Ce se întâmplă în Golf?

Arabia Saudita a dat un ultimatum de 24 de ore Quatar-ului pentru indeplinirea a 10 conditii. Dupa care …

Traim intr-o lume nebuna si fiecare zi ne da noi motive ca deconectarea totala ar putea fi in cele din urma singura varianta pentru a rezista intregi la minte. Dupa ce ca oricum traim intr-o tara anormala, mai traim si intr-o lume anormala.

Ca lumea se afla in pragul celui de-al 3-lea Razboi Mondial o spun toti si dau vina pe Putin. Daca deschidem presa “mainstream” deja vedem ca si pentru “chestiunea Quatar” este de vina tot Putin:

“FIRST (FAKE – n.n.) ON CNN: US suspects Russian hackers planted fake news behind Qatar crisis”

Conform stirii, hackeri rusi ar fi spart site-ul agentiei de stiri a Quatarului si ar fi plantat o stire in care conducerea Quatar-ului ii lauda pe iranieni. Aberatii, evident. Stirea mi-a adus insa aminte de un incident mai vechi extrem de interesant din care probabil s-au inspirat “scriitorii” de la CNN si detaliat pe larg chiar de autorii sai la o conferinta DEFCON mai veche: How to Overthrow a Government. Pe scurt, iata ce au facut baietii (fie ei simpli hackeri – putin probabil – sau membrii ai serviciilor americane – ceea ce ar explica de ce se afla inca in libertate):

  • How to architect a cyber coup using advisor’s, hackers and the general populace, using misinformation, professional agitators, false information and financing.
  • How to gather intelligence to analyze a government’s systemic weaknesses on financial, societal values and political climates that is leader or country specific to structure your attack.
  • How to identify and prioritize government resources, infrastructure and commercial companies and how to use these compromised assets to stage the coup.

Intorcandu-ne la Quatar sa adunam putin cateva elemente pentru a intelege ce se intampla. In primul rand, rareori declaratiile publice si actiunile tarilor au vreo legatura cu realitatea, totul fiind in mare parte praf in ochi, asa cum a fost si praful in ochi conform caruia sauditii au cumparat de al americani arme de peste 100 de miliarde de dolari.

Inca din momentul in care s-a anuntat stirea mi s-a parut putred de vreme ce sauditii au numai anul trecut un deficit de 80 de miliarde si au intrat in “austeritate”. De unde sa aiba atatea miliarde sa cumpere arme si sa mai si construiasca infrastructura in SUA (asta e un alt “proiect” anuntat anterior).

Foarte posibil sauditii au reusit sa stoarca de la americani o afacere de swap intre niscavai bonduri si arme, stiut fiind ca sauditii au tot colectionat ani la rand obligatiuni americane pe care nu si le vor recupera in vecii vecilor, fiind pretul platit pentru supravietuirea familiei saudite – o monarhie absolutista medievala – fara care pret, aceasta familie ar fi zburat de multa vreme si in locul ei ar fi venit un regim “democratic” sustinut de toate tarile “iubitoare de libertate” din lume, asa cum s-a intamplat cu Sadam. Teoria mea cu swap-ul se va valida insa in 2-3 ani cand vom avea acces la istoricul evolutiei bonurilor de trezorerie americane publicate aici cu 3 luni intarziere.

O prima explicatie a conflictului ar fi vizita lui Trump care i-a strans cu usa pe sauditi sa lupte cu teroristii mai bine si mai ales sa nu ii mai finanteze. Merita mentionat ca Arabia Saudita a aparut in unele emailuri trimise de Clinton lui Podesta in care aceasta zicea ca serviciile americane au aflat ca sauditii finanteaza teroristii. De asemenea, trebuie amintit si de vizita printisorului care invarte acum afacerile in Arabia Saudita la Putin si incercarea de a-l ameninta pe acesta sa-si ia mainile de pe Assad – eveniment intamplat cam in jurul Jocurilor Olimpice de la Sochi. Printisorul a mai avut o vizita si recent in care a incercat sa-l cumpere pe Putin, evident in van.

Teoria asta cu stransul usii este insa ciudata, de vreme ce SUA au deja o baza militara in Quatar si probabil asa cum americanii au incercat sa-l torpileze pe Erdogan in ditamai Turcie complexa si imbarligata, cu atat mai mult poate americanii, daca aveau ceva cu quatarezii le trageau o mama de revolutie de nu se vedeau. Prea intortocheata povestea ca Trump sa ii constranga cumva pe sauditi sau sa ii indeme sa se ia de quatarezi  ca sa nu mai sprijine aia terorismul. Ca sa nu mai zic, ca Trump, 2 neuroni daca ar avea ar intelege ca impingandu-i pe sauditi impotriva quatarezilor, acestia nu o sa aiba decat sa aterizeze in bratele iranienilor, exact unde e mult mai rau pentru Imperiu, cu toata baza aia de-acolo cu tot.

Nu vom lua in serios tweet-urile lui Trump care sunt chiar penibile daca e sa le analizam: “poate acesta va fi inceputul sfarsitului ororii terorismului” a scris Trump. Prin asta Trump insinueaza ca Quatarul avea legaturi atat de puternice cu terorismul incat acum ca se luara sauditii de ei, e deja pe terminate. Totodata, Trump insinueaza ca cea mai puternica natiune din lume, politaiul universal nu a putut face nimic impotriva Qutarului, nici macar sa dea un avertisment sau ceva sanctiuni acolo, a asteptat ca sa vina printisorul si cu acolitii sai sa ii certe pe aia mici si nebuni care nu o termina cu joaca cu pac-pac-ul si bum-bum-ul? Cat de nedemn sa fie pentru presedintele SUA un astfel de mesaj?

Asa cum si in razboaiele mondiale anterioare, scanteia s-a aprins de unde nu se astepta nimeni, asa e posibil si acum sa inceapa totul de unde nici nu visam. De Turcia ne asteptam, dar Quatar?! Si apropos de Quatar, Turcia e principalul aliat al acestei tari si Erdogan s-a pozitionat deja in apararea Quatar-ului (vezi sursa). Liniile si aliantele viitorului front sunt deja destul de clare: Turcia, Iran, Quatar. Kuweit, Siria, Liban (Hezbolah) pe de o parte si Arabia Saudita + ceilalti minioni (protectoratul Israelului din zona) pe de alta parte. Pe americani si rusi nu-i trecem pentru ca probabil nu se vor implica cu trupe la inceput.

Din toata povestea asta, eu doar atrag atentia asupra Turciei: s-a deplasat deja total in afara UE/NATO (vezi si retragerea nemtilor de la Incirlik) si impotriva Imperiului. Turcia va fi izolata si extrem de expusa in viitorul razboi. Vechile articole despre razboiul ruso-turc redevin din nou fierbinti.

In final, va las cu o ultima teorie: daca razboiul in Irak a fost pentru petrol, razboiul in Quatar va fi pentru gaze: “Forget Terrorism”: The Real Reason Behind The Qatar Crisis Is Natural Gas. Pentru multi romani, actuala situatie tensionata este doar un mare inconvenient, fiind nevoiti sa-si schimbe zborurile aeriene planificate pentru vacanta de vara. Din pacate, “stricatul vacantei” – ca sa parafrazam pe ambasatorul roman la Londra [1] este cea mai mica problema, problemele geopolitice fiind complexe si cu multe ramificatii iar Romania nefiind pregatita din nici un punct de vedere pentru lumea nebuna in care traim.

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Ambasadorul României în Marea Britanie spune că atacurile teroriste din Londra “i-au stricat un pic seara”

NATO Kaput – by Merkel

Revin cu cateva comentarii la un articol vechi de cateva zile in care atrageam atentia ca gogosile cu “atingerea obiectivelor Romaniei” (declaratia presedintelui nostru) la intalnirea NATO sunt jovialitati infantile ca sa nu zic idioate.

Te poti bucura cat vrei tu de batutul pe umar al lui Trump. Ca fapt divers, Trump nici nu stie cine e Klaus si in locul prim-ministrului munte-negrean pe care Trump aproape l-a luat la bataie ca i s-a pus in fata la poze, putea foarte usor sa fie Klaus.

Pe langa usuirea noului minion care se invarte in jurul marelui eliberator, Trump a mai facut si alte gafe, din care cea mai notabila este strangerea pe bune a mainii presedintelui francez. Klaus nici macar nu s-a ales cu vreun pârț de-al lui Trump si totusi a venit inapoi vesel si optimist ca o logodnica care a primit inelul. Sa nu ne mire insa, Klaus e doar un automaton care o data invartita cheia, trage singura invarteala pe care o stie, el nu are posibilitatea sa iese din cadru, sa spuna sau sa faca ceva independent, in functie de context.

In fapt, cel mai important lucru care s-a intamplat la intalnirea NATO recenta si care trebuie subliniat pentru a imprastia fumul aruncat in presa romaneasca papagaliceasca care nu va recunoate destramarea NATO decat cand vor ajunge rusii cu tancurile in studio la ei, este ca Trump – presedintele SUA, principalul fondator si membru NATO fara de care nu mai exista NATO – nu a reiterat articolul 5 cum era traditia. Pentru Trump NATO este un camp de manevra, un asset pe care il va folosi cum poate si de care se va debarasa cand doreste daca e cazul. Trump, ca un profitor si om de afaceri neserios (a tras nenumarate tzepe, nu a platit oameni, a incalcat contracte), nu doar ca nu este de incredere, dar nici macar nu se incadreaza in zona de “nebun pe medicamente”, in sensul ca nu respecta limitele impuse de constrangerile functiei pe care o ocupa.

Sa revenim insa la Merkel. Dupa NATO am avut intalnirea G-7/8 din Sicilia (8 fiind UE, cf Merkel), la care intalnire in afara de faptul ca Trump a amenintat ca o sa iese din Acordul de la Paris care reglementa dur productia industriala, nu am aflat nimic despre ce discutii s-au dus si pe ce teme. Foarte probabil, discutiile au fost foarte scurte, Trump neavand rabdarea sa vorbeasca mai mult de 15 minute si nici atat sa asculte pe alti mionion vorbind ei, nici macar cate 15 minute in parte, fiecare.

