Vine războiul? Paște Fericit!

Trump se duce la golf. Nu pentru ca vine Pastile si vrea sa se relaxeze ci pentru ca Kim poate oricand lansa  o racheta si Trump ca un minion fricos ce este se grabeste sa ajunga cat mai repede la bunkerul anti-nuclear pe care il are pe terenul de golf, desi din informatiile oficiale, nord-koreenii nu au inca capacitatea sa loveasca coasta de est. De altfel, pe acelasi teren de golf se afla si cand a bombardat Siria de frica unei escaladari rapide si a unui eventual raspuns al rusilor [1].

Dupa cum stim, americanii le-ar fi spus rusilor sa isi retraga avioanele de la aeroportul bombardat. Daca rusii au stiut, nu insemna neaparat ca nu vor reactiona. E logic ca pana s-au desfasurat evenimentele, reactia Rusiei era necunoscuta. Trump a inceput un joc de ruleta ruseasca periculoasa, mai ales ca nebunul tocmai a invatat si el ca sangele ii creste popularitatea in sondaje mai ales cu ajutorul presei de stanga controlata de stim noi cine.

Schimbarea de 180 de grade a lui Trump este poate cea mai brutala violare a increderii americanului de rand care a votat pentru Trump ca sa aiba locuri de munca si ca sa taie de la armata sa dea la saraci, nu ca sa inceapa Al 3-lea Razboi Mondial. Trump nu va scapa usor dupa parerea mea, in sensul ca va fi scuipat si de cei pe care acum ii slujeste si de cei care l-au votat. Nici nu se mai pune problema unui cel de-al doilea mandat, indiferent ce curs vor lua evenimentele. Singura intrebare este doar daca Trump va reusi sa termine mandatul. Asta in cazul fericit in care razboiul nu incepe …

Sambata, de “Ziua Soarelui” cand nord-coreeni au programat un nou test nuclear, va fi un moment important in istorie. Mai sunt doar cateva ore pana cand una din cele doua se vor intampla:

  1. koreeni renunta la testul nuclear, Trump castiga inca o tura la ruleta ruseasca si totodata prinde gustul jocului si mai mult, pregatindu-se pentru mize si mai mari: de ce nu cu Iranul, de exemplu; evident ca nici situatia din Siria si nici din Koreea, nu se va schimba cu nimic dupa acest “castig” al lui Trump; koreeni sunt doar un baubau de aratat americanilor care sa justifice complexul militar-industrial care domina SUA fiind mult mai puternic decat “breasla” finantistilor care tiparesc si vand banii;
  2. koreenii nu renunta si Trump incepe razboiul cu Koreea; mai devreme sau mai tarziu, China va fi obligata sa intervina, altfel trupe americane si in viitor baze americane ar putea fi plasate chiar la granita lor – un risc exitential pentru chinezi la care nu vor sta cu mainile in san;

Pozitia Chinei deocamdata este linistitoare – Slava Domnului pentru Partidul Comunist din China care este in aceste zile vocea ratiunii. Evident ca nebunii nu mai au posibilitatea sa asculte de ratiune si atat Trump cat si Kim sunt “all-in”. Sentimentul anti-american si presiunea armatei este ins atat de puternica in China incat conducatorii politici, cu tot aparatul de control, nu vor putea mentine neutralitatea prea mult, chiar in cazul doar la unor “frecusuri” intre nord si sud.

De mult timp mi-am dorit ca si poporul korean sa scape de tirania demonului rosu si m-am rugat pentru ei. Nu stiu daca acest viitor razboi va face parte din planul lui Dumnezeu pentru poporul korean si americanii vor avea curajul si capacitatea sa ii elibereze pe koreeni. Ce este insa libertatea? Stiu koreenii sa traiasca liberi precum fratii lor din sud care insa dupa decenii de “democratie” americana inca traiesc sub cancerul coruptiei, hotiei si al oligarhiei?

Mai sunt doar cateva ore, pana cand totul poate incepe. Prea multe nu sunt de zis acum, decat ca nebunul a inceput sa se joace cu avioanele si bombele si se pare ca ii place. Trump Bum-Bum o sa faca praf lumea si nu este exclus ca printre daunele colaterale sa ne numaram si noi romanii.

