[CORONAVIRUS] Economia este reversibila, dar viata parintilor si bunicilor nostri nu este

“pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi” (Matei 23, 23)

Spuneam in articolul Calcule reci din 18 martie ca “este clar un punct de inflexiune in aceasta ecuatie deloc complicata unde prelungirea prea mare a perioadei de inchis sandramaua poate creste costurile totale”.

Nu stiu daca am subliniat in articol bine, si o fac din nou aici. Prin calcule reci, nu pierderea economica trebuie calculata ci numarul total de morti si bolnavi care pot sa rezulte din … “daunele colaterale” ale efortului autoritatilor de lupta cu coronavirusul.

Avem sa zicem doua cifre: prima, numarul de morti din covid daca nu se ia nicio masura de carantinare (evident cu asteriscuri, dar nu intram in detalii) si a doua, numarul de morti care rezulta din luarea unor masuri cat mai extreme de carantinare.

Strategia masurilor de carantinare evident poate fi vasta si aici discutia este interminabila. In esenta insa, cel putin pana la un punct, dilema este intre efectele economice puse in balanta cu numarul mortilor.

Teoretic, cum zic si in titlu, economia poate fi reversibila. Adica, chiar daca ne scade PIB-ul cu 10% (sa zicem), foarte probabil nu vom muri de foame. Ce au scazut in perioada asta? Cumparaturile de haine in exces, meciurile de fotbal, restaurantele, scoala, pariurile si inca cateva. Multi oameni, inainte de carantina, mergeau la plimbare la mall ca activitate recreativa. Mai ales cei care nu aveau un serviciu foarte solicitant si in weekend au chef de plimbare, ca sa se … relaxeze pentru ca cei care muncesc, in weekend vor sa doarma si nimic altceva.

Faptul ca nu mai avem plimbari la mall sau ca nu mai luam masa la restaurant, nu este tocmai o tragedie. Intr-adevar au picat confectiile ca oricum zdrente o sa avem pentru zece ani de-acum inainte, la cat s-a produs si la cate cumparaturi de haine au facut romanii in ultimii ani din cauza prosperitatii (a se citi pe credit).

In fapt, daca ne uitam in amanunt, chiar cu masurile actuale sumare de carantina (desi daca ne uitam la parcarea Dedeman, cu greu ne-am da seama ca este carantina), in fapt au fost oprite doar activitatile total inutile: scoala, cumparaturile, pariurile, meciurile, saloanele de infrumusetare. Acestea nu produc ci sunt au doar rol de divertisment/recreatie. Nu zic ca nu sunt utile, omul e o fiinta complexa si are nevoie de divertisment, desi aici e alta discutie care divertisment este util. Insa, venind in intampinarea tanguitorilor, nimic din ce este minim important nu a fost oprit. Nici macar slujbele care in fapt continua, corul tanguitorilor uita acest mic amanunt ca slujbele au fost intrerupte, chiar daca nu toti putem participa deocamdata.

Teoretic, curba ar putea fi tinuta sub control si economia asa zis esentiala, mentinuta pe o linie de plutire. Daca acceptam analogia luptei cu virusul cu razboiul – si eu o accept – cu siguranta am putea lupta destul de bine si vedem ca sunt tari care o fac. Din pacate, Romania, din cauza romanilor nu poate insa lupta si autoritatile trebuie sa adopte o cu totul alta strategie, care tehnic se numeste damage control, adica salvam ce se mai poate. Nici nu vreau sa ma gandesc cat de dificile sunt alegerile, atat cu privire la partea medicala – cum vom face trierea, ce cazuri medicale mai tratam sau nu, ce facem cand incep sa moara doctorii pe capete – dar si cu privire la partea economica unde asa cum am zis in articolul precedent, complexitatea este mult mai mare.

Pe partea economica, poate cele mai bune principii ar fi raportarea la viitor. Adica sa nu reactionam la ce se intampla ci sa avem viziune pe termen mediu lung si sa ne raportam la un viitor care nu este foarte greu de determinat in ce va consta. Spun ca nu e greu, deoarece sunt – zic eu – cateva certitudini clare. Este clar zic eu, ca nu va fi la fel. Este clar ca s-a cam terminat cu risipia si abundenta inutilitatilor. Haine cu duiumul, mii de restaurante cu adaosuri multiple, productii de milioane de autovehicule care se schimba la 2-3 ani si se dau apoi la rabla pentru ca apar modele noi, etc, etc.

Din motive legate si de starea economiei globale care oricum era subreda, coronavirusul reface complet economia mondiala si este din ce in ce mai evident ce va conta: productia de lucruri esentiale. Creditul va disparea, tiparnita de bani isi va arata neputinta, globalizarea se va diminua la minim.

Iar in cazul fericit in care eu ma insel si economia va fi complet reversibila, oare nu vom regreta imens daca acum – cei care au o voce – strigam aiurea sa “dam drumul la economie” ca si cum noi romanii am fi avut mare branza de economie si din cauza carantinei nu o mai avem, dupa ce bunicii si parintii nostri vor fi murit pentru ca nu am facut tot ce am putut ca sa ii salvam?

Sunt uimt de conationalii nostri care fac asemenea apeluri. Cred mai ales ca parazitii bugetari care s-au plictisit de stat in casa si au timp sa macane pe retelele sociale fac asemenea apeluri, deoarece cei care inca muncesc si-ar dori probabil o carantina mai serioasa ca sa poata si ei sta acasa.

Eu unul, as manca si paine goala cu apa, daca stiu ca prin asta am putea trece islazul si nu as avea cugetul nelinistit pentru ca nu am facut tot ce pot eu ca sa nu contribui la moartea prematura a celor cu risc. Mai ales vazand, ca se poate si ca in acele tari in care oamenii au un IQ mai ridicat si au constiinta resposabilitatii, luand in serios toate masurile de separare sociala recomandate de specialisti, curba este tinuta sub control si dezastrul din Italia nu a avut loc.

Cu privire la Romania, din pacate, previziunile mele sunt dezastruoase. Imi mentin parerea ca vom ajunge in top cazuri si morti si ca vom avea o rata a mortalitatii peste Italia, desi termenul de o luna dat la acel articol a fost depasit deocamdata. Insa trendurile nu arata deloc bine.

[CORONAVIRUS] Complexitatea crizei economice este mult mai mare decat complexitatea crizei medicale

Razboiul impotriva Coronavirusului este cat de cat de clar si cam stim ce trebuie facut. Este o mare problema cu capacitatea si viteza, dar necunoscutele sunt putine. De exemplu: stim ca avem nevoie de spitale multe, doctori, ventilatoare etc. Stim ca avem nevoie de carantina, masuri suplimentare de igiena individuala pentru fiecare, distantare sociala etc E o lista cu 10 chestii sa zicem care trebuie facute de fiecare (sa se spele pe maini, sa evite aglomeratia, sa rareasca drumurile la magazine etc).

Desi razboiul este greu si desi exista deja raniti si morti, cei mai pusi la incercare sunt doctorii si asistentele si tot personalul medical, plus administratia (politie, armata, primarii etc). Adica cateva sute de mii de oameni in total. Restul sunt relativ bine: grosul (bugetarii) stau acasa pe salarii babane, fara sa faca mare lucru sau majoritatea chiar nimic, altii merg la munca si desi au riscul ca ia virusul, au si beneficiile unui trafic mult redus si unei activitati in general mai restranse ca alta data. In final, victimele colaterale ale razboiului cu virusul sunt cei care sufera din cauza carantinelor (magazine inchise, tot ce tinea de consum), la care se mai adauga si cei care sufera din cauza problemelor globale aduse de virus (sectorul auto, confectii etc).

