Vedem acum in anul 2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa  decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea” , “Castel”, “Ratele si “vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”,”Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam a filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza…

Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara
teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe  cine “iubeam”..

Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers” …

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !

Trimite si prietenilor pe care poate i-ai uitat de mult, sa isi aduca aminte si ei.

Glossa

Time goes by, time comes along,
All is old and all is new;
What is right and what is wrong,
You must think and ask of you;
Have no hope and have no fear,
Waves that rise can never hold;
If they urge or if they cheer,
You remain aloof and cold.

To our sight a lot will glisten,
Many sounds will reach our ear;
Who could take the time to listen
And remember all we hear?
Keep aside from all that patter,
Seek yourself, far from the throng
When with loud and idle clatter
Time goes by, time comes along.

Niels Harrit și alți 8 oameni de știință au descoperit nano-termită în praful de la World Trade Center. El a fost intervievat de postul danez TV2 News

Observăm în ultimul timp o nouă tema primordială în talk-show-uri: securitatea cetăţeanului. Această temă este susţinută de un bombardament de ştiri legate de tot felul de atentate şi acte de violenţă prin care inevitabil teama oamenilor este sporită artificial şi o stare generală de panică este promovată şi susţinută în ritm alert.

Începând cu jaful de la cazarma militară şi continuând cu atacul de la casa valutară, Banca Transilvania şi multe alte ştiri legate de astfel de evenimente, această tematica a devenit problema #1, trecând în umbră criza economică sau Insula Şerpilor.

Nu mi se pare o conicidenţă faptul că această temă a devenit deja “prioritate absolută” – după cum declară primul ministru – mai ales după introducerea noului tip de documente cu însemne biometrice care au stârnit o reacţie al cărei ecou încă nu s-a încheiat. Acte de violenţă, jafuri şi tâlhării au avut loc mereu: chiar şi pe vremea comunismului când securitatea era absolută. Însa teama şi raportarea oamenilor la aceste temeri variază, în funcţie de cât de mult îşi îndreaptă mass-media camerele înspre această problemă.  Să ne gândim câte potenţiale ştiri au loc zilnic. Numai în jurul nostru dacă ne uităm, putem să devenim şi noi jurnalişti, putem şi noi să facem un telejurnal de cel puţin o oră în fiecare zi. Cu toate acestea, numai câteva sar în vizorul presei, iar care anume este un mister pentru muritorii de rând.

Citeam în cartea Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii. Faţa nevăzută a tele-viziunii cum se pot translata nevoile omului din piramida lui Maslow folosind canalele din media, căt de uşor se poate implanta o nevoie “prioritară” unui creier spălat cablat în permanenţă la sursele informaţionale “formatoare de opinie”.

Cred că această temă este artificial împinsă în sus, tocmai pentru a “alimenta” şi a “reactualiza” faptul că “suntem în pericol” şi că statul trebuie să ne apere, iar pentru asta noi trebuie să renunţăm la anumite libertăţi. Şi totuşi, chiar în perioada comunistă în care libertăţile erau mult mai puţine iar statul avea pârghi de control mult mai puternice, existau jafuri, atacuri, violuri şi alte violenţe.

Cred că în pragul unei noi dictaturi este bine să ne reamintim ca Hitler a dat foc propriului Parlament pentru a anula consituţia şi drepturile cetăţeneşti şi pentru a îi acuza pe comunişti. În zilele noastre însă, uneori e de ajuns ca prin porta vocea massmediei să se strige “bau” pentru ca oamenii să se sperie. Numai în ultimul timp am putut observa că din păcate această campanie de panicare a populaţiei funcţionează: o verioşoară îmi povestea azi că de ceva vreme visează numai hoţi spărgându-i casa, iar un prieten m-a sunat să mă anunţe de “maltratarea” şi starea gravă în care se afla o cunoştinţă comună după ce fusese atacată de patru ţigani. După câteva telefoane, am aflat că acea persoană primise de fapt doar doi pumni şi era bine, nu avea nimic grav, pumni au fost doar ca să nu riposteze şi să dea drumul la geantă care era scopul atacului. Iată deci cum teama oamenilor, prin transferarea zvonului de la unul la altul, a amplificat de zeci de ori situaţia reala.  Încă o dovadă ca massmedia spală bine zona corespunzătoare din mentalul oamenilor de care se ocupă. Încă un motiv să inchidem televizorul, mai ales la ştiri.

