Deci prima masina il calca pe copil pe picioare, il face praf aproape, se vede sangele cum izbucneste. Dupa o prima masina, urmeaza si o adoua, care la fel, trece cu rotile din fata si dupa o mica oprire, soferul trece si cu rotile din spate. Apoi mai trece inca o masina care insa avea viteza si este posibil ca sa fi considerat copilul ca un caine mort. Intre timp, pe langa copil care se zbatea, probabil gemea si plangea de durere, trec nenumarati oameni, in comentariul la articolul unde am vazut eu filmul, un chinez spune ca au trecut peste 18 oameni pana cand o femeie care cauta in gunoaie l-a tras la marginea drumului si a chemat salvarea.

Banuiam ca chinezii, o natie sfasiata de fiara comunista cu un popor mandru pana la ridicol si mai insetat dupa bani si dupa “statut” chiar decat americanii sau japonezii, sunt oameni cu putina omenie. Oarecum chinezii de acum se aseamana romanilor din tranzitie, mai precis minerilor care ii fugareau pe studenti pe strada. Cam asta ar fi o comparatie, desi una destul de bruta. Cata vreme nu ai educatie, cata vreme copiii intra in fabrici de la 15 ani, dupa ce oricum nu au invatat mare lucru deoarece au fost nevoiti sa munceasca, cata vreme in afara de productie non-stop, chinezul de rand nu mai stie altceva, la ce sa ne asteptam. Si totusi, si niste maimute se comportau mai uman. Un articol mai vechi in care am postat un film cu un caine care salveaza un amic care a fost calcat de masina, l-am intitulat “Cainele cu inima de om“. Acum vazand acest incident, imi dau seama ca nu mai e valabil acest titlu pentru ca in China, oamenii nu au salvat un pui de om care a fost calcat de masina, nici macar nu l-au tras la marginea drumului. Nici macar cel care l-a calcat prima data, daca ii era frica de politie si dorea sa fuga, nu s-a gandit sa se dea jos si sa il traga mai intai la marginea drumului, sa nu il calce de doua ori. De fapt, intr-un comentariu la articolul de pe blogul unde am vazut filmul, un chinez spunea ca soferul care l-a calcat prima data, chiar a intentionat sa il omoare pe copil deoarece iesea mai ieftin cu o plata pentru accident decat cu pensia alimentara in caz ca copilul urma sa traiasca olog.

Cat de alterata sa fie mintea si inima unor oameni incat sa gandeasca o astfel de alegere, si sa o faca in timp scurt, in cateva secunde. Chinezul care a comentat incerca sa aduca justificarea animalitatii de care au dat dovada toti cei implicati: fuga dupa bani, traiul pe muchie de cutit, lupta pentru supravietuire. Absurde bineinteles, toate acestea. Realitatea crunta pe care o deducem din acest film este sa ne fie frica de chinezi. In unele profetii se spune ca atunci cand va veni rasa galbena peste noi,  acestia se vor deda la canibalism, vor trece precum fiarele salbatice si vor devora totul in calea lor. Nu m-ar mira sa fie asa, nu m-ar mira sa nu mai fie multa vreme pana atunci. Acest incident mi-a dezvaluit o realitate mult mai cruda decat o credeam. Stiam ca viata unui om nu face doi bani in China de vreme ce pedeapsa cu moartea este aplicata pe stadioane pentru infractiuni considerate minore in alte parti. Stiam ca avortul nu doar ca este permis dar este chiar si obligatoriu la chinezi, cei care vor mai mult de un copil fiind nevoiti sa cotizeze multi bani.

Dincolo de aceasta intamplare, in primul rand mi se pare ciudata starea de compromis in care traieste poporul chinez, tolerand inca regimul comunist ticalos pentru ca le da … un kilogram de zahar in plus. Daca chinezii erau la mitingul lui Ceausescu din 21 decembrie si acesta le promitea cateva sute de lei in plus, cel mai probabil Ceausescu ar fi trait si azi. Dorinta de libertate, demnitatea si curajul nu par sa fie virtuti ale poporului chinez. Poate ca sunt muncitori, rabdatori si disciplinati. Dar fara inima si fara suflet, la ce bun.

