O poveste de succes

Cred că am scris vreo 2-3 articole care conţineau în titlu afirmaţia “de ce nu voi investi niciodată în acţiuni”. Între timp, am pierdut deja vreo 200$ în trading, dar cu greu putem spune că 200$ e tocmai o investitie, prin urmare momentan o să mai păstrez articolele pentru o perioada, până îmi solidific raportarea, mai ales ca în principal în acele articole mă refeream la piaţa de acţiuni din Romania unde nu voi investi nici când Isărescu va băga dobânzile negative .

Între timp, am mai studiat puţin chestiunea şi am ajuns la părerea că boţii mai au ceva până să facă regula la bursă. Boţii pot să domine pe termen scurt, pe termen de 10-60 secunde sau poate şi pe o zi, însă ce ţine mai mult de o zi, este încă de un infinit mai complex peste puterea boţilor de a ghici viitorul. În plus, cine ar descoperi algoritmi pentru ghicitul viitorului la bursă, cu siguranţă i-ar folosi şi în alte domenii poate mai putin concurenţiale: ROI-ul ar fi mai mare de exemplu în pariurile sportive.

Iată însa o poveste de succes incredibilă. Sunt multe de învăţat din ea, chiar dacă nu ne interesează tradingul. O femeie la vârstă medie s-a apucat de studiu, şi a învăţat tranzacţionarea de la zero timp de 10 ani, minim câte o oră pe zi. A participat la cursuri, a studiat cărţi, a învăţat pas cu pas şi a ajuns la performanţe uimitoare. Fiecare să înţeleagă ce vrea, ce este cert este că în prezent informaţia este la îndemâna oricui şi cine are disciplină şi pasiune nu are scuze.

PS: intr-un interviu ulterior, vine vorba si de ce face cu banii: grosul banilor ei sunt pentru o fundatie care ii ajuta pe aficani! De exemplu, la ultimul proiect, cu banii ei a plantat 100.000 de ananasi in Sierra Leone. Asta dupa ce s-a dus la africani si a stat de vorba cu ei, a vazut ce au nevoie etc.

 

Tarile foste comuniste cearta Grecia pe un ton dur

Tarile foste comuniste actuale membre in zona euro, dupa ce au facut reforme si au implementat austeritati, trateaza acum cu dispret si superioritate Grecia pentru votul negativ impotriva austeritatii.

Estonia, Letonia, Lituania si Slovacia au insistat ca sunt prea sarace ca sa plateasca pentru greselile grecilor mai bogati si le striga ca ar fi trebuit sa se tina de masurile de austeritate continute in programul de bailout refuzat de guvernul Syriza.

Agentiile de presa citeaza coafeze sau ospatarite din Bratislava care declara ca nu li se pare corect ca pensiile in Grecia sa fie de 1000 euro in timp ce ele castiga 3-400 euro. Inca o data bancherii reusesc sa divizeze popoarele, oamenii neintelegand si nestiind ce se afla in spatele ingineriilor financiare care au dus la falimentul Greciei.

In orice caz, multe tari mici nu au contribuit la fondul comun din care a fost mentinuta pana acum pe linia de plutire Grecia. Slovacia de exemplu a contribuit cu zero euro la fondurile de bailout de pana acum.

“Sa moara capra vecinului” nu este doar un proverb romanesc. Iata ce declara Maie Mets, un pensionar din Estonia: “Din ce inteleg, standardul de viata din Grecia este mai mare decat cel din Estonia. E normal ca grecii sa isi plateasca datoriile”. Altfel spus, daca erau mai saraci ca noi, as mai zice, dar asa … nu le e rusine la greci sa nu isi plateasca datoriile?

Iata deci cum se coace un nou razboi mondial, cum prin propaganda si masinatiuni financiare si politice, popoarele sunt ridicate unele impotriva altora, ignorand elefantul din camera, care este tocmai sistemul financiar care acum striga ca datornicii trebuie sa plateasca.

Sursa citatelor: Ekhatimerini

1 3 4 5