Criza şi spaimele

Pe măsura ce intrăm mai adânc în criză, din ce în ce mă minunez de felul cum reacţionează unii oameni şi de temerile lor. Mă minunez în sensul că mă mir de spaimele lor iraţionale şi temerile care îi fac să aibă aceste reacţii – chiar dacă deocamdată moderate sau doar într-un stadiu incipient al manifestării lor. Nu neg faptul că unii oameni chiar au fost loviţi crunt de criză şi au suferit mult. Mă leg de cum se sperie unii care nu prea au de ce să se sperie. Sau mai bine zis, nu se sperie cum trebuie.

Dar să încep cu câteva exemple ca să întelegeţi despre ce e vorba. O doctoră rezidentă, într-o specialitate destul de bună, în care nu va duce lipsă de clienţi pe timp de criză – psihiatrie – urmează să dea examenul de specialitate şi apoi are aranjat deja postul unde va lucra, prin bunăvoinţa (sau voinţa determinată de alte motive) ale unui frate de breaslă în măsură să o ajute în acest sens. Deşi lucrurile sunt aranjate destul de bine pentru ea şi oarecum e într-o situaţie mult mai bună decât alte colege de la alte specialităţi, are şi ea totuşi o temere: dacă va muri acel coleg şi nu o va mai putea ajuta cu postul? Cum va putea ea plăti creditele şi cum îşi va întreţine familia în aceste vremuri grele? Să o iertăm pe ea, lucrând cu nebuni zilnic (dar oare nu toţi facem asta), să îi dăm circumstanţe atenuante.

Un alt prieten, de data aceasta programator senior, extrem de priceput într-un limbaj de programare foarte bine plătit, cu experienţă deosebită, cu un salariu bunicel  – conform domeniului – angajat la o firma de top, de nivel mondial, care lucrează pentru nume mari din industrie din SUA dar nu numai, deci acest prieten, are şi el temeri legate de criză. Deşi domeniul IT nu a fost lovit de criză (mai puţin cei care trăgeau tunuri de la stat, adică făceau soft pentru stat plătit la preţuri astronomice) şi deşi are toate premizele să nu aibă probleme orice s-ar întampla, faptul că are deja un credit şi o familie de întreţinut, îl fac să cam piardă sensul realităţii şi să se gândească la posibile soluţii aiuristice în cazul în care firma la care lucrează va da faliment. Deşi datorită clienţilor pentru care această firmă lucrează, premizele falimentului sunt extrem de improbabile, adică posibilitatea ca acei clienţi să nu mai plătească este cumva aceeaşi cu probabilitatea să înceapă un nou război mondial, prietenul meu, după ce s-a gândit el mai bine, a hotărât să mai înveţe încă un limbaj de programare, deoarece i se pare lui că limbajul pe care s-a specializat în ultimii 10 ani nu e prea cerut pe la noi şi deh … trebuie să fie pregătit pentru orice.  Trecând peste paranoia că firma lui ar putea da faliment, trecând şi peste neîncrederea în sine şi lipsa oricărei înclinaţii către risc în propria cariera (practic lucrează la aceeaşi firmă de la începutul carierei) care îl predispun la o atitudine consevatoare, totuşi spaimele şi temerile l-au făcut să ignore nişte realităţi foarte evidente. El are o meserie excelentă, este senior într-un domeniu foarte căutat în care activează numeroase alte firme, şi chiar dacă toate firmele din România de programare ar da faliment, tot ar putea găsi pentru cine să lucreze pe Internet, deoarece în acest domeniu, cererea de muncă este, a fost şi va fi mereu mult mai mare decât oferta: materia cenuşie produce şi prin urmare este căutată, dar fiind puţină, niciodată nu e de ajuns.

