Omul ii este caine omului si om cainelui

Soarta lui Max face deja inconjurul lumii. Toata presa a acoperit pe larg “evenimentul”, pe Facebook au inceput campanii de strangere de fonduri si lobby pentru salvearea lui, ministrii au inceput sa dea ordonante, ba chiar si presa internationala a preluat subiectul. De alegerile prezidentiale, presa internationala a prezentat pe scurt subiectul, am incercat sa gasesc ceva articole, reportaje, poze de la cozile de la alegeri, dar in zadar. Cand am cautat insa “dog max romania”, am gasit nenumarate articole. Totul ca Max sa nu fie eutanasiat desi e batran si bolnav.

Eutanasierea cainilor este un topic fierbinte si toti retardatii sunt militanti, de la pensinarele care se uita la telenovele la hipsterii care fac flip-flop toata ziua cu degetul pe ecranul smart-phoneului. Mult mai putin de interes este un trend mai nou cu privire la eutanasiere: eutanasierea copiilor. Rareori presa noastra preia astfel de stiri si niciodata subiectul nu intra in tocanita “analistilor” fie ei de pe Facebook, de la TV sau de la scara blocului. Pentru a echilibra putin balanta ignorantei, iata doar cateva articole care explica de ce am ales in acest articol titlul pe care l-am ales:

OBAMACARE ARCHITECT JONATHAN GRUBER: ABORTION OF ‘MARGINAL CHILDREN’ A ‘SOCIAL GOOD’

Embattled MIT professor Jonathan Gruber has not only gotten in trouble for bragging about helping President Obama put one over on the American people with Obamacare, he’s also been uncovered as an abortion advocate—but not a run-of-the-mill advocate of “women’s rights.”
No, Gruber’s abortion advocacy is of a particularly pungent eugenics variety. He’s on record repeatedly making the case from social science that abortion is a “social good” because it reduces the number of “marginal children,” by which he means urban poor—those he says can be counted on to commit crimes if they were ever born.

Deci, un profesor de la MIT care este arhitectul Obamacare-ului, nu doar ca este militant pro-avort dar pretinde ca acesta este un “bine social” pentru ca reduce numarul “copiilor marginali” adica al saracilor. Omul a facut chiar si un calcul: 14 miliarde de dolari au fost salvati din ajutoare sociale care ar fi fost date copiilor din familii sarace daca nu erau avortati. La fel ca in Germania nazista … Criminalul nu ia in calcul insa ca dintr-o mie de copii, cel putin unul este un geniu si dintr-o suta de mii se poate naste un Einstein care aducea americii inventii de trilioane de dolari. Nu mai zic nimic ca oricum acum americanii sunt nevoiti sa importe hispanici pentru munca de jos pentru ca americanul care are pistol, traieste din ajutoare sociale si nu e interesat de joburi platite cu 15$/ora.

Activist Promotes Allowing Doctors to Euthanize Disabled Children

Udo Schuklenk, who was the chair of the one-sided Royal Society of Canada: End of Life Decision Making panel, is now proselytizing his philosophy (or Peter Singer’s philosophy) promoting euthanasia for newborns and infanticide. Schuklenk uses quality-of-life arguments to support his eugenic philosophy to encourage the killing of newborns with disabilities.

Paradoxal, Udo Schuklen este profesor de bioetica! Teoretic omul asta ar trebui sa apere viata, sa convinga oamenii ca a prezerva viata altor oameni si a nu ii ucide este bine. Oare cum de viata unui caine batran si bolnav merita salvata, chiar daca o sa coste mai mult decat tratamentul de cancer al unui copil poate, pe cand idei ca uciderea copiilor bolnavi sunt acceptabile moral? Ce oameni sunt acestia care gandesc astfel, cum pot sa existe astfel de oameni si cum de exista facultati care permit acestor oameni sa predea cursuri? Iata doar un fragment din argumentarea lui:

Euthanasia would even be preferable to “terminal sedation,” where food and liquids are removed from a dying patient, because it would save parents and medical staff the distress of seeing a baby waste away over days or weeks, said Prof. Schuklenk. (sursa)

Deci e complicat ca parintii sa astepte zile sau saptamani langa copil pana o sa moara, trebuie terminat mai rapid ca sa poata sa se intoarca la serviciu. Evident, mai cheltuim si bani cu personalul medical.

