Category: Cryptomonede

Pe scurt exista 2 scenarii posibile cu privire la evolutia pretului: 1 – optimist, 2 – pesimist si 3 cu privire la supravietuirea Bitcoinului: 1 – nu, 2 – doar ca store of value, 3 – store of value + shopping

Atitudinea investitorilor poate fi 1-stat pe bara, 2-intrat prudent, 3-intrat masiv

Avem deci 18 variante si nu le voi analiza pe toate ci doar voi face cateva comentarii care sa explice de ce statul pe bara pote fi cea mai proasta varianta.

Poate ca ar fi trebuit sa incep acest articol cu disclaimerul “acestea nu sunt sfaturi investitionale, orice atingere de Bitcoin poate sa va arda”. Se intelege ca articolul e dedicat celor care au un buget pentru risc si dilema este doar daca se merita sau nu riscat pe Bitcoin, mai ales in perioade de FOMO.

Deja tocmai am trecut prin a 2-a epoca de FOMO pe Bitcoin si chiar daca pretul va scade chiar mai drastic ca inainte, se creaza deja niste patternuri de reactie care cu putin efort din partea balenelor pot usor pe viitor sa faca noi valuri si sa sparga noi bariere.

Sa nu ne speriem: oricat de nebunesti par aceste fluctuatii, acesta este viitorul nu doar in crypto ci pe toate instrumentele. Nu va luati dupa Schiff care da exemplul aurului care nu poate sa fluctueze atat de mult ca Bitcoin-ul. Nu doar balenele sunt responsabile pentru volatilitate ci tehnologia. Bitcoinul este virtual, aurul este fizic. Oricata financializare exista a aurului sau a altor comoditati exista totusi o legatura cu produsul fizic si prin urmare pretul lor nu poate sa faca ce face pretul Bitcoin-ului. Nu doar capitalizarea mai slaba si distributia capitalizarii sunt cauzele volatilitatii ci si interesul si dinamica psihologica produse de Bitcoin. Sa nu uitam ca sunt doar cativa ani in spate si e normal ca pentru un instrument nou sa existe un spectrum de raportare atat de larg si o dinamica de atractie-respingere foarte mare nu doar cantitativ dar si la nivelul fiecarui individ.

Personal consider ca strategia Hodl este de departe cea mai potrivita si cea mai sigura din urmatoarele motive. Chiar daca hodling-ul nu permite fructificarea spike-urilor, daca toti investitorii ar adopta aceasta strategie, inevitabil viitorul este stralucitor, chiar daca nu ca penetrare in comert, cel putin ca store of value. Caz in care, in ciuda acestor 2 minusuri (pierdut oportunitati + ratarea obiectivului instrisec al bitcoinului), cel putin rolul de pastrare a valorii, intr-o perioada oricum de turbulente si riscuri mari cand Bancile Centrale nu mai stiu ce sa faca ca sa evite implozia sistemului pe credit, NU ESTE DELOC PUTIN lucru.

Desigur, hodling de unul singur este o prostie si exista riscul sa fim ultimii ramasi in picioare cand muzica se opreste. Dar, trebuie sa avem o gandire de swarm si sa facem ceea ce este bine nu ceea ce ne aduce avantaje infime de moment. Sa presupunem ca nu adoptam hodling ci fructificam unele profituri. La ce ne ajuta asta daca suntem afectati de FOMO? Nu vom face decat sa regretam si mai mult si sa ne stresam la urmatoarele plafoane sparte la niveluri peste cel la care am vandut noi. Deci stresul va continua si probabil castigurile fructificate vor fi fost pierdute prin achizitii la niveluri neinspirate.

Alternativ, in cazul hodl, indiferent de fluctuatia pretului, putem sa stam linistiti. Daca pretul creste, ne bucuram. Daca penetrarea creste, ne bucuram. Daca un nou broker introduce instrumente pe Bitcoin, daca un nou comerciant accepta plata cu Bitcoin, ne bucuram si capatam incredere in pozitiile noastre.