Un alt exemplu la fel de aiuristic, care însă nu ştiu dacă e determinat prea mult de situaţia prezentă, cât mai mult de personalitatea în cauză. Un manager al unei firme cu profit anual de sute de mii de euro, chiar pe timp de criză, s-a hotărât ca pe lângă dimploma de economist pe care o are la origine, să dobândească şi una de jurist, ca să îl ajute în CV în caz că patronul firmei se hotărăşte să vândă firma şi el va rămâne pe drumuri să caute alt job. Trecând peste aiuristica temere că tocmai pe el îl va da afară având în vedere că firma este de succes şi că oricum cine va cumpăra, chiar dacă va dori o restructurare, nu va da peste noapte oamenii afară pentru că şi-ar tăia singuri creaca, continuând cu aiuristica soluţie că o diplomă în plus îl va ajuta, ignorând realitatea unei situaţii destul de stabile atât pentru el (nu are credite, are casă şi maşină) cât si pentru firmă (are profit, are comenzi), acest manager, în contra oricărui bun simţ trăieşte cu spaime aiurea şi a găsit soluţii aiurea.

Aş mai putea continua cu câteva exemple similare, dar aş lungi vorba prea mult. Ce au în comun aceşti oameni şi multi alţii ca ei? În primul rând necredinţa, sau credinţa slabă. Sau mai bine zis duc lipsă de o credinţă practică, nu au experimentat (sau dacă au experimentat au uitat) adâncurile deznădejdii şi mila lui Dumnezeu pentru omul care se pocăieşte. Pr. Savatie a ţinut o conferinţă despre puterea duhovnicească a deznădejdii şi nu vreau să elaborez problematica. Vreau doar să atrag atenţia că teama este un indiciu al lipsei de credinţă, iar deznădejdea, atunci când este oarecum reală şi provocată de cauze materiale solide şi independente de voinţa noastră, nu poate fi decât productivă duhovniceşte pentru noi, nu ne poate decât stimula sufleteşte în a ne apropia de Dumnezeu şi în a-i cere ajutorul cât mai fervent şi cât mai frecvent. Însă cât timp încă nu suntem acolo – în situaţiile de coşmar care ne bântuie – , să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru câte avem acum şi să lăsăm zilei de mâine răutatea ei. Viitorul nostru şi al lumii oricum este în mâna lui Dumnezeu şi nu ne vom putea noi pregăti mai bine şi în alt mod decât mai ales duhovniceşte pentru a-l înfrunta.

O altă constantă pe care o văd eu la aceşti oameni, este pesimismul cronic şi reacţia paranoică şi dezechilibrată în faţa unor situaţii dificile într-adevăr, dar deocamdată ipotetice şi cu multe necunoscute. Este total falimentar să pui răul înainte şi mai ales îţi consumi energii aiurea. În plus, sunt premize ca din criza asta un viitor nou şi mai bun să ne bata la uşă, dar dacă vom pune umărul la asta. Una este să fi precaut, cumpătat, calculat şi atent la anumite aspecte care ţi-ar putea influenţa viaţa şi alta este să te vezi ca o frunză în vânt care nu are altă soluţie decât să se agăţe de alte frunze – soluţii false la probleme false.

Bineînţeleles, spaimele acestor oameni nu ţin musai de criză, ci mai mult de personalitatea lor. Însă criză le alimentează, le amplifică, le dă spaţiu de manifestare. Iar dacă totuşi nişte oameni cu studii, deştepţi, pe picioarele lor, ajung să reacţioneze astfel, să aibă astfel de temeri şi soluţii paranoice, mi-e şi teamă să mă gândesc ce spaime au alţi oameni şi ce soluţii gândesc ei. Şi mai ales, încerc să mă gândesc că într-adevăr dacă se va ajunge să pice băncile şi odată cu ele toată economia, civilizaţia umană în forma ei actuală va dispărea şi lumea va fi o junglă reală, deşi nici acum nu suntem prea departe de junglă. Dar woops!, iată că am început şi eu să fiu paranoic …

Maxed Out: Hard Times, Easy Credit and the Era of Predatory Lenders (2006)

Va recomand un documentar care lamureste si mai mult innrobirea omului modern de catre “furnizorii de credit” si tentantiile de care se lasa rapusii oamenii care nu stiu sa nu se intinda dincolo de lungimea plapunei si se lasa sedusi de tentatia de a-si viinde viitorul lor si al copiilor lor bancilor si diverselor institutii de credit, camatarii legali ai modernitatii.