Astfel de idei abominabile nu sunt insa raspandite doar in “vestul civilizat” ci si in “estul salbatic”, de exemplu in China:

Parents plead for euthanasia for 4-year-old daughter with eye cancer

In cazul asta, o fetita de 4 ani are cancer la ochii si tumoarea a inceput sa se raspandeasca. Parintii au fost pe la ceva spitale dar inca nu au gasit o solutie, nimeni nu le da sperante. Prin urmare acum cauta un spital care sa “eutanasieze” fetita, desi in China – desi exista faimoasa lege care limiteaza numarul de copii la 1 – eutanasierea este inca interzisa. “Sondajele de opinie” facute dupa cum stim, spun insa ca doua treimi din chinezi sunt pentru aceasta “practica” – deja e impinsa ca fiind o practica si se porneste “spirala acceptari” [1] – daca putem spune asa unei tehnici naziste de implantare a acceptarii unor concepte revolutionare maselor populare prin crearea impresiei ca toata lumea are aceeasi parere si ca exprimarea unor opinii contrare este nu doar periculoasa, prin prisma pedepsei autoritatilor, dar atrage mai ales oprobiul public.

Oare faptul ca pot sa apara oricand noi medicamente revolutionare in tratarea cancerului sa nu problematizeze pe acesti parinti? Chiar daca un an mai traieste aceasta fetita, nu este exclus ca intr-un an, cancerul sa devina ceea ce este acum TBC-ul: o boala tratabila in cateva saptamani.

Raportarea la viata in ziua de azi este puternic alterata in mentalitatea oamenilor. Este greu de dat un raspuns de ce. E usor de explicat prin departarea de credinta si cresterea egoismului si a hedonismului omului contemporan prin accenduarea indivizualizarii si “eliberarii” de “chingele” traditiei si ale educatiei familiale. Cand eu traiesc de capul meu, nu am legaturi stranse cu familia, nu am principii morale sau le modelez dupa propriile porniri, cand nu am prieteni sau am doar prieteni care nu ma streseaza, este usor de inteles de ce viata unui caine batran si bolnav are mai mult pret in ochii mei decat viata unui copil bolnav. Iubirea animalelor din ziua de azi este insa un fenomen patologic mult mai complex, si nu o sa intram in el acum. In acest articol am vrut doar sa exemplific ca pentru omul modern viata unui caine este mai presus decat viata unui om, si acest exemplu cu Max este mai mult decat edificator.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] interesant si acest slide despre “Spirala Tacerii” – vezi mai ales pagina 17

Corp mic dar suflet mare

S-a nascut cu picioarele paralizate si i-au fost amputate. A crescut insa incurajata de parinti sa se descurce singura. A invatat o meserie – mecanica auto, s-a maritat, are un copil si are o viata normala. Ca orice om normal, are si ea probleme: mama i-a murit de cancer, tata are alzheimer, are un frate handicapat care din cand in cand se manifesta violent, etc. Astazi trebuie sa repare masina lui taicas-o …

Evident, exista nenumarate exemple de astfel de oameni, sunt uimit insa de fiecare data cand descopar unul. E oare de mirare ca si femeia asta este credincioasa si pretuieste viata mai mult decat multi oameni care se cred “normali” si vad lucruruile altfel?

Urâciunea pustiirii în locul cel sfânt

Unul dintre puţinele cuvinte ale lui Iisus Hristos despre sfârşitul lumii este şi avertismentul legat de urâciunea pustiirii care va sta în locul cel sfânt:

Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina. (Matei 15, 18)

In mai multe conferinte, Pr. Nicolae Tanase ofera o interpretare a acestor versete care chiar si pentru multi ortodocsi este socanta si alarmanta, deoarece ar inseamna ca deja aceste vremuri au sosit.

