Despre riscurile penuriei alimentare

Avem asadar hoardingul – spaima si panica lumii care se gramadeste sa cumpere de toate. Motivul este evident: frica de carantina. Marea majoritate – sa zicem 90 % – se gandesc: o sa ne bage in carantina, 2 saptamani cum au zis, sau cine stie, poate chiar o luna. Doar 1-5% se gandesc ca carantina pote dura peste o luna. Poate 1 la mie are idee ce inseamna lanturile de aprovizionare – supply chains si ce impact are pandemia asupra acestora. Poate tot 1 la mie percepe ce inseamna sa cada bursa cu 20% sau ca intelege ce inseamna ca BNR a inceput sa cumpere obligatiuni de pe piata secundara.

Sa despicam insa cateva idei, pornind de la principiul enuntat si in alte articole: in vremuri de ceata si de panica si in vremuri tulbure, gandim simplu, fara complicatii, ne legam de lucruri pe care le stim, care sunt sigure. Philip K. Dick spunea ca realitatea este ceea ce ramane cand renuntam la iluzii.

In primul rand petrolul a scazut drastic. Agricultura o sa duduie. Petrolul e o componenta importanta a pretului in productia agricola. Intr-adevar pretul scazut loveste puternic si in investitiile in domeniul petrolier, dar aici e problema de termen lung. Pana una alta, atat Arabia Saudita cat si Rusia au petrol ieftin si in vremuri de criza nu pot sa salte prea mult pretul. Lipsa investitiilor poate va avea efect pe termen mediu-lung, dar zic eu ca cel putin pentru un an, nu se pune problema lipsei petrolului, mai ales ca turismul este zero. Ganditi-va cat combustibil consumau avioanele, masinile, vapoarele si cat a scazut consumul acum ca lumea sta si va sta acasa.

Ca forta de munca, de asemenea, somajele tehnice (deocamdata) si caderea totala a unor sectoare (horeca, divertisment etc) vor ajuta si cu siguranta nu va fi lipsa de personal mai mult sau mai putin specializat in domeniul agricol.

Avand combustibil ieftin si forte de munca in abundenta, ce probleme pot sa existe? Nu doresc sa ma leg de distributie: este chestiune de adaptare. Si daca nu am mentionat la inceputul articolului, eu o sa cam incep deja sa ignor zgomotul zilei (numar de morti, rata de infectie etc) si sa abordez mai mult probleme de … dupa deoarece ce se vede acum la televizor, am discutat de acum 2 luni si am cam epuizat subiectele. Deci distributia va fi rezolvata, inclusiv problema trecerii la granite. In ciuda masurilor de izolare, comertul alimentar va functiona cata vreme vom avea o moneda unica.

O moneda unica vom avea, dar pe piata cererii si a ofertei, noi romanii suntem saraci fata de vest si nu stiu daca ne putem bate cu ei pe preturi. Dar sa stam linistiti: nu se schimba nimic fata de situatia actuala cand oricum platim pe produse alimentare mai mult decat vesticii si nu doar raportat la venituri.

Exista insa semnul de intrebare cu privire la curs: euro se poate intari pana la un punct unde importurile ne vor arde rau. In acest caz insa va creste randamentul producatorilor locali si surplusul din agricultura noastra care va merge la export va compensa putin si va ajuta cursul. Intr-adevar prin pierderea a 15% din PIB cu industria auto care nu isi va reveni intr-un an, balanta de comert a noatra va suferi o lovitura puternica. Insa in compensatie sa nu uitam nici turismul si consumul de leasure (moda, telefoane, it) care pana acum contribuia la deficit si care se va reduce drastic, caci in vremuri de criza nu mai sunt bani pentru prostii iar moda nu mai conteaza cata vreme stai in casa. Sunt multe amanute legate de curs si nu putem aici emite nicio opinie clara. Singurul fapt concret real (ca sa ramanem pe linia emisa la inceperea articolului) este experienta din criza anterioara: devalorizarea peste noapte a leului de la 3.8 la 4.5. Calculati procentele …

Tot la capitolul riscuri, ar mai fi frecusurile inter-statale legate de riscurile reintroducerii a tarifelor vamale, controalele abuzive, masurile protectioniste, Trump la putere exponentiala, altfel zis. Indiferent de acestea, sa nu uitam ca Romania exporta mancare si pe vremea lui Ceausescu. Chiar daca se reintroduc taxele vamale in UE, aceasta masura pentru noi nu poate fi decat pozitiva – din punct de vedere al productiei alimentare.