Paste Fericit!

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Trump Is Hiding in a Nuclear Bunker? (Video)

Trump a mușcat o singură dată

Every dog is allowed one bite.
– proverb american –

Am ignorat in articolul anterior orice mentionare cu privire la “coincidenta” intre bombardarea sirienilor si intalnirea lui Trump cu Xi Jinping, presedintele Chinei. Nu bag mana in foc pentru timing, repet din ce am auzit: bombardamentul a avut loc putin inainte de intalnirea cu chinezii. Nu stiu daca putin inseamna 20 de minute sau 10 ore.

Oricat de mult am vrea sa stim ce a avut Trump in cap si ce a incercat – daca chiar a incercat – el sa transmita chinezilor, nu putem specula prea mult. Folosirea bombardamentului ca “demo” pentru chinezi pare infantilism idiot, dar poate gandirea lui Trump nu e departe de cea a unui pusti care a ajuns sa comande cea mai puternica armata din lume si tocmai a descoperit ca baietii cu jucariile cele mai puternice se pot si juca din cand in cand cu ele.

Oricat de infantil ar fi insa Trump, ne-ar place sa credem ca armata SUA nu executa orbeste ordinele presedintilor infantili, asa cum nici in timpul lui Obama armata nu a vrut sa intre in razboi si nu a fost de acord cu un no-fly-zone. Dar poate ca si in armata sunt conducatori insetati de sange – nu de putine ori au aratat americanii ce pot face ei in misiunile de “politie” de pe diverse meridiane: bombardat de nunti sau inmormantari, omorat oameni doar pentru distractie, live shooting cu dronele, etc. Daca soldatul de rand american nu da doi lei pe viata umana, de ce ar da un general sau un comandant? Poate doar frica sa nu moara si el, iar un razboi nuclear cu Rusia sau cu China sunt probabil singurele temeri pe care le mai au “puternicii lumii”.

Trump si-a permis o nebunie, insa geopolitica e prea complexa ca sa poti face jocuri mari doar cu tomahawk-uri sau cu plimbat de portavioane. Americanii ar fi trebuit sa invete asta pana acum. In afara de rachete si bombardamente cu avioane sau drone si in afara de plimbat port-avioane, americanii nu prea mai pot face mare lucru in lume, si atat Irak-ul cat si Afganistan-ul au dovedit-o. Bombardamentele pot distruge avioane, piste, tancuri, dar nu pot anihila militanti, nu pot distruge total capacitatile de contra-atac ale unor armate mici, dinamice, care lupta cu mitraliere, care nu pot fi vazuti prin satelit si ce sa mai zicem de teroristi.

Cu fiecare miscare pe care o face, Trump este analizat atat de rusi cat si de chinezi si este studiat. Apoi, vor urma loviturile. Si asa cum Obama a pierdut in fata rusilor in Siria si in fata chinezilor in Marea Chinei de Sud, tot asa si Trump va pierde pe ambele fronturi. Culmea e ca lovitura fatala, Obama a primit-o de la Trump: iesirea SUA din TPP – un tratat de liber schimb cu scopul de izolare a Chinei si intarire a legaturilor economice intre SUA si tarile din Asia. Oricat de mult s-au zbatut chinezii sa stabileasca parteneriate cu alte tari din zona pentru a-si extinde raza de influenta si pentru a-si dezvolta noi piete de desfacere, oricat de mult Obama a incercat sa le tina piept prin mici atentii si mari promisiuni (poate din TPP am avea si noi ceva de invatat), o data cu Trump, totul s-a “resetat” si chinezii au primit un cadou nesperat: retragerea SUA din TPP de bunavoie.