Dupa cum probabil stiti, in general, prin uraciunea pustiirii in locul sfant se intelege ca antihrist va sta in templu. In care templu? Poate in cel nou pe care il vor reconstrui evreii inainte de venirea lui, tocmai pentru ca sa il incoroneze acolo. Ce legatura insa va avea acest templu cu un loc sfant? Nu stiu, deci poate ca antihrist va sta intr-un loc sfant (biserica) pentru noi, ortodocsii, mai exact pentru toata crestinatatea de atunci, caci multe profetii ortodoxe prevad intoarcerea la dreapta credinta a ereticilor in urma unei internventii a lui Dumnezeu in istorie, adica a unei minuni.

Ce interpretare face Pr. Tanase? Conform Pr. Tanase, uraciunea pustiirii ar fi avortul, iar locul sfant ar fi biserica, mai precis biserica de zid, nu Biserica ca unitate de credinciosi. Cum se poate asa ceva? Prin anticonceptionale si prin sterilet, o femeie poate sa se afle chiar la Sfanta Liturghie in momentul in care pruncul pe care il poarta in pantece moare ca urmare a anticonceptionalelor, cum ar fi pilula de a doua zi.

Oare sa fie exagerata aceasta interpretare, sa fie doar o metafora senzationala prin care parintele incearca sa atraga atentia asupra gravitatii acestui pacat cat si a egalitatii intre avort si anticonceptionale? Multi ar fi inclinati sa gandeasca asa. Pana mai ieri si eu ma gandeam: cum sa foloseasca anticonceptionale o femeie crestina, sau ce sa caute in biserica la slujba o femeie care foloseste anticonceptionale? Intr-adevar, pot sa existe exceptii: sa zicem ca o femeie care a folosit anticonceptionale dupa o vreme s-a desteptat si a realizat gravitatea pacatului si dupa ce s-a spovedit, a inceput sa duca o viata de om cu frica de Dumnezeu si sa participe la Sfanta Liturghie. Dar in aceasta situatie ar trece ceva timp intre momentul crimei – uraciunea pustiirii – si momentul prezentei in locul cel sfant, deci nu se incadreaza in scenariul parintelui.

In mintea mea, in privinta acestei probleme, am lasat totusi un semn de intrebare, nu am trecut la categoria exagerari sau metafore avertismentul Pr. Tanase, ci m-am gandit ca avand in vedere experienta sa, trebuie sa stie mai bine ca mine ce zice. Abia zilele trecute am inteles, ca Pr. Tanase are dreptate: exista oameni care se cred crestini, vin la Sfanta Liturghie si care totusi sunt de acord cu crima fara remuscari. Bunaoara, am cunoscut o femeie care dupa ce si-a convins si indemnat fiica sa faca avort doar ca sa nu o barfeasca vecinele, sporind “din putere in putere”, a ajuns sa fie de acord cu eutanasierea propriului parinte, prin infometare si insetosare pe motiv ca … ea are de pus ceapa, nu poate sa mai piarda timpul cu el sa ii tina lumanarea dupa ce a pierdut deja cateva zile. De murit tot o sa moara, asa ca ce sa o mai lungim.

Se intampla aceasta in Romania crestina de azi si nu doar aceasta femeie gandeste asa, si barbatul ei, si alte surori si chiar nevasta sarmanului care acum se zbate intre viata si moarte, auzind vrute si nevrute dar nefiind in stare sa dea nici un raspuns si sa schiteze nici un gest, din cauza bolii.

Sa ne mai miram atunci ca lumea “civilizata” se afla in pragul unei noi nebunii: dupa ce refuza dreptul nenascutului la viata, unii incearca sa ia si viata bebelusilor, pe motiv ca sunt “indezirabili? Pai daca a ajuns copilul sa doreasca moartea tatalui pentru ca acesta a devenit o povara, cum sa ne mai mire ca unii parinti vor sa isi ucida chiar si copiii nascuti, din orice motiv ar invoca ei?