Iata deci cateva concluzii in rezumat:

  • productia alimentara are perspective excelente: petrol ieftin, forta de munca din abundenta;
  • riscurile cursului valutar sunt incerte; euro are sanse sa creasca, deci preturile sa creasca; pus in balanta cu abundenta si scaderea petrolului, nu putem prevede impactul asupra preturilor

Una peste alta, masurile de carantina care vor tine oamenii acasa si situatia de criza care ii va incuraja mai putin sa arunce mancare (o risipa inensa inainte de corona …) dar si 10% scaderea numarului populatiei (in caz fericit) vor reduce cererea, in conditiile in care productia nu are nicio problema, poate doar distributia.

Cum se va termina totul

Current events cause future trends – spune Gerald Celente.

Este greu sa faci predictii, mai ales cu privire la viitor – spune Yogi Bear.

Dincolo de cernerea produsa de virus si de dezastrul economic produs de reactia inflamatorie acuta a societatii la virus – reactie de inteles dar imposibil de contracarat, fiind o reactie in lant in care noi fiecare sutem doar cate un atom si chiar daca majoritatea atomilor ar realiza pericolul, reactia nu poate fi oprita – sa incercam sa facem cateva posibile predictii legate de cum se va termina totul.

In primul rand, este clar ca vom avea carantina. Carantina va putea fi mentinuta doar pentru o scurta perioada de timp (2 saptamani, maxim o luna). Motivele sunt clare si cred eu ca nu atat foamea cat mai ales plictiseala si regimul de temnita vor produce o stare de nestare mai ales in randul tinerilor care va face imposibila mentinerea carantinei, chiar si cu armata. Cazurile strigatoare la cer de capsunari intorsi care nu au respectat, nu denota doar indolenta ci sunt si o consecinta a faptului ca oamenii pur si simplu nu pot fi tinuti inchisi in casa decat cu forta.

Ca o mica paranteza, personal sunt inca mirat cum de partidul comunist din China inca nu a picat. Sunt ferm convins insa ca tovarasii din China au deja coliva fiarta, propaganda cu victoria asupra virusului este doar spuma marii, oamenii insa nu vor uita incompetenta, frica de a spune adevarul si pedepsirea eroilor care au infruntat sistemul din perioada de inceput a pandemiei. Insa peste asta se va suprapune criza economica, partidul rezistand la putere doar cu promisiunea cresterii perpetue …

Vom avea deci un procent din ce in ce mai mare de tineri – dar nu numai – care vor trece prin virus cu sau fara a-si da seama si nu vor mai avea rabdare si energie sa stea in casa. Toate jocurile vor fi jucate, toate serialele vazute, chiar si de pornhub se vor satura si vor cere meciuri, cluburi si petreceri. Carantina se va ridica singura fara sa fie declarata ridicarea acesteia, asa cum si instituirea se face extrem de greu si vedem in Italia ca in ciuda unor masuri drastice – comparat cu ce avem noi deocamdata – traficul a scazut doar de (sau la) vreo 40% (din ce am inteles eu, pe baza miscarii monitorizate de celulele telefonice).

Nu mai zic ca la tara la noi, chiar nu are cine sa puna in aplicare carantina, fiind 2-3 politai la mii de oameni. Vinerea trecuta dupa ce se anuntase starea de urgenta, niste tineri consateni trageau o megapetrecere la sosea cu manele, gratar de miel si bere. Nu erau multi, dar nu erau speriati de virus. Foamea, dar nu doar foamea ii va impinge pe oameni la munca si virusul va deveni plictisitor, chiar daca din cand in cand va mai lovi pe vreunul dintre noi, mai tanar sau mai batran.