Guvernantii insa stiu ce sa faca, adica fac ce trebuie consultati de specialistii din domeniul medical si incearca sa explice la populatie, mobilizeaza resursele si incearca sa puna niste pansamente si in domeniul economic. Pentru politicieni, vremurile actuale sunt extrem de linistite. Dezbaterea politica este diminuata la maxim, altele fiind preocuparile. Pentru politicieni, lupta cu virusul este de departe mult mai putin stresanta decat lupta politica de zi cu zi in care mancareala ca caini are loc chiar in interiorul partidelor si bisericutelor din partid, daramite intre cei din partide diferite. Colac peste pupaza, acum parlamentarii freca menta pe-acasa, apasand pe butoane pe smartphone din cand in cand ca sa voteze acolo ce-or vota, ca oricum, dupa cum vedem, mare branza de tara nu au fost in stare oricum sa puna la cale, prin urmare, oricat s-ar zbate acum, mare branza de lupta cu virusul nu avem de unde.

Coronavirusul este ca o bata in cap pe care o primesti. Ti se umfle capul sau chiar iti crapa. Daca ai parte de un doctor bun, te da cu betadina, te spala, scoate mizeria de acolo si te coase. Daca iti face doar asta, esti cam terminat. Poti sa ai hemoragie interna si evident iti trebuie CT si poate chiar operatie in caz ca ai vreun hemangiom mai nasol. Exista asadar un efect al impactului LA SUPRAFATA care poate fi rezolvat de un doctor bun intr-o jumatate de ora (mi s-a intamplat mie) si exista un efect IN SUBTERAN care poate sa fie nimic sau poate sa fie nasol, pana la fatal.

Cel de la suprafata se vede si se trateaza rapid, in timp ce celalalt se manifesta in timp pentru ca tatanii creierului au fost afectati si acolo se intampla ceva.

Asa cum ne aflam acum, pare foarte greu de spus daca avem sau nu ceva dedesubt si evident ca “doctorii” ne incurajaza: e doar o zgarietura mica, stai sa te cusam, ai grija cum te speli pe cap, mai tre sa vii la un pansament etc si apoi esti ca nou. Un doctor bun insa poate ne-ar da deja anticoagulante si ne-ar trimite de urgenta la CT apoi poate ne-ar pune pe masa de operatie ca sa rezolve hemangiomul sau alte probleme.

Criza economica care va urma coronavirusului are toate sansele sa semene cu o schizofrenie. Daca economia era oricum cu piciorul in groapa nu stiu daca mai conteaza acum. Eu consider ca evident, criza din 2008 nu a fost “rezolvata” ci cancerul a fost generalizat. Dovezi aduc cateva:
– Fed-ul nu a reusit sa “normalizeze” dobanzile, ba cum a marit cu ceva mizilic, pietele au inceput sa o ia in jos fortand oprirea “normalizarii” si chiar reluarea directiei … inverse
– dobanzile celorlalte banci centrale au tot luat-o in jos (la mai mult de 10 ani de la “criza”)
– raportul datorie/PIB de asemenea a crescut la cote cu mult peste cotele “de alerta” din 2008 care teoretic au contribuit la declansarea crizei; daca in 2008 auzeam de Grecia ca era putin peste 100%, ulterior multe alte tari au depasit cu mult Grecia, ba chiar si Grecia a depasit Grecia din 2008 la acest raport, semn ca ceva e putred in … intreaga lume
– raportul credit/PIB era de asemenea intr-o crestere fulminanta chiar inainte de coronavirus

Ceea ce pare acum haos (greselile si ezitarile din sistemul medical, socul economic cauzat de carantina si riscurile de contaminare, retragerile din banci si chiar inflatia pe anumite sectoare/produse) sunt nimic pe langa haosul cauzat de viitoarele socuri: hiperinflatia, reintroducerea taxelor vamale, deglobalizarea, instabilitatea politica etc.

Unele tari vor fi lovite mai puternic si altele mai putin de virus. Masurile vor fi diferite. Cei puternici insa vor continua sa abuzeze de cei slabi. Fiecare tara se va concentra spre salvarea propriei populatii, americanii vor tipari de exemplu bani cat cuprinde, italienii vor cere ajutorul nemtilor si neobtinandu-l vor ameninta cu Italexit-ul. Vor fi suisuri si coborasuri pe masura ce vechile aliante sunt desfacute si noi aliante facute. Vedem cum rusii dau tarcoale italienilor si incearca sa le castige inimile cu 2-3 leucoplaste aruncate la vreme de criza. Mexicul insa vedem ca pazeste granita ca nu cumva sa dea navala americanii care vor muri pe capete inainte mexicanilor. Virusul isi loveste incet-incet victimele, intr-un ritm alert si una cate una. Multi care credeau ca au trecut hopul, se vede ca nu prea l-au trecut. Mai ieri Singapore-ul a inchis scolile deoarece incepe sa aiba raspandire comunitara si masurile de pana acum nu au folosit. Carantina pare singura care sa functioneze dar vine la pachet cu reducerea drastica a economiei.

Intre timp, bogatii devin si mai bogati: Fed-ul salveaza ETF-urile si marile banci in timp ce micile afaceri sunt gatuite si lasate sa se descurce cum pot. Guvernul o sa dea bani gratuiti la populatie ca sa nu se rascoale, dar cate saptamani pot sa amane revolta oamenilor, o mie de dolari?

BNR cumpara obligatiuni de pe piata secundara, ca sa permita guvernului sa emita datorie fara numar, ca oricum nu mai conteaza. 1.7 miliarde euro insa au iesit in Martie din tara. Comisioanele intermediarilor sunt “bonus” nesperat in vremuri de criza, Intre timp, de cand s-a dat drumul la dezmat si se fac achizitii fara numar, firme infiintate anul trecut cu 2-3 angajati dau tunuri astronomice, batand la fund pe indicatori, orice record din sectorul privat. Dezmatul a inceput si criza reprezinta oportunitate, mai ales pentru cei care se adapteaza rapid la situatie si au imaginatie.

Pana acum, impresia data de guvern este doar ca doreste sa transmita un semnal de incredere. Transmite insa semnale, ca altceva nu prea face. Increderea o inghit doar prostii care nu inteleg ce se intampla. Am explicat mai ieri-alataieri de ce cred ca controlul preturilor exista deja pe hypermarketuri, pe langa cel anuntat pe energie, combustibili si utilitati, ca si cum astea aveau riscul sa creasca acum. Sa vedem cat o sa tina asta cu combustibilii cand incepe petrolul sa creasca, caci dupa scaderea initiala care loveste in producatorii expusi pe credit (probabil shale-ul american cel mai mult), investitiile cu siguranta au fost taiate si capacitatile de productie reduse la minim. Prin urmare, chiar daca cererea va scade, oferta va scadea intr-un ritm si mai accelerat si pretul petrolului va exploda, cum a facut-o dupa 2008. Sa zicem, ca nu mai ajunge la 160$ ca pe-atunci, dar la ce bani se tiparesc acum, cat o sa reziste petrolul la 30$? Cum o sa poata benzinariile sa tina pretul neschimbat cand petrolul o sa sara de 60$?

Am tot repetat filosofia mea: in vremuri de criza te tii de chestiile simple pe care le stii ca functioneaza, te iei dupa informatiile clare, sumare pe care le vezi si iei in considerare riscurile cele mai mari pe care desi nu le vezi, le poti deduce.