Desi realizat inainte de inceputul crizei, documentarul ne da o imagine mai clara si mai sumbra asupra situatiei actuale, atat in SUA cat mai ales in Romania, unde multi oameni acceseaza “descoperirea de card” fara ca macar sa isi dea seama ca aceasta descoperire inseamna a plati dublu dar mai ales a-ti asuma un risc cu multe necunoscute. Chiar daca bancherii de azi nu trimit recuperatori cu armele peste noi, presiunea starii de faliment si situatia fara exit i-a dus pe multi in bratele streangului, adica la sinucidere.

Nu am avut rabdarea sa caut o subtitrare in romana, nici nu stiu daca exista de fapt, eu l-am gasit pe un site de torente. Iata insa site-ul oficial: maxedoutmovie.com. Pe youtoube am gasit doar trailerul, nu am cautat daca este full pe undeva, insa cine cauta gaseste …

Ce este o bulă?

Desi ne aflam in plina criza, multa lume nu intelege inca ce inseamna o bula a preturilor si care sunt etapele ei. Pentru ca o imagine spune mai mult decat o mie de cuvinte, prezentam mai jos graficul unei bule speculative.

bubblesandmanias

Linia rosie reprezinta pretul – de exemplu: imobiliare, piata de capital etc – iar cu linie punctata este prezentata o medie de referinta – de exemplu, cresterea salariului mediu.

Autorul chartului de mai sus este Dr. Jean-Paul Rodrigue, de la Hofstra University.  Pentru o descriere pe larg a acestuia, recomandam acest link.

Aplicat in Romania, in domeniul imobiliarelor, putem vedea clar etapa in care ne aflam, anume “bull trap” – momentul in care speranta reapare, urmand sa moara rapid si abrupt pana la nivelul de disperare. Urmarind evolutia preturilor in imobiliare (vezi indicele BREI) putem vedea ca desi au scazut constant incepand din Aprilie anul trecut, caderea preturilor nu a atins inca nivele drastice, fiind doar de 30-40%. Se pare insa ca momentan ne aflam in etapa bull-trap, cand multa lume isi pune sperante desarte in reluarea creditarii si semnalele fals interpretate ca fiind inceputul sfarsitului dau sperante vanzatorilor si ii fac sa tina la pret pana in momentul cand presati de banci vor fi nevoiti sa vanda la orice pret si astfel vom asista la sfarsitul inevitabil al unei bule speculative.

Recomandam si acest articol unde puteti vedea graficul cu indicele BREI si caderea nesemnificativa a acestuia pe aprilie fata de martie, ceea ce poate constitui inceputul unui bull trap, desi aceasta nu este obligatorie avand in vedere conditiile specifice din Romania, unde nu exista motive care sa alimenteze o curba “return to normal” prea evidentiata.

Înapoi la ţară – de la profeţiile ortodoxe la previziunile unor analişti financiari

14 Martie 2009

Multe profeţii ortodoxe au prevăzut criza prin care trecem şi mai ales crizele prin care vom trece. Aş dori să mă refer în acest articol la un singur aspect: necesitatea să învăţăm să trăim simplu şi să ne producem singuri tot ce avem nevoie. Acesta este îndemnul pe care sfinţii şi părinţii cuvioşi l-au făcut de-a lungul timpului cu privire la felul în care creştinii din urmă vor putea să reziste prigoanelor de toate felurile ale statului poliţienesc şi împotriva pecetluirii lui antihrist, cel puţin în fazele anterioare prigoanei finale, când odată fiind pus de oameni împarat şi dumnezeu, antihrist îşi va da pe faţă toată răutatea.

Sunt multe astfel de profeţii şi sfaturi, aş dori să amintesc doar îndemnul Cuv. Paisie Aghioritul, deoarece mi se pare cel mai clar: “dacă fiecare se va îngriji să trăiască de pe acum simplu, în cumpătare, va putea trăi în acei ani. Să aibă un ogoraş, să cultive grâu, cartofi. Să pună puţini măslini şi atunci, cu vreun animal, cu vreo capră, cu puţine găini va putea înfrunta nevoile familiei sale. Pentru că şi provizii de ar face, nu-i vor folosi mult, deoarece alimentele nu ţin mult, ci se strică repede.”

