Cum se va termina totul

Current events cause future trends – spune Gerald Celente.

Este greu sa faci predictii, mai ales cu privire la viitor – spune Yogi Bear.

Dincolo de cernerea produsa de virus si de dezastrul economic produs de reactia inflamatorie acuta a societatii la virus – reactie de inteles dar imposibil de contracarat, fiind o reactie in lant in care noi fiecare sutem doar cate un atom si chiar daca majoritatea atomilor ar realiza pericolul, reactia nu poate fi oprita – sa incercam sa facem cateva posibile predictii legate de cum se va termina totul.

In primul rand, este clar ca vom avea carantina. Carantina va putea fi mentinuta doar pentru o scurta perioada de timp (2 saptamani, maxim o luna). Motivele sunt clare si cred eu ca nu atat foamea cat mai ales plictiseala si regimul de temnita vor produce o stare de nestare mai ales in randul tinerilor care va face imposibila mentinerea carantinei, chiar si cu armata. Cazurile strigatoare la cer de capsunari intorsi care nu au respectat, nu denota doar indolenta ci sunt si o consecinta a faptului ca oamenii pur si simplu nu pot fi tinuti inchisi in casa decat cu forta.

Ca o mica paranteza, personal sunt inca mirat cum de partidul comunist din China inca nu a picat. Sunt ferm convins insa ca tovarasii din China au deja coliva fiarta, propaganda cu victoria asupra virusului este doar spuma marii, oamenii insa nu vor uita incompetenta, frica de a spune adevarul si pedepsirea eroilor care au infruntat sistemul din perioada de inceput a pandemiei. Insa peste asta se va suprapune criza economica, partidul rezistand la putere doar cu promisiunea cresterii perpetue …

Vom avea deci un procent din ce in ce mai mare de tineri – dar nu numai – care vor trece prin virus cu sau fara a-si da seama si nu vor mai avea rabdare si energie sa stea in casa. Toate jocurile vor fi jucate, toate serialele vazute, chiar si de pornhub se vor satura si vor cere meciuri, cluburi si petreceri. Carantina se va ridica singura fara sa fie declarata ridicarea acesteia, asa cum si instituirea se face extrem de greu si vedem in Italia ca in ciuda unor masuri drastice – comparat cu ce avem noi deocamdata – traficul a scazut doar de (sau la) vreo 40% (din ce am inteles eu, pe baza miscarii monitorizate de celulele telefonice).

Nu mai zic ca la tara la noi, chiar nu are cine sa puna in aplicare carantina, fiind 2-3 politai la mii de oameni. Vinerea trecuta dupa ce se anuntase starea de urgenta, niste tineri consateni trageau o megapetrecere la sosea cu manele, gratar de miel si bere. Nu erau multi, dar nu erau speriati de virus. Foamea, dar nu doar foamea ii va impinge pe oameni la munca si virusul va deveni plictisitor, chiar daca din cand in cand va mai lovi pe vreunul dintre noi, mai tanar sau mai batran.

Pana atunci insa socul crizei economice mai are sa treaca prin toate layerele economice si financiare. Cursul e inca stabil (cresterea e modica), produse inca mai exista din belsug in magazine (variatie la ciocolata, banane, paine etc) chiar daca nu prea mai exista faina, drojdie, conserve si alte cateva. Somajele abia incep sa se anunte, dar in agricultura e destul de munca. Mai greu cu politica, ca acum nimeni nu mai urmareste ce se intampla. Politicieni o sa aiba mari probleme sa-si vanda gogosile si sa atraga atentia oamenilor caci virusul le-a cam luat fata. Insa orice mancare in cantitate prea mare produce voma si in curand si romanii – dar si strainii – se vor cam satura de TV si de Coronavirus. Spitalele isi vor continua insa drama lor si personalul medical este pe cruce.

Dar viata va merge in continuare pe masura ce bulgarele celor vindecati sau obositi de a le fi frica de virus va creste si se va rostogoli. Daca guvernul nu se sincronizeaza cu acest bulgare si nu e atent la masurile economice distrugand economia, bulgarele asta poate sa dea si in miscari sociale de protest: manifestatii, greve si alte de-astea.