Cu mare tristete am alfat de la dl. Astarastoae ca acel “bioetician” care a venit cu aceasta idee are stramosi romani. Nu intamplator ne aflam noi romanii in topul avorturilor. Pun pariu insa ca suntem in top si la eutanasieri, daca ar exista o statistica care sa includa si cazurile in care batranii sunt lasati sa moara fara ajutor, bolnavii sunt plimbati intre spitale, pensionarii sunt lasati fara medicamente, etc

Starea morală a Chinei

Citind cateva bloguri de economie, am dat peste un articol care avea un nume de genul: “despre starea morala a Chinei de azi: un clip care trebuie sa il vedeti!”. Nu stiam despre ce e vorba, desi auzisem tangential despre incidentul cu copilul calcat de masina pe langa care lumea trecea nepasatoare. Nu am facut legatura intre titlul stirei si acest incident, dar intr-adevar s-a intamplat ca filmul sa constituie inregistrarea incidentului si un mic interviu cu tatal copilului. Nu doresc sa dau linkul la film si nu va recomand sa il vedeti. Nu este doar socant ci pare supra-realist: un copil este calcat de o masina care mergea incet intr-un fel de centru comercial, printre magazine. Mai intai cu rotile din fata, apoi dupa ce soferul realizeaza ce a facut, si in mod normal ne-am astepta sa se dea jos, sa scoata copilul de sub roti si fie sa cheme salvarea, fie sa il duca la spital, el il calca si cu rotile din spate. Am uitat sa spun – filmarea este realizata cu o camera plasata in fata unui magazin chiar in locul unde s-a intamplat accidentul. Cel mai probabil soferul – acesta si urmatorii, si pietonii care trec pe acolo – nu realizau prezenta camerei de luat vederi.

Deci prima masina il calca pe copil pe picioare, il face praf aproape, se vede sangele cum izbucneste. Dupa o prima masina, urmeaza si o adoua, care la fel, trece cu rotile din fata si dupa o mica oprire, soferul trece si cu rotile din spate. Apoi mai trece inca o masina care insa avea viteza si este posibil ca sa fi considerat copilul ca un caine mort. Intre timp, pe langa copil care se zbatea, probabil gemea si plangea de durere, trec nenumarati oameni, in comentariul la articolul unde am vazut eu filmul, un chinez spune ca au trecut peste 18 oameni pana cand o femeie care cauta in gunoaie l-a tras la marginea drumului si a chemat salvarea.

Banuiam ca chinezii, o natie sfasiata de fiara comunista cu un popor mandru pana la ridicol si mai insetat dupa bani si dupa “statut” chiar decat americanii sau japonezii, sunt oameni cu putina omenie. Oarecum chinezii de acum se aseamana romanilor din tranzitie, mai precis minerilor care ii fugareau pe studenti pe strada. Cam asta ar fi o comparatie, desi una destul de bruta. Cata vreme nu ai educatie, cata vreme copiii intra in fabrici de la 15 ani, dupa ce oricum nu au invatat mare lucru deoarece au fost nevoiti sa munceasca, cata vreme in afara de productie non-stop, chinezul de rand nu mai stie altceva, la ce sa ne asteptam. Si totusi, si niste maimute se comportau mai uman. Un articol mai vechi in care am postat un film cu un caine care salveaza un amic care a fost calcat de masina, l-am intitulat “Cainele cu inima de om“. Acum vazand acest incident, imi dau seama ca nu mai e valabil acest titlu pentru ca in China, oamenii nu au salvat un pui de om care a fost calcat de masina, nici macar nu l-au tras la marginea drumului. Nici macar cel care l-a calcat prima data, daca ii era frica de politie si dorea sa fuga, nu s-a gandit sa se dea jos si sa il traga mai intai la marginea drumului, sa nu il calce de doua ori. De fapt, intr-un comentariu la articolul de pe blogul unde am vazut filmul, un chinez spunea ca soferul care l-a calcat prima data, chiar a intentionat sa il omoare pe copil deoarece iesea mai ieftin cu o plata pentru accident decat cu pensia alimentara in caz ca copilul urma sa traiasca olog.

Cat de alterata sa fie mintea si inima unor oameni incat sa gandeasca o astfel de alegere, si sa o faca in timp scurt, in cateva secunde. Chinezul care a comentat incerca sa aduca justificarea animalitatii de care au dat dovada toti cei implicati: fuga dupa bani, traiul pe muchie de cutit, lupta pentru supravietuire. Absurde bineinteles, toate acestea. Realitatea crunta pe care o deducem din acest film este sa ne fie frica de chinezi. In unele profetii se spune ca atunci cand va veni rasa galbena peste noi,  acestia se vor deda la canibalism, vor trece precum fiarele salbatice si vor devora totul in calea lor. Nu m-ar mira sa fie asa, nu m-ar mira sa nu mai fie multa vreme pana atunci. Acest incident mi-a dezvaluit o realitate mult mai cruda decat o credeam. Stiam ca viata unui om nu face doi bani in China de vreme ce pedeapsa cu moartea este aplicata pe stadioane pentru infractiuni considerate minore in alte parti. Stiam ca avortul nu doar ca este permis dar este chiar si obligatoriu la chinezi, cei care vor mai mult de un copil fiind nevoiti sa cotizeze multi bani.