Faptul ca Trump este speriat si este incapabil sa conduca se poate vedea din haosul pe care l-a produs pe toate planurile. Nu doar ca nu si-a tinut nici una dintre promisiuni, nu doar ca nu a unit tara, nu doar ca nu a facut inca nimic cu privire la tarife desi a promis ca in prima zi va introduce tarifele cu chinezii. Chiar daca poate ar fi prea devreme pentru ca toate proiectele sa prinda contur, problema este ca in tot timpul asta, Trump nu are nici macar o echipa cu care sa lucreze. Nenumarate frecusuri interne, nenumarate dezertari si rotiri de capete au tot avut loc, mai mult sau mai putin din vina lui Trump. Insa imposibilitatea lui Trump de a atrage in jurul lui o echipa omogena, cu un program clar, cu o directie clara, este neegalata in istoria recenta. Daca alti presedinti aveau deja pregatita echipa cu care ar fi urmat sa conduca, Trump probabil nu se astepta sa castige si nu si-a facut o echipa. Pur si simplu a inceput sa isi aduna oameni dupa ce a fost ales.

Pe langa echipa, poate ce ii lipseste cel mai mult lui Trump este o politica. Nimeni nu stie ce vrea si ce planuieste Trump in orice privinta. As da un exemplu doar dolarul: ce vrea Trump, un dolar puternic sau unul slab? Dintr-o intorsatura fericita de evenimente, s-a nimerit ca Trump sa poata numi vreo 3 membri din bordul Fed-ului, ceea ce i-ar da aproape dominatie totala, mai ales avand in vedere ca in ianuarie 2018 mandatul lui Yelen expira si Trump va numi pe viitorul director al Fed-ului care poate decide directia in care sa impinga dolarul: sa il intareasca prin marirea dobanzii – masura periculoasa care ar necesita austeritate si reducerea cheltuielilor sau sa il slabeasca puternic prin mentinerea ratei scazute si lansarea de diverse scheme de finantare a unor eventuale proiecte de investitii in infrastructura menite a “reporni” economia. Nimeni nu stie ce vrea Trump, ce i-ar folosi mai mult. Unii zic ca Trump e inconjurat de republicani care isi doresc un dolar puternic fiind adeptii austeritatii si ai dobanzilor crescute, in timp ce altii zic ca Trump va prefera tiparirea de bani la o scala nemaiintalnita pana acum cu scopul de a finanta armata si proiectele de infrastructura masive anuntate si la care spera unii experti “keynesieni” care nu au fost multumiti de productia de pana acum a tiparnitei, desi datoria americanilor este la cote imposibil de platit si creste in fiecare ani mai rapid decat inflatia.

O sa inchei cu cateva observatii si pareri personale: eu cred ca Trump este obsedat de China, mai ales de dominatia economica si este sincer invidios de puterea de productie a chinezilor si de dezvoltarea economica a acestora. In plus, fiind analfabet din punct de vedere economic (sa nu uitam ca Trump nu e un mare om de afaceri ci un speculant imobiliar care a facut bani in vremuri de bule economice iar in vremuri de criza a falimentat) Trump da vina aiurea pe chinezi, nerealizand ca pur si simplu faptul ca SUA nu au intrat inca in faliment si ca societatea americana nu s-a dezintegrat inca indeajuns este datorat tocmai produselor ieftine de la chinezi si obligatiunilor pe care statul chinez le cumpara cu dolarii putini primiti pe produsele fabricate de chinezi cu multa sudoare si cu mult sacrificiu.

Trump va incerca tot felul de scheme cu chinezii si evident ca economic nu va putea regla nimic. Va ajunge in cele din urma sa recurga la armata, desi chinezii – ca si rusii – vor evita tacticos escaladarile. Korea de Nord si Siria vor fi razboaiele pierdute de Trump inainte de prabusirea economica si haosul intern. Totul se va intampla pana la sfaristul mandatului deoarece Trump nu va mai avea parte de un al doilea mandat, avand in vedere toate cele spuse mai sus.

Coliva turcilor aproape dă în foc

Despre ultimele tumbe ale lui Erdogan, am scris acum 5 ani cand inca Rusia nu intrase prea bine in Siria:

“exista o renastere islamista in Turcia si un presedinte foarte mandru de el si de tara lui si care crede ca poate sa joace un rol mai mare decat a facut-o pana acum Turcia, iesind uneori din sfera imperiului anglo-american si incercand marea cu degetul prin initiative si actiuni proprii.” (5 IUNIE 2012 – S-A FIERT COLIVA TURCILOR?)

