“Epoca de aur” a ajuns și în Venezuela

Dupa ce acum vreo 3 saptamani venezuelenii au marit weekend-ul sa includa si vinerea, pentru a nu mai are gazul degeaba, a venit vremea ca s-o vedem si pe asta: sub stindardul patriatismului socialist nationalist, venezuelenii vor avea parte de taieri zilnice de energie electrica. Ca noi in “epoca de aur”!

“Acest plan pentru 60 de zile sau 2 luni, va permit tarii sa treaca printr-o perioada dificila cu un risc crescut” – a declarat presedintele. “Fac apel la familii, la tinere, sa se uneasca in acest plan cu disciplina, cu constiinta cu devotament extrem pentru a confrunta situatia” – a implorat dictatorul.

Problema, pe scurt cu Venezuela, este ca o tara care a dus socialismul la extrem. In primul rand, si-a permis: bazandu-se pe veniturile din petrol, politicienii s-au intrecut in oferirea de cadouri electorale populatiei, din ce in ce mai mult, pana in punctul in care socialismul si dictatura socialista au fost varianta acceptata si adulata de marea majoritate a populatiei. De-a lungul procesului, s-au intamplat toate minunatiile posibile: supra taxarea afacerilor, protectionismul tembel, izolationismul idiotic etc.

Intre timp, cum petrolul s-a ieftinit (criza economica mondiala, scaderea productiei deci si a consumului, avantul energiei verde si eficientizarea motoarelor de tot felul, aspectele geopolitice, consecintele bulelor financiare care au pompat funny money in investitii falimentare care insa au dat jos cu pretul pe moment) Venezuela a intrat in groapa, caci socialistii nu au reusit – cum era de asteptat – sa  dezvolte o economie sanatoasa, eficienta si care sa poata macar sa ofere un nivel de trai minim populatiei, in ciuda resurselor extraordinare de care avut parte aceasta tara. Ca sa va faceti o imagine aproximativa, Venezuela are un PIB de 510 miliarde de dolari la o populatie de 30 de milioane de locuitori. Ca sa comparam cu o tara similara, mai cunoscuta noua, ne-am putea gandi la Polonia care are un PIB de 545 miliarde, la o populatie de 38 de milioane. Deci, teoretic, Venezuela nu ar avea de ce sa stea prost, mai ales ca jumatate din exporturi nu vin din munca multa a venezuelenilor, care sa traga din greu sa produca masini si alte piese, componente si ansambluri pentru masinaria de export care este Germania, cum fac polonezii. Jumatate din exporturile Venezuelei vin gratuit, de la Dumnezeu, din pamant.

Prin urmare, socialismul nu avea cum sa nu prinda radacini adanci, ideea impartelii si egalitatii, ideea accesului la bogatiile tari ale tuturor cetatenilor si indivia catre exploatatorii imperialisti nu este deloc una noua si nici specifica Venezuelei. Ce ii este insa specific in zilele noastre, este nebunia cu care conducatorii nu s-au gandit ca pe baza petrolului sa asigure o economie cat mai soilida si rezistenta la socuri si sa construiasca ramuri economice care sa adauge un plus de valoare la resursele brute care vin din pamant. E penibil sa vinzi doar petrol cand poti sa faci pacura, benzina, vopseluri, plastice, etc. Ma rog, socialism si dezvoltare in acelasi loc nu s-a intamplat nicaieri in lumea asta, si nu se va intampla niciodata pentru ca cine imparte, parte isi face peste tot si de obicei, nu oamenii straluciti se ridica la conducere, indiferent ca vorbim de socialism sau de capitalism. Singurul avantaj al capitalismului, din punctul de vedere al conducatorilor “intunecati” este ca capitalismul vine doar la pachet cu democratia si invers, si prin urmare, in capitalism, un idiot poate sa ocupe un loc cel putin patru ani. Este adevarat, ca in locul lui va veni un alt idiot dar din frecusul asta intre cele 2-3 partide, din cand in cand, se mai regleaza unele devieri si societatea face progres impinsa inainte de competitie si efort sustinut al celor care muncesc si vor mai mult.

