuri puternice a nu se intelege altceva decat testul adevarului. Asta a testat criza financiara din 2008: adevarul starii reale a economiei dincolo de cifrele pompoase, declaratiile zgomotease si proiectele marete.

Mentionam interviul cu Florin Citu de la ZF. As atrage atentia asupra unui singur lucru din acest interviu: PRIMA CASA. Mi s-a acrit cate articole am scris despre Prima Casa si nu voi mai repeta nimic. Nu ma doare atat faptul ca ticalosul de Isarescu nu face nimic cu privire la aceasta perversiune, cat ma doare faptul ca oamenii nu inteleg gravitatea si anormalitatea acestui program. Daca un redactor de ziar economic care isi zice “Financiar” este capabil sa zica: “care e problema cu Prima Casa, ca e vorba de doar 3 miliarde” … ce mai putem zice de omul de rand. Cum sa explicam alterarea pietei libere nu doar a creditelor si a imobiliarelor ci a intregii verticale de sub aceasta. Dincolo de hazardul moral (la urma urmei, statul isi poate asuma un hazard daca e doar moral) marea crima care se face cu acest program este inrobirea unei intregi generatii la credite si expunerea atator si atator de mii de familii tinere la socurile inevitabile care vor urma si pe care numai un idiot le poate ignora sau subevalua. Acolo unde naivii vad case la rate acceptabile pentru tinerii romani, eu as fi vazut case la preturi sub jumatate luate la rate mult mai mici si mult mai usor de purtat chiar in conditiile de venituri actuale. Iata ca am alunecat iar inevitabil inspre Prima Casa, dar ce sa-i faci, greu de evitat. De notat si paralela lui Florin Citu cu Freddie Mac-ul american, desi paralela e putin fortata, in spatele Freddie Mac-ului stand dolarul pe cand in spatele Primei Case sta leul.

Ca o concluzie poate s-ar cuveni sa facem o prognoza la ce riscuri sunt si ce evolutii pot fi posibile. Misiune imposibila: ce prognoze sa mai faci cand Deutsche Bank cea mai mare banca din lume se cutremura din tatani si sta sa pice pe marginea prapastiei? Daca in 2008, multe sectoare au cazut 50%, desi socul mare a fost pentru bancile de peste ocean, oare cat sa prognozam acum? Personal nu procentele ma sperie – sa fie ele si 50%, ca inseamna ca mai raman 50% in picioare. Personal ma preocupa in ce masura societatea va mai rezista intr-o oarecare ordine la viitorul soc inevitabil despre care voi vorbi intr-un articol viitor.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] All Wars Are Bankers’ Wars – Michael Rivero de la What Really Happened

La opt ani de la inceputul crizei – partea I – Istoric articole

Istoric articole

Pentru ca am multi cititori noi care nu cred ca au resit sa rasfoiasca toate articolele vechi, o sa fac un rezumat cu cateva articole mai vechi despre criza, care articole mai sunt inca actuale si explica ce am inteles eu din ce s-a intamplat.

2009 – Martie – ÎNAPOI LA ŢARĂ – DE LA PROFEŢIILE ORTODOXE LA PREVIZIUNILE UNOR ANALIŞTI FINANCIARI

Toată criza economică este clar provocată, mai bine zis „programată” în sistem. Sistemul a fost făcut să pice, aşa cum o maşină care o îndreptăm spre o prăpastie este predestinată unui sfârşit crunt.Criza actuală va dura ceva timp, viaţa va fi din ce în ce mai grea, se vor încerca tot felul de soluţii, inclusiv războaie, vor fi şi momente de pace şi optimism, încercări de ieşire din impas dar degeaba.