Poate ce spun eu sunt chestii redundante, dar m-am gandit ca in spatiul autohton, lumea nu a inteles insa importanta hodlingului si il trateaza doar ca un amuzament. Nu zic sa nu ne amuzam, dar si acesta este doar un bonus. Hodlingul este o treaba serioasa si presupune disciplina maxima, indiferenta la detractori, ferindu-ne totodata de emotiile volatilitatii. Energia astfel conservata o putem folosi pe descoperirea a noi unelte si pe sporirea intelegerii noilor evolutii, cum ar fi lighting network-ul.

Ca orice tehnologie aflata la inceput si blockchainul este intors pe toate partile si vazut prin prisma intregului spectru al atractivitatii de la negare si scepticism total, trecand prin ignorare si pana la entuziasm utopic. Ma voi referi la cateva aspecte mai ales aflate in directia optimista la extrema superioara.

Orice tehnologie si orice progres promite initial marea cu sarea dar se uita un mic mare amanunt: tehnologia este folosita de oameni si prin urmare adeptia ei, beneficiile aduse si succesul mai mare sau mai mic sunt in cele din urma determinate de oameni, mai precis de atractia oamenilor fata de acea tehnologie, de viabilitatea ei, de golul pe care il umple, de contextul potrivit. Sunt nenumarati factori care determina succesul sau esecul unor promisiuni. Chiar daca o tehnologie nu are nevoie de o masa importanta de oameni pentru a fi adoptata si pentru a creste, oricat de frumoasa si promitatoare ar fi o tehnologie, in cele din urma beneficiile financiare sunt cele care ii vor decide soarta iar astea depind si de numarul mare de oameni care vor adopta acea tehnologie.

Uneori un numar prea mare de adepti chiar face rau. Daca multi oamenii si-ar cumpara in ziua de astazi masini electrice, nu doar ca societatea s-ar bloca, pentru ca nu am avea indeajuns de multe peco-uri unde acestea sa se incarce, dar statul ar pierde imens din scaderea consumului de combustibil si industria auto intreaga ar avea de suferit din cauza reducerii cererii de produse (dupa cum poate stiti o masina electrica are cu mult mai putine piese decat una clasica si de asemenea este mult mai fiabila decat una clasica, de unde se intelege ca multi producatori de piese ar muri si multe service-uri s-ar inchide, pe langa peco-uri). In acest caz statele ar incepe sa taxeze masinile electrice si evident sa taie finantarile pentru producatorii de masini electrice, desi acum platim energie electrica dubla ca sa reducem emisiile de CO2. Iata deci ca o adoptie prea larga si prea dintr-o data, ar face chiar rau tehnologiei in sine, desi ea este una buna si cu perspective interesante.

Cu privire la promisiunile si la candidatii pentru “make the world a better place”, nu intotdeauna primul care isi arata fata este si copilul minune al viitorului. As aminti de exemplu web-ul: la inceput a fost nici mai mult nici mai putin decat un fel de wikipedia pentru doctoranzi, o tehnologie interesanta, dar in niciun caz revolutionara, existand deja gopher-ul care in acel moment avea raspandire mai mare, avea deja ceva noduri, avea o acceptare mult mai mare decat web-ul si promitea sa domine. Si cu toate acestea, ceea ce a pornit ca un gadget facut de un profesor universitar pentru colegii de la Cern in 1989 a transformat total chiar tehnologia pe spinarea caruia a crescut (Internetul) si care era in acel moment de departe hype-ul principal, emailul facand furori si fiind considerat marele progres al retelei internet.

Intr-un mod similar, si astazi, este la fel de posibil ca bitcoinul sa fie doar etapa de larva a blockchainului si utilitatea revolutionara a blockchainului sa fie in cu totul alte domenii. Poate voi scrie pe viitor un articol in care sa exemplific cateva domenii cu potential pentru blockchain deoarece din ce am observat, in presa de specialitate, in ciuda titlurilor pompoase de genul “Bitcoin decriptat”, se pune accentul doar pe bitcoin sau pe aspectele de monede distribuite digitala, ignorand ca adevarata revolutie este nu Bitcoin-ul ci blockchain-ul.