Avem deci guvern liberal la putere. Fie ca e criza, fie ca nu e criza, principiile liberale ar trebui sa primeze, pentru ca capitalismul este singurul care functioneaza, fie in criza, fie in afara crizei. Ori ce avem de la guvernul PNL declarat liberal? CONTROLUL PRETURILOR, cresterea taxelor si programe sociale de sprijin al companiilor falimentare. Masuri total neproductive si care nu sunt decat pansament pe picior de lemn caci pe termen mediu-lung nu ajuta cu nimic. “Am invatat din criza anterioara” se lauda Catu. Vai de mama lui daca crede ca criza de acum e aceeasi ca de atunci si daca crede ca taierea salariilor bugetarilor a fost o gresala. Taierea de atunci a fost decat singura masura posibila pentru mentinerea statului in picioare si nu exista alternativa. Exista varianta demiterii in bloc a bugetarilor neprodutivi si reducerea pe rapid inainte a aparatului bugetofag parazit. Vedem insa ca coarnele rosii insa sunt un blestem pentru neamul asta si nu a luat mult socialismului pana sa faca din nou praf orice tentative de reformare a statului, trecere la piata libera si la capitalism ale Romaniei post-decembriste. Avand acum o noua oportunitate, noi tot la masuri socialiste ne dam.

Evident ca suportarea acestui somaj tehnic are efect daca iesim din criza in 2-3 luni, in sensul ca o sa fie la fel de frumos ca inainte sau macar cu 10% mai putin frumos. Dar cat de naiv sa fii sa crezi asa ceva? Avand in vedere ca noi oricum eram in groapa cu deficitele si balanta externa (importam mult peste cat produceam, deci traiam din credit). Acum cum o sa putem sa ducem in spate cheltuieli si mai mari decat inainte de coronavirus, avand o economie (aia cata era) in genuchi. In ce viitor stralucit, o sa isi revina sectorul auto care este 15% din PIB ca sa poata contribui cu mizilicul de export pe care il aveam, ca sa mentina cat de cat moneda la un nivel acceptabil si sa ne ofere astfel leverage pentru creditare? Nu in 2-3 luni estimate de “matematicieni” consultanti amatori care folosesc softuri open source, dar nu inteleg ce inseamna rata raspandirii si ce masuri sociale drastice sunt necesare pentru a o tine sub 1, performanta pe care noi mai avem mult pana sa o atingem.

Zic ca guvernul a crescut taxele, dar pot fi acuzat de fake news. Am zis ca a crescut taxele pentru simplul fapt ca le-a mentinut. In astfel de vremuri de criza, era logic ca guvernul trebuia sa taie din taxe pentru a putea stimula deja economia si pentru a incuraja pe acei oameni nebuni care mai doresc sa faca afaceri in Romania. Scaderea TVA-ului ar fi de asemenea o varianta, desi stransi cu usa de cheltuielile imense datorate maririlor de pensii si salarii bugetare ale bolsevicilor, coroborate cu pensiile nesimtite numite “speciale”, cu cresterea cheltuielilor pe sectorul medical datorate virusului, cu achizitia de rachete si cei 2% din PIB – ca doar ne zgarma undeva sa cumparam bombe – probabil guvernantii nu vor avea incotro si vor mari TVA-ul, asa cum “am invatat in vechea criza” ca nu se face.

Exista nenumarate masuri pe care le putea lua guvernul pentru a raspunde crizei economice cauzate de coronavirus si la noi dar mai ales in afara. Toate masurile luate insa sunt din categoria “pansamente” si au slaba acoperire rationala. Cica “firmele doresc sa isi pastreze specialistii” si de aia ar avea nevoie sa suporte statul somajul tehnic. Pai daca aia sunt specialisti, nu e logic ca mai bine ar fi lasati in somaj ca sa ii ia alte firme si sa se angajeze in acele firme care nu au intrat acum in faliment? Nu se poate?!? Pai daca nu se poate, inseamna ca nici actualele firme nu o sa poata sa se intoarca la produs si sa ii refoloseasca pe “specializati” prea curand. Micile afaceri sunt clar viitorul si singura scapare de foamete. Productia locala, serviciile, antreprenoriatul, micile ferme, comertul cat mai liberalizat, taxele cat mai reduse, administratia cat mai putin stufoasa si debirocratizata – astea sunt adevaratele masuri pe care le-ar fi luat un guvern liberal cu viziune.

Sunt intr-adevar vremuri grele de aceea intoarcerea la principii ne-ar fi salvat. Din pacate, orbecaiala pseudo-liberalilor va distruge pentru toteauna impresia pe care o au romanii – marea majoritate cu inclinatii spre bolsevism si cu zero experinta a economiei de piata – fata de liberalism. De acum in colo, bolsevicii vor putea striga pentru un secol: liberalii ne-au distrus si in criza din 2008 si in cea din 2020. E chestiune de timp pana cand fortati de FMI sau de BERD sau pur si simplu de realitate, guvernantii vor taia drastic in sectorul bugetar, vor avea probleme mari cu pensiile si vor creste taxele si impozitele, punand in genunchi inca un esalon din randul privatilor care rezista inca producand ceva si platind taxe si fortand pe majoritatea sa mearga in zona cenusie-neagra pentru a supravietui. Scazand veniturile, aparatusul bugetar se va reduce drastic si salariile de asemenea, ceea ce va duce la proteste masive, greve si tulburari sociale cum poate nu am vazut nici in “tranzitie”. Fereastra de oportunitate de a face ceva util care sa aiba impact real intr-un viitor cat mai rapid, cam trece incet-incet, asa cum a trecut si perioada in care puteam inchide granitele si tine virusul in afara tarii, amanand dezastrul care incepe sa se desfasoare in spitale si in curand si in afara spitalelor.

De ce controlul preturilor va aduce un dezastru mai mare decat coronavirusul

Calculele reci despre care vorbeam intr-un articol trecut nu au fost facute bine si deja vedem consecintele. Pe masura ce pseudo-carantina blocheaza economia in timp ce bugetarii care freaca menta si acum nu mai trebuie sa mearga acasa, umplu parcarile la mall-uri si la hypermarket-urile de bricolaj, micile firme se confrunta cu probleme din ce in ce mai mari, fiind afectate sectoare din ce in ce mai variate. Blocajul se intinge ca o metastaza foarte agresiva in intreaga economie.

Au fost mai intai agentiile de turism, apoi companiile aeriene. Apoi au scazut vanzarile de masini (in SUA martie s-au vandut de sase ori mai putine masini ca anul trecut), apoi s-a introdus carantina. S-au inchis cabinetele medicale, spitalele private, florariile si companiile medii si mari au inceput sa inchida si ele de tot portile pe masura ce cererea de produse a inghetat. Am vazut un interviu cu un producator de confectii care spunea ca deja vanzarile se injumatatisera cu o luna inainte.

Preturile la produsele alimentare au crescut mai mult decat ne va arata INS-ul. Nu doar ca exista penurie la anumite produse, dar se pare ca lanturile de hypermarket-uri au inceput sa aiba probleme foarte mari la aprovizionare pe unele categorii de produse total nejustificat. De exemplu, nu se mai gasesc mere in Profi sau Selgros. In schimb, sunt mere in piata. Nu imi explic motivul, dar este cert ca problemele abia au inceput, la nicio luna de la inceperea “distractiei”.

Marile hypermarket-uri au rezistat tentatiei sa mareasca preturile, fiind probabil presate de sus. Stim ca guvernantii s-au tot laudat ca “tin legatura” cu marii distribuitori, in sensul ca probabil le pun pistolul la cap: tineti preturile jos, altfel va inchidem si lasam doar magazinele mici. Prin urmare, neavand optiune, avand deja investitii masive si avand oricum acces in tarile mama la conducta de credite cu dobanzi aproape de zero, marile lanturi isi vor permite sa tina preturile scazute, cel putin pe adaosul lor. Caci aici este explicatia penuriei.