Pana atunci insa socul crizei economice mai are sa treaca prin toate layerele economice si financiare. Cursul e inca stabil (cresterea e modica), produse inca mai exista din belsug in magazine (variatie la ciocolata, banane, paine etc) chiar daca nu prea mai exista faina, drojdie, conserve si alte cateva. Somajele abia incep sa se anunte, dar in agricultura e destul de munca. Mai greu cu politica, ca acum nimeni nu mai urmareste ce se intampla. Politicieni o sa aiba mari probleme sa-si vanda gogosile si sa atraga atentia oamenilor caci virusul le-a cam luat fata. Insa orice mancare in cantitate prea mare produce voma si in curand si romanii – dar si strainii – se vor cam satura de TV si de Coronavirus. Spitalele isi vor continua insa drama lor si personalul medical este pe cruce.

Dar viata va merge in continuare pe masura ce bulgarele celor vindecati sau obositi de a le fi frica de virus va creste si se va rostogoli. Daca guvernul nu se sincronizeaza cu acest bulgare si nu e atent la masurile economice distrugand economia, bulgarele asta poate sa dea si in miscari sociale de protest: manifestatii, greve si alte de-astea.

Orice criza este o oportunitate, din pacate criza actuala chiar daca ii prinde la putere din nou tot pe liberali, va fi inca o oportunitate pierduta de a reforma economia din Romania pe fundamente capitaliste. Pun blabaielile lui Orban si ale lui Catu cu acele certificate de criza pe seama spaimei de moment si a lipsei timpului ca sa isi reaminteasca abc-ul capitalismului.

Ca oportunitati pe care poate nu le vom pierde ar fi contractarea sistemului bugetar supra-dimensionat iar inchiderea de moment a granitelor poate va stimula productia interna. In plus, resetarea sistemului financiar poate fi o treaba buna, cu conditia sa nu ajungem la troc. Cresterea dolarului din ultimele zile, eu zic ca e o treaba buna si poate daca vreun beculet se aprinde acolo unde trebuie, vom reusi sa il introducem si sa il acceptam ca moneda oficiala, inainte sa ajungem la troc cand hiperinflatia va lovi atat in leu cat si in euro.

Liberalizarea comertului – o solutie la pandemie

Vedem cum dependenta de mall isi arata coltii: aglomerare, puncte unice de distribuire a mancarii, dependenta de furnizori straini etc. Alternativa este liberalizarea comertului de alimente. Adica eliminarea reglementarilor “sanitare” excesive care amendeaza pe o taranca daca isi vinde ceapa la drum.

Pietele mici, deschise, in aer liber, sunt clar o solutie rapida la problema alimentara care va deveni din ce in ce mai pregnanta pe masura ce lanturile de aprovizionare ale marilor hypermarketuri isi vor arata slabiciunile.

Exista insa o problema: pietele trebuie sa corespunda … normelor. Care norme sunt imposibile. Primariile care gandesc ar trebui acum sa actioneze si sa deschida noi piete in cat mai multe locatii pentru a atrage comerciantii si pentru a rezolva o problema vitala: alimentarea populatiei. Pietele in spatiu liber sunt de asemenea mult mai sigure decat mall-urile in spatii inchise cu sisteme de aerisire care favorizeaza raspandirea virusului.

Cu certitudine, pe termen mediu-lung, dupa cum am spus productia va bate poate chiar si bancile. Comertul trebuie insa sa se reinventeze si nu este deloc exclusa intoarcerea la troc. In directia asta, in curand intentionez si eu sa lansez o platforma care sa ajute micii producatori sa isi prezinte ofertele. Vedem cum mall-urile devin din ce in ce mai goale, transpoturile au probleme, distributia de produse alimentare are probleme si banuiala mea nu doar cauzate de puseul de hoarding. Este clar ca asa cum virusul ne desparte om de om, fenomenul va avea loc si la nivel de tari. Vedem tarile cum inchid granitele pentru turisti si straini, este doar chestiune de timp pana cand le vor inchide si pentru schimbul de marfuri, desi fara comert intre state, ne intoarcem in Evul Mediu. Ceea ce poate se si doreste …

De aceea viitorul apartine comunitatilor locale flexibile si bine inchegate iar primariile au un cuvant important de spus. De altfel, rolul primariilor ar trebuie cumva extins in perioada asta, din pacate tovarasii fug ca naparcile care incotro speriati de virus si probabil obsedati si ei de hoarding, ingrijorati de ce va aduce viitorul, etc.