2010 – Mai – CRIZA NU ESTE INTAMPLATOARE

Traim vremuri istorice si putini realizeaza ca se pun bazele nu doar a unei monede globale dar si a unei guvernari europene pentru inceput. De aceea criza nu a fost intamplatoare, pentru ca asa cum atacurile din 11 septembrie au schimbat felul oamenilor de a gandi din punctul de vedere al libertatilor individuale, atacurile financiare din prezent schimba raportarea noastra la bani si la propriile noastre guverne. Dupa aceasta criza, pe masura ca incet-incet se taie din simbria fiecaruia, popoarele nu doar ca vor injura politicienii si vor schimba guvernele, dar vor dori sa fie condusi de la Europa, deoarece incet-incet li se va spune ca asta este ceea ce ne trebuie, o politica comuna.

2011 – Martie – PRABUSIREA URIASULUI

America şi-a consumat bateriile şi nu mai poate să scoată nimic nou pentru a ieşi la liman. Democraţia americană, visul american, inovaţia, antreprenoriatul, pragmatismul şi curajul cowboy-lor au rămas umbre ale unui trecut glorios, sunt acele lucruri despre care americanii nostalgici discută cu melancolie pe bloguri sau la o cafea şi sunt frustraţi că demonii pe care singuri i-au ignorat au scăpat de sub control şi le-au furat ţara lăsându-i o naţie de spălaţi pe creier şi incapabili să mai mişte un deget în faţa finanţelor mondiale care le-au infectat toate sectoarele societăţii de la politic până la militar, educaţional, presă,  etc. Dacă vom asista la naşterea unui nou stat poliţienesc care va pune bazele unei dictaturi mondiale, este încă un semn de întrebare. Cert este că America a eşuat în globalizarea unor valori care nu se mai regăsesc acum nici măcar la ei: libertate, prosperitate, demnitate.

2011 – August – TERMINOLOGIA CRIZEI: criza, injectia BNR, Kicking the can down the road etc

“Kicking the can down the road” sau “impingerea cutiei mai departe” este poate termenul care explica cel mai clar ce s-a facut pana acum in legatura cu criza la nivel mondial. Termenul denota amanarea rezolvarii unei probleme si aruncarea acesteia in viitor pentru desteptii care vor veni dupa alesii actuali pentru ca solutii usoare nu prea exista. Iar solutii grele care sa rezolve criza nu doar ca trebuie sa gandesti ca sa le planifici si sa le implementezi, dar dureaza si o carca de ani pana ca acestea sa dea rezultate

2011 – Noiembrie – CULTURA AUSTERITATII

Austeritatea nu ne va aduce doar saracie, dar va produce schimbari atat de profunde in societate incat conflictele vor fi o permanenta. Razboaie civile, atacuri teroriste si chiar razboaie pe alocuri vor cuprinde toata lumea. Principalele surse de la care vor izbucni aceste conflicte vor fi dezechilibrele intre anumite centre de putere: puterile actuale care sunt intr-o perioada de metamorfoza si noile puteri care acum par a fi in expansiune si dezvoltare desi cresterea lor este fara prea mare substanta. Ca un exemplu, Turcia …

2012 – Martie – DE CE CRIZA ECONOMICĂ VA MAI DURA ANI BUNI DE AICI ÎNAINTE

Razboiul actual intre bancheri si popoare este atat de ascuns si atat de inegal incat va dura mult pana cand popoarele vor constientiza cine le sunt inamicii, vor gasi energia sa se revolte si vor dobandi si curajul sa lupte pana la sfasit. Caci in acest razboi, bancherii nu au scrupule si nu se sfiesc sa calce peste cadavre, dovada ar fi chiar miile de victime din revolutiile din Africa si milioanele de infometati din toata lumea care suporta prin foamete consecintele inflatiei cauzate de tiparnita de bani.

2012 – Iunie – PLANUL CELOR PATRU EURONGHELIŞTI PRINDE CONTUR

Cei patru lideri vestitori ai Noii Europe au completat un plan radical prin care sa transforme cele 17 state ale Zonei Euro intr-o federatie politica in timp de 10 ani intr-o tentativa de a calma pietele financiare prin afisarea vointei de a rezolva problemele monedei comune pe termen mediu.