Venezuela a ramas fara curent deoarece nu are bani sa cumpere. Nu doar pretul petrolului este de vina ci si indatorarea extrema si proasta organizare a economiei. Nu stiu in amanunt situatia, dar ne putem imagina ca asa cum Ceausescu avea tot felul de proiecte aiuristice imbecile si care au distrus generatii intregi, partidul socialist aflat la conducere in Venezuela nu poate avea alte idei bune, de vreme ce nu din extraordinara administrare si calitatea oamenilor sai a ajuns la putere ci pentru ca a promis pomeni electorale si a amagit lumea.

Uitandu-ma pe indicatorii economici ai Venezuelei, mi-a atras atentia un amanunt interesant: numarul de oameni care muncesc: 13 milioane (din total 30 de milioane). As face aici o mica paranteza: cu privire la munca, in general se foloseste indicatorul numit rata somajului care calculeaza un fel de procent din forta de munca apta, al oamenilor care sunt inregistrati ca au avut un loc de munca recent si in prezent ia ajutor de somaj. Rata somajului poate fi inselatoare: sunt tari care ofera un ajutor minim atat de mare incat pentru multi oameni nu mai este tentant sa se angajeze ci prefera sa traiasca pe ajutorul de somaj oferit de stat. Altfel spus, sunt sclavi care primesc mancare si niste conditii minime de trai de la rege (stat), cu promisiunea sa nu se rascoale impotriva regelui (statului) cum s-ar intampla daca acel ajutor nu ar fi oferit. Fara ajutor social minim rezonabil, populatia ar fi nemultumita, muritoare de foame, ar scoate furcile si i-ar goni pe conducatori. Asa insa, “stabilitatea sociala” este garantata. O astfel de tara este SUA care ofera chiar un card sclavilor: EBT card despre care am mai tratat aici, articolul fiind inspirat de acest videoclip:

 

Socialismul cu față tehnocrată

Exista o categorie de oameni “de afaceri” cu totul speciala, putin cunoscuta omului de rand, fie el bugetar, fie privat, fie capsunar. E vorba de categoria care nu traieste din capusarea statului roman, ci din capusarea Uniunii Europene. Si capusarea nu este ilegala, ci este perfect legala, bazata pe fondurile europene.

Sa dam doar un exemplu: “companie sociala, public-privata”. Exista fonduri europene si daca esti destept sa le vanezi, sa ai un mic fond de investitii si sa gandesti un “proiect” poti sa faci bani gratuit, in mediul privat, fara sa iti pese de clienti, market share si alte prostii de astea corporatiste, specifice soriceilor care fug pe rotita ca nebunii fara sa se uite in jur. Pentru a intelege cu ce se mananca monstrii astia din categoria economie-sociala, puteti vedea cateva stiri / noutati / domenii de activitate aici.

Ei … nu e chiar mediu privat, ideea e ca nu depinzi de contractele de la stat si nici de performantele tale in mediul economic competitiv al capitalismului cu fata europeana caruia ii suntem contemporani. Este de ajuns sa angajezi x% persoane cu dizabilitati si banii curg fara nici un stres, fie ca faci, nu faci ceva. Trebuie doar sa te pricepi la hartogarii, la legi si suceli specifice euro-birocratiei si sa ai niste oameni de nadejde in puncte bine puse din institutiile statului care sa vegheze ca nu te arzi cu ceva – nimic ilegal, doar sa te consulte DIN INTERIOR, ca din afara, e mereu imposibil, oricat de bine ai fii tu la citit norme si la oricate newslettere ai fi abonat.

O categorie si mai tare de “privati” din aceasta categorie sunt nu cei care au o firma/doua, o asociatie/doua/trei care au prins cum merge smenul ci si-au facut firme de consultanta care invata pe altii si ei doar se ocupa cu hartiile si isi trag comision din toata felia. Imaginati-va ca la miliardele alea de euro care intra pe fonduri europene, un bun procent este dat la “specialisti” si “consultanti”.