Aş dori să fac însă o paranteză cu privire la statul poliţienesc. Mulţi ne imaginăm un stat poliţienesc similar cu regimul comunist. Ei bine, când a fost nevoie de opresiune, diavolul a apelat la aceasta, însă acum când a văzut câţi martiri s-au sfinţit în temniţele comuniste, şi totul a fost în zadar pentru el, diavolul va căuta să înşele lumea prin alte mijloace, pe o altă cale, o dictatura mai blândă, dictatura drepturilor omului şi a plăcerilor omului. Omul va fi obligat să se alinieze la păcat şi la compromis, altfel va fi un paria. După cum spune Cuv. Paisie Aghioritul, “vor fi politicoşi pentru că vor fi … europeni. Vor arăta că sunt la înalţime. Nu vor chinui pe oameni, dar omul nu va putea trăi, dacă nu are pecetea. Vor spune: Fără pecete vă chinuiţi! Dacă aţi fi primit-o, nu aţi fi trăit aşa de greu”. Deja putem să pregustăm de pe acum această tehnică perversă de constrângere a oamenilor prin răspunsul dat de către stat (şi de Sinod) celor care nu agrează biometria: paşaportul nu este obligatoriu, puteţi să nu îl primiţi dacă vă deranjază conştiinţa. Însă dacă în loc de paşaport ar fi buletinul şi cardul, am mai avea de ales?

Revenind însă la titlul acestui articol, aş dori să prezint pe scurt cum văd eu lucrurile şi ce trebuie să facem. De fapt, nu cum văd eu, ci cum am citit şi eu printre rânduri de la oameni care ştiu mult mai multe şi au o pregătire care îi recomandă demni de încredere. Toată criza economică este clar provocată, mai bine zis „programată” în sistem. Sistemul a fost făcut să pice, aşa cum o maşină care o îndreptăm spre o prăpastie este predestinată unui sfârşit crunt.Criza actuală va dura ceva timp, viaţa va fi din ce în ce mai grea, se vor încerca tot felul de soluţii, inclusiv războaie, vor fi şi momente de pace şi optimism, încercări de ieşire din impas dar degeaba. Soluţia finală va veni prin antihrist care va propune o monedă globală dar care să poată fi folosită doar virtual, prin intermediul cipului implantat. Poate că încercarea monedei globale se va face mai înainte, însa abia odată cu consensul pe care îl va aduce antihrist, această “soluţie” va fi aprobată şi va da rezultatele aşteptate de către marea partea a oamenilor, cel puţin la început. O bancă mondială, un guvern mondial, control total global, aceasta este direcţia, aceasta se încearca acum. De aceea băncile au fost lăsate să ajungă în situaţia de faliment, deoarece fiind sistemul nervos prin care curg banii, precum sângele curge în trup, pentru a pune ceva în loc, trebuie “extirpate” organele actuale care erau sursa banilor şi canalele prin care funcţiona tot sistemul. Iar mădularele care nu vor putea trăi fără acest “sânge” – banul – vor muri. Şi un sânge nou va fi pus în locul banului actual. Dacă până acum, banul a fost ochiul dracului, pecetea, când va fi oferită, se va face printr-un botez al dracului, cei care vor primi pecetea, şi vor avea drepturile care se trag din aceasta, vor primi totodata şi botezul în noua religie, religia lui antihrist.

Bineînţeles, în funcţie de credinţa noastră – care poate să mute munţtii – acest proces va dura 2-3 ani sau zeci de ani. De altfel, sunt profeţii că va fi o intervenţie a lui Dumnezeu în istorie care va încetini marşul antihristic, însă având în vedere credinta noastră slabă, nu este exclus ca aceste profeţii să nu se mai împlinească, aşa cum nu s-a împlinit încă nici profetia privitoare la căderea agarenilor şi întoarcerea Constantinopolelui la ortodocşi, deşi trebuia să se întâmple încă din secolul 19.

Care sunt însă previziunile analiştilor financiari? Bineînţeles, ca şi în fotbal, şi în criză, fiecare are o părere, însă eu mă voi referi un grup aparte de oameni, specialişti care au reuşit să prevadă situaţia actuală încă acum 2-3 sau chiar 5 ani, când lumea râdea de ei. Şi deşi aceştia nu au duhul profeţiei, având sinceritate şi profesionalism şi totodată nefiind parte din sistem sau cumpăraţi de sistem, Dumnezeu a îngăduit şi îngăduie ca adevărul să răzbată, chiar daca nu la CNN sau Realitatea TV, ci prin bloguri pe ici pe colo, pe câteva site-uri “alternative” sau “conspiraţioniste”.