2013 – Noiembrie – INFLATIE, DEFLATIE SI POLITICI

Experimentul actual este evident unic, niciodata nu s-au mai tiparit sume similare dar mai ales la nivel mondial. O prima consecinta este evident razboiul valutar. Toti tiparesc, toti incearca sa isi sprijine economia si sa tina sub frau somajul si inevitabil se ajunge la razboi valutare. De aici pot sa urmeze si alte razboaie, si pe alocuri se intampla deja. Din frecusurile astea, evident exista si riscul ca un jucator mai mare sa pice si sa traga cu el si pe ceilalti

2014 – Septembrie – CAT DE PROBABIL ESTE UN AL 3-LEA RAZBOI MONDIAL?

Revenind la razboiul economic, o intrebare care se pune este: cat timp poate dura un asemenea razboi? In cele din urma, o parte va ajunge in situatia de a nu avea ce sa faca si de a fi fortata sa treaca la arme. Va imaginati ca rusii vor ajunge ca coreeni de nord sa moara de foame si sa nu faca nimic, doar sa se intreaca in declaratii bombastice si extravagante cu privire la distrugerea dusmanilor? Presiunea economica nu doar ca va pregati mental si psihologic populatia pentru razboi, dar va duce la o spirala a anihilarii economice in care in cel mai fericit caz, cel mai slab va ingenunchea. Va reusi insa Imperiul Anglo-American sa ii ingenuncheze pe rusi pentru a doua oara folosind aceeasi strategie? Merge ulciorul de doua ori la apa?

2015 – Mai – PLANIFICAREA CENTRALA SI POLITICIENII IGNORANTI AU FALIMENTAT SISTEMUL FINANCIAR

Dobanzile negative sunt inevitabil ultima scamatorie posibila: oricat de paradoxal si nefiresc pare ca detinatorii de obligatiuni sa plateasca guvernele pentru a le putea detine obligatiunile, dincolo de uimire si de aberatie, se ascunde o matematica precisa care ne spune ca implozia a inceput, fiind doar chestiune de timp pana cand indiferent de cat de negative vor fi dobanzile, nu vor mai fi indeajuns de multi bani pentru a acoperi necesarul din ce in ce mai mare de datorie al guvernelor.

Crima din Orlando: încă o ocazie de auto-victimizare a homosexualilor

Desi clubul unde s-a petrecut masacrul era unul gay-friendly si desi atacatorul se presupune ca dorea sa omoare cat mai multi homosexuali, umflarea imaginii homosexualilor si inundarea undelor media cu steaguri curcubeice nu este deloc corecta politic.

Cand zilele trecute 19 fete au fost arse de Isis pentru ca nu au vrut sa se desfraneze cu ei, ati vazut vreun articol care sa vorbeasca frumos despre feciorie sau a zis cineva ceva impotriva prostitutiei? Nu! Pentru ca fecioria nu este pe agenda politicienilor …

Sangele nevinovat este sange nevinovat, dar uneori cand se varsa, se gasesc profitori care sa “catapulteze” pe valul emotional imagini si propaganda homosexuala pentru a victimiza sarmanii homosexuali si pentru a le da drepturi si mai multe, cel putin egale cu ale heterosexualilor.

Cu privire la islam, legatura intre atentator si Isis este imposibil de verificat. Oricine poate pretinde orice. Va amintiti imediat dupa 911, cum dupa fiecare atentat  ni se spunea ca Al-Qaeda revendica atentatul? Mai stiti ce frica ne era si cum credeam noi ca astia chiar sunt periculosi – daca revendica ei atentatele – si ca daca pot sa faca atatea atentate in toata lumea, un razboi impotriva lor chiar este justificat. Lumea civilizata chiar trebuie sa reactioneze ferm! Libertatile noastre chiar trebuie sa fie restranse pentru ca Al-Qaeda este periculoasa! Acum s-a rebranduit Al-Qaeda … Pe de alta parte, legatura intre Isis si islam este aceeasi ca intre celulele canceroase si celulele sanatoase ale unui tesut: au cam acelasi ADN dar cu cateva diferente semnificative care le face sa fie dusmani reciproci mortali.