De ce credeti ca in Profi sau Selgros nu sunt mere si faina, nu prea mai sunt cartofi si drojdie, dar la micile magazine si in piete sunt? Pentru ca producatorii au marit preturile catre hypermarketuri si hypermarketurile sunt cu pistolul la cap din partea guvernantilor si nu pot sa accepte pretul marit. Guvernul le cere acestora sa nu accepte preturi marite pentru a frana (bloca spera ei) inflatia. In schimb, guvernul nu poate controla toate lanturile de distribuire si prin urmare, in acele magazine mici care cumpara direct de la producatori / distribuitori si in piete unde vin (pe alocuri) chiar producatorii, produsele se gasesc, evident la preturi deja crescute.

Calea aleasa deocamdata de guvern este una gresita cred eu. Controlul preturilor a inceput de facto, desi nu este oficial. Probabil ei ii zic “discutii” sau “acord” cu “mediul de afaceri” sau cu “marile lanturi”, insa penuria in “marile lanturi” combinata cu abundenta in afara marilor lanturi nu ne spune decat ca acestora li s-a impus sa nu mareasca preturile si cum nu mai exista marfa la preturile impuse de guvern, nu mai pot aduce produse. Unele lanturi am inteles ca au inceput cu rationalizarea – faimoasele tichete de paine nu se mai distrubuie acum de primarie ci sunt direct administrate de “marile lanturi”.

Vrajeala oficiala este ca “exista puseu de cerere” pe anumite sectoare, adica zic ei, e panica si lumea comanda mai multa faina. Cata faina sa comande lumea?!? Cate mere, cati cartofi?

Efectul pervers al acestor manevre bolsevice va fi ca producatorii vor arunca marfa nevanduta pentru a mentine preturile mari si a castiga. Oamenii nu pot sa vanda la preturi dinainte de criza pentru ca acum toate s-au scumpit si producatorii nu sunt prosti sa nu vada ce se intampla in jurul lor. Cand Germania, motorul UE, interzice exportul la medicamente, este doar chestiune de timp pana cand va introduce exportul la lapte. In plus, exista costuri pentru toata lumea. Riscul asumat de cei care stau la vanzare si ia contact cu cumparatorii este un cost. Riscul asumat de orice firma unde oamenii vin la lucru si se risca luand contact unul cu altul in loc sa stea acasa ca bugetarii care macane pe retelele sociale ca ce bine ar fi daca am avea cum PCR la conducere sa bage la zdup pe “capitalisti hrapareti”, este un cost. Nesiguranta ca banii pe care ii ai in banca mai pot fi scosi, avand in vedere ca deja bancile au bagat limitari la extragere, este un cost.

Exista evident o dinamica. Daca unii cresc preturile si se lacomesc, risca sa ramana cu marfa nevanduta. Pe masura ce lanturile de aprovizionare se refac si incep sa circule tirurile mai fluent, cei care maresc preturile ar putea da inapoi. Insa daca statul isi baga picioarele si incepe cu controlul preturilor, nu exista cale de dat inapoi.

Daca statul permitea hypermarketurilor sa mareasca preturile pe acele produse pe care este cerere, exista intr-adevar o durere pe termen scurt, dar lucrurile se reglau. Daca distribuitorii vedeau ca hypermarket-urile platesc calumea pe cartofi, se mutau atunci din piata, unde cererea a cam scazut si veneau inspre hypermarket-uri. Daca avem criza de faina si statul permitea hypermarket-urilor sa creasca pretul, lumea nu mai cumpara aiurea cu baxurile ci se gandea de doua ori inainte sa faca hoarding, oprind din momentul aprinderii focului, puseul inflationist.

Sunt lucruri atat de simple, faptul ca cererea si oferta se intalnesc singure daca sunt lasate in pace si statul nu poate controla aiurea pietele, incat nu pun reactia guvernantilor pe altceva decat pe frica. In vremuri de criza se vad marile caractere si din pacate se pare ca guvernantii sunt mici. Marele liberalism pe care il fluturau, s-a facut acum mic si dezbracat ca rafturile goale din hypermarket-uri.

Nu mai zic ca penuria in sine, este un fenomen care se auto-hraneste. Adica, cand vezi rafturile goale la faina, multi ani de-aici inainte nu o sa mai cumperi cate o punga-doua ci cate un bax, just in case. Penuria schimba obiceiuri si rationalizarea este o solutie hilara. Hypermarketurile o introduc la “recomandarea” iexpertilor guvernului, sunt sigur ca nu ar apela la ea. E absurd tu ca vanzator sa nu lasi lumea sa cumpere cata vrea, din contra, ai vrea sa cumpere cat mai mult, ca tu din asta castigi, din rulat marfa. Iar daca marfa se da, maresti pretul.

Sa nu fim copii! Hypermarketurile nu din “solidaritate” practica aceste masuri ci deoarece li s-a pus pistolul la cap si nu au de ales. La fel ca bancile care au limitat extragerile. Care banca risca sa isi piarda clienti aiurea, introducand limitari la retragerile de la bancomate? Bancile care au un pistol pus la cap, cum s-a intamplat in Grecia in timpul crizei cu referendumul. Idem la noi.

Acum, sa elaboram putin cu privire la ce va urma. Avem asadar penurie la faina, cartofi, mere, drojdie, paste, conserve, paine. Mai mult sau mai putin, cam asta e lista. Mai mult sau mai putin, intr-o anume masura unele magazine mai au. Dar faptul ca produsele de baza nu exista in toate magazinele la orice ora denota penurie. Aceasta lista se va mari. Daca nu gasesti ce ai nevoie la hypermarket, ce sa mai cauti? Daca nu gasesti paine, daca nu gasesti lapte (deocamdata exista), daca nu gasesti mere si oricum mai trebuie sa faci drumuri si prin alta parte, la ce sa mai pierzi cu orele pe la ei sa stai la cozi cand poti merge la buticul de langa bloc sau la piata. Te duci catre acele locuri unde gasesti ce ai nevoie. Deci, cresti cererea la cei care au marit deja prdivadaetul si acestia isi vor mentine si vor creste pretul.

Nu exista alta varianta decat extinderea penuriei. Cum hypermarketurile nu pot mari preturile, distribuitorii se vor indrepta spre alte canale. Deja se dezvolta accelerat mica desfacere (din auzite) si incep sa apara ca ciupercile site-uri care fac livrari. Distribuitorii care pana acum controlau pietele, sunt deja dinozauri si o sa dispara. Vine vremea producatorilor care vor incepe sa distribuie direct la sursa. Intr-o oarecare masura, e bine ce se intampla, doar ca ne cam intoarcem in evul mediu, multumita guvernantilor.

Singura speranta este presiunea lipsei banilor. Adica numarul mare de someri, scaderea risipei, deci a cererii, vor pune pentru o perioada presiune inversa. Pe de alta parte, cum sute de mii de capsunari stau acum acasa in loc sa munceasca pe campiile Italiei si Spaniei, iar cum pe-ale Romaniei nu se multumesc pe bani putini, productia va scadea drastic la nivel european si prin urmare vom avea presiune pe cresterea preturilor.

Si in final, reamintesc ca controlul preturilor a fost deja instituit pe utilitati. In loc sa taie accizele (daca le pasa de preturi) si sa taie impozitele, guvernantii vor sa arata ca le pasa de bopor si limiteaza preturile. Asta este cea mai clara dovada ca nu au principii liberale si ca duhul bolsevismului domneste chiar in randul liberalilor. Tineti-va bine ca o sa inceapa si pomenile electorale cu ajutoare sociale marite, bani gratis si alte de-astea.