Dincolo de aceasta intamplare, in primul rand mi se pare ciudata starea de compromis in care traieste poporul chinez, tolerand inca regimul comunist ticalos pentru ca le da … un kilogram de zahar in plus. Daca chinezii erau la mitingul lui Ceausescu din 21 decembrie si acesta le promitea cateva sute de lei in plus, cel mai probabil Ceausescu ar fi trait si azi. Dorinta de libertate, demnitatea si curajul nu par sa fie virtuti ale poporului chinez. Poate ca sunt muncitori, rabdatori si disciplinati. Dar fara inima si fara suflet, la ce bun.

Nu fac deseori generalizari, mai ales referitor la natii si la categorii sociale, unde generalizarile chiar sunt stupide. Insa viata dura pe soselele Chinei si in fabricile si uzinele Chinei este o realitate tragica. Ce ma uimeste este ca totusi multi parinti au incredere si le cumpara la copiii lor haine, jucarii ba chiar lapte praf din China. Ba unii, cumpara chiar si produse naturiste chinezesti, si dau bani grei pe ele. Toti acestia ar fi bine sa ia seama: daca chinezii astfel se comporta cu copiii lor, cata grija si cata seriozitate au ei pentru a avea grija ca ceea ce produc este curat, este conform unor minime asteptari pentru ca cei care vor folosi produsele facute de ei sa nu fie pusi in nici un pericol.

 

Sinucidere din dragoste?

Biblia ne ofera de multe ori clarificari in lucrurile cele mai importante pentru noi si pe care credem ca le cunoastem intelesul si le stapanim in deplinatatea lor. Bunaoara cu privire la dragoste, ce ar putea sa ne invete Biblia, decat perspectiva crestina asupra dragostei si decat sa exprime acest sentiment intr-un mod frumos si emotionant, care ne gadila urechile mai ales cand e citit pe un ton poetic.

Nu am acceptat niciodata si nu inteleg de ce se perpetua folosirea acestei sintagme total gresite: “sinucidere din dragoste”. Cei care folosesc aceasta asociere, nu doar ca nu au o perspectiva crestina asupra dragostei, dar folosesc cuvintele cu usurinta fara a se gandi la semnficatia lor. Similara cu aceasta expresie mai este si formula “a ucis din dragoste”.  Intr-adevar este greu sa cerem in ziua de azi acrivie sau corectitudine cu privire la modul de exprimare, pentru ca asistam vrem-nu vrem la o involutie a speciei umane si la o animalizare accentuata nu doar a spiritualului dar si a mentalului.

Sa vedem insa de ce nu poate sa existe ucidere si bineinteles nici sinucidere din dragoste. Sa luam numai o faramitura din minunatul imn al dragostei al Sf. Ap. Pavel: “dragostea toate le rabda”. Sa ne amintim si ca in enumerarea virtutiilor dragostei, apostolul incepe cu “dragostea indelung rabda”. Iata deci ca rabda indelung si le rabda pe toate. Rabdarea dragostei se manifesta si in adancime si pe orizontala, precum cele doua brate ale crucii. Aceasta repetitie cu siguranta nu are doar scop poetic. Un parinte spune repetat ca nici un cuvant al Sfintei Scripturi nu este de prisos, nici macar o virgula nu este pusa in plus, toate au sens, toate au rost, toate cuvintele care ne-au ramas din Sfanta Scriptura au nu doar un inteles profund care ne ajuta la intelegere, dar la fiecare lectura pe care o facem asa cum trebuie, uneori dobandim o noua intelegere si mai profunda sau cuvantul respectiv are o rezonanta noua pentru noi.