Imediat dupa ce am aflat ca Trump a amanat decizia, mi-am dat seama ca probabil Trump deja s-a hotarat si a amanat doar pentru a nu agrava si mai mult relatiile cu “partenerii”. Care relatii oricum sunt distruse. Iata insa declaratia lui Merkel dupa intoarcerea de la G7:

“The times in which we could completely depend on others are on the way out. I’ve experienced that in the last few days,” Merkel told a crowd at an election rally in Munich, southern Germany. (sursa)

Daca nici asta nu e ruperea NATO, atunci ce este? Daca nici aceasta declaratie nu este un inceput al unui nou nationalism german si al unei noi ere de “preluare” a conducerii de catre Reich, atunci ce este? Pana si “binomul” germano-francez care a ajuns acum o piesa de teatru defuncta, in urma decaderii tragice a Frantei va fi in curand scos din uz.

In final, doresc doar sa ating tangential o alta chestiune, despre care tot speram sa scriu separat, dar nu am apucat. Negocierile pentru Brexit sunt doar o mascarada. Sunt mai degraba, niste tratative de negociere inainte de inceperea razboiului Imperiului Anglo-American cu Cel De-al 4-lea Reich. Bineinteles, ca razboiul deja a inceput pe plan propagandistic, prin tentativele de intimidare nenumarate. In sensul ca: Junker, deja declara ca britanicii vor regreta ca au parasit Reich-ul si vor independenta si deja se lauda ca Marea Britanie va fi un avertisment pentru alti dezertori. Daca din start aceasta este mentalitatea si pozitionarea ta, ce negocieri sa mai fie alea.

Simplul fapt ca UE cere Britaniei sute de miliarde aiurea, in afara oricarui contract sau intelegeri si impotriva oricaror realitati si strategii. Cum poti schimba aversiunea poporului britanic fata de UE si cum poti eventual sa mentii viitoare relatii cordiale si un parteneriat real – similar poate altor tari cum ar fi Elvetia, Norvegia etc – daca tu din start ceri sute de miliarde? Este evident ca nemtii nu vor pacea cu britanicii si doar trag de timp ca sa dea timp companiilor germane sa se adapteze la situatie. Nemtii din afaceri care nu iubesc incertitudinea cu siguranta merg deja pe varianta cea mai nasoala si ia masuri pentru adaptarea la un exit brutal cu eventuale taxe vamale si tot tacamul.

Recent insa, un gest trecut cu vederea prea facil, a avut loc din partea lui Trump, care i-a avertizat pe europeni sa o lase mai moale cu amenintarile la partenerul lor britanic. Din pacate nu am pastrat referintele si nu pot da nici un citat sau mai mult detalii. Indubitabil, din acea declaratie Trump clar se pozitiona in apararea britanicilor  – de altfel a sustinut Brexit-ul de la inceput – si ii ameninta (!) pe europeni. Natura amenintarilor nu o pot detalia, dar o pot specula: daca europenii pun taxe britanicilor, americanii vor pune si ei taxe europenilor. Oricum Trump cauta pretexte sa franeze exportul masinilor nemtesti in SUA. Asa cum le-a pus si canadienilor taxe pe lemn, Trump doar ce a prins gustul “sangelui” si lucruri marete ne asteapta. Va recomand asadar, sa recititi articolele mele mai vechi despre razboiul tarifar.

PS: eu unul nu inteleg importanta Acordului de la Paris si de ce din simpla retragere a SUA din acest acord, Merkel face apel deja ca trebuie ca europenii (de sub umbrela Reich-ului) trebuie sa-si ia destinul in mana.

Este Moldova viitorul război proxy între SUA și Rusia?

Mâine se împlinește un an de când atrăgeam atenția colateral asupra riscului ca Moldova să fie aleasă ca teritoriul unui viitor război proxy între SUA și Rusia.

Sa ne imaginam insa ca Trump castiga alegerile si ofera arme Ucrainei, trimite tancuri in Romania si ii indeamna pe moldoveni sa atace Transnistria. Trump nu poate face chiar orice va dori, armata americana e mai serioasa si atenta cu Rusia decat un nebun, asa cum a fost si cu Obama, dar totusi, vedem ca Obama a reusit cel putin Ucraina si Siria.

Deci Trump va reusi prin mesaje de incurajare si aghiotanti convingatori sa le sugereze la moldoveni ca acum e momentul! Incepe un skirmish local pentru inceput, intre moldoveni si transnistreni dupa care rusii reactioneaza puternic, elibereaza Transnistria si ataca Chisinaul. Opinia publica din Romania este atunci gata sa accepte sfanta misiune de eliberare a fratilor moldoveni si incurajati de americani, atacam pe rusi si eliberam Chisinaul. Mai ales, daca rusii “ne permit” sa le facem praf cateva regimente de tancuri. Dupa care, avand si material de propaganda sa convinga poporul rus, Putin declara razboi Romaniei. Pana aici, cu SUA si NATO rusii nu au nici o treaba, nu au nici un conflict direct cu ei, Romania fiind agresorul. La urma urmei, Romania si Moldova s-au bagat singure in treaba asta, americanii doar i-au instigat (ca si in Ucraina). (SURSA)

Scenariul de mai sus, în care România este viitorul fraier care fi aruncat la mezat dupa Ucraina este cu atât mai apropiat de realitate cu cât deja semnele unei viitoare falii care se întrevedeau acum un an între Germania și SUA – vezi noutățile în articolul anterior –  (pe acea vreme încă era Obama președinte și Hitlery era văzută de toți câștigătoare necontestată) s-au accentuat accelerat în ultimele zile cu ocazia întâlnirilor la vârf între Merkel și Trump de la NATO și de la G8. Iată în continuare ce ziceam:

Nemtii si europenii, in acest scenariu, bineinteles ca vor dori sa nu inceapa un razboi nuclear si vor sugera Romaniei ca este vinovata, cerand rusilor sa inceteze atacurile promitand neimplicarea NATO.

NATO este in confilct intern, nu exista consens cu privire la actiunea impotriva rusilor. Americanii se ambitioneaza insa sa sustina Romania si trimit armament si consiliere (cum au facut si in Ucraina). Putin se ambitioneaza si vrea sa le dea o lectie americanilor, prin urmare rusii ne arunca cateva nucleare, asa ca sa testeze sistemele (ca in Siria) si ca sa le dovedeasca vesticilor (si americanilor) ca nu glumesc. Lectia va fi invatata si lucrurile se vor calma, insa noi vom fi fost deja parliti.

Și acum iată o știre Hotnews care pare pur și simplu ireala, citind rândurile de mai sus:

Congresul SUA cere Rusiei sa-si retraga trupele de pe teritoriul R.Moldova

 

Un proiect de lege aprobat vineri seara de Congresul Statelor Unite, care are ca scop diminuarea influentei Rusiei in Asia si Europa, contine si o cerere repetata la adresa Federatiei Ruse de a-si retrage trupele din regiunea separatista transnistreana si propune crearea unui fond de contracarare a influentei ruse, de care sa poata beneficia si Republica Moldova.

Decizia în sine pare salutară și benefică pentru România. Pentru idioți! Eu mi-am exprimat părerea și am detaliat. Cei 250 de milioane de dolarii nu sunt donați de americani moldovenilor pentru a cumpăra tractoare sau pentru a construi veceuri la școli. Sunt donați pentru arme! Pe care ce să facă moldovenii cu ele? Să le folosească împotriva rușilor din Transnistria. Nu chiar imediat, toate se fac pas cu pas. Mai întâi moldovenilor trebuie să le crească încrederea în SUA, să vadă ca americanilor le pasă și că aceștia chiar pot face ceva pentru ei. Moldovenii evident că nu au habar ce se întâmplă în Siria și nu știu chestiuni complexe de geopolitică. Ei nu înțeleg ca Putin chiar a zis că gata, până aici, altfel război și este clar că vor ignora fără remușcări “proiectul de lege” al congresului american. Cum ar fi ca Duma rusească să dea și ea o lege să ceară americanilor să se retragă din Afganistan? Sau din Siria? Sau din Sudan etc? Vorbe și manipulari. Asta sunt toate măsurile americanilor care dacă le-ar fi păsat, ar fi ajutat Moldova când era cazul, așa cum au ajutat țările baltice.

Relațiile dintre SUA și Rusia s-au deteriorat în ultimul an mai mult decât în toți cei 5 ani anteriori. Trump nu va schimba lucrurile. Trump deocamdată ignoră Rusia deoarece are doar 2 neuroni și unul îl folosește pentru China iar altul pentru problemele interne (deloc nesemnificative pentru el, cu toate tensiunile geopolitice mondiale care nu sunt de fapt decât un ecou al războiului inter din societatea americană). Războaie și înarmare: nu sunt decât o cale de îmbogățire pentru o mână de oameni care nu au nici un dumnezeu și care ar fi dispuși să radă 95% din populația pământului dacă ar fi siguri că ei supraviețuiesc. Dar pentru că nu-și asumă nici un risc, mai avem și noi o șansă și Dumnezeu ne radbă, nelăsând răul să se dezlănțuie la toata amplitudinea lui, sau încurcându-le ițele în momente optime, cum a fost alegerea lui Trump.

Să nu ne amăgim să credem ca cu Hitlery ar fi fost altfel. Tancurile americane ajunse la noi anul trecut au fost trimise de Obama și mutările au fost planificate cu ani în urmă. Agresiunea împotriva Rusiei este una veche și cu Hitlery la putere, probabil Siria ar fi fost astăzi o baie de sânge. Este greu să facem scenarii alternative, dar indiferent de scenarii, singura certutidine este că România a pierdut șansa să fie o țară puternică prin singurele avantaje pe care le are pentru vecinii ei: nu pune riscuri și nu are pretenții teritoriale. Acesta ar fi fost singurul mare avantaj pentru noi în relația cu Rusia. Pe lângă acesta am fi putut bineînțeles să ne construim o armată, să avem o diplomație eficientă, să ne facem aliați (China ar fi fost de departe un bun influencer în relația noastră cu Rusia). Însă din păcate România a ales cea mai proastă variantă: să plece capul la americani și să le pună totul pe tavă gratuit, fără nicio garanție și fără nicio speranță că din acest “parteneriat” – ce nume frumos pentru cedarea suveranității – putem scoate ceva bun în viitorul război cu Rusia.