Panica de care ziceam in articolul anterior, inhiba ratiunea si gasirea solutiilor necesare momentului. Avem deja destule informatii si vedem trendurile – inchiderea marilor fabrici, somaj, criza economica, taierea comertului, taierea schimburilor intre tari. Nevoile de baza – mancare si securitate – trebuiesc sa primeze. Virusul si frica de imbolnavire paralizeaza simturile sa vedem adevaratele probleme: mancare si securitate. De altfel, oamenii deja au cam inteles ce e mai rau: virusul sau foamea:

„Nouă nu ne este frică de virus, ne e frică să nu murim de foame“
La magazinele din rețeaua Lidl, situația era similară cu cea din zilele anterioare. Intrarea se făcea pe rând, câte trei persoane odată. La coadă se puteau zări mereu câteva persoane, fie că era vorba de supermarketul din Valea Roșie, Sărari, George Enescu sau 1 Mai. Pe rând se intra și în magazinele mici de cartier, dar și în farmacii, bănci sau în magazinele de telefonie fixă și mobilă.

Sursa: Gazeta de Sud

Cine va salva Italia?

Italia era in pragul recesiunii inainte de aceasta epidemie. Turismul este deja compromis total. Daca maine virusul dispare, va lua 2-3 ani Italiei ca sa recastige increderea turistilor. Vorbim de turism pentru ca turismul este mare parte din PIB-ul Italiei. Dar sa nu uitam ca nordul – care este acum in carantina (chiar daca partiala – deocamdata) – este locomotiva Italiei, prin urmare doar o minune mai poate salva Italia de la prabusire.

Spun prabusire pentru ca dincolo de penibila crestere de doar 0.3% de anul trecut, bancile italiene sunt tinute pe linia de plutire de BCE care cumpara masiv obligatiuni si le ofera credit, ca sa mentina pacientul in viata.

Este dificil sa discutam doar despre Italia, avand in vedere ca Brexitul a lovit in intreaga UE iar tensiunile SUA-China de asemenea au tinut europenii in expectativa. Sa incercam totusi sa enumeram toate problemele, ca sa intelegem de ce avem sanse mari sa ajungem Italia din urma, desi este deocamdata pe locul 3 la PIB in UE, doar daca stam pe loc, pentru ca Italia se va prabusi.

Scandalurile politice in general fac bine economiei pentru ca politicienii nu mai au timp de mariri de taxe si schimbat de legi ci se cearta intre ei. Nu e tocmai benefic insa cand taxele sunt deja maxime, reglementarile sufoca dezvoltarea libere initiative iar infrastructura este in prabusire. Nu mai zicem de demografia dezastruoasa si ramanerea in urma la capitolul tehnologie si informatizare in administratia publica.

Lumea este intr-o competitie acerba, Asia face a facut pana mai inainte de criza progrese masive si nici americanii nu se tineau dupa chinezi. De aceea a lansat Trump razboiul tarifar, pentru ca oricat de mult ar fi cifrele deplasate de realitate, progresul chinezilor se vede cu ochii.

Guvernul italian a promis deja ajutor pentru firme. E posibil ca actuala epidemie sa fie un pretext pentru guverne si pentru UE in cele din urma sa pompeze si mai multi bani si sa ajunga la faimoasa aruncare de bani din elicopter in speranta de a “reporni motoarele”. Iluzii, evident, caci economia este deja la pamant. Pana si productia in Italia a ajuns sa fie din ce in ce mai mult facuta de muncitori chinezi adusi pe vapor. E doar chestiune de timp pana chinezii vor cumpara si ultimele branduri italiene, asa cum au cumparat Volvo si altele. Asta daca vor mai avea si chinezii cu ce sa cumpere pentru ca si PIB-ul lor s-a prabusit in primul trimestru. In curand trebuie sa apara rezultatele preliminare pe primul trimestru si vom vedea amploarea.

Guvernul promite, dar problema e ca spreadul intre bondurile italiene si cele nemtesti a inceput sa se cracaneze. Vin banii in schimb inspre Romania, de se lauda Catu cu rate negative. Nu mai conteaza ca si bulgarii au la fel, important sa se laude la prostii care nu se uita imprejur. Italia avea deja un raport al datoriei externe la pib extrem de mare (134%). Pana unde o sa ajunga oare inainte sa intre in default?