Nu fac deseori generalizari, mai ales referitor la natii si la categorii sociale, unde generalizarile chiar sunt stupide. Insa viata dura pe soselele Chinei si in fabricile si uzinele Chinei este o realitate tragica. Ce ma uimeste este ca totusi multi parinti au incredere si le cumpara la copiii lor haine, jucarii ba chiar lapte praf din China. Ba unii, cumpara chiar si produse naturiste chinezesti, si dau bani grei pe ele. Toti acestia ar fi bine sa ia seama: daca chinezii astfel se comporta cu copiii lor, cata grija si cata seriozitate au ei pentru a avea grija ca ceea ce produc este curat, este conform unor minime asteptari pentru ca cei care vor folosi produsele facute de ei sa nu fie pusi in nici un pericol.

Nu am acceptat niciodata si nu inteleg de ce se perpetua folosirea acestei sintagme total gresite: “sinucidere din dragoste”. Cei care folosesc aceasta asociere, nu doar ca nu au o perspectiva crestina asupra dragostei, dar folosesc cuvintele cu usurinta fara a se gandi la semnficatia lor. Similara cu aceasta expresie mai este si formula “a ucis din dragoste”.  Intr-adevar este greu sa cerem in ziua de azi acrivie sau corectitudine cu privire la modul de exprimare, pentru ca asistam vrem-nu vrem la o involutie a speciei umane si la o animalizare accentuata nu doar a spiritualului dar si a mentalului.

Sa vedem insa de ce nu poate sa existe ucidere si bineinteles nici sinucidere din dragoste. Sa luam numai o faramitura din minunatul imn al dragostei al Sf. Ap. Pavel: “dragostea toate le rabda”. Sa ne amintim si ca in enumerarea virtutiilor dragostei, apostolul incepe cu “dragostea indelung rabda”. Iata deci ca rabda indelung si le rabda pe toate. Rabdarea dragostei se manifesta si in adancime si pe orizontala, precum cele doua brate ale crucii. Aceasta repetitie cu siguranta nu are doar scop poetic. Un parinte spune repetat ca nici un cuvant al Sfintei Scripturi nu este de prisos, nici macar o virgula nu este pusa in plus, toate au sens, toate au rost, toate cuvintele care ne-au ramas din Sfanta Scriptura au nu doar un inteles profund care ne ajuta la intelegere, dar la fiecare lectura pe care o facem asa cum trebuie, uneori dobandim o noua intelegere si mai profunda sau cuvantul respectiv are o rezonanta noua pentru noi.

Mi-am amintit de rabdarea din imnul dragostei cand m-am gandit la eleva care s-a sinucis in Hunedoara inaintea examenului de bacalaureat. M-am intristat gandindu-ma cum vrajmasul reuseste sa ii piarda pe unii oameni sucindu-le mintile, tulburandu-le gandurile, atingand corzile sufletesti cele mai sensibile ale fiecaruia si ce coarda este mai sensibila decat iubirea. Cel care poarta numele de “inselator” cu siguranta a dus un mare razboi prin care punand fetei respectiva in fata o imagine gresita asupra dragostei, i-a manipulat gandurile in asa masura incat a dus-o pana la autoexterminare. Nu stiu daca noi putem sa realizam razboiul sufletesc prin care a trecut acea fata, putem insa sa intelegem amplitudinea lui fie si din efectele acestui razboi asupra mintilor celor care nu judeca si nu spun lucrurilor pe numele lor, folosind expresii incorecte precum “sinucidere din dragoste”, “a ucis din dragoste” etc.

Am aratat cum Sfanta Scriptura ne ajuta sa spunem lucrurilor pe nume. Daca am auzit asadar ca dragostea toate le rabda, si le rabda indelung putem intelege de ce nu din dragoste poate ucide cineva, pentru ca nelucrand rabdarea, nu dragostea il stapaneste ci o falsa imagine a dragostei construita de vrajmasul omului care alearga ca un leu ragnit cautand pe cine sa inghita. Din cand in cand, ca la razboi, un suflet se pierde. Fiecare purtam o vina, raul din afara noastra exista si pentru ca noi nu ne luptam indeajuns cu raul dinauntrul nostru, asa cum la razboi, incompetenta unui soldat are efect asupra vietii altora, chiar daca legatura nu este directa si evidenta.