NATO – Kaput

Să ignorăm articolele din presă, mai ales din cea românească cu privire la întâlnirea șefilor de stat de la NATO. Ca să ne facem o idee, cam cât de important este NATO pentru Trump, să amintim că înainte de întâlnirea NATO, Trump a făcut un mic “pelerinaj” (vezi articolul anterior) în Arabia Saudită (o țară cu locuri sfinte pentru musulmani), Israel (Țara Sfântă pentru toți) și Vatican (țara sfântă pentru vicepreședintele catolic Pence căruia Trump îi datoreaza câștigarea alegerilor).

Reamintim când Merkel a venit la Trump care a fost principalul lucru care s-a discutat: Germania are de plătit la NATO din urmă diferența dintre 2% din PIB și cât a alocat în fiecare an, începând din data semnării acordului cu 2%. Restul a fost gargară, asta a fost discuția principală și Merkel s-a întors făcând pe niznaia declarând: Germania nu recunoaște această datorie, Germania face și drege oricum, Germania alocă bani, luptă în Afganistan, luptă împotriva Isis, blah, blah.

Negocierile dintre Trump și nemți pe seama datoriei istorice a Germaniei către NATO sunt la fel de dure ca negocierile pentru Brexit, doar că SUA amenință că iese din NATO dacă Germania nu plătește, pe când în cealaltă parte, UE (Germania) cere Marii Britanii bani la plecare, dupa ce aceasta a ieșit deja din UE.

Să facem o mică paralelă între aceste duble negocieri între cele două mari imperii pe care mulți le văd unul singur, dar nu e chiar așa: Imperiul Anglo-American (SUA / Marea Britanie / Australia și restul din CommonWelth) și Al 4-lea Reich (UE). Nemții cer pe de o parte bani englezilor (taxa de exit) pe care ipotetic i-ar fi căpătat de la aceștia dacă nu ar fi ieșit. Acoperire în negociere, nu prea au nemții decât amenințări fără valoare: dacă nemții le bagă britanicilor taxe, își taie singuri creaca având în vedere pe de o parte exportul de mașini în Marea Britanie, dar pe de altă parte, mai ales, având în vedere că dacă o să fie de ales între Londra și Frankfurt, Deutsche Bank o să aleagă Londra. Nu e nevoie să demonstrez asta: Deutsche Bank este dependentă de Fed și de SUA (oricând americanii îi pot trânti o amendă să o bage direct în faliment, cum i-au mai amenințat pe nemți) și în plus, banii nu au culoare și bancherii nu au suflet (nemțesc în cazul asta), deci ruperea totală și un conflict vamal sau economic între Reich și Marea Britanie va lovi în primul rând în nemți.

Cel de-al doilea conflict între imperii este unul mocnit, deși tocmai am mai avut o răbufnire, semn că focul nu s-a stins, ba chiar se întețește: la Întâlnirea NATO de acum Trump nu a cerut doar nemților să plătească ci tuturor țărilor care nu au îndeplinit obligația de 2%. Bineînțeles că presa și toată lumea “bună” îl crede pe Trump nebun și toți sunt siguri că Trump o să fie impeached și o să ne scăpăm de el.

Glumește însă Trump când declară că țările membre NATO sunt datoare plătitorilor de taxe americani pentru diferențele între cei 2% angajați și bugetele alocate? Face el doar gargară, campanie sau e superficial? Nicidecum, Trump este POTUS! (President of The United States) Trump este “the man with the big guns”, Trump este nenea care are butonul roșu dupa el, pe lângă multe alte chestii cum ar fi portavioane, avioane, rachete, bombe etc.Trump tocmai s-a întors din Arabia Saudită [1] de unde a adus acasă o sută și ceva de miliarde în contracte pentru armament, bani care vor crea locuri de muncă dar mai ales vor liniști pentru o perioadă complexul militaro-industrial căruia Trump îi este îndatorat pentru a putea supraviețui (inclusiv fizic).

Unii idioți au tendința să privească discursul lui Trump de la Bruxelles în care le cere europenilor să plăteasca ca pe un tătic care își ceartă copiii. Ei, care este problema? NATO e SUA oricum și americanii duc greul, e firesc. Trump face gălăgie, că e dator față de electorat, dar nimic nu o să se schimbe, totul o să continue la fel ca și până acum. NATO e puternic, we are strong together, blah, blah. Sau: ce o să facă americanii dacă nemții și restul nu plătesc, să plece din NATO? Să își retragă armatele din Germania sau scutul din România?

Lucrurile nu sunt atât de simple. Evident că în ciuda fracturii, americanii nu sunt proști să părăsească teritorii ocupate deja și resurse pe care le controlează (spațiu geopolitic, rețea informațională, etc). Repercursiunile fracturii însă se vor vedea când e cazul, poate chiar la un viitor război Rusia-Turcia (să zicem) în care Trump nu va interveni pe motiv ca NATO e obsolete deoarece tările membre nu și-au respectat angajamentele.

Puterea unei alianțe vine tocmai din încrederea, buna înțelegere, respectul și interesele comune ale membrilor. Interesele de securitate comune ale europenilor sunt relativ comune, se intersectează pe undeva, însă americanii au o dinamică aparte a ceea ce este important sau nu pentru ei. Iar președintele este tocmai mecanicul care pune la cale acea dinamică, de aceea orice mică fisură acum (iar cea de față nu este una mică) se va lărgi și mai mult în viitor și va crăpa când ți-e lumea mai dragă pentru fraierii aflați la margine.

Ca o confirmare a acestei fracturi între americani și nemți este poate și accelerarea armatei “europene”, care va fi în fapt o armată a celui de-al 4-lea Reich (vezi regimentele “imperiale” din armata Austro-Ungară în 1914):

Germany Is Quietly Building a European Army Under Its Command
Berlin is using a bland name to obscure a dramatic shift in its approach to defense: integrating brigades from smaller countries into the Bundeswehr. (Sursa: Foreign Policy)

Ca fapt divers, România are onoarea să fie cobai și în armata “europeana” nu doar în scutul “anti”-rachetă american în care Polonia încă ezită să intre. Oare o să ne fie bine cu fundul în două bălți?

~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Body Language: Trump Middle East Visit

Trump in pelerinaj

Trump a plecat in “pelerinaj” in Orientul Mijlociu. Pentru a face America great again, Trump le-a vandut sauditilor arme avansate de peste 100 de miliarde si ii pregateste de razboiul cu Iranul. Dupa sauditi, Trump s-a dus la zidul plangerii ca sa primeasca sfaturi de la rabini si ca sa stie si el – ca si contracandidata sa Hitlery Clinton care trecea drumul la Council on Foreign Relations – ce are de facut.

Pe vremuri, evreii din SUA se opuneau si faceau lobby impotriva oricarei afaceri cu armament cu Arabia Saudita. Nu de data aceasta cand Arabia Saudita lupta impotriva Iranului pe doua fronturi: Siria si Yemen. Foarte interesant cum peste ani si ani, evreii au reusit sa ii starneasca pe musulmani unii impotriva altora pana acolo incat sauditii sa-si cheltuiasca ultimii bani pentru a cumpara arme de la americani pentru a duce razboaiele evreilor in Orientul Mijlociu.

Arabia Saudita se afla intr-o situatie economica dezastruoasa: pretul petrolului se afla la minime record in ultimii ani si rezervele stranse in anii buni in care pretul crescuse au fost tocate deja, regimul fiind nevoit sa taie din mita cu care cumpara “pacea sociala” a poporului. Dupa cum stim, Arabia Saudita este o constitutie absolutista – regele este legea – o relicva din evul mediu in care femeile sunt tratate ca animalele iar drepturile omului sunt echivalente cu voia regelui. Cu toate acestea, deoarece politia drepturilor omului face exceptii acolo unde Imperiul are alte interese, Arabia Saudita a fost pusa membra in Comisia pentru Drepturile Omului cu ajutorul SUA. Intorcandu-ne la sauditi, este cu totul de mirare aceasta afacere de peste 100 de miliarde de dolari avand in vedere ca Arabia Saudita se afla in pragul colapsului, fara o revenire spectuaculoasa a pretului petrolului in curand, fiind nevoita sa inceapa sa faca credite pentru a mentine cat de cat deficitele la cote doar de alarma nu la cote de faliment suveran.

Intr-adevar sauditii au petrol insa la pretul actual nu se merita sa vanda. Intr-adevar sauditii au rezerve, dar totalul rezervelor in bonuri de tresorerie, de exemplu, este de 110 miliarde de dolari. Nu stim natura “afacerii” facuta de Trump, in afara faptului ca spre deosebire de Obama si alti presedinti anteriori care nu vindeau la sauditi orice tip de arme tocmai din cauza problemelor cu drepturile omului, Trump a trecut peste aceasta limitare si o sa le vanda ultimele tehnologii, foarte posibil chiar mult prea-laudatul F35 – asta in caz ca nu o sa termine chinezii mai repede avionul lor si sa-l vanda sauditilor la un sfert de pret fata de F35.

“Deschiderea” lui Trump fata de sauditi este neasteptata, mai ales ca in campanie l-a criticat pe Obama ca s-a aplecat in fata regelui pentru a primi de la acesta un lant cu nu stiu ce medalie la gat. Trump a facut insa la fel, doar ca aproape a stat in genunchi, in incercarea de a-si tine capul cat mai drept pentru a nu da senzatia ca se apleaca. Nu a avut insa curajul sa ii spuna regelui: nu mersi, nu-mi trebuie prostii de-astea. Evident ca urmeaza razboiul cu Iranul si ca Trump le va da sauditilor orice arme vor ei. Pe de alta parte, cum zidul nu a reusit sa-l faca, cum razboiul impotriva Isis stagneaza si pe frontul din Siria, SUA nu prea mai misca nimic, situatia fiind deocamdata favorabila lui Assad si cum Kim arunca aproape saptamanal cate o racheta, aratandu-i lui Trump ca-l doare undeva de amenintarile lui, singurul lucru pe care il poate face Trump e sa vanda arme si sa aduca astfel “joburi” in SUA, chiar daca pentru joburile alea raspandeste moarte si sange in intreaga lume si mai ales in popoarele amarate care se intampla sa fie pe faliile tectonice ale centrelor de influenta ale Imperiilor, cum e cazul Yemen-ului care este in general ignorat de presa desi tragedia acelui popor este la fel de mare ca a sirienilor, singura lor vina fiind ca se afla intre sauditi si iranieni.