Sunt deci mult mai multe semne de intrebare si totul e legat de evolutia pandemiei care este probabil inca in perioada initiala si pana nu va atinge 100% din populatiei, impactul economic nu se va calma ci economia o sa tot pice. Exista intr-adevar multe sperante, insa toate sunt la granita intre minune si noroc – dupa religia fiecaruia.

Parerea mea este ca foarte mult conteaza si dinamica raspandirii. Una e sa ai epidemie de mii de cazuri si sa fii nevoit sa inchizi provincii intregi in carantina (cum e Italia) si alta e sa ai cateva sute de cazuri si sa nu ai probleme nici macar cu turistii (cum e Germania). Situatia se poate insa schimba drastic si peste 2 saptamani sa avem invers, asa cum vedem acum ca Koreea de Sud daca continua in ritmul asta, poate depasi in maxim o luna China la numarul total de cazuri.

Sunt insa cateva principii universale pe care doresc sa le explic:

  1. Cine are i se va da si cine nu are i se va lua. Prin asta vreau sa spun ca aceasta criza face o cernere si loveste mai ales statele ineficiente, in care coeziunea sociala nu este suficienta si in care fibra sociala se rasfira usor, la cele mai mici presiuni. Fie sistemul medical incompetent si neglijent, fie lipsa increderii oamenilor in autoritati, fie lipsa de jertfa a celor chemati sa fie in linia 1, fie lipsa resurselor financiare si umane. Virusul loveste la fel de puternic pe toti, dar nu toti vor avea aceeasi “imunitate”. Daca pana acum un stat slab ca Italia beneficia de “protectia de turma” din UE, acest virus va face diferentierea si o va face cu varf si indesat.
  2. Cand te fugareste ursul, conteaza sa nu fii tu ala care alearga cel mai incet. Din punct de vedere economic, este clar ca China a fost prima lovita si apoi urmeaza Italia. Spun ca Italia si nu Koreea de Sud (desi deocamdata Koreea de Sud e pe locul 2) deoarece Italia se bazeaza foarte mult pe turisti carora le poate spune deja ciao! inca de la inceputul sezonului. Pe masura ce virusul va lovi in fiecare tara, evident ca lumea se va adapta (a se citi obisnui cu o rata a mortalitatii de 3%) si poate ca lucrurile vor merge inainte, desi cu morcovul in fund. Putem spera si la un mic rebound (in niciun caz la revenire) atunci cand se va atinge peak-ul cazurilor in intreaga lume (inca avem crestere exponentiala). Dar una e sa fii lovit acum si sa ai deja o doua saptamani de carantina si sa urmeze apoi provincie cu provincie si alta e sa produci macar la fel ca anul trecut (cum fac nemtii) desi nu ai unde sa vinzi (cine mai cumpara acum masini cand toata lumea face stocuri?) si tu nici sa nu apuci sa mai introduci carantina pentru ca deja s-a dovedit prea paguboasa si guvernele au ajuns la concluzia ca mai bine pun bancile centrale sa tipeasca bani, sa dea jos cu dobanzile si sa pompeze “lichiditate” pentru ca economia sa mearga inainte, caci virusul oricum nu putem sa-l tinem sub control

Dupa cum stim din 2008, tarile nepregatite au fost lovite mult mai puternic ca economiile solide si cu o economie reala, eficienta, cu o administratie cumpatata care nu a facut deficite record doar ca sa faca pomeni electorale prin mariri de pensii si salarii minime cum a facut Romania. Si Italia …

Fed-ul scade dobanda

Dupa cutremurele din piata interbancara Fed-ul a scazut in sfarsit dobanda, exact cum se asteptau pietele. Scaderea s-a facut cu 0.25%, pe cat asteptau pietele, nici mai mult nici mai putin. Alte scaderi nu mai sunt de asteptat in acest an, doar daca conditiile geopolitice si alti factori pot inrautati situatia.