Principala limitare a blockchainului pe care o vad vine tocmai din puterea tehnologica pe care aceasta inventie (sau inovatie) o aduce si care face ca principalele resurse in dezvoltarea ei si implementarea de unelte si instrumente pe baza ei sunt acaparate in mediul privat, companiile batandu-se pentru specialisti in aceste domenii. Exista o cursa nebuna pentru atragerea de programatori si experti in blockchain in strainatate un simplu consultant putand sa castige salarii imense doar angajandu-se la departamentele de marketing ale diverselor companii care ofera servicii pe baza blockchain-ului.

Dupa ce ca oricum era un deficit mare de programatori (si in caz ca nu am mentionat, programatorii fac ca lumea sa se invarte in ziua de astazi) si dupa ce ca oricum telefoanele mobile, internetul lucrurilor si retelele sociale inca nu s-au fumat, ba chiar sunt departe de a da semne ca se vor fuma prea curand, iata ca a aparut un nou pestisor de aur care promite (si eu sunt sigur ca ofera) celor care il vor adopta (ca programatori) sa faca o gramada de bani.

Sunt de acord ca exista un numar de programatori entuziasti care isi dedica timpul dezvoltarii de unelte pentru publicul larg in mediul open source, dar sa fim seriosi: cand ai posibilitatea sa faci 5000$ dintr-un training de 3 zile la angajatii unei banci, iti mai ardre sa stai sa contribui la vreunul dintre sutele de wallet-uri open source sau sa stai pe forumuri sa faci popularizare si sa explici la oameni cum se foloseste un wallet? Cu greu … Aici este deci o prima problema: tehnologia nu va revolutiona societatea pentru ca in primul rand va revolutiona mediul de afaceri si alaturi de inteligenta artificiala, blockchain-ul se constituie in coloana vertebrala a companiei viitorului cvasi-automata, super-flexibilia, extrem de performanta si greu de dat la o parte. Daca ne uitam in ziua de astazi la Amazon, Google, Facebook si vedem cat de departe au ajus si cat de greu este ca sa vina cineva sa muste macar un 10% din piata principala pe care se lupta acesti giganti, intelegem unde va putea ajunge noua generatie de companii care va adopta blockchainul si prin urmare nu doar ca vor avea consturi infinitezimale comparativ cu prezentul dar vor putea sa se adapteze rapid la orice conditii si chiar sa patrunda cu adevarat in oceanul albastru al pietelor noi, aparute ca consecinta a blockchain-ului. Deci dupa ce va revolutiona companiile, comertul si diverse industrii, poate ca va veni si randul societatii sa fie “revolutionate” de blockchain. Bictoinul mai are mult ca sa spere ca o face iar despre alegeri democratice sau alte minunatii la care poate fi folosit blockchainul pentru a schimba lumea, mai avem de asteptat.

In continuare, m-as referi la fundatia blockchainului care este functia hash si care oricat de solida pare, nu este deloc exclus ca intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat sa poata fi sparta, anuland total si instant utilitatea acestuia. Acest risc vine in primul rand (dar nu numai – nu o sa elaborez insa) din partea quantum computing-ului. Da, quantum computing-ul va fi el o revolutie in sine si va constitui un “disruptor” probabil mult mai mare decat blockchainul, insa daca intrevedem un succes fulminant al blockchainului si adoptia lui pe scara larga si presupunem ca la un moment dat in viitor societatea se va baza intr-o mare masura pe blockchain, aparitia unui singur computer quantum care poate sparge hash-ul va fi similara cu o exploxie EMP in prezent care poate distruge reteaua electrica pe toata suprafata pamantului.