Orice criza este o oportunitate, din pacate criza actuala chiar daca ii prinde la putere din nou tot pe liberali, va fi inca o oportunitate pierduta de a reforma economia din Romania pe fundamente capitaliste. Pun blabaielile lui Orban si ale lui Catu cu acele certificate de criza pe seama spaimei de moment si a lipsei timpului ca sa isi reaminteasca abc-ul capitalismului.

Ca oportunitati pe care poate nu le vom pierde ar fi contractarea sistemului bugetar supra-dimensionat iar inchiderea de moment a granitelor poate va stimula productia interna. In plus, resetarea sistemului financiar poate fi o treaba buna, cu conditia sa nu ajungem la troc. Cresterea dolarului din ultimele zile, eu zic ca e o treaba buna si poate daca vreun beculet se aprinde acolo unde trebuie, vom reusi sa il introducem si sa il acceptam ca moneda oficiala, inainte sa ajungem la troc cand hiperinflatia va lovi atat in leu cat si in euro.

Liberalizarea comertului – o solutie la pandemie

Vedem cum dependenta de mall isi arata coltii: aglomerare, puncte unice de distribuire a mancarii, dependenta de furnizori straini etc. Alternativa este liberalizarea comertului de alimente. Adica eliminarea reglementarilor “sanitare” excesive care amendeaza pe o taranca daca isi vinde ceapa la drum.

Pietele mici, deschise, in aer liber, sunt clar o solutie rapida la problema alimentara care va deveni din ce in ce mai pregnanta pe masura ce lanturile de aprovizionare ale marilor hypermarketuri isi vor arata slabiciunile.

Exista insa o problema: pietele trebuie sa corespunda … normelor. Care norme sunt imposibile. Primariile care gandesc ar trebui acum sa actioneze si sa deschida noi piete in cat mai multe locatii pentru a atrage comerciantii si pentru a rezolva o problema vitala: alimentarea populatiei. Pietele in spatiu liber sunt de asemenea mult mai sigure decat mall-urile in spatii inchise cu sisteme de aerisire care favorizeaza raspandirea virusului.

Cu certitudine, pe termen mediu-lung, dupa cum am spus productia va bate poate chiar si bancile. Comertul trebuie insa sa se reinventeze si nu este deloc exclusa intoarcerea la troc. In directia asta, in curand intentionez si eu sa lansez o platforma care sa ajute micii producatori sa isi prezinte ofertele. Vedem cum mall-urile devin din ce in ce mai goale, transpoturile au probleme, distributia de produse alimentare are probleme si banuiala mea nu doar cauzate de puseul de hoarding. Este clar ca asa cum virusul ne desparte om de om, fenomenul va avea loc si la nivel de tari. Vedem tarile cum inchid granitele pentru turisti si straini, este doar chestiune de timp pana cand le vor inchide si pentru schimbul de marfuri, desi fara comert intre state, ne intoarcem in Evul Mediu. Ceea ce poate se si doreste …

De aceea viitorul apartine comunitatilor locale flexibile si bine inchegate iar primariile au un cuvant important de spus. De altfel, rolul primariilor ar trebuie cumva extins in perioada asta, din pacate tovarasii fug ca naparcile care incotro speriati de virus si probabil obsedati si ei de hoarding, ingrijorati de ce va aduce viitorul, etc.

Panica de care ziceam in articolul anterior, inhiba ratiunea si gasirea solutiilor necesare momentului. Avem deja destule informatii si vedem trendurile – inchiderea marilor fabrici, somaj, criza economica, taierea comertului, taierea schimburilor intre tari. Nevoile de baza – mancare si securitate – trebuiesc sa primeze. Virusul si frica de imbolnavire paralizeaza simturile sa vedem adevaratele probleme: mancare si securitate. De altfel, oamenii deja au cam inteles ce e mai rau: virusul sau foamea:

„Nouă nu ne este frică de virus, ne e frică să nu murim de foame“
La magazinele din rețeaua Lidl, situația era similară cu cea din zilele anterioare. Intrarea se făcea pe rând, câte trei persoane odată. La coadă se puteau zări mereu câteva persoane, fie că era vorba de supermarketul din Valea Roșie, Sărari, George Enescu sau 1 Mai. Pe rând se intra și în magazinele mici de cartier, dar și în farmacii, bănci sau în magazinele de telefonie fixă și mobilă.