Adevarata surpriza insa s-a intamplat inainte de scadere: Fed-ul a fost fortat sa pompeze vreo 50 de miliarde de dolari peste noapte in piata interbancara sub forma de operatiuni repo pentru a furniza lichiditate. Nimeni nu se astepta si nimeni nu intelege de ce se intampla. “Lipsa de lichiditate tehnica” a termenul generic folosit de presa mainstream ca sa explice inexplicabilul. Printre factorii care au contribuit la acest inexplicabil se numara cresterea cheltuielilor guvernamentale si a deficitul, dar Fed-ul se lauda mereu ca prevede cererea de lichiditate din sistem si ofera cata trebuie, ori daca nici cheltuielile guvernamentale nu le poate estima …

Stirea a fost prezentata cu intarziere si pe la noi, dar situatia este departe de a se fi calmat, Fed-ul anuntand noi operatiuni in curand pentru a detensiona lipsa lichiditatii.

Culmea este ca consensul mainstream era ca piata e plina de lichiditate si ca tocmai de aceea trebuiesc marite dobanzile, pentru a evita o inflatie. Pana la inflatie insa, iata ca sunt probleme de ilichiditate.

Powell de asemenea a mai anuntat ca daca va fi nevoie de QE nu se va da inapoi. Se pare ca noul QE se va numi POMO, desi chiar si repo-urile actuale sunt un QE inainte de QE.

Consolidarea trendului negativ al dobanzilor nu face decat sa certifice insuccesul noilor (de deja nu prea noi) tehnici monetariste de evitare a curateniei in economie prin faliment si inlocuirea ineficientei si a insolventei prin scaderea creditelor, tiparire de lichiditate, relaxarea normelor contabile etc.

Merry go round cu dobanzile

Dupa scaderea Fed-ului a venit acum randul BCE-ului sa loveasca in cei care product si economisesc si sa ii incurajeze pe cei care cheltuie nesabuit pe datorie. A scazut asadar si BCE-ul dobanda, de la -0.4 la -0.5. Dupa cum stim BCE gestioneaza 3 dobanzi, cea de referinta este cea cu care bancile se imprumuta la BCE si determina costul banilor. Mai sunt 2 deloc putin importante, dar despre care nu pot spune nimic. Pe langa scadere, BCE a anuntat ca reincepe achizitia de obligatiuni guvernamentale (dar nu numai).

Putina lume chiar si din presa de specialitate intelege ce inseamna aceasta achizitie si deoarece este cel mai mare furt public din istoria umanitatii (depasit poate doar de Banca Japoniei care a cumparat o mare felie chiar din piata actiunilor) as explica putin mai mult. Achizitia de obligatiuni include obligatiunile guvernamentale ale BCE si obligatiunile emise de marile companii. Nu stiu si nu inteleg criteriile pe care se face aceasta achizitie, dar cu siguranta ii favorizeaza pe cei care ar avea probleme sa vanda pe piata libera deoarece ce vand ei este junk. Asadar BCE prin aceste achizitii da la gramada bani unor prosti datorinici care nu pot sa se imprumute pe piata libera pentru ca fie nu le-ar da nimeni (deoarece nu au incredere in ei – cine ar imprumuta Grecia sau Romania daca s-ar uita la politica guvernelor lor?!) sau daca le-ar da, le-ar da la preturi foarte mari care ar putea duce la imposibilitatea rostogolirii creditelor. Adica, Grecia, de exemplu, se imprumuta in mare parte pentru a plati ratele la creditele actuale. Pentru noile emisiuni costul trebuie sa fie mai mic ca la vechile credite, altfel s-ar intra in imposibilitate de plata, cresterea dobanzilor ar scadea drastic posibilitatea guvernelor sa plateasca ratele si ar baga guvernele in faliment. Ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu.

Speranta BCE este urmatoarea: fiecare guvernator spera ca crash-ul sa nu se intample in mandatul sau. Astfel, dupa crash, el va putea spune: noi am facut treaba buna, pe vremea noastra lucrurile mergeau zaiss. Noi am avut curajul sa dam jos cu dobanda, sa cumparam junk bonduri etc, etc.

Deciziile BCE se ia de consiliul guvernatorilor bancilor din Zona Euro la care se adauga niste delegati de la Comisia Europeana (care cumva inclina balanta). Asta se intampla pentru ca in aparenta sa se creeze iluzia egalitatii insa in fapt, cine detine puterea de decizie la comisie sa determine si sa contribuie masiv la politica BCE.