Experienta hyperinflatiei din perioada “de tranzitie” s-a uitat rapid. Indiferent de cauze si circumstante, esenta era si atunci aceeasi: producem mai putin decat consumam si unii vor sa castige alegerile cu orice pret. Rostogolirea masurilor populiste de la un guvern al altul se va face accelerat, pe masura ce fiecare val de “masuri” va mai musca cate putin din economia (aia cata mai e) reala. Fiecare val va produce noi efecte si guvernul va pica, venind altul care va promite masuri si mai revolutionare (nationalizarea hypermarketurilor de exemplu). Maine-poimaine il vedem pe Daia pe post de ministru al alimentatiei publice strategice (ca vom avea curand un minister de asta) ca va implementa in sfarsit proiectul sau falimentar (in vechiul mandat) cu aprozarele de stat. Dupa ce si asta va pica, o sa vina alt guvern cu idei si mai tembele: “tichetele de rationalizare”. Evident o sa fie mai moderne acum, poate chiar un app, sa te duci la magazin cu app-ul care o sa fie legat de CNP si sa poti cumpara paine de unde vrei tu, nu doar de la alimentara de cartier. Insa cu exceptia hackerilor cei mai priceputi si a tovarasilor cu app-uri “speciale”, o sa mancam toti o jumatate de paine si un mar pe zi. Noroc ca o sa fie tot cosul zilnic “subventionat” direct prin tichetele de masa electronice emise de guvern.

Legendarul si fascinantul Jim Rogers

Jim Rogers este un personaj fascinant. Pentru cei care nu-l cunosc le reamintesc: unul dintre cei mai faimosi investitori din lume, un dinozaur in viata. Fost partener al lui Soros in Quantum Fund – primul fond de investitii global. Fiecare interviu dat de Jim Rogers este regurgitat de toate canalele de Youtube. Daca viziunea lui Jim Rogers asupra investitiilor si inclinatiile sale spre Scoala Austriaca sunt cunoscute, personalitatea sa de aventurier este mai putin cunoscuta. In anii 80, la varsta de aproximativ 40 de ani, Jim a plecat in jurul lumii cu motocicleta – aventuri puse in cartea Scoala vietii. Aventuri din calatorii si din pietele financiare pe care o recomand mai ales celor interesati de India – tara de care Jim a fost profund impresionat.

Spunca Jim este un dinozaur si pentru ca este batran dar si pentru ca nu putine dintre predictiile lui s-au intamplat. Imi aduc aminte clar cum dupa criza din 2008, Rogers recomanda achizitia de comoditati si aur, care aur intre timp a explodat. Ulterior, Rogers a recomandat investitia in actiuni, ceea ce se intampla rareori. Alte recomandari pe care le-am ratat ale lui Rogers au fost cele referitoare la China si Malaesia. Foarte interesant si ce spunea Rogers in septembrie anul trecut: “The ETF stocks are going to get killed in the next bear market, he said. That will be true everywhere in the world.” (sursa). Cata dreptate a avut! Deja incepe sa pice dominoul ETF-urilor desi Fed-ul s-a angajat sa cumpere (ca si cum alea erau mai importante ca 1%). Ramane de vazut daca Fed-ul o sa poata sa le salveze, pentru ca previziunea lui Rogers sa fie on the spot.

Dincolo de recomandarile de a cumpara acum, interviul de mai sus denota insa un caracter puternic al unui gentlemen modest. Desi s-a insurat a 3-a oara in 2000 cu o blonda care ii putea fi fiica, Rogers, pentru viitorul fetelor lui s-a gandit sa emigreze in Singapore pentru ca acestea sa aiba expunere la limba chineza, deoarece Rogers considera ca China va fi viitoarea putere mondiala a lumii. Unde dai si unde crapa insa! In Singapore, fetitele au invatat intr-adevar mandarina foarte bine, atat de bine incat au devenit staruri in China, prin urmare probabil nu o sa aiba nevoie de averea lui tata, fata cea mare dand deja meditatii cu 25$/ora unor alte fetite care vor sa invete mandarina.

Iata deci ca desi ditamai babac la 80 de ani, lui Rogers nu ii e frica de bau-bau si nu poarta masca desi probabil la banii sai are deja nu doar investitii in lanturi spitaliere dar poate chiar detine clinici private care sunt gata sa il salveze si sa il scuteasca sa stea la coada la spital daca da nasoala in el. Insa nu cred ca doar din aceste motive are o atitudine relaxata ci pentru ca are un simt de evaluare a riscurilor extrem de fin, caci altfel nu ajungea miliardar.

Despre riscurile penuriei alimentare

Avem asadar hoardingul – spaima si panica lumii care se gramadeste sa cumpere de toate. Motivul este evident: frica de carantina. Marea majoritate – sa zicem 90 % – se gandesc: o sa ne bage in carantina, 2 saptamani cum au zis, sau cine stie, poate chiar o luna. Doar 1-5% se gandesc ca carantina pote dura peste o luna. Poate 1 la mie are idee ce inseamna lanturile de aprovizionare – supply chains si ce impact are pandemia asupra acestora. Poate tot 1 la mie percepe ce inseamna sa cada bursa cu 20% sau ca intelege ce inseamna ca BNR a inceput sa cumpere obligatiuni de pe piata secundara.

Sa despicam insa cateva idei, pornind de la principiul enuntat si in alte articole: in vremuri de ceata si de panica si in vremuri tulbure, gandim simplu, fara complicatii, ne legam de lucruri pe care le stim, care sunt sigure. Philip K. Dick spunea ca realitatea este ceea ce ramane cand renuntam la iluzii.

In primul rand petrolul a scazut drastic. Agricultura o sa duduie. Petrolul e o componenta importanta a pretului in productia agricola. Intr-adevar pretul scazut loveste puternic si in investitiile in domeniul petrolier, dar aici e problema de termen lung. Pana una alta, atat Arabia Saudita cat si Rusia au petrol ieftin si in vremuri de criza nu pot sa salte prea mult pretul. Lipsa investitiilor poate va avea efect pe termen mediu-lung, dar zic eu ca cel putin pentru un an, nu se pune problema lipsei petrolului, mai ales ca turismul este zero. Ganditi-va cat combustibil consumau avioanele, masinile, vapoarele si cat a scazut consumul acum ca lumea sta si va sta acasa.

Ca forta de munca, de asemenea, somajele tehnice (deocamdata) si caderea totala a unor sectoare (horeca, divertisment etc) vor ajuta si cu siguranta nu va fi lipsa de personal mai mult sau mai putin specializat in domeniul agricol.

Avand combustibil ieftin si forte de munca in abundenta, ce probleme pot sa existe? Nu doresc sa ma leg de distributie: este chestiune de adaptare. Si daca nu am mentionat la inceputul articolului, eu o sa cam incep deja sa ignor zgomotul zilei (numar de morti, rata de infectie etc) si sa abordez mai mult probleme de … dupa deoarece ce se vede acum la televizor, am discutat de acum 2 luni si am cam epuizat subiectele. Deci distributia va fi rezolvata, inclusiv problema trecerii la granite. In ciuda masurilor de izolare, comertul alimentar va functiona cata vreme vom avea o moneda unica.

O moneda unica vom avea, dar pe piata cererii si a ofertei, noi romanii suntem saraci fata de vest si nu stiu daca ne putem bate cu ei pe preturi. Dar sa stam linistiti: nu se schimba nimic fata de situatia actuala cand oricum platim pe produse alimentare mai mult decat vesticii si nu doar raportat la venituri.