Sursa: Gazeta de Sud

Cine va salva Italia?

Italia era in pragul recesiunii inainte de aceasta epidemie. Turismul este deja compromis total. Daca maine virusul dispare, va lua 2-3 ani Italiei ca sa recastige increderea turistilor. Vorbim de turism pentru ca turismul este mare parte din PIB-ul Italiei. Dar sa nu uitam ca nordul – care este acum in carantina (chiar daca partiala – deocamdata) – este locomotiva Italiei, prin urmare doar o minune mai poate salva Italia de la prabusire.

Spun prabusire pentru ca dincolo de penibila crestere de doar 0.3% de anul trecut, bancile italiene sunt tinute pe linia de plutire de BCE care cumpara masiv obligatiuni si le ofera credit, ca sa mentina pacientul in viata.

Este dificil sa discutam doar despre Italia, avand in vedere ca Brexitul a lovit in intreaga UE iar tensiunile SUA-China de asemenea au tinut europenii in expectativa. Sa incercam totusi sa enumeram toate problemele, ca sa intelegem de ce avem sanse mari sa ajungem Italia din urma, desi este deocamdata pe locul 3 la PIB in UE, doar daca stam pe loc, pentru ca Italia se va prabusi.

Scandalurile politice in general fac bine economiei pentru ca politicienii nu mai au timp de mariri de taxe si schimbat de legi ci se cearta intre ei. Nu e tocmai benefic insa cand taxele sunt deja maxime, reglementarile sufoca dezvoltarea libere initiative iar infrastructura este in prabusire. Nu mai zicem de demografia dezastruoasa si ramanerea in urma la capitolul tehnologie si informatizare in administratia publica.

Lumea este intr-o competitie acerba, Asia face a facut pana mai inainte de criza progrese masive si nici americanii nu se tineau dupa chinezi. De aceea a lansat Trump razboiul tarifar, pentru ca oricat de mult ar fi cifrele deplasate de realitate, progresul chinezilor se vede cu ochii.

Guvernul italian a promis deja ajutor pentru firme. E posibil ca actuala epidemie sa fie un pretext pentru guverne si pentru UE in cele din urma sa pompeze si mai multi bani si sa ajunga la faimoasa aruncare de bani din elicopter in speranta de a “reporni motoarele”. Iluzii, evident, caci economia este deja la pamant. Pana si productia in Italia a ajuns sa fie din ce in ce mai mult facuta de muncitori chinezi adusi pe vapor. E doar chestiune de timp pana chinezii vor cumpara si ultimele branduri italiene, asa cum au cumparat Volvo si altele. Asta daca vor mai avea si chinezii cu ce sa cumpere pentru ca si PIB-ul lor s-a prabusit in primul trimestru. In curand trebuie sa apara rezultatele preliminare pe primul trimestru si vom vedea amploarea.

Guvernul promite, dar problema e ca spreadul intre bondurile italiene si cele nemtesti a inceput sa se cracaneze. Vin banii in schimb inspre Romania, de se lauda Catu cu rate negative. Nu mai conteaza ca si bulgarii au la fel, important sa se laude la prostii care nu se uita imprejur. Italia avea deja un raport al datoriei externe la pib extrem de mare (134%). Pana unde o sa ajunga oare inainte sa intre in default?

Sunt deci mult mai multe semne de intrebare si totul e legat de evolutia pandemiei care este probabil inca in perioada initiala si pana nu va atinge 100% din populatiei, impactul economic nu se va calma ci economia o sa tot pice. Exista intr-adevar multe sperante, insa toate sunt la granita intre minune si noroc – dupa religia fiecaruia.