Jim Rogers: investitor american şi analist financiar. Cofondator împreuna cu Soroş al Quantum Fund, profesor de liceu, scriitor şi fondatorul unui index financiar – RICI. A prezis acum doi ani că bula creditelor va devasta Wall Street. Prezice că SUA şi Europa vor fi falimentare, Asia va lua conducerea, materiile prime şi meşteşugurile vor fi economia de mâine, agricultura este afacerea viitorului apropiat. Iată un interviu recent în care ne îndeamnă să devenim fermieri, precum şi un alt interviu în care prezice falimentul inevitabil al SUA datorită măsurilor proaste luate de Obama & co.

Chris Martenson: fost vicepreşedinte al Pfizer, doctorand în neurotoxicologie la Duke, MBA în finanţe la Cornell. Format ca om de ştiinţă, devenit ulterior om de afaceri, consultant şi analist financiar, când a văzut cum stau lucrurile, a renunţat la jobul de la Pfizer (cea mai mare companie farmaceutică din lume), s-a mutat la ţară, are grădină, creşte găini şi … a făcut chiar un curs legat de criză. M-a impresionat profund felul analitic cum abordeaza problemele, chiar şi în capitolul final intitulat: “Ce ar trebui să fac eu?” în care dă un model de raportare la criză din care noi ortodocşii am avea mult de învăţat dacă l-am privi duhovniceşte. Pe scurt, zice el: dacă nu o să fie aşa de rău şi mă pregătesc, ce pierd? Pe când, dacă nu mă pregătesc, dar chiar o să fie atât de rău … atunci o să am probleme grave. Recomand citirea integrală a cursului, este excelent (cursul video daţi după ce citiţi textul, e mai interesant aşa). De asemenea, forumul său are mulţi oameni extraordinari, e uimitor să descoperi că în ciuda presiunii sistemului, câţiva oameni s-au trezit şi acţionează, încearcă să devină independenţi de sistem, pe când la noi, înainte la plăcintă …

Peter Schiff – comentator economic, broker autorizat şi în prezent preşedinte al Euro Pacific Capital, o firmă de brokeraj din SUA. A prezis criza creditelor încă din 2006. Prezice prăbuşirea economiei americane şi a dolarului şi recomandă americanilor să îşi protejeze averea în investiţii … conservatoare, adică în bunuri de care lumea va avea nevoie şi atunci când criza va distruge tot ce încă mai stă în picioare în prezent, iar alimentele de bază cum ar fi păinea şi cartofii sunt astfel de bunuri „conservatoare”. Schiff îi îndeamnă pe americani să se mute la ţară, să facă stocuri de mâncare şi de combustibil şi de asemenea … de arme.

Toţi aceşti comentatori, precum şi alţii – aş mai recomanda pe Alex Jones pe care toată lumea deja îl cunoaşte – trag semnale de alarmă în principal asupra SUA, însă noi nu suntem pe lună, toate lumea este acum interconectată strâns, criza se va răspândi peste tot şi nu va mai trece. Problema nu este deloc doar legată de bani – falimentul băncilor, lipsa lichidităţilor, sistemul monetar falimentar, etc. O problemă mult mai mare este creşterea constantă a consumului şi reducerea drastică a resurselor. Mulţi au uitat deja de preţul petrolului din vară şi puţini au înţeles gravitatea acestui semnal, faptul că am ajuns deja pe panta coborătoare a curbei resurselor, energia nu este inepuizabilă şi nu ne va mai ajunge încă 50 sau 100 de ani cum ne-ar place nouă. Trăim deja acei ani în care producţia nu mai face faţă cu cererea, şi prin urmare totul se va schimba, toată economia va fi … resetată. Şi odată cu economia, toată societatea va trece prin schimbări majore şi de neconceput.