As face aici o mica paranteza. Nu neg ca nu exista afaceri de succes pornite cu fonduri europene, eu doar neg ca grosul banilor europeni se duc aiurea, pe proiecte nesustenabile care ar pica din clipa urmatoare opririi conductei.

Cu cat intram in criza, cu atat mai mult vom auzi de tot felul de idei tembele de interventionism cu blana de oaie capitalista dar cu narav de birocratie europenista autohtonizata care sub umbrela stimluarii unui sector “defavorizat” sau “promitator”, pompeaza bani “de sus” (din aer, de la UE, de la buget) in canale de nisa destul de bine gandite si conturate pe care deja activeaza oamenii “de afaceri” din sector “privat-european” de care am vorbit.

Orice se va face pentru dezvoltarea economica, mai putin retragerea statului, simplificarea legilor si reducerea impozitelor. De asemenea, in nici un caz constructia de autostrazi sau a infrastructurii …

Cand vorbesc despre lucrurile astea, nu vorbesc aiurea. Am un prieten care a refuzat un job de manager la o companie medie, pe un salariu frumusel, dar unde presupunea stoarcere de creier si nervi (caci cu asta se ocupa managerii) si a preferat sa ramana director de asociatii: face asociatiile cum face closca pui, are nevoie doar de adrese si cativa asistenti care sa completeze hartiile si sa faca pozele cu actiunile pentru a le pune pe site. Dupa 2-3 ani, nici site-ul asociatiei alea grozave care a rezolvat probleme sociale nenumarate pe fonduri europene babane, nu mai trebuie sa fie online …

Banca Vaticanului – un offshore în inima Imperiului

Banca Vaticanului este o banca privata care functioneaza exclusiv pe teritoriul Vaticanului si este condusa de un consiliu de directori care raporteaza unei comisii de cardinali si papei. Banca Vaticanului este regulata de un organism de supraveghere, similar ASF-ului nostru, care de asemenea este doar al Vaticanului.

Nu vreau sa intru in istoria aceste banci, care se gaseste pe wikipedia. Ca sa intelegem insa cat de secretiva este aceasta banca, poate e de ajuns sa mentionam ca abia din 2013 are un site oficial, de cand au inceput sa iese la suprafata cateva scandaluri mai relevante.

Banca nu da credite si nu urmareste profitul. Singurul scop este teoretic administrarea operatiunilor ONG-urilor catolice, prin care acestea fac “fapte bune”. In practica, banca e folosita ca offshore de lux de cei mai mari rechini din Europa, banca fiind pentru o buna perioada, total izolata in privinta conturilor si a operatiunilor, neavand schimb de informatii cu nici o banca europana.

De-a lungul anilor banca a fost implicata in nenumarate scandaluri, nu prea catolice. De exemplu, in Septembrie 2010, magistratii italieni au blocat 23 de milioane transferati de la aceasta banca care erau bani spalati, printr-un proces complicat care avea la ambele capete conduri de la Banca Vaticanului si trecea inclusiv prin JP Morgan. In urma scandalului, pana si JP Morgan – o banca implicata in nenumarate spalari de bani si ilegalitati pentru care au platit doar niste amenzi irelevante – si-a retras colaborarea cu Banca Vaticanului, pentru a nu-si strica “imaginea”. Va dati seama ce imagine are Banca Vaticanului daca pana si JP Morgan nu vrea sa se asocieze cu ei, care JP Morgan este oricum capul rautatilor in categoria “Too Big To Fail”.

Dupa ce in 2010 banca s-a aliniat cerintelor UE, facand acord cu Italia si UE pentru a adera la legislatia impotriva spalarii banilor (transparenta) si dupa cateva scandaluri in 2011 si 2012, banca a inceput un lung proces de reforma care contina si in prezent. Principala problema cu care se confrunta Papa in tentativa de reformare este cabala care administreaza aceasta banca si care nu doreste sa se cunoasca trecutul. Ori fara ajutorul cabalei, Papa nu are o prea mare putere, cu toate tentativele de a aduce oameni din exterior care sa faca un audit.