Parerea mea este ca foarte mult conteaza si dinamica raspandirii. Una e sa ai epidemie de mii de cazuri si sa fii nevoit sa inchizi provincii intregi in carantina (cum e Italia) si alta e sa ai cateva sute de cazuri si sa nu ai probleme nici macar cu turistii (cum e Germania). Situatia se poate insa schimba drastic si peste 2 saptamani sa avem invers, asa cum vedem acum ca Koreea de Sud daca continua in ritmul asta, poate depasi in maxim o luna China la numarul total de cazuri.

Sunt insa cateva principii universale pe care doresc sa le explic:

  1. Cine are i se va da si cine nu are i se va lua. Prin asta vreau sa spun ca aceasta criza face o cernere si loveste mai ales statele ineficiente, in care coeziunea sociala nu este suficienta si in care fibra sociala se rasfira usor, la cele mai mici presiuni. Fie sistemul medical incompetent si neglijent, fie lipsa increderii oamenilor in autoritati, fie lipsa de jertfa a celor chemati sa fie in linia 1, fie lipsa resurselor financiare si umane. Virusul loveste la fel de puternic pe toti, dar nu toti vor avea aceeasi “imunitate”. Daca pana acum un stat slab ca Italia beneficia de “protectia de turma” din UE, acest virus va face diferentierea si o va face cu varf si indesat.
  2. Cand te fugareste ursul, conteaza sa nu fii tu ala care alearga cel mai incet. Din punct de vedere economic, este clar ca China a fost prima lovita si apoi urmeaza Italia. Spun ca Italia si nu Koreea de Sud (desi deocamdata Koreea de Sud e pe locul 2) deoarece Italia se bazeaza foarte mult pe turisti carora le poate spune deja ciao! inca de la inceputul sezonului. Pe masura ce virusul va lovi in fiecare tara, evident ca lumea se va adapta (a se citi obisnui cu o rata a mortalitatii de 3%) si poate ca lucrurile vor merge inainte, desi cu morcovul in fund. Putem spera si la un mic rebound (in niciun caz la revenire) atunci cand se va atinge peak-ul cazurilor in intreaga lume (inca avem crestere exponentiala). Dar una e sa fii lovit acum si sa ai deja o doua saptamani de carantina si sa urmeze apoi provincie cu provincie si alta e sa produci macar la fel ca anul trecut (cum fac nemtii) desi nu ai unde sa vinzi (cine mai cumpara acum masini cand toata lumea face stocuri?) si tu nici sa nu apuci sa mai introduci carantina pentru ca deja s-a dovedit prea paguboasa si guvernele au ajuns la concluzia ca mai bine pun bancile centrale sa tipeasca bani, sa dea jos cu dobanzile si sa pompeze “lichiditate” pentru ca economia sa mearga inainte, caci virusul oricum nu putem sa-l tinem sub control

Dupa cum stim din 2008, tarile nepregatite au fost lovite mult mai puternic ca economiile solide si cu o economie reala, eficienta, cu o administratie cumpatata care nu a facut deficite record doar ca sa faca pomeni electorale prin mariri de pensii si salarii minime cum a facut Romania. Si Italia …

Fed-ul scade dobanda

Dupa cutremurele din piata interbancara Fed-ul a scazut in sfarsit dobanda, exact cum se asteptau pietele. Scaderea s-a facut cu 0.25%, pe cat asteptau pietele, nici mai mult nici mai putin. Alte scaderi nu mai sunt de asteptat in acest an, doar daca conditiile geopolitice si alti factori pot inrautati situatia.

Adevarata surpriza insa s-a intamplat inainte de scadere: Fed-ul a fost fortat sa pompeze vreo 50 de miliarde de dolari peste noapte in piata interbancara sub forma de operatiuni repo pentru a furniza lichiditate. Nimeni nu se astepta si nimeni nu intelege de ce se intampla. “Lipsa de lichiditate tehnica” a termenul generic folosit de presa mainstream ca sa explice inexplicabilul. Printre factorii care au contribuit la acest inexplicabil se numara cresterea cheltuielilor guvernamentale si a deficitul, dar Fed-ul se lauda mereu ca prevede cererea de lichiditate din sistem si ofera cata trebuie, ori daca nici cheltuielile guvernamentale nu le poate estima …

Stirea a fost prezentata cu intarziere si pe la noi, dar situatia este departe de a se fi calmat, Fed-ul anuntand noi operatiuni in curand pentru a detensiona lipsa lichiditatii.