Ce să însemne asta? Un simplu călugar contemporan, Paisie Aghioritul, prevedea acum 20 de ani:

„Încet-încet destule încep să iasă la iveală. Strig şi eu netrebnicul de atâţia ani! Situaţia este înfricoşătoare, ciudată. Nerozia a întrecut limitele. A venit lepădarea şi rămâne ca acum să vina “fiul pierzării” (2 Tes. 2,3). Totul va deveni un spital de nebuni. În harababura ce va stăpâni, fiecare stat se va ridica să facă orice-i spune cugetul. Dumnezeu să ajute, ca interesele celor mari să fie astfel încât să ne ajute. Din ce în ce vom auzi de ceva mai nou. Vom vedea făcându-se lucrurile cele mai neaşteptate, mai neraţionale. Numai că evenimentele se vor derula cu repeziciune.”

Din păcate, mulţi ortodocşi, ca şi mulţi alţii ignoră total realitatea şi le place să creadă că viaţa merge în continuare aşa cum a fost şi că vom trece peste criză. Din păcate, păstorii nu sunt la înălţime încă şi biserica dormitează. La Radio Trinitas ascultăm muzică populară, iar la Trinitas TV în singura emisiune care a dezbătut criza economică, se încerca liniştirea oamenilor pe motivul că criza nu există ci este doar o manipulare mediatică, este doar o sperietoare menită să tulbure liniştea populaţiei.

Însă nu doar cei care doresc să îşi liniştească conştiinţa deoarece duhul lumii îi stăpîneşte şi le e greu să se rupă de comoditatea unui trai fără lipsuri şi fără probleme serioase ignoră criza. Chiar şi cei mai informaţi şi care sunt de acord că lucrurile o să se agraveze, încă aşteaptă să vadă mai multe semne, încă se miră şi nu fac nimic ca să se pregătească pentru ce va urma. Sau zic „lasă, că o să vedem atunci”.

Când am auzit acum vreo 3 ani de o familie de profesori care s-au mutat din Bucureşti la munte, în preajma unei mănăstiri, şi eu am strâmbat din nas şi am crezut că … exagerează, sau mă rog, le place lor la munte, la ţară şi fără apă caldă non stop şi toate cele. Când Părintele Iustin a făcut apelul să ne opunem paşapoartelor biometrice şi să ne retragem în comunităţi mici la ţară în care să încercăm să devenim autodependenţi, mulţi au râs printre barbă şi l-au luat paranoic şi alarmist pe bătrân. Tuturor acestora, dar şi celor care doresc să aibă o imagine mai clară a lumii actuale, le recomand cursul lui Chris Martenson şi pornind de la acesta, le recomand să se documenteze şi în alte părţi şi să vadă dacă pot contrazice cu ceva analizele acestuia şi faptul că fără descoperirea unei surse de energie alternative cu adevărat revoluţionare, lumea va intra într-un declin cumplit cu urmări de neimaginat pentru noi. Care declin a fost profeţit şi prevăzut de sfinţii ortodocşi, însă ca de fiecare dată, glasul profetului strigă în pustiu, creştinii de azi cu greu pot să găndească şi să acţioneze la măsura cerinţelor timpului, iar asta nu este o acuzare ci o tristă constatare. Cu toţii suntem datori să ne informăm, să avem curaj, să ducem o viaţă cât mai simplă dar mai ales să luptăm să dobândim rugăciunea inimii fără de care nu vom putea să înfruntăm promisiunile lui antihrist atunci când o sa avem cuţitul la os.

 

SUA vor intra in Lumea a Treia

“Daca dolarul isi pierde rolul de moneda de rezerva (apropos, multi radeau de Putin cand a zis ca rubla va deveni moneda de rezerva pentru Bancile Centrale in vara lui 2007), strainii nu vor mai accepta dolari in schimbul lucrurilor reale. Aceast eveniment va fi distruptiv la scara imensa intr-o economie dependenta de importuri pentru energie, haine, incaltaminte, produsele manufacturate si produsele avansate tehnologic. Daca incompetenta de la Washington, tipul de incompetenta care a produs criza actuala, va distruge si dolarul ca moneda de rezerva, “singura putere” va deveni peste noapte o tara din lumea a treia, neputincioasa in a-si plati importurile sau in a-si sustine standardul de viata. Cat timp mai protejeaza guvernul SUA valoarea dolarului imprumutandu-si aurul la dealerii de lingouri care il vand ca sa tina astfel pretul autului jos? Din cauza incompetentei de la Washington si de pe Wall Street, cea mai buna speranta a noastra este ca guvernele din restul lumii sunt chiar mai putin competente si chiar au probleme mai grave. Numai astfel dolarul va rezista ca cea mai fara de valoare dintre valutele fiat ale lumii”