Mi-am amintit de rabdarea din imnul dragostei cand m-am gandit la eleva care s-a sinucis in Hunedoara inaintea examenului de bacalaureat. M-am intristat gandindu-ma cum vrajmasul reuseste sa ii piarda pe unii oameni sucindu-le mintile, tulburandu-le gandurile, atingand corzile sufletesti cele mai sensibile ale fiecaruia si ce coarda este mai sensibila decat iubirea. Cel care poarta numele de “inselator” cu siguranta a dus un mare razboi prin care punand fetei respectiva in fata o imagine gresita asupra dragostei, i-a manipulat gandurile in asa masura incat a dus-o pana la autoexterminare. Nu stiu daca noi putem sa realizam razboiul sufletesc prin care a trecut acea fata, putem insa sa intelegem amplitudinea lui fie si din efectele acestui razboi asupra mintilor celor care nu judeca si nu spun lucrurilor pe numele lor, folosind expresii incorecte precum “sinucidere din dragoste”, “a ucis din dragoste” etc.

Am aratat cum Sfanta Scriptura ne ajuta sa spunem lucrurilor pe nume. Daca am auzit asadar ca dragostea toate le rabda, si le rabda indelung putem intelege de ce nu din dragoste poate ucide cineva, pentru ca nelucrand rabdarea, nu dragostea il stapaneste ci o falsa imagine a dragostei construita de vrajmasul omului care alearga ca un leu ragnit cautand pe cine sa inghita. Din cand in cand, ca la razboi, un suflet se pierde. Fiecare purtam o vina, raul din afara noastra exista si pentru ca noi nu ne luptam indeajuns cu raul dinauntrul nostru, asa cum la razboi, incompetenta unui soldat are efect asupra vietii altora, chiar daca legatura nu este directa si evidenta.

Nu stiu sa aiba vreun folos astfel de stiri, nu stiu daca ajuta sau nu pe cei aflati in acest razboi si nici pe cei care sunt aproape de ei si pot face ceva atunci cand se poate. Cert este ca lumea este in deriva, acest lant de sinucideri recent care a lovit tara noastra este doar inca un semnal de alarma: ne mor copiii pentru ca l-am gonit pe Dumnezeu din societate, din familia noastra, din viata noastra.

Lenin, avortul si malthusianismul

Cautand biografia unui “consultant economic” cum s-ar zice pe la noi, dar de fapt un blogger pe teme economice care a ajuns insa sa tina conferinte in toata lumea, ajungand chiar la British House of Parliament, am dat din intamplare peste un articol din Pravda Nr. 137 din 1913 in care aflu cu stupoare ca Lenin era impotriva avortului. Uimitor, unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei nu accepta totusi avortul ca masura de “control” a populatiei, caci inca de pe atunci eram prea multi pe planeta pentru unele minti bolnave. Ba chiar de pe la 1798 a inceput Robert Malthus sa se teama ca nu o sa mai avem loc pe planeta, dupa cum aflu intr-un referat despre malthusianism.

Asadar, asta e o chestie interesanta. Un criminal ca Lenin nu este pentru uciderea pruncilor nenascuti, ba chiar ii ironizeaza crunt si ii batjocoreste pe liberali – adeptii de atunci, ca si de acum ai avortului. Genial este Lenin mai ales in formularea unei explicatii a atitudinii malthusianistilor fata de avort: de ce nu mai au ei loc de altii si vor sa “controleze” populatia prin avort si anticonceptionale. Iata cum ii acuza Lenin pe burghezii care sustineau malthusianismul si promovau legi pro-abortioniste:

Josnicul burghez vede si simte ca el se indreapta spre ruina, ca viata devine din ce in ce mai dificila, ca lupta pentru existenta este din ce in ce mai necrutatoare si ca pozitia lui si a familiei lui devine din ce in ce mai fara de speranta. Este o realitate incontestabila si josnicul burghez protesteaza impotriva ei.