Culmea este ca consensul mainstream era ca piata e plina de lichiditate si ca tocmai de aceea trebuiesc marite dobanzile, pentru a evita o inflatie. Pana la inflatie insa, iata ca sunt probleme de ilichiditate.

Powell de asemenea a mai anuntat ca daca va fi nevoie de QE nu se va da inapoi. Se pare ca noul QE se va numi POMO, desi chiar si repo-urile actuale sunt un QE inainte de QE.

Consolidarea trendului negativ al dobanzilor nu face decat sa certifice insuccesul noilor (de deja nu prea noi) tehnici monetariste de evitare a curateniei in economie prin faliment si inlocuirea ineficientei si a insolventei prin scaderea creditelor, tiparire de lichiditate, relaxarea normelor contabile etc.

Merry go round cu dobanzile

Dupa scaderea Fed-ului a venit acum randul BCE-ului sa loveasca in cei care product si economisesc si sa ii incurajeze pe cei care cheltuie nesabuit pe datorie. A scazut asadar si BCE-ul dobanda, de la -0.4 la -0.5. Dupa cum stim BCE gestioneaza 3 dobanzi, cea de referinta este cea cu care bancile se imprumuta la BCE si determina costul banilor. Mai sunt 2 deloc putin importante, dar despre care nu pot spune nimic. Pe langa scadere, BCE a anuntat ca reincepe achizitia de obligatiuni guvernamentale (dar nu numai).

Putina lume chiar si din presa de specialitate intelege ce inseamna aceasta achizitie si deoarece este cel mai mare furt public din istoria umanitatii (depasit poate doar de Banca Japoniei care a cumparat o mare felie chiar din piata actiunilor) as explica putin mai mult. Achizitia de obligatiuni include obligatiunile guvernamentale ale BCE si obligatiunile emise de marile companii. Nu stiu si nu inteleg criteriile pe care se face aceasta achizitie, dar cu siguranta ii favorizeaza pe cei care ar avea probleme sa vanda pe piata libera deoarece ce vand ei este junk. Asadar BCE prin aceste achizitii da la gramada bani unor prosti datorinici care nu pot sa se imprumute pe piata libera pentru ca fie nu le-ar da nimeni (deoarece nu au incredere in ei – cine ar imprumuta Grecia sau Romania daca s-ar uita la politica guvernelor lor?!) sau daca le-ar da, le-ar da la preturi foarte mari care ar putea duce la imposibilitatea rostogolirii creditelor. Adica, Grecia, de exemplu, se imprumuta in mare parte pentru a plati ratele la creditele actuale. Pentru noile emisiuni costul trebuie sa fie mai mic ca la vechile credite, altfel s-ar intra in imposibilitate de plata, cresterea dobanzilor ar scadea drastic posibilitatea guvernelor sa plateasca ratele si ar baga guvernele in faliment. Ceea ce oricum se va intampla mai devreme sau mai tarziu.

Speranta BCE este urmatoarea: fiecare guvernator spera ca crash-ul sa nu se intample in mandatul sau. Astfel, dupa crash, el va putea spune: noi am facut treaba buna, pe vremea noastra lucrurile mergeau zaiss. Noi am avut curajul sa dam jos cu dobanda, sa cumparam junk bonduri etc, etc.

Deciziile BCE se ia de consiliul guvernatorilor bancilor din Zona Euro la care se adauga niste delegati de la Comisia Europeana (care cumva inclina balanta). Asta se intampla pentru ca in aparenta sa se creeze iluzia egalitatii insa in fapt, cine detine puterea de decizie la comisie sa determine si sa contribuie masiv la politica BCE.