Acest paragraf l-am tradus (cu stangacie) de la un articol pe care vi-l recomand sa il cititi in totalitate, chiar daca vi se pare prea tehnic.  Desi m-am hotarat oarecum sa ma distantez de problemele crizei si sa imi petrec timpul rezolvand probleme de munca de zi cu zi care oricum nu prea vor avea rezultate in evenimentele ce vor urma, m-am hotarat sa mai scriu cateva randuri si sa dau cateva repere de studiu in continuare celor care nu au urmarit prea mult derularea crizei decat la nivelul presei locale sau internationale mainstream si mai putin la nivelul presei alternative si a analistilor independenti care au un cuvant de spus si printre care multi chiar au prevazut criza cu ani in urma.

Iar ce prevad ei acum … nu e altceva decat o noua ordine mondiala financiara, adica un nou sistem de bani, o noua moneda, un nou mod de a face plati, de a economisi, o restructurare a economiei pe cu totul alte principii, bineinteles toate astea dupa un haos la nivel global cu proteste, rebeliuni sociale, si poate chiar razboaie.

Oare chiar asa sa fie? – ar spune cei care cred ca toate stirile astea care dau peste noi cu concedieri si cu probleme care le au firmele sau diversele institutii sunt doar niste “manipulari” menite a speria lumea si a o pregati sa accepte noua ordine mondiala. Pai se pare ca chiar asa este, e adevarat ca toata criza e posibil sa fi fost pusa la cale desi cel mai probabil sistemul financiar actual in care banul reprezinta credit si nu o valoare fizica, a fost facut astfel incat candva sa clacheze. Si sunt semne ca intr-adevar desi se stia ca o sa clacheze, a fost lasat intentionat sa se prabusasca, asa cum masurile pe care le ia acum Obama, desi s-a dovedit in istorie ca au esuat, se merge pe aceeasi cale, iar rezultatul nu poate sa fie decat o mare criza, cea mai mare insa, de o magnitutine care nu poate fi banuita acum, asa cum nici caderea actuala nu a putut fi intuita de cei care au tras cateva semnale de alarma inca de acum 2-3 ani.

Va voi lasa insa sa studiati cateva linkuri si poate o sa revin alta data cu o paralela intre profetiile sfintilor ortodocsi referitoare la evenimentele ce ne asteapta si cum se suprapun acestea peste prezicerile legate de economie si de inevitabila cadere totala a actualului sistem. As mentiona doar un cuvant al Pr. Proclu, va o sa vina vremuri asa de grele incat pe conducatorii tarilor o sa ii cam doara capul …

Iata asadar ce va recomand sa cititi pentru a avea o idee mai larga asupra crizei actuale si a ce va urma in continuare:

Chris Martenson
http://www.chrismartenson.com/

Financial Sense
http://www.financialsense.com/

Global Europe Anticipation Bulletin
http://www.leap2020.eu/

Gloom, boom, doom
http://www.gloomboomdoom.com

Peter Schiff
http://www.europac.net

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte linkuri:

Înapoi la ţară – de la profeţiile ortodoxe la previziunile unor analişti financiari

Pentru cei care spera ca planul lui Obama va opri prabusirea economiei SUA

Sometime this year, taxpayers will receive an Economic Stimulus Payment. This is a very exciting new program that I will explain using the Q and A format:

Q. What is an Economic Stimulus Payment?
A. It is money that the federal government will send to taxpayers.

Q. Where will the government get this money?
A. From taxpayers.

Q. So the government is giving me back my own money?
A. No, they are borrowing it from China. Your children are expected to repay the Chinese.

Q. What is the purpose of this payment?
A. The plan is that you will use the money to purchase a high-definition TV set, thus stimulating the economy.

Q. But isn?t that stimulating the economy of China ?
A. Shut up.

1 67 68 69