Exista insa semnul de intrebare cu privire la curs: euro se poate intari pana la un punct unde importurile ne vor arde rau. In acest caz insa va creste randamentul producatorilor locali si surplusul din agricultura noastra care va merge la export va compensa putin si va ajuta cursul. Intr-adevar prin pierderea a 15% din PIB cu industria auto care nu isi va reveni intr-un an, balanta de comert a noatra va suferi o lovitura puternica. Insa in compensatie sa nu uitam nici turismul si consumul de leasure (moda, telefoane, it) care pana acum contribuia la deficit si care se va reduce drastic, caci in vremuri de criza nu mai sunt bani pentru prostii iar moda nu mai conteaza cata vreme stai in casa. Sunt multe amanute legate de curs si nu putem aici emite nicio opinie clara. Singurul fapt concret real (ca sa ramanem pe linia emisa la inceperea articolului) este experienta din criza anterioara: devalorizarea peste noapte a leului de la 3.8 la 4.5. Calculati procentele …

Tot la capitolul riscuri, ar mai fi frecusurile inter-statale legate de riscurile reintroducerii a tarifelor vamale, controalele abuzive, masurile protectioniste, Trump la putere exponentiala, altfel zis. Indiferent de acestea, sa nu uitam ca Romania exporta mancare si pe vremea lui Ceausescu. Chiar daca se reintroduc taxele vamale in UE, aceasta masura pentru noi nu poate fi decat pozitiva – din punct de vedere al productiei alimentare.

Iata deci cateva concluzii in rezumat:

  • productia alimentara are perspective excelente: petrol ieftin, forta de munca din abundenta;
  • riscurile cursului valutar sunt incerte; euro are sanse sa creasca, deci preturile sa creasca; pus in balanta cu abundenta si scaderea petrolului, nu putem prevede impactul asupra preturilor

Una peste alta, masurile de carantina care vor tine oamenii acasa si situatia de criza care ii va incuraja mai putin sa arunce mancare (o risipa inensa inainte de corona …) dar si 10% scaderea numarului populatiei (in caz fericit) vor reduce cererea, in conditiile in care productia nu are nicio problema, poate doar distributia.

Cum se va termina totul

Current events cause future trends – spune Gerald Celente.

Este greu sa faci predictii, mai ales cu privire la viitor – spune Yogi Bear.

Dincolo de cernerea produsa de virus si de dezastrul economic produs de reactia inflamatorie acuta a societatii la virus – reactie de inteles dar imposibil de contracarat, fiind o reactie in lant in care noi fiecare sutem doar cate un atom si chiar daca majoritatea atomilor ar realiza pericolul, reactia nu poate fi oprita – sa incercam sa facem cateva posibile predictii legate de cum se va termina totul.

In primul rand, este clar ca vom avea carantina. Carantina va putea fi mentinuta doar pentru o scurta perioada de timp (2 saptamani, maxim o luna). Motivele sunt clare si cred eu ca nu atat foamea cat mai ales plictiseala si regimul de temnita vor produce o stare de nestare mai ales in randul tinerilor care va face imposibila mentinerea carantinei, chiar si cu armata. Cazurile strigatoare la cer de capsunari intorsi care nu au respectat, nu denota doar indolenta ci sunt si o consecinta a faptului ca oamenii pur si simplu nu pot fi tinuti inchisi in casa decat cu forta.

Ca o mica paranteza, personal sunt inca mirat cum de partidul comunist din China inca nu a picat. Sunt ferm convins insa ca tovarasii din China au deja coliva fiarta, propaganda cu victoria asupra virusului este doar spuma marii, oamenii insa nu vor uita incompetenta, frica de a spune adevarul si pedepsirea eroilor care au infruntat sistemul din perioada de inceput a pandemiei. Insa peste asta se va suprapune criza economica, partidul rezistand la putere doar cu promisiunea cresterii perpetue …

Vom avea deci un procent din ce in ce mai mare de tineri – dar nu numai – care vor trece prin virus cu sau fara a-si da seama si nu vor mai avea rabdare si energie sa stea in casa. Toate jocurile vor fi jucate, toate serialele vazute, chiar si de pornhub se vor satura si vor cere meciuri, cluburi si petreceri. Carantina se va ridica singura fara sa fie declarata ridicarea acesteia, asa cum si instituirea se face extrem de greu si vedem in Italia ca in ciuda unor masuri drastice – comparat cu ce avem noi deocamdata – traficul a scazut doar de (sau la) vreo 40% (din ce am inteles eu, pe baza miscarii monitorizate de celulele telefonice).

Nu mai zic ca la tara la noi, chiar nu are cine sa puna in aplicare carantina, fiind 2-3 politai la mii de oameni. Vinerea trecuta dupa ce se anuntase starea de urgenta, niste tineri consateni trageau o megapetrecere la sosea cu manele, gratar de miel si bere. Nu erau multi, dar nu erau speriati de virus. Foamea, dar nu doar foamea ii va impinge pe oameni la munca si virusul va deveni plictisitor, chiar daca din cand in cand va mai lovi pe vreunul dintre noi, mai tanar sau mai batran.

Pana atunci insa socul crizei economice mai are sa treaca prin toate layerele economice si financiare. Cursul e inca stabil (cresterea e modica), produse inca mai exista din belsug in magazine (variatie la ciocolata, banane, paine etc) chiar daca nu prea mai exista faina, drojdie, conserve si alte cateva. Somajele abia incep sa se anunte, dar in agricultura e destul de munca. Mai greu cu politica, ca acum nimeni nu mai urmareste ce se intampla. Politicieni o sa aiba mari probleme sa-si vanda gogosile si sa atraga atentia oamenilor caci virusul le-a cam luat fata. Insa orice mancare in cantitate prea mare produce voma si in curand si romanii – dar si strainii – se vor cam satura de TV si de Coronavirus. Spitalele isi vor continua insa drama lor si personalul medical este pe cruce.

Dar viata va merge in continuare pe masura ce bulgarele celor vindecati sau obositi de a le fi frica de virus va creste si se va rostogoli. Daca guvernul nu se sincronizeaza cu acest bulgare si nu e atent la masurile economice distrugand economia, bulgarele asta poate sa dea si in miscari sociale de protest: manifestatii, greve si alte de-astea.

Orice criza este o oportunitate, din pacate criza actuala chiar daca ii prinde la putere din nou tot pe liberali, va fi inca o oportunitate pierduta de a reforma economia din Romania pe fundamente capitaliste. Pun blabaielile lui Orban si ale lui Catu cu acele certificate de criza pe seama spaimei de moment si a lipsei timpului ca sa isi reaminteasca abc-ul capitalismului.

Ca oportunitati pe care poate nu le vom pierde ar fi contractarea sistemului bugetar supra-dimensionat iar inchiderea de moment a granitelor poate va stimula productia interna. In plus, resetarea sistemului financiar poate fi o treaba buna, cu conditia sa nu ajungem la troc. Cresterea dolarului din ultimele zile, eu zic ca e o treaba buna si poate daca vreun beculet se aprinde acolo unde trebuie, vom reusi sa il introducem si sa il acceptam ca moneda oficiala, inainte sa ajungem la troc cand hiperinflatia va lovi atat in leu cat si in euro.

Liberalizarea comertului – o solutie la pandemie

Vedem cum dependenta de mall isi arata coltii: aglomerare, puncte unice de distribuire a mancarii, dependenta de furnizori straini etc. Alternativa este liberalizarea comertului de alimente. Adica eliminarea reglementarilor “sanitare” excesive care amendeaza pe o taranca daca isi vinde ceapa la drum.

Pietele mici, deschise, in aer liber, sunt clar o solutie rapida la problema alimentara care va deveni din ce in ce mai pregnanta pe masura ce lanturile de aprovizionare ale marilor hypermarketuri isi vor arata slabiciunile.