In cazul deciziei de fata, se pare ca Germania si cu pate din tarile nordice s-au opus scaderii dobanzii si continuarii destrabalarii. Insa porcusorii sunt mai multi la numar: Italia, Spania, Grecia, Portugalia, toate tarile cu raport mare PIB/datorie si cu o economie priponita in pragul colapsului, evident se tem de cresterea dobanzilor care ar putea duce inevitabil la necesitatea austeritatii – pastila amara pe care toti o amana.

Nu mai am timp de alte comentarii si inchei doar cu o recomandare de lectura si cu avertizarea ca pastila amara va fi luata mai devreme sau mai tarziu, realitatile economice nu pot fi ascunse in spatele tiparnitei de bani.

Daniel Lacalle – The New ECB QE Is A Mistake. Here Is What It Should Have Done zice:

  • Excess liquidity is 1.7 trillion euro. More liquidity does not lead agents to spend/invest more.
  • Negative rates zombify the economy and are a massive transfer of wealth from savers and productive sectors to the indebted and inefficient
  • When this fails or -even worse- explodes, central planners will likely blame “markets” or “lack of stimulus” to repeat

Polonia VS Romania

Sursa: TrendingEconomics.com

O poza spune cat o mie de imagini, dar sa facem cateva comentarii:

  • cresterea la PIB la noi nu e deloc buna sau spectaculoasa, este normala; normala e si pentru Moldova care are tot 4.4 cu toate scandalurile si cu toate problemele satelitilor Rusiei! O crestere buna are Irlanda cu 6,3%. Cand politicienii nostri citeaza media UE de 1.2% si compara cresterea noastra cu cea a UE, nu arata decat cat de prosti sunt. Desi fac pe prostii, caci de fapt manipuleaza realitatea. Care realitate este ca o crestere nesustenabila este una proasta si mai bine am avea o stagnare a PIB-ului dar un cont curent pozitiv sau poate (in premiera post-decembrista) excedent guvernamental
  • rata dobanzii de asemenea arata problemele fundamentale ale economiei romanesti: o rata mare nu ajuta economia; de ce avem rata mare? Din oricare motive, realitatea este ca alta nu putem.
  • rata somajului: de asemenea, nu spune mutle; noi avem o rata mai mica ca Polonia dar doar pentru ca ne pricepem mai bine la falsificat realitatea prin statistici; un alt indicator care deoarece nu atrage atentia nu este urmarit este Labour Force Participation Rate (cati oameni muncesc din cei care pot munci); la noi este 53.90 , cu 2% sub cat este la polonezi care la rata somajului par sa stea mai prost; realitatea e inversa; cifra e proasta si pentru polonezi oricum; de exemplu slovacii care nu au programe sociale de tinut parazitii acasa pe bani frumosi, au o rata de 94.30%; adica din 100 de oameni apti de munca (barbati si femei), 94 muncesc; in Romania doar 53, restul stau acasa pe ajutoare sociale sau muncesc la negru;
  • deficitul guvernamental deja este peste limita de 3% la noi; Polonia arata surprinzator pentru o tara care inca mai are de recuperat fata de vecinii din UE; posibil ca polonezii sa vizeze si o trecere la Euro si de aceea sa fie mai atentie; intentia / dorinta / potentialul la noi de trecere la Euro se vede si din deficitul guvernamental care pe finalul anului probabil va fi corectat brusc sa intre in cei 3% daca haosul guvernarii pesediste nu va face deja imposibil pentru urmatorul guvern sa rezolve deraierea;
  • contul curent denota raportul importuri-exporturi; la noi arata din ce in ce mai jalnic; nu stiu de cand nu am mai avut 4.5% din PIB dezechilibrul; pe scurt, aceasta cifra mare pe minus denota ca importam mult peste cat exportam; este chestiune de timp pana cursul va exploda, cu toate fondurile europene, investitiile externe si banii trimis de capsunari

NB: chartul e facut azi 11 sep 2011 cu print screen pe site-ul respectiv; site-ul Trending Economics mentioneaza de unde are cifrele

De ce pleaca ENEL si CEZ?