Nu stiu sa aiba vreun folos astfel de stiri, nu stiu daca ajuta sau nu pe cei aflati in acest razboi si nici pe cei care sunt aproape de ei si pot face ceva atunci cand se poate. Cert este ca lumea este in deriva, acest lant de sinucideri recent care a lovit tara noastra este doar inca un semnal de alarma: ne mor copiii pentru ca l-am gonit pe Dumnezeu din societate, din familia noastra, din viata noastra.

Asadar, asta e o chestie interesanta. Un criminal ca Lenin nu este pentru uciderea pruncilor nenascuti, ba chiar ii ironizeaza crunt si ii batjocoreste pe liberali – adeptii de atunci, ca si de acum ai avortului. Genial este Lenin mai ales in formularea unei explicatii a atitudinii malthusianistilor fata de avort: de ce nu mai au ei loc de altii si vor sa “controleze” populatia prin avort si anticonceptionale. Iata cum ii acuza Lenin pe burghezii care sustineau malthusianismul si promovau legi pro-abortioniste:

Josnicul burghez vede si simte ca el se indreapta spre ruina, ca viata devine din ce in ce mai dificila, ca lupta pentru existenta este din ce in ce mai necrutatoare si ca pozitia lui si a familiei lui devine din ce in ce mai fara de speranta. Este o realitate incontestabila si josnicul burghez protesteaza impotriva ei.

Oarecum, Lenin ii acuza ca, facand parte dintr-o clasa sociala in curs de disparitie (asa gandea el atunci ca o sa dea egalitatea peste toti) burghezilor le e frica de restul lumii si adopta o astfel de atitudine din cauza temerilor care le au fata de clasa muncitoare in expansiune, adica oarecum urmareau prin control sa controleze clasa muncitoare si totodata sa se pastreze si ei mai putin ca sa poata duce in continuare traiul privilegiat pe care il aveau. Lenin nu o spune direct, dar cred ca la asta se refera. Iata in antiteza raportarea clasei muncitoare la problema, care clasa tocmai se naste, creste si se lupta pentru recunoasterea ei, avand bineinteles o viziune mai optimista asupra vietii in contrast cu deprimatii burghezi:

Da, noi muncitorii si micii proprietari ducem o viata care este plina de opresiune si suferinta de nesuferit. Viata este mai grea pentru generatia noastra decat pentru parintii nostri. Dar intr-un anume punct de vedere suntem mai norocosi decat parintii nostri. Am inceput sa invatam si invatam repede sa luptam – si sa luptam nu ca indivizi, cum cei mai buni dintre parinti nostri au luptat. Luptam mai bine decat parintii nostri au luptat. Copiii nostri vor lupta mai bine decat o facem noi, si ei vor fi victoriosi [...] Clasa muncitoare nu dispare, ea creste, devine mai puternica, castiga curaj, se cosolideaza, se educa si se intareste in batalii. Noi punem deja fundatia unui nou edificiu si copiii nostri ii vor termina constructia. Acesta este motivul – singurul motiv – pentru care suntem neconditionat dusmanii neomalthusiansimului, potrivit numai cuplurilor de burghezi josnice, egoiste si fara simtire, care soptesc cu voci speriate: “Dumnezeu sa ne-ajute sa ne descurcam cumva singuri. Cu atat mai bine daca nu facem copii.”

Iata deci motivul principal pentru care este Lenin impotriva avortului: ca sa aiba clasa muncitoare soldati. Nu pentru apararea vietii sau din vreun principiu moral era Lenin un luptator impotriva avortului, ci mai degraba privea totul prin perspectiva luptei de clasa.  Sa vedem insa, in final, cum drac fiind, Lenin a intuit bine de ce liberalii (un alt neam de draci) dadeau legi pro-abortioniste si de ce faceau ei propaganda pentru contraceptie:

Astfel de legi nu sunt altceva decat ipocrizia clasei conducatoare. Aceste legi nu vindeca ulcerele capitalismului, ele doar le transforma in ulcere maligne care sunt mai ales dureroase pentru masele oprimate. Libertatea pentru propaganda medicala si protecia drepturile democratice elementare ale cetatenilor (barbati si femei) – altfel spus libertatea de alegere a femeii cum s-ar zice in zilele noastre – este un lucru. Teoria sociala a neomalthusianismului este cu totul altceva.