Exista insa o problema: pietele trebuie sa corespunda … normelor. Care norme sunt imposibile. Primariile care gandesc ar trebui acum sa actioneze si sa deschida noi piete in cat mai multe locatii pentru a atrage comerciantii si pentru a rezolva o problema vitala: alimentarea populatiei. Pietele in spatiu liber sunt de asemenea mult mai sigure decat mall-urile in spatii inchise cu sisteme de aerisire care favorizeaza raspandirea virusului.

Cu certitudine, pe termen mediu-lung, dupa cum am spus productia va bate poate chiar si bancile. Comertul trebuie insa sa se reinventeze si nu este deloc exclusa intoarcerea la troc. In directia asta, in curand intentionez si eu sa lansez o platforma care sa ajute micii producatori sa isi prezinte ofertele. Vedem cum mall-urile devin din ce in ce mai goale, transpoturile au probleme, distributia de produse alimentare are probleme si banuiala mea nu doar cauzate de puseul de hoarding. Este clar ca asa cum virusul ne desparte om de om, fenomenul va avea loc si la nivel de tari. Vedem tarile cum inchid granitele pentru turisti si straini, este doar chestiune de timp pana cand le vor inchide si pentru schimbul de marfuri, desi fara comert intre state, ne intoarcem in Evul Mediu. Ceea ce poate se si doreste …

De aceea viitorul apartine comunitatilor locale flexibile si bine inchegate iar primariile au un cuvant important de spus. De altfel, rolul primariilor ar trebuie cumva extins in perioada asta, din pacate tovarasii fug ca naparcile care incotro speriati de virus si probabil obsedati si ei de hoarding, ingrijorati de ce va aduce viitorul, etc.

Panica de care ziceam in articolul anterior, inhiba ratiunea si gasirea solutiilor necesare momentului. Avem deja destule informatii si vedem trendurile – inchiderea marilor fabrici, somaj, criza economica, taierea comertului, taierea schimburilor intre tari. Nevoile de baza – mancare si securitate – trebuiesc sa primeze. Virusul si frica de imbolnavire paralizeaza simturile sa vedem adevaratele probleme: mancare si securitate. De altfel, oamenii deja au cam inteles ce e mai rau: virusul sau foamea:

„Nouă nu ne este frică de virus, ne e frică să nu murim de foame“
La magazinele din rețeaua Lidl, situația era similară cu cea din zilele anterioare. Intrarea se făcea pe rând, câte trei persoane odată. La coadă se puteau zări mereu câteva persoane, fie că era vorba de supermarketul din Valea Roșie, Sărari, George Enescu sau 1 Mai. Pe rând se intra și în magazinele mici de cartier, dar și în farmacii, bănci sau în magazinele de telefonie fixă și mobilă.

Sursa: Gazeta de Sud

Cine va salva Italia?

Italia era in pragul recesiunii inainte de aceasta epidemie. Turismul este deja compromis total. Daca maine virusul dispare, va lua 2-3 ani Italiei ca sa recastige increderea turistilor. Vorbim de turism pentru ca turismul este mare parte din PIB-ul Italiei. Dar sa nu uitam ca nordul – care este acum in carantina (chiar daca partiala – deocamdata) – este locomotiva Italiei, prin urmare doar o minune mai poate salva Italia de la prabusire.

Spun prabusire pentru ca dincolo de penibila crestere de doar 0.3% de anul trecut, bancile italiene sunt tinute pe linia de plutire de BCE care cumpara masiv obligatiuni si le ofera credit, ca sa mentina pacientul in viata.

Este dificil sa discutam doar despre Italia, avand in vedere ca Brexitul a lovit in intreaga UE iar tensiunile SUA-China de asemenea au tinut europenii in expectativa. Sa incercam totusi sa enumeram toate problemele, ca sa intelegem de ce avem sanse mari sa ajungem Italia din urma, desi este deocamdata pe locul 3 la PIB in UE, doar daca stam pe loc, pentru ca Italia se va prabusi.

Scandalurile politice in general fac bine economiei pentru ca politicienii nu mai au timp de mariri de taxe si schimbat de legi ci se cearta intre ei. Nu e tocmai benefic insa cand taxele sunt deja maxime, reglementarile sufoca dezvoltarea libere initiative iar infrastructura este in prabusire. Nu mai zicem de demografia dezastruoasa si ramanerea in urma la capitolul tehnologie si informatizare in administratia publica.

Lumea este intr-o competitie acerba, Asia face a facut pana mai inainte de criza progrese masive si nici americanii nu se tineau dupa chinezi. De aceea a lansat Trump razboiul tarifar, pentru ca oricat de mult ar fi cifrele deplasate de realitate, progresul chinezilor se vede cu ochii.

Guvernul italian a promis deja ajutor pentru firme. E posibil ca actuala epidemie sa fie un pretext pentru guverne si pentru UE in cele din urma sa pompeze si mai multi bani si sa ajunga la faimoasa aruncare de bani din elicopter in speranta de a “reporni motoarele”. Iluzii, evident, caci economia este deja la pamant. Pana si productia in Italia a ajuns sa fie din ce in ce mai mult facuta de muncitori chinezi adusi pe vapor. E doar chestiune de timp pana chinezii vor cumpara si ultimele branduri italiene, asa cum au cumparat Volvo si altele. Asta daca vor mai avea si chinezii cu ce sa cumpere pentru ca si PIB-ul lor s-a prabusit in primul trimestru. In curand trebuie sa apara rezultatele preliminare pe primul trimestru si vom vedea amploarea.

Guvernul promite, dar problema e ca spreadul intre bondurile italiene si cele nemtesti a inceput sa se cracaneze. Vin banii in schimb inspre Romania, de se lauda Catu cu rate negative. Nu mai conteaza ca si bulgarii au la fel, important sa se laude la prostii care nu se uita imprejur. Italia avea deja un raport al datoriei externe la pib extrem de mare (134%). Pana unde o sa ajunga oare inainte sa intre in default?

Sunt deci mult mai multe semne de intrebare si totul e legat de evolutia pandemiei care este probabil inca in perioada initiala si pana nu va atinge 100% din populatiei, impactul economic nu se va calma ci economia o sa tot pice. Exista intr-adevar multe sperante, insa toate sunt la granita intre minune si noroc – dupa religia fiecaruia.

Parerea mea este ca foarte mult conteaza si dinamica raspandirii. Una e sa ai epidemie de mii de cazuri si sa fii nevoit sa inchizi provincii intregi in carantina (cum e Italia) si alta e sa ai cateva sute de cazuri si sa nu ai probleme nici macar cu turistii (cum e Germania). Situatia se poate insa schimba drastic si peste 2 saptamani sa avem invers, asa cum vedem acum ca Koreea de Sud daca continua in ritmul asta, poate depasi in maxim o luna China la numarul total de cazuri.