In Israel Trump a fost astazi. In afara de traditionala vizita la zidul plangerii si bascuta de asemenea traditionala pe care si-a tras-o cu aceasta ocazie, inca nu am aflat ce a facut si ce a declarat. Cu siguranta insa va declara dragostea lui pentru Israel si le va promite evreilor ca ii va sprijini oricat de mult i-ar casapi ei pe palestinieni si poate chiar daca i-ar exermina de tot ca sa rezolve in sfarsit dilema cu “solutia” pentru pacea in Palestina.

Una peste alta, pelerinajul nu este decat o consolidare a blocurilor in zona: SUA-Israel-Arabia Saudita vs Rusia-Siria-Iran. Marea dilema in ecuatia asta este Turcia. In ciuda “bunei intelegeri” cu Rusia afisata de Erdogan, adevarul este ca Turcia este cu fundul in doua barci si ca pe masura ce valurile se intetesc – si iata ca se inteșesc – Erdogan va trebui sa faca o alegere definitiva si dupa parerea mea aceasta va fi pentru americani, ceea ce il va infuria la culme pe Putin.

 

Furtună și ceață pe Bosfor

Nu am mai tratat de ceva vreme Turcia si a venit vremea unor update-uri. Este evident ca recentul referendum a limpezit apele in ce directie va merge Turcia: auto-distrugerea. Ultima sansa a Turciei de a fi crutata de primavara araba a fost alierea la “valorile” europene, adica plecatul capului, ceea ce Erdogan nu-si mai permite nici macar sa simuleze.

Entropia interna

“Turcia este impartita in doua” este mantra care se repeta pe la noi. Am vazut chiar imagini pe Facebook cu harta Turciei colorata pe provincii dupa vanzarile de carte care s-ar fi suprapus cu cei care au votat impotriva extinderii puterilor lui Erdogan. Inainte de a fi impartita in doua insa Turcia era deja impartita in nenumarate felii, pe toate directiile: Europa / Asia, orient / occident, laicitate / islamism, conservatorism / liberalism, saracie / bogatie, Erdogan / Gulan, turci (nord) / kurzi (sud) etc

Ce este drept, Turcia are un istoric de tulburari, atentate si lovituri de stat. Cu toate acestea, contra-lovituri au fost mai rare si cresterea puterii unui singur personaj care are insa in spate nu doar o camarila ci si o idee, o “aura”, o “speranta” este relativ ceva nou. Unde va duce cresterea ego-ului national al unei tari de dimensiunea Turciei cu armata pe care o are si cu economia pe care o are, ramane de vazut. Rezultatele pot fi spectaculoase, in toate directiile, de la autodistrugere ca consecinta a unor gesturi “necugetate” ale lui Erdogan, pana la explozie economica, jucator regional si factor de stabilitate in zona.

Consolidarea Kurdistanului

SUA a inarmat recent kurzii din nordul Siriei cu arme:

Yesterday, the President authorized the Department of Defense to equip Kurdish elements of the Syrian Democratic Forces as necessary to ensure a clear victory over ISIS in Raqqa, Syria,” chief Pentagon spokesperson Dana White said in a statement referring to ISIS’ self-declared capital.
The equipment provided is set to include small arms, machine guns, construction equipment and armored vehicles, a US official told CNN. The supplies and weapons will be parceled out to be just enough to accomplish specific objectives related to Raqqa, the official added. (sursa)

Ce e nou cu acest anunt? Deja kurzii primeau ajutor de la americani, deja aviatia americana sprijinea actiunile kurzilor, deja aparusera poze cu soldati kurzi purtand uniformele unor trupe de comando americane etc.

Turcii nu ar fi sarit ca arsi daca pericolul pentru ei nu ar fi unul real. Nu doar ca kurzii cu fiecare zi care trece capata experienta si se organizeaza mai bine, dar pericolul real al turcilor este ca imaginea pozitiva a kurzilor in occident si mai ales in SUA sa se umfle pana in punctul incat in cadrul unei rascoale a kurzilor din Turcia, represaliile “traditionale” sa fie catalogate de “comunitatea internationala” ca actiuni teroriste ale unui dictator si asa cum Assad este bau-bau astazi, maine sa vina randul lui Erdogan.

Kurdistanul este deja o realitate, o comunitate inchegata care se organizeaza, care are un istoric de rezultate de succes uimitoare impotriva teroristilor si de asemenea are protectia totala a americanilor.

O data cu armele date kurzilor, americanii au promis ca vor face un buffer intre ei si turci pentru a-i asigura pe acestia ca armele furnizate de americani nu vor fi folosite impotriva turcilor.

Gelozia si temerea lui Erdogan este fireasca: la un semn deschisa-i calea – se gandesc turcii. Ar fi indeajuns ca americanii sa le dea voie si deja pana acum turcii ar fi ajuns pana la Damasc. Bineinteles ca mai greu ar fi ulterior ca americanii sa-i convinga pe turci sa se intoarca inapoi, si de aceea Ierusalimul nici nu da ok-ul pentru o grabnica “rezolvare” a lui Assad.

Spargerea NATO

“A murit ca un obsolete” este epitaful pe care americanii il pot scrie deja pe crucea intoarsa – simbolul NATO de la sediul din Bruxelles. Oricat de mult a incercat Trump sa bage pasarica la loc, prin enuntarea unui adevar stiut de toti dar nerecunoscut inca si neasimilat inca de toate tarile si instutiile din aceste state, Trump nu a facut decat sa declare “de facto” spargerea aliantei. Miezul oricarei aliante este increderea, iar Trump ca viitor presedinte nu a facut decat sa demotiveze orice speranta de a mentine fiabila o alianta care oricum avea probleme de incredere, ca si de organizare, de altfel. Nu doresc sa par extravagant prin aceasta proiectie a unei imagini de “depasit” a aliantei. Ma voi explica. In primul rand alianta nu insemna mare lucru decat acordul unor state minioane (grupate pe categorii: minionii mici si minionii mijlocii) de a isi pune la dispozitie resursele, armata, teritoriul etc marelui aparator – SUA – care oferea in schimb securitatea mentinerii granitelor. Ori, in momentul in care principalul garant declara prin viitorul presedinte “no more” sau le cere bani, sau le zice “sa va aparati si singuri, ca aveti si voi bani”, toata iubirea frateasca este terminata si fiecare incepe sa dea din colt in colt.

Sa nu ne amagim cu ultimele miscari de trupe si tentative de organizare regionala a minionilor de la margine. Ce incearca americanii este macar sa isi acopere retragerea, in sensul sa lase cat de cat pe localnici pregatiti sa nu fie prea usor expusi inamicului, ci daca oricum sunt lasati fii ploii, macar sa traga si ei doua-trei focuri in caz de nevoie.

Evident ca hartiile inca raman, mesajele incurajatoare si aparentele, asa cum intr-o familie, pana semneaza divortul cu avocatii cei doi pot mima o familie normala si copiii pot sa nu aiba habar inca ce se intampla in ciuda semnalelor. Tot asa este acum opinia publica: crede ca NATO inca exista si ca inca isi face treaba. Ori realitatile sunt evidente: SUA va folosi in continuare NATO pentru masinatiuni si interese proprii insa in nici un caz nu va mai fi un garant al nimanui. Revenind la Turcia, NATO (SUA) nu doar ca nu e un garant al lui Erdogan, dar NATO(SUA) a incercat sa il omoare pe Erdogan in timpul loviturii de stat si rusii care i-au interceptat pe americani au reusit sa-l avertizeze pe ultima suta de metri pe acesta si chiar au reusit sa il salveze. Acestea sunt lucruri bine stiute si nu voi detalia toata povestea cu Gulan care inca nu a fost extradat in SUA desi Erdogan mai face galagie periodic (ultima data ieri [1]).

Spargerea NATO, mai bine zis repozitionarea SUA produce noi provocari pentru Turcia in contextul in care este condusa de Erdogan. O eventuala detronare a lui Erdogan ar fi pus “ordine” in Turcia in sensul “punerii pe calea cea buna” a Turciei. Ce si-ar dori probabil SUA de la Turcia ar fi renuntarea la colaborarea si intarirea relatiilor cu Rusia si focusarea mai degraba pe targeturi mai la nord (Crimeea) sau mai la est (Nagorno-Karabah, Osethia etc) decat mai la sud (Siria). Evident, pe langa mentinerea sigurantei bazelor americane din Turcia, poate SUA si-ar fi dorit ca Turcia sa ramana un cumparator exclusiv al armelor americane si sa ii piarda de client. In prezent, cu Erdogan si cu miscarea nationalista a acestuia, nu doar ca in timpul evenimentelor bazele americane au fost la un punct sa fie atacate de turci, dar acestia au inceput sa trateze cu rusii achizitia de rachete anti-aeriente [2] (desi turcii sunt deja in AEGIS!)

Daca cei care cred ca NATO mai exista mai aveau nevoie de o dovada pentru a fi convinsi ca se insala, poate stirea de mai sus ar fi fost indeajuns. Altfel, le sugerem sa ne explice ce mai inseamna NATO cand liderul laburistilor din Marea Britanie (un posibil viitor prim-ministrul, de ce nu?) declara ca “un atac asupra unui aliat NATO nu inseamna ca Marea Britanie trebuie sa trimita trupe” [3]. Niste sanctiuni economice, pot fi indeajuns ca sa apere aliatul cotropit de rusi, vrea sa ne spuna acesta.

 

Rusia – aliat sau dusman?