Cateva schimbari in bine, exista insa:

  • in 2013 banca a cerut la 1300 de clienti sa-si inchida conturile (nu i-a mai considerat dezirabili – mafioti?)
  • in ianuarie 2014 banca a publicat un raport cu situatia “alinierii” si implementarea programului “pentru transparenta”
  • in septembrie 2014 s-au operat cateva “curatiri” in cabala: au fost inlocuiti 2-3 cardinali

Prin urmare in 2014 banca a avut profit 70 mil euro.

Mai nou insa, se pare ca obiceiurile vechi nu se schimba usor, altfel spus lupul isi schimba pielea dar naravul … Intr-un articol din Ianuarie 2016 intitulat The unfinished business of Vatican bank reform aflam noutati nu tocmai bune cu privire la statutul reformei bancare din pusculita Sfantului Scaun. Un monsenior care lucra ca contabil la banca, a fost arestat (si condamnat cu suspendare) pentru trafic de valuta – a fost prins cu 20 de milioane cash pe ruta Elvetia-Italia. Imaginati-va cate ture a tras probabil pana sa fie prins … Monseniorul Scarano era poreclit “Monsignor Cinquecento” pentru obiceiul de a purta bancnote de 500E la el tot timpul.

Cu privire la reforme …

The management appointed by the pontiff was shocked by what it found: thousands of unexplained accounts, habitually large cash transactions and the absence of safeguards against money laundering. At best the bank was a tax haven, at worst a shelter for the proceeds of criminal gangs. (Sursa: Financial Times)

Tradus in romaneste, in cel mai fericit caz, banca era un tax heaven (offshore) si in cel mai rau, banca cu rol de protector pentru crima organizata de nivel inalt. Bineinteles ca exista rezistenta inerenta la schimbare, indiferent de motive:

A failure to address overstaffing has made it harder for the reformers to bring in untainted managers from outside, while the conservative forces within the Curia resist the use of independent consultants.

In final, as incheia cu un citat dintr-un interviu cu un fost director al bancii cu sugestia de a citi mentiunile din perspectiva Papei care incearca sa schimbe banca si in general isi baga nasul cam peste tot de la lupta impotriva incalzirii globale, pana la primirea si gazduirea refugiatilor (pe care insa nu ii invita la Vatican). De altfel, in articol omul a fost intrebat ce parere are cu privirea tentativei Papei de a reforma banca si de a curati putregaiul:

I would like to reiterate that, for man today, in order to understand what’s going on around him, it is essential to understand what gnosis is and how it acts. If one refuses to tackle this issue, it will be impossible to understand and cope with the collapse of values we are living through. This applies to understanding why, for example, laws (ethics) are imposed to knowing if a “Catholic” party can react, and if it is feasible or not. But also, it helps in interpreting the thought and the influence of the Church in world government. (Sursa)

Deci gnosis, laws si world goverment. De asta e papa acum in Grecia sa faca lobby pentru musulmani.

De ce fac nemții mașini bune

Am dat peste you youtube interesant. Trece prin cateva aspecte:

  • pastrarea talentelor
  • invatamantul vocational
  • salarizarea corespunzatoarea a muncitorilor din domeniul auto

Ce lipseste este insa, este mentionarea avantajului competitional al nemtilor prin beneficiul unei monede comune, care le permite sa exporte fara sa afecteze aproape deloc cursul valutar. Intr-o economie normala, cand Germania exporta masini in Romania, marca devine din ce in ce mai tare fata de leu, si astfel romanii nu o sa mai comande BMW-uri. In Europa unita insa, nemtii exporta la romani masini si le dau si credit, pe care romanii il platesc din cand in cand, fie cu aur, fie cu petrol, fie cu ce se mai nimereste. Ei, acum au si nemtii un risc, cum s-a intamplat cu grecii: cate-un mionion mai ajunge in situatia sa nu mai poata plati. Dar nu-i bai, ca si-atunci, nemtii gasesc sa exporte in alta parte. Banii? Ah, pai aia oricum se scot la imprimanta si Deutsche Bank de exemplu nici nu are nevoie de rezerve, poate da credit fara numar pentru cercetare si marketing producatorilor auto nemti.