Sunt insa cateva principii universale pe care doresc sa le explic:

  1. Cine are i se va da si cine nu are i se va lua. Prin asta vreau sa spun ca aceasta criza face o cernere si loveste mai ales statele ineficiente, in care coeziunea sociala nu este suficienta si in care fibra sociala se rasfira usor, la cele mai mici presiuni. Fie sistemul medical incompetent si neglijent, fie lipsa increderii oamenilor in autoritati, fie lipsa de jertfa a celor chemati sa fie in linia 1, fie lipsa resurselor financiare si umane. Virusul loveste la fel de puternic pe toti, dar nu toti vor avea aceeasi “imunitate”. Daca pana acum un stat slab ca Italia beneficia de “protectia de turma” din UE, acest virus va face diferentierea si o va face cu varf si indesat.
  2. Cand te fugareste ursul, conteaza sa nu fii tu ala care alearga cel mai incet. Din punct de vedere economic, este clar ca China a fost prima lovita si apoi urmeaza Italia. Spun ca Italia si nu Koreea de Sud (desi deocamdata Koreea de Sud e pe locul 2) deoarece Italia se bazeaza foarte mult pe turisti carora le poate spune deja ciao! inca de la inceputul sezonului. Pe masura ce virusul va lovi in fiecare tara, evident ca lumea se va adapta (a se citi obisnui cu o rata a mortalitatii de 3%) si poate ca lucrurile vor merge inainte, desi cu morcovul in fund. Putem spera si la un mic rebound (in niciun caz la revenire) atunci cand se va atinge peak-ul cazurilor in intreaga lume (inca avem crestere exponentiala). Dar una e sa fii lovit acum si sa ai deja o doua saptamani de carantina si sa urmeze apoi provincie cu provincie si alta e sa produci macar la fel ca anul trecut (cum fac nemtii) desi nu ai unde sa vinzi (cine mai cumpara acum masini cand toata lumea face stocuri?) si tu nici sa nu apuci sa mai introduci carantina pentru ca deja s-a dovedit prea paguboasa si guvernele au ajuns la concluzia ca mai bine pun bancile centrale sa tipeasca bani, sa dea jos cu dobanzile si sa pompeze “lichiditate” pentru ca economia sa mearga inainte, caci virusul oricum nu putem sa-l tinem sub control

Dupa cum stim din 2008, tarile nepregatite au fost lovite mult mai puternic ca economiile solide si cu o economie reala, eficienta, cu o administratie cumpatata care nu a facut deficite record doar ca sa faca pomeni electorale prin mariri de pensii si salarii minime cum a facut Romania. Si Italia …

Fed-ul scade dobanda

Dupa cutremurele din piata interbancara Fed-ul a scazut in sfarsit dobanda, exact cum se asteptau pietele. Scaderea s-a facut cu 0.25%, pe cat asteptau pietele, nici mai mult nici mai putin. Alte scaderi nu mai sunt de asteptat in acest an, doar daca conditiile geopolitice si alti factori pot inrautati situatia.

Adevarata surpriza insa s-a intamplat inainte de scadere: Fed-ul a fost fortat sa pompeze vreo 50 de miliarde de dolari peste noapte in piata interbancara sub forma de operatiuni repo pentru a furniza lichiditate. Nimeni nu se astepta si nimeni nu intelege de ce se intampla. “Lipsa de lichiditate tehnica” a termenul generic folosit de presa mainstream ca sa explice inexplicabilul. Printre factorii care au contribuit la acest inexplicabil se numara cresterea cheltuielilor guvernamentale si a deficitul, dar Fed-ul se lauda mereu ca prevede cererea de lichiditate din sistem si ofera cata trebuie, ori daca nici cheltuielile guvernamentale nu le poate estima …

Stirea a fost prezentata cu intarziere si pe la noi, dar situatia este departe de a se fi calmat, Fed-ul anuntand noi operatiuni in curand pentru a detensiona lipsa lichiditatii.

Culmea este ca consensul mainstream era ca piata e plina de lichiditate si ca tocmai de aceea trebuiesc marite dobanzile, pentru a evita o inflatie. Pana la inflatie insa, iata ca sunt probleme de ilichiditate.

Powell de asemenea a mai anuntat ca daca va fi nevoie de QE nu se va da inapoi. Se pare ca noul QE se va numi POMO, desi chiar si repo-urile actuale sunt un QE inainte de QE.

Consolidarea trendului negativ al dobanzilor nu face decat sa certifice insuccesul noilor (de deja nu prea noi) tehnici monetariste de evitare a curateniei in economie prin faliment si inlocuirea ineficientei si a insolventei prin scaderea creditelor, tiparire de lichiditate, relaxarea normelor contabile etc.

Merry go round cu dobanzile

Dupa scaderea Fed-ului a venit acum randul BCE-ului sa loveasca in cei care product si economisesc si sa ii incurajeze pe cei care cheltuie nesabuit pe datorie. A scazut asadar si BCE-ul dobanda, de la -0.4 la -0.5. Dupa cum stim BCE gestioneaza 3 dobanzi, cea de referinta este cea cu care bancile se imprumuta la BCE si determina costul banilor. Mai sunt 2 deloc putin importante, dar despre care nu pot spune nimic. Pe langa scadere, BCE a anuntat ca reincepe achizitia de obligatiuni guvernamentale (dar nu numai).

Putina lume chiar si din presa de specialitate intelege ce inseamna aceasta achizitie si deoarece este cel mai mare furt public din istoria umanitatii (depasit poate doar de Banca Japoniei care a cumparat o mare felie chiar din piata actiunilor) as explica putin mai mult. Achizitia de obligatiuni include obligatiunile guvernamentale ale BCE si obligatiunile emise de marile companii. Nu stiu si nu inteleg criteriile pe care se face aceasta achizitie, dar cu siguranta ii favorizeaza pe cei care ar avea probleme sa vanda pe piata libera deoarece ce vand ei este junk. Asadar BCE prin aceste achizitii da la gramada bani unor prosti datorinici care nu pot sa se imprumute pe piata libera pentru ca fie nu le-ar da nimeni (deoarece nu au incredere in ei – cine ar imprumuta Grecia sau Romania daca s-ar uita la politica guvernelor lor?!) sau daca le-ar da, le-ar da la preturi foarte mari care ar putea duce la imposibilitatea rostogolirii creditelor. Adica, Grecia, de exemplu, se imprumuta in mare parte pentru a plati ratele la creditele actuale. Pentru noile emisiuni costul trebuie sa fie mai mic ca la vechile credite, altfel s-ar intra in imposibilitate de plata, cresterea dobanzilor ar scadea drastic posibilitatea guvernelor sa plateasca ratele si ar baga guvernele in faliment. Ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu.

Speranta BCE este urmatoarea: fiecare guvernator spera ca crash-ul sa nu se intample in mandatul sau. Astfel, dupa crash, el va putea spune: noi am facut treaba buna, pe vremea noastra lucrurile mergeau zaiss. Noi am avut curajul sa dam jos cu dobanda, sa cumparam junk bonduri etc, etc.

Deciziile BCE se ia de consiliul guvernatorilor bancilor din Zona Euro la care se adauga niste delegati de la Comisia Europeana (care cumva inclina balanta). Asta se intampla pentru ca in aparenta sa se creeze iluzia egalitatii insa in fapt, cine detine puterea de decizie la comisie sa determine si sa contribuie masiv la politica BCE.

In cazul deciziei de fata, se pare ca Germania si cu pate din tarile nordice s-au opus scaderii dobanzii si continuarii destrabalarii. Insa porcusorii sunt mai multi la numar: Italia, Spania, Grecia, Portugalia, toate tarile cu raport mare PIB/datorie si cu o economie priponita in pragul colapsului, evident se tem de cresterea dobanzilor care ar putea duce inevitabil la necesitatea austeritatii – pastila amara pe care toti o amana.

Nu mai am timp de alte comentarii si inchei doar cu o recomandare de lectura si cu avertizarea ca pastila amara va fi luata mai devreme sau mai tarziu, realitatile economice nu pot fi ascunse in spatele tiparnitei de bani.

Daniel Lacalle – The New ECB QE Is A Mistake. Here Is What It Should Have Done zice:

  • Excess liquidity is 1.7 trillion euro. More liquidity does not lead agents to spend/invest more.
  • Negative rates zombify the economy and are a massive transfer of wealth from savers and productive sectors to the indebted and inefficient
  • When this fails or -even worse- explodes, central planners will likely blame “markets” or “lack of stimulus” to repeat
1 2 3 6