Oarecum, Lenin ii acuza ca, facand parte dintr-o clasa sociala in curs de disparitie (asa gandea el atunci ca o sa dea egalitatea peste toti) burghezilor le e frica de restul lumii si adopta o astfel de atitudine din cauza temerilor care le au fata de clasa muncitoare in expansiune, adica oarecum urmareau prin control sa controleze clasa muncitoare si totodata sa se pastreze si ei mai putin ca sa poata duce in continuare traiul privilegiat pe care il aveau. Lenin nu o spune direct, dar cred ca la asta se refera. Iata in antiteza raportarea clasei muncitoare la problema, care clasa tocmai se naste, creste si se lupta pentru recunoasterea ei, avand bineinteles o viziune mai optimista asupra vietii in contrast cu deprimatii burghezi:

Da, noi muncitorii si micii proprietari ducem o viata care este plina de opresiune si suferinta de nesuferit. Viata este mai grea pentru generatia noastra decat pentru parintii nostri. Dar intr-un anume punct de vedere suntem mai norocosi decat parintii nostri. Am inceput sa invatam si invatam repede sa luptam – si sa luptam nu ca indivizi, cum cei mai buni dintre parinti nostri au luptat. Luptam mai bine decat parintii nostri au luptat. Copiii nostri vor lupta mai bine decat o facem noi, si ei vor fi victoriosi […] Clasa muncitoare nu dispare, ea creste, devine mai puternica, castiga curaj, se cosolideaza, se educa si se intareste in batalii. Noi punem deja fundatia unui nou edificiu si copiii nostri ii vor termina constructia. Acesta este motivul – singurul motiv – pentru care suntem neconditionat dusmanii neomalthusiansimului, potrivit numai cuplurilor de burghezi josnice, egoiste si fara simtire, care soptesc cu voci speriate: “Dumnezeu sa ne-ajute sa ne descurcam cumva singuri. Cu atat mai bine daca nu facem copii.”

Iata deci motivul principal pentru care este Lenin impotriva avortului: ca sa aiba clasa muncitoare soldati. Nu pentru apararea vietii sau din vreun principiu moral era Lenin un luptator impotriva avortului, ci mai degraba privea totul prin perspectiva luptei de clasa.  Sa vedem insa, in final, cum drac fiind, Lenin a intuit bine de ce liberalii (un alt neam de draci) dadeau legi pro-abortioniste si de ce faceau ei propaganda pentru contraceptie:

Astfel de legi nu sunt altceva decat ipocrizia clasei conducatoare. Aceste legi nu vindeca ulcerele capitalismului, ele doar le transforma in ulcere maligne care sunt mai ales dureroase pentru masele oprimate. Libertatea pentru propaganda medicala si protecia drepturile democratice elementare ale cetatenilor (barbati si femei) – altfel spus libertatea de alegere a femeii cum s-ar zice in zilele noastre – este un lucru. Teoria sociala a neomalthusianismului este cu totul altceva.

Deci Lenin punea punctul pe “i” inca de atunci deconspirand falsele intentii de bine ale celor care proclama avortul si anticonceptionalele ca drept al femeii si solutie la suprapopulare (sau la lipsa resurselor) si le plaseaza acolo unde sunt: masuri josnice de control al maselor de catre cei puternici.

Nu am comentat acest articol al lui Lenin din dorinta de a-i aduce vreun omagiu, cat mai ales din dorinta de a arata ca pana si un criminal notoriu a fost impotriva avortului, chiar daca mai tarziu a “controlat” si el masele prin masuri mult mai directe si mai ucigatoare decat planificarea familiala a “josnicilor” burghezi.

Intr-adevar, se gasesc multi in zilele noastre care sa ne demonstreze prin calcule si sa sustina ca gata, pana aici ne-a fost, ne inmultim prea repede si nu mai avem ce sa mancam si ce sa consumam. Dar culmea ca inca de secole se gaseau dintr-astia si inca mai avem loc si inca traim din ce in ce mai bine la nivel mondial. De unde sa fii stiut cei de acum 200 de ani ca se vor inventa tractoare si agricultura intensiva care sa produca atata mancare incat sa hraneasca pe toti din belsug. Inechitatea, lacomia si dezechilibrele sunt intr-adevar probleme, dar asta este altceva, nu suprapopularea este problema ci rautatea oamenilor. Asa cum cei de alta data nici nu visau ce o sa se intample, asa si noi de unde nu stim ca pe viitor vom trai in zgarie nori de mii de etaje si vom avea o ferma hidroponica la fiecare suta de etaje si vom avea panouri solare supereficiente care vor alimenta generatoare de apa din atmosfera si alte minunatii care ne vor face viata mai usoara si ne vor permite sa muncim de acasa, nemaiconsumand astfel petrol aiurea si toate cate se duc in transporturi? Sau de unde nu stim ca din pruncii neavortati nu se va naste un geniu care va inventa in sfarsit motorul cu hyperdrive care ne va permite intr-o suta de ani sa ne plimbam prin galaxie cum sarim acum in avion si mergem prin Antarctica? Ddaca avem bani deajuns … 😉