Deci Lenin punea punctul pe “i” inca de atunci deconspirand falsele intentii de bine ale celor care proclama avortul si anticonceptionalele ca drept al femeii si solutie la suprapopulare (sau la lipsa resurselor) si le plaseaza acolo unde sunt: masuri josnice de control al maselor de catre cei puternici.

Nu am comentat acest articol al lui Lenin din dorinta de a-i aduce vreun omagiu, cat mai ales din dorinta de a arata ca pana si un criminal notoriu a fost impotriva avortului, chiar daca mai tarziu a “controlat” si el masele prin masuri mult mai directe si mai ucigatoare decat planificarea familiala a “josnicilor” burghezi.

Intr-adevar, se gasesc multi in zilele noastre care sa ne demonstreze prin calcule si sa sustina ca gata, pana aici ne-a fost, ne inmultim prea repede si nu mai avem ce sa mancam si ce sa consumam. Dar culmea ca inca de secole se gaseau dintr-astia si inca mai avem loc si inca traim din ce in ce mai bine la nivel mondial. De unde sa fii stiut cei de acum 200 de ani ca se vor inventa tractoare si agricultura intensiva care sa produca atata mancare incat sa hraneasca pe toti din belsug. Inechitatea, lacomia si dezechilibrele sunt intr-adevar probleme, dar asta este altceva, nu suprapopularea este problema ci rautatea oamenilor. Asa cum cei de alta data nici nu visau ce o sa se intample, asa si noi de unde nu stim ca pe viitor vom trai in zgarie nori de mii de etaje si vom avea o ferma hidroponica la fiecare suta de etaje si vom avea panouri solare supereficiente care vor alimenta generatoare de apa din atmosfera si alte minunatii care ne vor face viata mai usoara si ne vor permite sa muncim de acasa, nemaiconsumand astfel petrol aiurea si toate cate se duc in transporturi? Sau de unde nu stim ca din pruncii neavortati nu se va naste un geniu care va inventa in sfarsit motorul cu hyperdrive care ne va permite intr-o suta de ani sa ne plimbam prin galaxie cum sarim acum in avion si mergem prin Antarctica? Ddaca avem bani deajuns …

Totul depinde insa de atitudinea pe care o vom avea si de cine va castiga intre lupta dintre bine si rau care se duce in zilele noastre. Zilele trecute il ascultam pe Gerald Celente care spunea ca acum suntem ca pe la sfarsitul anilor 30, ne pregatim de razboi, mai trebuie sa apara un Hitler. Iar raul care vine, va veni nu din intamplare, nu pentru ca exista cicluri economice, nu pentru ca au fost unii lacomi, nu pentru ca s-au acumulat dezechilibre, ci pentru ca Dumnezeu lasa raul sa se manifeste in urma pacatelor pe care le face omul zilelor noastre si a inmultirii egoismului, lacomiei, ipocriziei, mandriei si a tuturor relelor care au sporit atat de mult incat ca o crima ca avortul este vazuta o banala “optiune”, un drept de alegere, iar lupta impotriva nasterii de copii este o politica de stat chiar si acolo unde natalitatea este pe minus.

Se mira pensionarii de azi ca li se taie pensiile dar uita ca atunci cand Ceausescu le da casa si alocatie pentru copii fugeau sa faca avorturi si se fereau sa mai faca un copil. Si totusi pentru ca au facut unul, sau doi copii, Dumnezeu le-a daruit sa mai aiba pensie. Insa tinerii de azi care se feresc sa faca copii, de unde vor mai lua pensie daca vor fi din ce in ce mai putin muncitori si din ce in ce mai multi pensionari? Deja se prevede falimentul sistemului de pensii, iar aceasta cu siguranta nu e decat una dintre plagile care vor urma. Acum se vad doar consecintele lipsei fortei de munca si mai ales a oamenilor de calitate care sa randuiasca lucrurile in societate cum trebuie, caci daca natalitatea romanilor era de 5 pe vremea lui Ceausescu, cu siguranta in zilele noastre dintr-o populatie de 50 de milioane s-ar fi incropit altfel lucrurile in societate. Dar oare ce ne asteapta cand vor veni pedepsele pentru pacatul pruncuciderii? Caci pocainta se pare ca nu am facut si nici nu facem. Nu intelegem inca de ce ni se intampla toate acestea asa cum clasa muncitoare de pe vremea cand Lenin tuna si fulgera in Pravda, habar nu avea ce o sa urmeze.