Bineinteles, cu aceasta ocazie, Trump tocmai si-a asigurat Biroul Oval. A se vedea in acest sens si modestele mele predictii cu privire la un potential razboi SUA-Rusia in cazul in care instabilul Trump va castiga alegerile.

Cu privire la arme, am ramas uimit cum pana si un autodeclarat aparator al drepturilor omului si al libertatii de exprimare – Cristian Parvulescu – face o maniupulare discursiva perversa, specifica stalinismului, aratand cu degetul inspre dreptul de a purta arme si ce rezulta din asta. Desi nu a spus-o direct, doar a lasat sa se inteleaga, Parvulescu a declarat cu aproximatie: “vedeti ce se intampla daca nu vor sa renunte la portul armelor?” Bineinteles ca nu era nici o legatura determinanta intre libertatea de a purta arme si acest atentat, ba acest atentat tocmai arata cateva argumente impotriva celor care folosesc prilejul pentru a justifica interzicerea armelor. In primul rand, omul era paznic si oricum avea arma. In al doilea rand, conform legii, deoarece isi batuse nevasta si era instabil mental, nu avea voie sa poarta arme. In al treilea rand, avand in vedere ca FBI-ul il suspectase de mai multe ori, ba chiar ii luase interviu, e la mintea cocosului ca undeva trebuia sa se aprinda un beculet cand omul asta si-ar fi cumparat arme. In final, daca cei din club nu ar fi fost toti fetite si ar fi avut vreunul arma la ei, poate nu s-ar fi ajuns aici. Oare cand un betivan conduce masina si face victime, intrerzicem masinile de tot?

Nu am inteles ce interes ar avea domnul Parvulescu sa aiba o pozitie cu privire la disputa pro-contra port-armelor din SUA – o non-chestiune la noi – dar cu siguranta, omul a ramas setat pe starea mentala indusa de finantatorii ONG-urilor pe care domnul Parvulescu le coordoneaza …

Iata deci cum desi acest atentat nu are a face nici cu homosexualii, nici cu islamul si nici cu armele, tocmai despre asta se discuta: homosexualii sunt buni, islamul si armele sunt rele. Prin urmare, trebuie sa dam mai multi bani la ONG-urile homosexualilor (cam asta ar fi discursul in SUA si prin papagalizare, in coloniile care trebuie sa o imite) si la serviciile de securitate. In plus, in domeniul legal trebuie sa protejam mai mult homosexualii, sa nu mai permitem denigrarea lor in nici un fel, pentru ca uite ce ajung unii sa gandeasca daca ura este tolerata si cu privire la islam/arme, sa cedam si mai multe drepturi pentru ca serviciile de securitate sa poata sa isi faca datoria.

Vi se pare totul prea tras de par? Va reamintesc insa ca vorbim de o tara in care daca rezolvi o problema de matematica in avion, cel de langa tine poate sa te denunte ca fiind posibil terorist [1].

Ar mai fi multe de zis, dar nu stiu daca are sens. Terorismul este strans legat de teroare, frica si emotii. Fiecare eveniment “terorist” aduce teroare, naste frica si produce emotii. Politicienii si presa folosesc emotiile pentru a duce inimile si mintile oamenilor, acolo unde au ei interesul. Nu de putine ori in istorie, unii politicieni chiar au produs evenimente teroriste pentru a manipula opinia publica. Faptul ca in ziua de azi avem internet, nu ne face mai destepti si mai putini predispusi la manipulare, ci doar le faciliteaza munca celor care vor sa ne manipuleze.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Passenger Fears Professor Doing Math Is A Terrorist, Delays Flight 2 Hours

1 2 3 66