 

O poveste de succes

Cred că am scris vreo 2-3 articole care conţineau în titlu afirmaţia “de ce nu voi investi niciodată în acţiuni”. Între timp, am pierdut deja vreo 200$ în trading, dar cu greu putem spune că 200$ e tocmai o investitie, prin urmare momentan o să mai păstrez articolele pentru o perioada, până îmi solidific raportarea, mai ales ca în principal în acele articole mă refeream la piaţa de acţiuni din Romania unde nu voi investi nici când Isărescu va băga dobânzile negative .

Între timp, am mai studiat puţin chestiunea şi am ajuns la părerea că boţii mai au ceva până să facă regula la bursă. Boţii pot să domine pe termen scurt, pe termen de 10-60 secunde sau poate şi pe o zi, însă ce ţine mai mult de o zi, este încă de un infinit mai complex peste puterea boţilor de a ghici viitorul. În plus, cine ar descoperi algoritmi pentru ghicitul viitorului la bursă, cu siguranţă i-ar folosi şi în alte domenii poate mai putin concurenţiale: ROI-ul ar fi mai mare de exemplu în pariurile sportive.

Iată însa o poveste de succes incredibilă. Sunt multe de învăţat din ea, chiar dacă nu ne interesează tradingul. O femeie la vârstă medie s-a apucat de studiu, şi a învăţat tranzacţionarea de la zero timp de 10 ani, minim câte o oră pe zi. A participat la cursuri, a studiat cărţi, a învăţat pas cu pas şi a ajuns la performanţe uimitoare. Fiecare să înţeleagă ce vrea, ce este cert este că în prezent informaţia este la îndemâna oricui şi cine are disciplină şi pasiune nu are scuze.

PS: intr-un interviu ulterior, vine vorba si de ce face cu banii: grosul banilor ei sunt pentru o fundatie care ii ajuta pe aficani! De exemplu, la ultimul proiect, cu banii ei a plantat 100.000 de ananasi in Sierra Leone. Asta dupa ce s-a dus la africani si a stat de vorba cu ei, a vazut ce au nevoie etc.

 

Tarile foste comuniste cearta Grecia pe un ton dur

Tarile foste comuniste actuale membre in zona euro, dupa ce au facut reforme si au implementat austeritati, trateaza acum cu dispret si superioritate Grecia pentru votul negativ impotriva austeritatii.

Estonia, Letonia, Lituania si Slovacia au insistat ca sunt prea sarace ca sa plateasca pentru greselile grecilor mai bogati si le striga ca ar fi trebuit sa se tina de masurile de austeritate continute in programul de bailout refuzat de guvernul Syriza.

Agentiile de presa citeaza coafeze sau ospatarite din Bratislava care declara ca nu li se pare corect ca pensiile in Grecia sa fie de 1000 euro in timp ce ele castiga 3-400 euro. Inca o data bancherii reusesc sa divizeze popoarele, oamenii neintelegand si nestiind ce se afla in spatele ingineriilor financiare care au dus la falimentul Greciei.

In orice caz, multe tari mici nu au contribuit la fondul comun din care a fost mentinuta pana acum pe linia de plutire Grecia. Slovacia de exemplu a contribuit cu zero euro la fondurile de bailout de pana acum.

“Sa moara capra vecinului” nu este doar un proverb romanesc. Iata ce declara Maie Mets, un pensionar din Estonia: “Din ce inteleg, standardul de viata din Grecia este mai mare decat cel din Estonia. E normal ca grecii sa isi plateasca datoriile”. Altfel spus, daca erau mai saraci ca noi, as mai zice, dar asa … nu le e rusine la greci sa nu isi plateasca datoriile?

Iata deci cum se coace un nou razboi mondial, cum prin propaganda si masinatiuni financiare si politice, popoarele sunt ridicate unele impotriva altora, ignorand elefantul din camera, care este tocmai sistemul financiar care acum striga ca datornicii trebuie sa plateasca.

Sursa citatelor: Ekhatimerini

1 3 4 5