In timp ce galceava politica consuma 95% din zgomotul ogradei mioritice in timp ce 5% a ramas pentru fotbal si crima (crimele) de la Caracal, o stire bomba a aparut subtil mai ales in titlurile ziarelor economice sau la emisiunile economice ale unor televiziuni. Stirea a fost rareori analizata cum trebuie, in general fiind expuse faptele: Enel are cifra de afaceri cutare, randamentul cutare, CEZ are atatia abonati, a facut atatia bani etc. Iata un exemplu de stire care detaliaza cateva lucruri interesante, dar nu da nicio explicatie.

Mai pe sleau sau mai pe fata, cam ambele companii au declarat ca pleaca pentru ca nu mai fac bani la noi. Cei de la Enel, de exemplu, declara tacticos ca “Romania nu ar mai produce randamentele dorite”. Foarte interesant! Romania, tara emergenta, cu rata de indatorare mica, cu salarii in crestere, cu investitii in spitale regionale, autostrazi, blah, blah, sa nu ofere randamente “dorite”? Pai cine o sa le ofere, care alte piete?! Ucraina?! Fosta republica Iugoslava Macedonia?! Sau poate Siria …

Fara indoiala plecarea a doua mari companii energetice care impreuna aveau 3+1.5 milioane de clienti si miliarde in cifra de afaceri este poate cel mai evident insucces (dezastru) al guvernarii PSD. Optimistii ar spune: bine ca au plecat doar astia si nu a plecat Renault. Eu (realist) as spune: stati sa vedem pana la final. Patriotarzii naivi pot spune ce vor ei, inclusiv ca “nu ne vindem tara!”, dar sigur se vor linisti subit la schimbarea tarifelor cu ocazia viitorilor patroni (cel mai probabil o noua generatie de “baieti destepti”).

In sine plecarea nu este deloc normala si mie nu imi miroase deloc bine. E prea mare coincidenta sa plece ambele amandoua din motive de randament. Cu siguranta, cel putin una daca afla de cealalta, ar fi preferat sa mai astepte pentru a vedea daca prin plecarea unui concurent, nu cumva randametul ar redeveni “dorit”.

Nu doresc sa intru in maruntaiele cifrelor deoarece depaseste scopul acestui articol. Mi-au atras insa atentia cifrele cu numarul mare de clienti. Milioane de clienti nu sunt de ici de colo si numai daca ai o baza de date cu acesti clienti ai optiuni variate de crestere a cifrei de afaceri prin diverse servicii. De exemplu, cum vi s-ar parea un serviciu oferit de CEZ de instalatori electricieni la comanda: ai nevoie sa schimbi o priza si nu te descurci? Suni la CEZ! Ai nevoie de un electrician sa-ti monteze niste becuri smart care sa se aprinda sau stinga cand bati palmele? Suni la CEZ! Tariful poate fi unul cu randament bun, plata in rate prin abonament si serviciile oferite de contractori, asa cum se fac in prezent (sau incearca sa faca CEZ-ul) si alte servicii.

Nu doresc sa trec mai departe fara a sublinia ca intr-adevar CEZ este varza la capitolul servicii si din informatiile mele, e cam capusat de clanuri de familii / prieteni / pile. Oricat de moderna ar fi o companie si oricat de mult know-how ar aduce, materialul uman este acelasi si din pacate si cine o sa cumpere CEZ-ul o sa “mosteneasca” aceiasi capusari si aceiasi “dorei” care au cam tocat si pana acum nervii clientilor si profiturilor patronilor.

Criza de forta de munca nu poate fi deloc o problema irelevanta care nu a contribuit cu nimic la plecarea CEZ / Enel. Dezvoltarea constructiilor datorita creditelor subventionate prin prima casa, coroborata cu exodul mesterilor in afara dar si cu venirea unor companii straine mai ales in domeniul auto care sunt mereu in cautare de specialisti, au pus o presiune foarte mare pe profiturile CEZ-ului si ale Enel-ului. Nu ca vreau sa le plang, dar explic de ce, desi au tarifuri mari, aceste doua companii cu siguranta au avut probleme mari cu personalul. Cel putin cu personalul de la departamentul relatii cu clientii, stim si noi cu totii problemele lor.