Totul depinde insa de atitudinea pe care o vom avea si de cine va castiga intre lupta dintre bine si rau care se duce in zilele noastre. Zilele trecute il ascultam pe Gerald Celente care spunea ca acum suntem ca pe la sfarsitul anilor 30, ne pregatim de razboi, mai trebuie sa apara un Hitler. Iar raul care vine, va veni nu din intamplare, nu pentru ca exista cicluri economice, nu pentru ca au fost unii lacomi, nu pentru ca s-au acumulat dezechilibre, ci pentru ca Dumnezeu lasa raul sa se manifeste in urma pacatelor pe care le face omul zilelor noastre si a inmultirii egoismului, lacomiei, ipocriziei, mandriei si a tuturor relelor care au sporit atat de mult incat ca o crima ca avortul este vazuta o banala “optiune”, un drept de alegere, iar lupta impotriva nasterii de copii este o politica de stat chiar si acolo unde natalitatea este pe minus.

Se mira pensionarii de azi ca li se taie pensiile dar uita ca atunci cand Ceausescu le da casa si alocatie pentru copii fugeau sa faca avorturi si se fereau sa mai faca un copil. Si totusi pentru ca au facut unul, sau doi copii, Dumnezeu le-a daruit sa mai aiba pensie. Insa tinerii de azi care se feresc sa faca copii, de unde vor mai lua pensie daca vor fi din ce in ce mai putin muncitori si din ce in ce mai multi pensionari? Deja se prevede falimentul sistemului de pensii, iar aceasta cu siguranta nu e decat una dintre plagile care vor urma. Acum se vad doar consecintele lipsei fortei de munca si mai ales a oamenilor de calitate care sa randuiasca lucrurile in societate cum trebuie, caci daca natalitatea romanilor era de 5 pe vremea lui Ceausescu, cu siguranta in zilele noastre dintr-o populatie de 50 de milioane s-ar fi incropit altfel lucrurile in societate. Dar oare ce ne asteapta cand vor veni pedepsele pentru pacatul pruncuciderii? Caci pocainta se pare ca nu am facut si nici nu facem. Nu intelegem inca de ce ni se intampla toate acestea asa cum clasa muncitoare de pe vremea cand Lenin tuna si fulgera in Pravda, habar nu avea ce o sa urmeze.

O mama si-a dat viata pentru copilul ei

In timp ce unele femei spun ca avorteaza pentru ca nu pot sa ofere conditii copiilor lor, o mama adevarata isi da viata pentru copilu ei – mai mult nu a avut ce.

La patru luni de graviditate, Lorraine Allard a aflat ca are cancer in stadiu avansat. Doctorii au sfatuit-o sa avorteze si sa inceapa chemoterapia cat mai repede insa Lorrain a raspuns: “Daca o sa mor, copilul meu o sa traiasca”.

S-a planificat nasterea prin cezariana la 26 de saptamani dar Lorrain a intrat in travaliu prematur o saptamana inainte si a nascut pe micutul Liam pe 18 Noiembrie. Pe 18 Ianuarie anul acesta a murit, la varsta de 34 de ani, lasand in urma pe langa micutul Liam, inca trei fetite: Leah de zece ani, Ami de opt ani si Courtney de 20 de luni. Si bineinteles, un sot in durerat.

Iata ca intr-un veac al intunericului si al mortii, o femeie frageda de doar 33 de ani il face de rusine si ne aminteste ca dincolo de moarte este viata.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

Cititi stirea pe larg in Daily Mail, Fox News, Lifesite

1 2