Relatiile ruso-turce au trecut printr-un dute-vino aiuristic. Sa ne limitam insa la cateva perspective optimiste care cam le obliga pe cele doua tari sa isi creeze dependente din ce in ce mai puternice una de alta. Dincolo de frecusurile din Siria si prospectul unui conflict direct – chestiune depasita in prezent si dincolo de eventualitatea unei implicari mai puternice a lui Trump care l-ar putea vraji pe Erdogan cu zaharelul promitandu-i marea cu sarea pentru o implicare mai puternica, cea mai importanta chestiune pentru rusi, exponential mai imporatanta decat Siria este conducta de gaze. In articolul recent despre problemele si oportunitatile Rusiei am detaliat de ce Rusia incearca sa evite Ucraina si Belarusul, dar si sa isi extinda piata de desfacere inspre Sud, si de ce a ales Turcia ca sa fie un hub pentru vanzarea gazelor rusesti (dar nu numai) catre europeni. Conducta finantata si construita de rusi impreuna cu turcii este inca in lucru si va permite Rusiei sa vanda si Turciei sa intermedieze cantitati imense de gaz care ar putea da jos inclusiv cu pretul gazelor la noi, in Romania. Aceasta daca totul merge fara frecusuri si turcii nu o sa le traga noi tzepe rusilor. Tocmai pentru a a-i “motiva” pe turci sa nu mai faca prostii, tatucul le-a tras niste sanctiuni de cand cu avionul doborat care i-au ars destul de bine pe turci si e posibil sa ii arda si toamna aceasta daca rusii nu ridica sanctiunile care au mai ramas (pentru rosii – deja trecut sezonul – si pentru struguri – urmeaza). Totul cu scop pedagogic insa, desi la vremea aceea cred ca si eu am speculat ceva legat de mangaierea ego-ului patriotilor rusi. De asemenea, Rusia inca mentine interdictia pentru muncitorii turci, ceea ce il loveste pe Erdogan mai ales acolo unde il doare: in mandria de a fi un tatuc pentru toti turcii, de pretutindeni.

Evident ca Rusia se uita si la Iran nu doar la Turcia, insa asa cum Turcia este “alunecoasa” pentru americani, in aceeasi masura Erdogan este “alunecos” pentru Putin. De unde si investitiile rusesti in marele hub energetic turc sunt deocamdata de doar 1 miliard de dolari. Nu stiu daca in aceasta suma e inclus si reactorul nuclear pe care rusii il construiesc pentru turci sau sunt doar banii pentru conducta.

In orice caz insa, viitorul relatiilor ruso-turce nu poate fi prea stralucit, ambele tari fiind in esenta piedica la primavara araba care are programul ei si “trebuie” sa contine, cu sau fara acceptul lui Erdogan sau al lui Putin. Politica americana poate fi ea scindata si cu intensitati variabile, condusa de dinamica frecusurilor interne si tensiunile puse pe conducere de apropierea alegerilor. Insa directia este una clara: spre est! Si chiar daca Trump nu ar fi prea interesat de est, el avand inca de construit un zid mult mai aproape, nu se stie niciodata de ce  nevoi are nebunul ca sa distraga atentia si se foloseste de ce poate si el: ori de vreun atac al turcilor asupra kurzilor, ori de incalcarea de catre rusi a zonelor no-fly imaginarea deasupra Siriei etc.

Turcia se afla fizic la mijloc intre trei nebuni: Putin, Trump si Assad si ne mai miram de ce este condusa de un alt nebun – Erdogan? E oarecum firesc, dar parca totusi conjuctura actuala creaza premizele optime pentru un macel de proportii in zona, in curand. Sa asteptam insa alegerile din Iran … marele tacut, care tace si face si poate in curand va incepe sa faca si mai mult, sau poate Trump isi va aminti si de ei si le va trimite cateva rachete uzate ca sa dea semnale chinezilor sau mexicanilor sau extraterestrilor …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Erdogan to demand Gulen extradition from Trump

[2] Why Turkey might buy Russia’s S-400 defence system

[3] Corbyn: Attack on Nato ally does not have to mean committing UK troops

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

MEMENTO MUZICAL

Problemele și oportunitățile Rusiei

Iata o declaratie mai veche a lui Putin care explica credo-ul lui cu privire la viitorul Rusiei: “cand impingi un arc, vine o vreme cand arcul impinge inapoi”. Daca ne uitam la unde era Rusia acum 10 ani si unde este acum, putem spune ca arcul deja a impins inapoi si a impins bine, pe toate planurile: politic, geopolitic, militar, economic, ideologic.

Planificarea strategica multi-anuala

Spre deosebire de democratiile vestice unde alegerile frecvente obliga politicienii sa incropeasca solutii temporare la orice tip de probleme, pentru a putea castiga din nou alegerile, in Rusia si in China lucrurile stau altfel si planurile de dezvoltare pe perioade indelungate pot fi duse la capat avand efecte spectaculoase cum s-a vazut in China si deocamdata mai putin in Rusia. Insa Putin vine din urma …

As aminti aici si cateva chestiuni legate de tratarea chestiunii creditarii la nivel global, ajunsa la punctul mort in care cresterea economica nu mai poate tin pasul cu viteza necesara a cresterii volumului de bani care este o consectinta intriseca a modelul financiar actual. Desi solutia fireasca in cazul crizei creditelor era rezolvarea acesteia pentru a evita agravarea problemei, sub presiunea alegerilor politicienii au evitat dusul rece necesar si au ales amanarea probleme prin cresterea plafonului datoriei. Aceasta se intampla frecvent in SUA, ultima marire fiind chiar zilele acestea. Evident la mijloc mai sunt si alte motive, cum ar fi lobby-ul bancar, insa lobby-ul are doar rolul de finantator al alegerilor, scopul final fiind castigarea acestora. Ori, cu sau fara banii bancherilor, dusul rece ar fi catastrofal pentru orice politician, deoarece efectele pozitive sunt greu de prevazut si rezultatele s-ar vedea dupa ceva timp, pe cand supraindatorarea poate avea rezultate instant.

Problema demografica

As dori sa incep cu o chestiune mai facila si peste care voi trece repede: problema demografica. Desi Rusia are o rata a natalitatii alarmanta (chiar mai dezastruoasa decat Romania), cei care leaga problema demografica de rezilienta economica a Rusiei sau de capacitatile sale militare viitoare, se insala amarnic.

Scaderea fortei de munca este compensata de rusi prin afluxul de imigranti economici din Asia Centrala. Oricat de saraca ne-ar pare noua Rusia din afara (presa mainstream proiecteaza deseori o falsa imagine de Rusie aflata pe marginea prapastiei din cauza sanctiunilor), realitatea este ca sunt tari mult mai sarace ca Rusia in Asia si mai nou in Orientul Mijlociu. Peste 15% din forta de munca din Rusia sunt emigranti [1] si spre deosebire de Europa de Vest unde acestia primesc case, ajutoare sociale si salariu minim, in Rusia, drepturile muncitorilor si mai ales ale muncitorilor imigranti sunt mult mai mici sau chiar lipsesc cu desavarsire. Rusia nu va avea deci o problema cu forta de munca, nefiind deloc imposibil mentinerea unei economii bazata pe resurse naturale si pompata cu forta de munca ieftina la discretie.

De altfel, Rusia se afla in topul tarilor dupa numarul fortei de munca cu peste 76 milioane desupra Japoniei (65), Germaniei (45) sau Romaniei (9). Va puteti imagina de ar putea face Germania cu o forta de munca dubla si cu resursele Rusiei?

Prietenii si neprietenii

Principala problema a Rusiei este faptul ca la Washington multi nu iubesc Rusia ca sa nu mai zicem ca unii doresc sa o rada de pe fata pamantului. Poate si principalul avantaj al Rusiei la aceasta problema este ca americanii cu bani iubesc Rusia deoarece ofera cele mai sigure si profitabile randamente, mai ales in ultimii ani, in epoca dobanzilor negative cand banii alearga in colt in colt in cautarea randamentelor. Exista asadar doua mari tabere in SUA: una care doreste sa loveasca in Rusia (indeosebi tabara politica si militara) si alta care doreste sa beneficieze de pe seama Rusiei (finantele). Hmm, oare cine va castiga? Greu de raspuns la aceasta intrebare si desi as inclina spre finante (bancile conduc lumea) imi aduc aminte de o faza din House of Cards cand in conflictul cu un miliardar, presedintele SUA l-a amenintat: “You may have all the money, Raymond, but I have all the men with guns” (vezi VIDEO). Viata bate filmul si nu stim care va fi rezultatul. Deocamdata insa este clar ca Trump are alte prioritati si Rusia nu e pe lista lui.

Esecul sanctiunilor

“Pentru o tara aflata sub sanctiuni, se construieste al dracului de mult in Moscova” – expert militar american intors din vizita in Rusia acum doua saptamani (sursa)

Este evident ca sanctiunile asupra Rusiei au fost un esec, deoarece daca nu esuau, pana acum Rusia ar fi dat inapoi Crimeea – ca doar de aia au fost date sanctiunile, nu?! Nu doar ca Rusia nu are de gand sa dea inapoi Crimeea, dar intre timp s-a apucat sa construiasca si ditamai podul care o sa lege direct peninsula de teritoriul rusesc si de asemenea, Rusia va incepe exploatarea campurilor petrolilere din Marea Neagra care apartineau Ucrainei si care prin preluarea Crimeei, devin acum de facto proprietatea Rusiei.

Este evident ca Germania si restul UE nu se pot lipsi de gazele rusesti, ba din contra, au nevoie de mai multe. Ori Rusia traieste din gaze si petrol. Rusia a fost infinit mai afectata de pretul petrolului decat de sanctiunile impuse de americani.

Paradoxal, sanctiunile au avut chiar un efect pozitiv: au ajutat dezvoltarea economiei Rusiei prin diversificare si prin eliminarea companiilor ineficiente care operau mai mult pe credit, gratie fluxului de bani care cauta mereu randamente sporite acolo unde dobanzile negative nu au ajuns inca.