In cazul deciziei de fata, se pare ca Germania si cu pate din tarile nordice s-au opus scaderii dobanzii si continuarii destrabalarii. Insa porcusorii sunt mai multi la numar: Italia, Spania, Grecia, Portugalia, toate tarile cu raport mare PIB/datorie si cu o economie priponita in pragul colapsului, evident se tem de cresterea dobanzilor care ar putea duce inevitabil la necesitatea austeritatii – pastila amara pe care toti o amana.

Nu mai am timp de alte comentarii si inchei doar cu o recomandare de lectura si cu avertizarea ca pastila amara va fi luata mai devreme sau mai tarziu, realitatile economice nu pot fi ascunse in spatele tiparnitei de bani.

Daniel Lacalle – The New ECB QE Is A Mistake. Here Is What It Should Have Done zice:

  • Excess liquidity is 1.7 trillion euro. More liquidity does not lead agents to spend/invest more.
  • Negative rates zombify the economy and are a massive transfer of wealth from savers and productive sectors to the indebted and inefficient
  • When this fails or -even worse- explodes, central planners will likely blame “markets” or “lack of stimulus” to repeat

Polonia VS Romania

Sursa: TrendingEconomics.com

O poza spune cat o mie de imagini, dar sa facem cateva comentarii:

  • cresterea la PIB la noi nu e deloc buna sau spectaculoasa, este normala; normala e si pentru Moldova care are tot 4.4 cu toate scandalurile si cu toate problemele satelitilor Rusiei! O crestere buna are Irlanda cu 6,3%. Cand politicienii nostri citeaza media UE de 1.2% si compara cresterea noastra cu cea a UE, nu arata decat cat de prosti sunt. Desi fac pe prostii, caci de fapt manipuleaza realitatea. Care realitate este ca o crestere nesustenabila este una proasta si mai bine am avea o stagnare a PIB-ului dar un cont curent pozitiv sau poate (in premiera post-decembrista) excedent guvernamental
  • rata dobanzii de asemenea arata problemele fundamentale ale economiei romanesti: o rata mare nu ajuta economia; de ce avem rata mare? Din oricare motive, realitatea este ca alta nu putem.
  • rata somajului: de asemenea, nu spune mutle; noi avem o rata mai mica ca Polonia dar doar pentru ca ne pricepem mai bine la falsificat realitatea prin statistici; un alt indicator care deoarece nu atrage atentia nu este urmarit este Labour Force Participation Rate (cati oameni muncesc din cei care pot munci); la noi este 53.90 , cu 2% sub cat este la polonezi care la rata somajului par sa stea mai prost; realitatea e inversa; cifra e proasta si pentru polonezi oricum; de exemplu slovacii care nu au programe sociale de tinut parazitii acasa pe bani frumosi, au o rata de 94.30%; adica din 100 de oameni apti de munca (barbati si femei), 94 muncesc; in Romania doar 53, restul stau acasa pe ajutoare sociale sau muncesc la negru;
  • deficitul guvernamental deja este peste limita de 3% la noi; Polonia arata surprinzator pentru o tara care inca mai are de recuperat fata de vecinii din UE; posibil ca polonezii sa vizeze si o trecere la Euro si de aceea sa fie mai atentie; intentia / dorinta / potentialul la noi de trecere la Euro se vede si din deficitul guvernamental care pe finalul anului probabil va fi corectat brusc sa intre in cei 3% daca haosul guvernarii pesediste nu va face deja imposibil pentru urmatorul guvern sa rezolve deraierea;
  • contul curent denota raportul importuri-exporturi; la noi arata din ce in ce mai jalnic; nu stiu de cand nu am mai avut 4.5% din PIB dezechilibrul; pe scurt, aceasta cifra mare pe minus denota ca importam mult peste cat exportam; este chestiune de timp pana cursul va exploda, cu toate fondurile europene, investitiile externe si banii trimis de capsunari

NB: chartul e facut azi 11 sep 2011 cu print screen pe site-ul respectiv; site-ul Trending Economics mentioneaza de unde are cifrele

1 2 3 4 9