Din fire animalele erau bune. Caderea in pacat a omului a inrait si animalele si au inceput sa se manance intre ele si sa il urasca si pe om. Din cand in cand insa, chiar in starea aceasta cazuta, animalele ne dau lectii de umanitate.

Deoarece primesc mii de mass-uri pe zi si m-am cam saturat, m-am hotarat sa banez pe toti cei care mai imi dau mass-uri.

Surprinzator pentru unii, se intampla ca din cand in cand sa mai muncesc si mass-urile sa ma deranjeze.

Pe de alta parta, eu sunt gigel nu sunt mass, de aceea va rog sa ma contactati doar daca aveti sa imi ziceti ceva mie nu mass-ului. Frumos ar fi bineinteles ca la inceputul oricarei conversatii sa intrebam pe cel de la capatul celalalt daca are timp, daca e dispus etc, nu sa dam “Send to all” fara sa ne pese. Rareori se intampl asa, pentru multi daca esti online inseamna ca ai chef sa stai sa dezbati vrute si nevrute cu ei i bineinteles sa primesti mass-uri pe care sa le retrimiti la ceilalti

Asadar, deocamdata o sa fac o filtrare. cei care imi dau mass ii sterg din lista si apoi la urmatorul mass ii banez.

Deci daca ma vedeti offline sa stiti de ce …

Dovada ca aparentele insala … daca nici in oglinda nu ne vedem …

Prin Loteria Naţionalã, Statul este initiaţiatorul prostirii în masã si cel mai bun vânzãtor de vise.
Mass-media în loc sã informeze şi sã educe, intrã in joc şi preferã imbecilizarea.
În acest context, în fiecare duminicã, la noi e 1 aprilie.

Am ales 6 vorbe din mai mult de 49:

1. Picã parã mãlãiaţã în gura lu’ nãtãfleaţã
2. Nu daţi banii pe prostii, luaţi ceva pentru copii
3. Fraieru’ ca aeru’
4. La muncã, nu la întins mâna
5. Pasãrea, mãlai viseazã
6. Cetãţeanu’ sparge banu’

Aceste vorbe sunt dintr-o ţarã, care nu mai ştim exact cum se cheamã. Umblã vorba ca ar fi România.

P.S.
Necâştigãtor.

De cand locuiesc in Oltenia, adica de cand m-a facut mama, nu mi-a fost dat sa aud o stire ca cea mai de jos. Fara indoiala in spatele aparentelor se ascund multe taine, omul asta nu e un om normal, fie in sens bun fie in sens rau. Are cu siguranta ceva de spus pentru noi toti, dar fiecare intelege ce vrea. Pentru mine este cea mai clara dovada ca “veselia e una, bucuria e alta” cum spunea Pr. Tanase.

Potcovarul comunei Dăeşti – Vâlcea s-a automutilat. El şi-a tăiat penisul cu un cuţit de bucătărie, după care l-a aruncat pe fereastră, într-o grădină. Familia şi megieşii, când l-au găsit pe om fără podoabă, au sunat la salvare. Asistenţii medicali de pe ambulanţă şi întreg alaiul din curtea gospodarului au căutat organul chiar şi pe sub paturi, cu greu descoperindu-l, într-un final, în grădina vecinului. La spital, bărbatul, devenit eunuc pe nepusă masă, a declarat că l-a tăiat pentru că era «prea vesel». [ CITESTE ARTICOL ]