La patru luni de graviditate, Lorraine Allard a aflat ca are cancer in stadiu avansat. Doctorii au sfatuit-o sa avorteze si sa inceapa chemoterapia cat mai repede insa Lorrain a raspuns: “Daca o sa mor, copilul meu o sa traiasca”.

S-a planificat nasterea prin cezariana la 26 de saptamani dar Lorrain a intrat in travaliu prematur o saptamana inainte si a nascut pe micutul Liam pe 18 Noiembrie. Pe 18 Ianuarie anul acesta a murit, la varsta de 34 de ani, lasand in urma pe langa micutul Liam, inca trei fetite: Leah de zece ani, Ami de opt ani si Courtney de 20 de luni. Si bineinteles, un sot in durerat.

Iata ca intr-un veac al intunericului si al mortii, o femeie frageda de doar 33 de ani il face de rusine si ne aminteste ca dincolo de moarte este viata.

Dumnezeu s-o odihneasca in pace.

Cititi stirea pe larg in Daily Mail, Fox News, Lifesite

Si desi in pragul intrarii noastre in UE acest scenariu macabru ni se pare pura fictiune, altele fiind temerile si preocuparile care le avem, realitatea este ca Romania se afla in razboi inca din 1989. Iar declaratia de razboi a fost chiar prima lege adoptata dupa caderea comunismului: legea avortului.

In acest razboi nevazut si nemilos impotriva vietii, deja peste 15 milioane de copii au platit cu viata. Si mai grav este ca agresorii suntem cu totii: de la femeia care avorteaza si doctorul care isi calca juramantul si pana la ultimul cetatean cu drept de vot si care are puterea sa faca ceva dar prefera ignoranta sau aroganta in fata acestui macel nemilos impotriva celor care nu pot sa strige.

In acest razboi nu se folosesc arme prea avansate ci simple forcepsuri care sfarteca trupul fraged al pruncului in pantecele mamei. Nu se folosesc nici rachete inteligente care sa depisteze inamicul, deoarece pruncul nu are grote unde sa se ascunda, ci pantecele mamei sale ii devine mormant.

In acest razboi nu se folosesc nici bombe cu uraniu, deoarece solutia salina injectata in lichidul amiotic isi face treaba bine: copilul este ars de viu si moare sufocat.

In acest razboi nu se folosesc nici avioane stealth, deoarece pilula anti-baby stie exact unde sa atace trompele uterine astfel incat sa impiedice nidarea ovulului fecundat purtator de suflet.

Daca suntem oameni, sa ne iubim copiii, sa constientizam faptul ca ei devin membri ai familiilor noastre inca din momentul conceptiei.

Daca Dumnezeu a hotarat sa ne daruiasca un copil, sa fim convinsi ca ii va purta de grija si in continuare.

Trebuie sa intelegem ca nu avem dreptul sa luam viata unui copil indiferent daca este nascut sau inca este in pantecele mamei sale. Omul este o fiinta vie, este fetita sau baiat, chiar din momentul conceperii sale.

Sfantul Vasile cel Mare avertizeaza: “Cei care dau medicamente abortive, sunt ucigasi si ei precum si cele ce primesc otravuri ucigatoare de embrioni” (canonul al 8-lea).

Cea mai mare bucurie a unei familii sunt copiii. Ei ne infrumuseteaza si ne imbogatesc viata. Sa fim gata sa ne jertfim pentru a ne invrednici de aceasta bucurie.

Orice copil care se naste este o reusita a vietii, o intentie divina implinita, o garantie de incredere si optimism, este o ascensiune, o pace pentru constiinte, un “AMIN!” plin de emotie creatoare, pe care mama si sotul ei il rostesc vointei lui Dumnezeu!