In ciuda sanctiunilor, marile companii din vest care doresc o piata de desfacere de 144 de milioane de oameni nu au stat departe [2] si au profitat din plin de caderea rublei pentru a face investitii majore in domeniile retail dar si productie (cum ar fi Ikea). Nivelul investitiilor straine nu a ajuns inca la nivelurile anterioare razboiului din Ucraina dar sanctiunile nu au facut decat sa tina departe pe “cautatorii de aur”  care ar fi pompat in piata creditelor cum s-a intamplat in Romania inainte de 2008 si sa invite companiile cu perspectiva pe termen lung care au adus nu doar finante ci si au stimulat dezvoltarea locala.

Cu toate acestea, Rusia este constienta ca daca sanctiunile actuale nu au lovit-o fatal, exista riscul ca o eventuala noua runda de sanctiuni mult mai dura sa poata avea efect. In ce conditii ar putea sa se intample asta vom vedea mai tarziu: cert este ca Rusia doreste si sa aiba libertatea sa opereze “geopolitic” cat mai putin constransa si totodata sa fie indispensabila vestului astfel incat sa nu poata fi eliminata din economia mondiala.

Este evident ca adevaratele sanctiuni care ar putea lovi Rusia ar fi oprirea achizitiei de gaze din partea UE, insa tocmai din cauza acestei imposibilitati, Rusia incearca sa isi diversifice parghiile prin care se poate mentine indispensabila si pe langa parghia resurselor, mai nou lucreaza la un nou proiect de infrastructura gigant prin care incearca sa permita transport terestru al bunurilor din Asia pentru Europa de Vest. Mai precis, Rusia incearca sa dezvolte infrastructura rutiera si feroviara care va permite transportul de marfa din Japonia, China si Koreea de Sud la costuri infime si durate mult mai bune decat transportul maritim.

Razboiul din Siria

Sa reamintim ca razboiul din Siria nu este altceva decat tentativa europenilor de a se taia de gazele rusesti prin constructia unei conducte care sa aduca gaze lichefiate din Quatar [3]. La pachet cu acest argument, implicarea Rusiei in Siria vine evident si cu “relansarea arcului”, adica cu incercarea Rusiei de a creste costul “americanizarii” teritoriilor detinute anterior de Rusia. Este evident ca Rusia a trasat o linie pentru NATO peste care trecerea va costa mult mai mult. Aceasta linie este granita actuala a NATO, fara Ucraina si Siria / Turcia. Am putea spune chiar, ca in Turcia, NATO chiar pierde incet controlul, aceasta si multumita Rusiei care l-a savat pe Erdogan de lovitura de stat care ar fi facut ca Turcia de astazi si de maine sa arate cu totul altfel.

Nu putem spune ca Rusia poate dicta in ziua de astazi, in sensul ca acceptam ideea ca daca SUA chiar vrea, poate invada Siria cu forte terestre si il poate elimina pe Assad in 2-3 saptamani. Insa costul acestui razboi va fi foarte mare pentru americani si acest cost Rusia il poate dicta. De la oferirea de armament si consultanta lui Assad, pana la sprijinul direct cu avioane si tancuri, influenta Rusiei mareste costul pentru americani chiar pana acolo in a-i da inapoi si a accepta status-quo-ul, cum s-a intamplat in Ucraina unde “democratia” a ajuns acolo unde a tras Rusia linia.

Noul drum al matasii

Am amintit anterior fragmentar proiectul Rusiei de a participa la un nou drum al matasii care sa aduca terestru marfurile din Asia inspre Europa. Proiectul este unui gigant si implica investitii de sute de miliarde de dolari si colaborare cu China si cu alte state asiatice. Practic, banca BRICS (actual New Development Bank) a fost formata pentru a facilita investitia in proiecte de infrastructura comune in principal ruso-chineze. Pe acest nou drum al matasii vor circula insa nu doar marfuri dinspre Asia (in principal China) inspre Europa, ci si resurse dinspre Rusia inspre China. China va avea in principal nevoie de mancare pentru populatia numeroasa si cu un standard de viata din ce in ce mai ridicat.

O data completat acest drum – o retea de drumuri, in fapt, atat rutiere cat si feroviare – costul transportului marfurilor din Asia (China, Japonia, Koreea si altele) inspre Europa ar putea scade dramatic. Imaginati-va cum ar fi o ieftinire cu 10% a tuturor produselor de la hypermarket (care 99% sunt fabricate in China). Nu doar ca economic Rusia ar da lovitura, insa Rusia ar deveni precum Iranul, indispensabila economiei mondiale – scoaterea ei totala riscand un impact major asupra intregii economii. Inchei comentariile despre noul drum al matasii cu mentiunea ca deja multe parti din acest proiect au fost completate si China este implicata cu investitii, companii si forta de munca in realizarea lui. De altfel, dupa cum stim, China a realizat deja o linie de cale ferata de mare viteza (200-299 km/h) care leaga estul (China economica este de fapt coasta de est) de partea de nord-vest a tarii unde reteaua se poate prelungi atat inspre Kazakhstan cat si spre Rusia. Pentru cei interesati de topicul transportului terestru dinspre Asia spre Europa, le recomand Wikipedia -> Eurasian Land Bridge.

Gazul rusesc – cordonul ombilical care leaga Rusia de Europa

In prezent nu exista alternative la gazul rusesc. Germania si alte mari tari europene depind de acesta pentru a putea supravietui economic. Importanta pentru Germania a gazului rusesc reiese din faptul ca Merkel nu-si permite sa se certe cu Putin si chiar recent a adus vorba de “inlesnirea” sanctiunilor. Dupa cum am mai mentionat, singura alternativa a gazului rusesc a fost conducta din Quatar care urma sa aduca gaze pentru europeni si sa treaca prin Siria si la care Assad s-a opus, de unde i s-a tras si “antipatia” americanilor si tentativa de anihilare.

Singura problema a rusilor in prezent o constituie ucrainieni care pe langa frecusurile cu neplata (anterioare conflictului militar) si tentativele de apropiere de UE / NATO, maresc costul transportului. La aceasta problema rusii lucreaza din greu de ceva ani buni. Dar nu doar Ucraina este riscanta pentru rusi, ci si Belarusul. Ideal pentru rusi ar fi sa aiba granita comuna cu nemtii si sa le poata furniza gaz ieftin si in cantitati cat mai mari pentru un beneficiu reciproc imens.

O prima solutie la aceste probleme o constituie dublarea capacitatii conductei Nord Stream catre nemti care vine prin Marea Baltica, evitand astfel “intermediari”. De asemenea, in incercarea de a evita Ucraina si din nevoia de a acoperi si mai mult partea de sud, Rusia a incercat conducta South Stream, blocata insa de UE.

Multa lume nu a inteles de ce UE a blocat aceasta conducta care ar fi eficientizat transportul de gaze rusesti si ar fi produs beneficii nenumarate in regiune si intregii Europei Centrale dar nu numai. Problema a fost temerile europenilor de santajul rusilor si legandu-se de unele legi europene, au cerut ca infrastructura sa fie separata de furnizor. Ori, cine se apuca sa faca ditamai conducta pe mii de kilometrii, daca nu are asigurat ca va si gasi furnizorii care sa o foloseasca?

Rusii, ca producatori sunt direct interesati sa aiba desfacere si ar fi fost gata sa investeasca in construirea conductei, neacceptand insa sa ofere un cec alb europenilor prin contracte de furnizare dar fara sa administreze si conducta. Practic, pentru rusii nu ar fi schimbat nimic cu situatia din Ucraina o conducta administrata de altii, pe care acestia sa o poata inchida cand vor sau maine-poimaine sa o lege de Quatar sau alte tari din Asia Centrala care pot oferi gaze pentru europeni dar care nu au in prezent infrastructura si nu vor putea avea-o prea curand.

Din aceste motive, rusii au ales o alta solutie: vor face din Turcia un hub de energie, ei ocupandu-se de conducta pana la turci iar acestia vor fi responsabili pentru distribuirea ei in UE. Evident ca rusii ajung tot prin intermediari in UE, de data aceasta prin Turcia, insa asta e situatia, fiind legati de maini si neavand prea multe optiuni. Pare total de neinteles de ce prefera rusii sa mearga pe mana turcilor cand ar putea foarte usor sa “rezolve” cu Belarusul desi a avut si cu acesta dispute. Nu am personal inca o explicatie la aceasta problema, poate doar doua raspunsuri posibile:

  1. diversificarea – rusii vor alternative, pentru a putea si acoperi zone mai multe dar si pentru a nu-si pune ouale in aceeasi oala (adica catre aceiasi beneficiari din nordul si centrul Europei); sudul Europei este inca o piata unde Rusia are oportunitati imense
  2. expansiunea si mai mare pe servicii si alte operatiuni decat cele de productie / furnizare; viitoarea conducta din sud va transporta nu doar gaz rusesc; Rusia are deja o prezenta pe piata europeana si cu investitii in rafinarii si retele de peco-uri; colaborarea ruso-turca este mult mai larga si era firesc ca Rusia sa fie prezenta ca partener pentru turci la aceasta conducta necesara sudului Europei;

Rusia – o China in devenire

Este greu de acoperit intr-un articol toate oportunitatile si capacitatile Rusiei care ii asigura acestei tari toate premizele pentru a se mentine nu doar ca putere regionala si chiar pentru a redeveni o putere globala dominanta. Nu vreau sa par pompos sau sa par ca am anumite afinitati sau iluzii: am incercat sa fiu cat se poate de obiectiv in tot ce am scris pana acum si pot raspunde detaliat acolo unde sunt neclaritati. Iata doar cateva alte idei enumerate pe scurt pe care nu mai am rabdare sa le detaliez:

  • ruta arctica – daca incalzirea globala chiar e reala si polul nord se va topi, Oceanul Arctic poate oferi o alternativa importanta la rutele maritime actuale intre Asia si Europa; ca sa dam doar un exemplu, de la Yokohama la Rotterdam, pe ruta arctica se scurteaza cu 25% durata (si costurile, evident) transportului de la 39 de zile (pe sud) la 29 de zile (pe nord) [4]
  • petrolul si alte resurse: desi am discutat mai ales despre gaz, Rusia are insa atat de mult petrol incat nici nu au facut inca o evaluare prea clara a rezervelor; o evaluare realista este oricum greu de discutat, fiecare tara incercand sa tina secreta aceasta cifra; Rusia este insa in topul producatorilor de petrol si exporta 70% din ceea ce produce restul fiind rafinat intern; Rusia are atat de mult petrol incat nu are ce sa faca cu el; eu am suspectat caderea pretului petrolului pe tentativa americanilor de a lovi in economia Ruseasca care hraneste bugetul militar al Rusiei insa foarte probabil, abundenta petrolului este adevarata explicatie a caderii pretului; se pare ca asistam la un paradox in prezent: tehnologia evolueaza atat de rapid incat avansul tehnologic in domeniul exploatarii petroliere cat si eficientizarea consumului (nu doar in domeniul automobilelor, ci in toate domeniile) au facut ca productia sa poata creste (la aceleasi costuri sau chiar mai mici) in tandem cu scaderea consumului; deci bye-bye oil peak deocamdata; totodata, pentru Rusia, petrolul este ca o prajitura pe care nu o poate manca si care foarte probabil se va strica curand; situatia este de asa natura incat pretul petrolului este blocat si Rusia trebuie sa isi diversifice rapid economia mai ales deoarece la orizont se intrevede din ce in ce mai mult trecerea pe noi tehnologii care sa depinda si mai putin de pretul petrolului;
  • energia nucleara: Rusia este prima tara care a avut o centrala nucleara civila si are o mare felie din totalul de centrale nuclearale, avand tehnolgie si experienta care ii permit sa devina furnizor complet oricarei tari care doreste: de la consultanta si training, pana la constructie si materie prima; din cunostintele mele, in Turcia Rusia deja construieste o mega-centrala nucelara in timp ce noi stam la Cernavoda de 30 de ani fara sa miscam un deget, de frica sa nu ne faca rusii un mare bine daca le-am oferi lor reactoarele care asteapta investitorii;
  • productia de armament: daca exista o industrie care a avut boom in ultimii ani in Rusia, aceasta este industria de armament; deoarece am tratat pe larg despre importanta unei industrii de armament cat mai ptuernice intr-un articol mai vechi, ma voi limita doar la a da cateva cifre: 20% crestere in 2013, 48% in 2014 si 6% in 2015 – evolutia vanzarilor de arme ale Rusiei; de asemenea: 8% cota de piata a Rusiei la nivel mondial, locul 3 dupa SUA si Marea Britanie in 2015; in domeniul armelor. Rusia are cativa noi clienti importanti: India, Turcia, Iran si surprizator Irak-ul; in Irak chiar, Rusia are proiecte in domeniul petrolului fiind partener al guvernului in exploatarea unor campuri si castigand din ce in ce mai mult teren, probabil datorita ajutorului dat de iranieni; in Irak,
  • situatia financiara si promovarea rublei; lansarea Bancii BRICS; Rusia are o rata mica de indatorare si o situatie financiara stabila in prezent, trecand printr-o perioada dura in care rubla a fost lovita din plin; masurile luate de Banca Centrala a Rusiei au stabilizat situatia si au oferit perspectivele unei cresteri organice solide; diversificarea platilor si deplasarea pe folosirea valutelor proprii in platile reciproce cu diverse state, reprezinta raspunsul Rusiei la marginalizarea de pe piata financiara si la riscul scoaterii din circuitul financiar Swift; Rusia a invatat lectia Iranului si s-a pregatit din timp, participand alaturi de China la dezvoltarea unei alternative [5]; de asemenea, pe plan financiar Rusia joaca alaturi de China, facand front comum mai ales in FMI unde tarile BRICS se apropie drastic de procentul de 25% la care este permis folosirea dreptului de veto ceea ce ar oferi un levier de influenta important Chinei si Rusiei in finantele mondiale dominate in prezent de SUAș

Riscurile socio-politice

Nu vom intra prea mult in tratarea situatiei politice din Rusia, deoarece nu stim nimic. Nimeni nu stie de fapt nimic, in afara faptului ca la rusi nu e democratie ca la europeni. Oprimarea presei libere (o gogoasa, de altfel), interzicerea ONG-urilor, protestele firave si faptul ca din cand in cand vreunul de prin opozitie mai este impuscat sunt doar cateva chestiuni care nu ne spun prea mult.

Principala intrebare este insa in ce masura Putin a reusit sa controleze total centrele de putere care decid sau Putin este doar un papusar, asa cum se intampla de obicei in SUA unde presedintele este controlat total de centre de interese obscure. Se discuta uneori de FSB si de puterea pe care serviciul o are si despre cum Putin nu este decat un tovaras dintre mai multi care a reusit sa mentina un echilibru si sa apere interesele celorlalti tovarasi.

Multi zic, ca la cat de salbatica e Rusia, sa ne multumim ca il avem pe Putin si ca nu avem alti turbati cum se intampla in Koreea de Nord.

Nu putem visa la o democratizare a Rusiei, asa cum nu putem visa la o democratizare a Romaniei. Democratia romaneasca este originala si are specificul ei in contexul geopolitic actual: avem presa libera, deoarece suntem si noi a cincea roata la UE, au nevoie de paznici la granita de nord si totodata de sclavi care sa le stearga la fund babacii, de aceea ne-au primit si pe noi si prin urmare, ne-au oferit democratie si libertate – nu asa se spune? Ca democratia noastra e consecinta apartenentei la UE, ca si cum cei care au murit in 89 au facut-o de fraieri?

Social, Rusia este o tara ratata, o societate in deriva. Demografia, coruptia, dependenta de tatuc, nu au permis dezvoltarea unei societati bazate pe principii capitaliste si nici cu afinitati prea mari catre libertate si democratie. Aceasta ar fi insa doar o parte a problemei. Cealalta parte este ca Rusia nu este deloc omogena, fiind un amalgam de popoare cu mentalitati si aspiratii variate. Este doar o chestiune de timp pana cand impactul globalizarii si al societatii deschise (cu sau fara organizatiile lui Soros), consecinta fireasca a tehnologizarii, vor produce valuri de transformari care vor pune sub semnul intrebarii chiar supravietuirea federatiei in forma actuala. In final, Rusia nu este deloc ferita de pericolul musulman. Daca deocamdata primavara araba s-a oprit in Siria, fiind mult “de munca” aici, nu este exclus ca Rusia sa devina viitorul target al inginerilor sociali iar filonul musulman sa fie o noua bomba cu declansare intarziata pe care americanii o plaseaza rusilor, pe langa toate celelalte (pretul petrolului, sanctiuni, Ucraina etc).

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Bloomberg: Russia Wants Immigrants the World Doesn’t

[2] Bloomberg: Big Western Companies Are Pumping Cash Into Russia

[3] Zerohedge: The Oil-Gas War Over Syria (In 4 Maps)

[4] Rules for Polar Shipping Advance

[5] RT: Russia’s banking system has SWIFT alternative ready

Vine războiul? Paște Fericit!

Trump se duce la golf. Nu pentru ca vine Pastile si vrea sa se relaxeze ci pentru ca Kim poate oricand lansa  o racheta si Trump ca un minion fricos ce este se grabeste sa ajunga cat mai repede la bunkerul anti-nuclear pe care il are pe terenul de golf, desi din informatiile oficiale, nord-koreenii nu au inca capacitatea sa loveasca coasta de est. De altfel, pe acelasi teren de golf se afla si cand a bombardat Siria de frica unei escaladari rapide si a unui eventual raspuns al rusilor [1].

Dupa cum stim, americanii le-ar fi spus rusilor sa isi retraga avioanele de la aeroportul bombardat. Daca rusii au stiut, nu insemna neaparat ca nu vor reactiona. E logic ca pana s-au desfasurat evenimentele, reactia Rusiei era necunoscuta. Trump a inceput un joc de ruleta ruseasca periculoasa, mai ales ca nebunul tocmai a invatat si el ca sangele ii creste popularitatea in sondaje mai ales cu ajutorul presei de stanga controlata de stim noi cine.

Schimbarea de 180 de grade a lui Trump este poate cea mai brutala violare a increderii americanului de rand care a votat pentru Trump ca sa aiba locuri de munca si ca sa taie de la armata sa dea la saraci, nu ca sa inceapa Al 3-lea Razboi Mondial. Trump nu va scapa usor dupa parerea mea, in sensul ca va fi scuipat si de cei pe care acum ii slujeste si de cei care l-au votat. Nici nu se mai pune problema unui cel de-al doilea mandat, indiferent ce curs vor lua evenimentele. Singura intrebare este doar daca Trump va reusi sa termine mandatul. Asta in cazul fericit in care razboiul nu incepe …

Sambata, de “Ziua Soarelui” cand nord-coreeni au programat un nou test nuclear, va fi un moment important in istorie. Mai sunt doar cateva ore pana cand una din cele doua se vor intampla:

  1. koreeni renunta la testul nuclear, Trump castiga inca o tura la ruleta ruseasca si totodata prinde gustul jocului si mai mult, pregatindu-se pentru mize si mai mari: de ce nu cu Iranul, de exemplu; evident ca nici situatia din Siria si nici din Koreea, nu se va schimba cu nimic dupa acest “castig” al lui Trump; koreeni sunt doar un baubau de aratat americanilor care sa justifice complexul militar-industrial care domina SUA fiind mult mai puternic decat “breasla” finantistilor care tiparesc si vand banii;
  2. koreenii nu renunta si Trump incepe razboiul cu Koreea; mai devreme sau mai tarziu, China va fi obligata sa intervina, altfel trupe americane si in viitor baze americane ar putea fi plasate chiar la granita lor – un risc exitential pentru chinezi la care nu vor sta cu mainile in san;

Pozitia Chinei deocamdata este linistitoare – Slava Domnului pentru Partidul Comunist din China care este in aceste zile vocea ratiunii. Evident ca nebunii nu mai au posibilitatea sa asculte de ratiune si atat Trump cat si Kim sunt “all-in”. Sentimentul anti-american si presiunea armatei este ins atat de puternica in China incat conducatorii politici, cu tot aparatul de control, nu vor putea mentine neutralitatea prea mult, chiar in cazul doar la unor “frecusuri” intre nord si sud.