Recunosc ca aceasta temere este poate una putin trasa de par in sensul ca orice tehnologie vine cu asemenea riscuri. Iata ca omenirea traieste de peste un secol cu electricitate si inca nu s-a intamplat nicio catastrofa din aceasta dependenta. Iata ca avem web-ul de cateva decenii si virusii si malware-ul nu au facut inca inoperabila reteaua si nici nu au obtinut controlul bancilor si institutiilor provocand haos in intreaga lume. Mai degraba hotia si coruptia omeneasca ne-au adus crize precum cea din 2008 decat hackerii si internetul sau EMP-urile. Fiecare pas inainte al tehnologiei vine si cu riscuri si cu mici (sau mari) ezitari si cu dependenta de acea tehnologie iar rareori s-a intamplat ca o noua tehnologie sa fie atat de devastatoare incat pus in balanta beneficii cu probleme sa putem declara cu fermitate: mai bine nu s-ar fi inventat.

O alta limitare a blockchainului cu care poate ar fi trebuit sa pornesc este dificultatea lui si lipsa uneltelor care il face greu accesibil maselor, chiar celor cu IQ cu mult peste medie. Entuziastii sunt siguri ca aceste unelte vor apare si ne linistesc ca asa a fost si cu web-ul sau cu emailul la inceput. Bula creata in prezent in jurul bitoinului ajuta in aceasta directie si pot da un start util tehnologiei bazate pe blockchain. Sa nu uitam ca avem in prezent nenumarate tehnologii exploatate prea putin sau deloc la capacitatea maxima. Nu din cauza lipsei de blockchain avem noi alegeri masluite. Cand s-a dorit folosirea tehnologiei, de exemplu, s-a putut: amintesc aici examenul de bacalaureat. Camere video, subiecte trimise parolate etc. Si acum exista posibilitatea ca folosind tehnologia sa rezolvam multe probleme actuale: de la emiterea de documente de catre administratia publica, pana la trimiterea de bani la costuri mici, nu lipsa tehnologiei este problema si nici macar intotdeauna, lipsa controlului si a autoritatii “poporului” asupra “intermediarilor”.

In final, pentru ca deja s-a cam largit articolul, ma voi referi la un aspect tratat deja intr-un articol anterior: pseudo-independenta retelei. Daca tehnologic blockchainului garanteaza independenta unei retele, asta nu este intreaga poveste: manipularea maselor poate produce trenduri care sa produca schimbari in retea indirect nu prin controlul retelei si al nodurilor ci prin producerea de trenduri in randul utilizatorilor. Poate ca imi este greu de explicat. Sa dau un exemplu legat de bitcoin: stim ca masa monetara e limitata, ca “algoritmul” e bancher central si ca toti sunt siguri ca la un moment dat tiparirea se va opri si va incepe deflatia (prin pierderea de monezi datorata pierderii de wallet-uri si a tranzactiilor incorecte). Pe adeptii acestei idei, i-as intreba: ai baga mana in foc ca masa monetara a bitcoinului ramane asta si peste 2-3 ani? Stai sa mai vedem! Deja exista fork-uri, deja exista noi monede. Nu exista nicio garantie ca 50% sau poate chiar mai putini dintre utilizatori vor fi convinsi (de rusi de exemplu) ca trebuie modificat … putin algoritmul incat sa fie dublata masa monetara. Pare blasfemie ce spun, insa nici Tim Berners Lee cand a inventat web-ul nu avea idee ca peste 80% din traficul pe web in viitorul apropiat va fi pornografie.

Stim ca Rothschild ar fi zis o data: “da-mi controlul asupra emiterii banilor si nu ma intereseaza cine conduce o tara”. In aceeasi masura este corect si “da-mi controlul asupra maselor care decid emiterea banilor ….”.

Da, pare o logica recursiva, in sensul ca poate fi aplicata la orice tehnologie si ca orice tehnologie in cele din urma este buna sau rea in functie de oamenii care o folosesc. Eu doar vreau sa ii trag pe pamant inapoi pe cei care zboara si cred ca blockchain-ul chiar poate aduce ceea ce pretinde.

Personal, intuiesc ca adevarata revolutie adusa de blockchain nu va veni nici din atributele de “atotputeere” a algoritmului asupra viitorului (orice algoritm se poate schimba, orice reguli se pot schimba, fork-uri se pot face oricand) si nici din iluzia de democratizare (masele nu sunt intotdeauna inteligente si nu fac intotdeauna alegeri bune). De unde poate veni, intr-un articol viitor.