Dar, dincolo de probleme, ramane dilema cum de perspectivele Romaniei nu sunt tenante pentru aceste companii si cum de cred ca de aici incolo, noi vom merge in jos. Care sunt informatiile lor pe care noi nu le stim?

Prima varianta de lucru in cautarea unei explicatii ar fi poate ca atat CEZ-ul si Enelul au supt cat au putut de la perioada de monopol oferita cu generozitate de statul roman ani buni de zile, in timp ce mai nou, de cand s-a cam dus monopolul, baietii destepti au inceput sa scoata capetele din gaurile in care au stat ascunsi si sa sifoneze tot ce se poate de la marii consumatori ai statului (dar nu numai), lasand pe CEZ si pe Enel cu pierderi mari pe un segment important desi nu cel mai mare, populatia ramanand bineinteles grosul veniturilor si profiturilor.

Daca insa ne uitam la ce optiuni au aceste mari companii si cat de greu le va fi sa o ia de la zero in alte tari, mai ales in situatia de astazi in care consumul de energie scade, in conditiile in care in alte tari exista o competitie mult mai dura ca la noi, in conditiile in care sunt noi tehnologii (Tesla, blockchain) care pot sa disrupe oricand acele noi piete pe care cele doua companii ar intentiona sa intre, etc, nu putem sa nu ne miram DE CE PLEACA?

Daca ne gandim ca certificatele verzi la noi sunt mai dolofane ca la altii iar terenurile mult mai ieftine, din nou ne miram de ce aceste companii PLEACA ACUM.

Traim vremuri in care randamentele sunt ultima grija a patronilor (companiilor mari), cifra de afaceri, cota de piata si asset-urile care pot fi folosite ca colateral pentru rostogolirea creditelor fiind mult mai importante. Dobanzile in scadere, extinderea balantei bancilor centrale (BCE inca cumpara obligatiunile marilor companii europene), fac ca vanzarea / exit-ul din Romania sa fie un mare mister (in sensul ca poate aceste 2 companii stiu ca urmeaza ceva nasol pentru noi). Dobanzile scazute pe dolar si euro, ar insemna ca finantarea va fi din ce in ce mai relaxata. Nu si in Romania unde inflatia arata bine si puterea de cumparare asemenea, iar socul spargerii monopolului nu este inca deloc dureros, inflexibilitatea si lipsa de interes a romanilor facand ca toate companiile sa isi pastreze in continuare clientii – ceea ce poate fi bine sau rau, dar cand ai milioane de clienti, parca totusi pentru tine e bine, fiind mai greu pentru micile companii care vor sa creasca si prin urmare ar cam trebui o perioada sa vina cu discounturi mari si marketing agresiv.

Stiu ca nu suntem membri UE si ca probabil asset-urile din Romania nu pot fi folosite ca colateral pentru credite in afara la dobanzi infime sau daca pot, sunt considerate la jumatate. Dar dobanzile vor scadea si in Romania si sectorul bancar abia asteapta clienti solvabili cu profituri si cu asset-uri ca sa ii finanteze. Daca pana acum cele doua companii poate nu au avut nevoie de credite ca au ros osanza buna, de acum inainte ar putea cu usurinta sa supravietuiasca cu finantare autohtona, data fiind marja lor de profit. Nu mai zic ca costurile s-ar reduce drastic cu putina atentie la capitalul uman unde sunt sigur ca au prea multe redundante.

Evident deciziile de business la un asemenea nivel tin cont de multe chestii, de politica proprie, dar din nou repet, ca acest DUET este mai degraba o alarma, cel putin pentru sectorul energetic. Lipsa jucatorilor din piata pentru clientul final nu poate insemna decat preturi mai mari care se pot propaga si la alte preturi, energia fiind baza.

Nu am auzit o tentativa macar a vreunui guvernant sa incerce sa discute cu cele doua companii si sa vada problemele. Altele sunt problemele lor acum.

Din pacate lucrurile sunt mai nasoale decat par: nu doar Enel, ci conform Reuters, cam toti investitorii straini in sectorul energetic vor sa fuga. In subterane se misca ceva si noi nu stim ce, decat ca nu e de bine.

1 2 3 4 8