De mult timp mi-am dorit ca si poporul korean sa scape de tirania demonului rosu si m-am rugat pentru ei. Nu stiu daca acest viitor razboi va face parte din planul lui Dumnezeu pentru poporul korean si americanii vor avea curajul si capacitatea sa ii elibereze pe koreeni. Ce este insa libertatea? Stiu koreenii sa traiasca liberi precum fratii lor din sud care insa dupa decenii de “democratie” americana inca traiesc sub cancerul coruptiei, hotiei si al oligarhiei?

Mai sunt doar cateva ore, pana cand totul poate incepe. Prea multe nu sunt de zis acum, decat ca nebunul a inceput sa se joace cu avioanele si bombele si se pare ca ii place. Trump Bum-Bum o sa faca praf lumea si nu este exclus ca printre daunele colaterale sa ne numaram si noi romanii.

Paste Fericit!

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Trump Is Hiding in a Nuclear Bunker? (Video)

Trump a mușcat o singură dată

Every dog is allowed one bite.
– proverb american –

Am ignorat in articolul anterior orice mentionare cu privire la “coincidenta” intre bombardarea sirienilor si intalnirea lui Trump cu Xi Jinping, presedintele Chinei. Nu bag mana in foc pentru timing, repet din ce am auzit: bombardamentul a avut loc putin inainte de intalnirea cu chinezii. Nu stiu daca putin inseamna 20 de minute sau 10 ore.

Oricat de mult am vrea sa stim ce a avut Trump in cap si ce a incercat – daca chiar a incercat – el sa transmita chinezilor, nu putem specula prea mult. Folosirea bombardamentului ca “demo” pentru chinezi pare infantilism idiot, dar poate gandirea lui Trump nu e departe de cea a unui pusti care a ajuns sa comande cea mai puternica armata din lume si tocmai a descoperit ca baietii cu jucariile cele mai puternice se pot si juca din cand in cand cu ele.

Oricat de infantil ar fi insa Trump, ne-ar place sa credem ca armata SUA nu executa orbeste ordinele presedintilor infantili, asa cum nici in timpul lui Obama armata nu a vrut sa intre in razboi si nu a fost de acord cu un no-fly-zone. Dar poate ca si in armata sunt conducatori insetati de sange – nu de putine ori au aratat americanii ce pot face ei in misiunile de “politie” de pe diverse meridiane: bombardat de nunti sau inmormantari, omorat oameni doar pentru distractie, live shooting cu dronele, etc. Daca soldatul de rand american nu da doi lei pe viata umana, de ce ar da un general sau un comandant? Poate doar frica sa nu moara si el, iar un razboi nuclear cu Rusia sau cu China sunt probabil singurele temeri pe care le mai au “puternicii lumii”.

Trump si-a permis o nebunie, insa geopolitica e prea complexa ca sa poti face jocuri mari doar cu tomahawk-uri sau cu plimbat de portavioane. Americanii ar fi trebuit sa invete asta pana acum. In afara de rachete si bombardamente cu avioane sau drone si in afara de plimbat port-avioane, americanii nu prea mai pot face mare lucru in lume, si atat Irak-ul cat si Afganistan-ul au dovedit-o. Bombardamentele pot distruge avioane, piste, tancuri, dar nu pot anihila militanti, nu pot distruge total capacitatile de contra-atac ale unor armate mici, dinamice, care lupta cu mitraliere, care nu pot fi vazuti prin satelit si ce sa mai zicem de teroristi.

Cu fiecare miscare pe care o face, Trump este analizat atat de rusi cat si de chinezi si este studiat. Apoi, vor urma loviturile. Si asa cum Obama a pierdut in fata rusilor in Siria si in fata chinezilor in Marea Chinei de Sud, tot asa si Trump va pierde pe ambele fronturi. Culmea e ca lovitura fatala, Obama a primit-o de la Trump: iesirea SUA din TPP – un tratat de liber schimb cu scopul de izolare a Chinei si intarire a legaturilor economice intre SUA si tarile din Asia. Oricat de mult s-au zbatut chinezii sa stabileasca parteneriate cu alte tari din zona pentru a-si extinde raza de influenta si pentru a-si dezvolta noi piete de desfacere, oricat de mult Obama a incercat sa le tina piept prin mici atentii si mari promisiuni (poate din TPP am avea si noi ceva de invatat), o data cu Trump, totul s-a “resetat” si chinezii au primit un cadou nesperat: retragerea SUA din TPP de bunavoie.

Faptul ca Trump este speriat si este incapabil sa conduca se poate vedea din haosul pe care l-a produs pe toate planurile. Nu doar ca nu si-a tinut nici una dintre promisiuni, nu doar ca nu a unit tara, nu doar ca nu a facut inca nimic cu privire la tarife desi a promis ca in prima zi va introduce tarifele cu chinezii. Chiar daca poate ar fi prea devreme pentru ca toate proiectele sa prinda contur, problema este ca in tot timpul asta, Trump nu are nici macar o echipa cu care sa lucreze. Nenumarate frecusuri interne, nenumarate dezertari si rotiri de capete au tot avut loc, mai mult sau mai putin din vina lui Trump. Insa imposibilitatea lui Trump de a atrage in jurul lui o echipa omogena, cu un program clar, cu o directie clara, este neegalata in istoria recenta. Daca alti presedinti aveau deja pregatita echipa cu care ar fi urmat sa conduca, Trump probabil nu se astepta sa castige si nu si-a facut o echipa. Pur si simplu a inceput sa isi aduna oameni dupa ce a fost ales.

Pe langa echipa, poate ce ii lipseste cel mai mult lui Trump este o politica. Nimeni nu stie ce vrea si ce planuieste Trump in orice privinta. As da un exemplu doar dolarul: ce vrea Trump, un dolar puternic sau unul slab? Dintr-o intorsatura fericita de evenimente, s-a nimerit ca Trump sa poata numi vreo 3 membri din bordul Fed-ului, ceea ce i-ar da aproape dominatie totala, mai ales avand in vedere ca in ianuarie 2018 mandatul lui Yelen expira si Trump va numi pe viitorul director al Fed-ului care poate decide directia in care sa impinga dolarul: sa il intareasca prin marirea dobanzii – masura periculoasa care ar necesita austeritate si reducerea cheltuielilor sau sa il slabeasca puternic prin mentinerea ratei scazute si lansarea de diverse scheme de finantare a unor eventuale proiecte de investitii in infrastructura menite a “reporni” economia. Nimeni nu stie ce vrea Trump, ce i-ar folosi mai mult. Unii zic ca Trump e inconjurat de republicani care isi doresc un dolar puternic fiind adeptii austeritatii si ai dobanzilor crescute, in timp ce altii zic ca Trump va prefera tiparirea de bani la o scala nemaiintalnita pana acum cu scopul de a finanta armata si proiectele de infrastructura masive anuntate si la care spera unii experti “keynesieni” care nu au fost multumiti de productia de pana acum a tiparnitei, desi datoria americanilor este la cote imposibil de platit si creste in fiecare ani mai rapid decat inflatia.

O sa inchei cu cateva observatii si pareri personale: eu cred ca Trump este obsedat de China, mai ales de dominatia economica si este sincer invidios de puterea de productie a chinezilor si de dezvoltarea economica a acestora. In plus, fiind analfabet din punct de vedere economic (sa nu uitam ca Trump nu e un mare om de afaceri ci un speculant imobiliar care a facut bani in vremuri de bule economice iar in vremuri de criza a falimentat) Trump da vina aiurea pe chinezi, nerealizand ca pur si simplu faptul ca SUA nu au intrat inca in faliment si ca societatea americana nu s-a dezintegrat inca indeajuns este datorat tocmai produselor ieftine de la chinezi si obligatiunilor pe care statul chinez le cumpara cu dolarii putini primiti pe produsele fabricate de chinezi cu multa sudoare si cu mult sacrificiu.

Trump va incerca tot felul de scheme cu chinezii si evident ca economic nu va putea regla nimic. Va ajunge in cele din urma sa recurga la armata, desi chinezii – ca si rusii – vor evita tacticos escaladarile. Korea de Nord si Siria vor fi razboaiele pierdute de Trump inainte de prabusirea economica si haosul intern. Totul se va intampla pana la sfaristul mandatului deoarece Trump nu va mai avea parte de un al doilea mandat, avand in vedere toate cele spuse mai sus.

Atacul din Londra – elefantul din cameră încă este ignorat

Trebuie sa cauti ceva ca sa gasesti in stiri mentionat cuvantul “islam”. In nici un caz emigranti … Daca ai fi un englez din viitor care citeste ziarele peste 100 de ani si nu esti prea bun la istorie, nu prea intelegi ce e cu atentatul asta. “Inspirat de terorismul international” zice BBC. Dincolo, la The Guardian vedem ca de fapt, politaiul a zis ca “motivatia atentatorului pare sa fie legata de islamism”. “Panica e doar in centru” preia Hotnews declaratia tembela a unui student roman din Londra. De unde stie el ca in afara centrului cetatenii nu sunt panicati si cat de idiot ar trebui sa fii, chiar daca nu stai in centru, sa nu fii panicat? La Digi 24, aflam de asemenea cateva amanunte interesante: atacatorul facuse filmari online prin care arata cat de important e sa omori politisti si cum ca parlamentarii sunt niste infideli. Cu toate acestea, duduia prezentatoare ne sfatuieste “sa fim precauti” (ce-o intelege ea prin asta, nu stim) si sa asteptam “confirmarile oficiale” ca sa nu “ne pripim”.

TOTI se feresc sa puna punctul pe i: a fost un atentat terorist al unui musulman extremist. Cauza? Toleranta tembela a vestului fata de islamismul extremist, toleranta acoperita sub spoiala “drepturilor omului” si a “libertatilor individuale”. Cu aceasta ocazie, putem totusi sa observam declinul culturii engleze si chiar al poporului englez prin simpla asimilare de catre cultura si populatia islamista. Atentatul recent este inca o margea pe lungul sirag al transformarii vestului Europei intr-un neo Califat castigat nu cu sabia ci cu demografia.

 

1 2 3 15