De-atunci lucrurile s-au mai limpezit si mai mult cu privire la ce hram poarta Erdogan dar mai ales cu privire la faptul ca Imperiul face orice poate ca sa scape de el si deocamdata nu a reusit. Si asa cum in cazul lui Sadam, nereusind sa-l dea jos prin masinatiuni si sanctiuni, Imperiul a decurs la arme, tot asa va sfarsi si Erdogan. Desi esecul Imperiului in detronarea lui Assad in Siria sau a lui Kim in Koreea ar putea sa ne dea de gandit ca puterile Imperiului de a misca pionii pe tabla de joc a scazut. Sa nu ne primim, totusi …

Ultime stiri cu privire la Turica, dupa purge-ul facut de Erdogan ar fi: pentru a putea sa-si consolideze si mai mult puterea si pentru a face inca un pas catre statutul de sultan, Erdogan s-a folosit de momentum-ul creat de lovitura de stat esuata pentru a cere “puteri sporite” de la populatie. Nu stiu exact care sunt aceste puteri, cert este ca prin acest referendum Erdogan departeaza total Turcia de Europa, aruncand-o mai mult inspre nord si est decat inspre vest.

Erdogan nu e la primul frecus cu nemtii. Va reamintesc in acest sens o fotografie de la intalnirea Erdogan-Merkel in care acesta le-a cerut peste un miliar de euro pentru a bloca refugiatii la granita si a nu-i lasa sa invadeze Europa. Despre frecusurile lui Erdogan cu americanii nici nu mai amintesc. Va reamintesc de asemenea printr-o fotografie: Casa Alba a dat publicitatii o fotografie in care Obama discuta la telefon cu Erdogan si tine in mana o bata de baseball. Simbolistica nu este intamplatoare iar stirea este din 2012 (!) – cu mult inainte de amenintarile recente cu parasirea NATO. Avem deci un istoric de frecusuri permanente si tensiuni intre Turcia si vest. De partea cealalta, Erdogan nu se are bine nici cu Putin, in ciuda tolerarii reciproce recente si a unor afaceri economice de care Rusia tine mortis, fiind stransa cu usa. Despre relatiile lui Putin cu Erdogan, de asemenea am mai scris, ultima data daca nu ma insel in articolul intitulat ERDOGAN NU VA OBTINE NIMIC DE LA PUTIN in luna August a anului trecut (2016). In lunile care au trecut s-a adeverit ca Erdogan poate sa se plimbe saptamanal la Putin ca nu are cu ce sa ii sperie pe europeni, miscarile lui de apropiere spre Rusia nefiind altceva decat taiereap propriei creci: si a lui, si a turcilor:

Erdogan calca si el pe urmele lui Tsipras in incercarea de a-i impresiona pe europeni. Pentru europeni nu este nimic nou diferit de ce s-a intamplat pe-atunci cu Grecia, poate doar faptul ca Turcia nu este decat membra NATO prin urmare ruperea ei chiar si totala si trecerea in tabara Rusiei nu va afecta prea mult economia si finantele UE, cum ar fi facut-o trecerea Greciei.

Dar chiar mergand si pana la exagerarea scenariilor de rupere, pana la punctul in care Turcia ar iesi din NATO si ar juca cum vrea Putin: ce poate sa faca Turcia? Sa il sprijine pe Assad si sa lupte cu turmenii, cum au facut rusii pana acum? Sa ii atace mai mult pe kurzi? Sa ajute Iranul? Cum ar putea sa faca toate astea si la ce i-ar folosi? Ce nu a facut din tot ce a vrut si cu ce ar afecta asta pe europeni?

In fapt, singurul lucru cu care Turcia ii poate ameninta pe europeni ar fi sa dea drumul la refugiatii din Siria. Insa UE a asimilat (mai bine sau mai rau, mai cu voie sau fara voie) deja un milion de migranti si probabil marea parte din “bazinul potentialul” nu mai vrea sa fuga, Isis fiind deja pe picior de fuga, Alepo fiind eliberat si rusii ajutandu-l pe Assad sa “calmeze” situatia. Unde mai pui ca mai nou si Trump urmeaza sa dea o mana de ajutor.

Un asemenea gest din partea Turciei ar insemna insa o sinucidere. Ar fi de-ajuns pentru europeni ca sa impuna niscavai sanctiuni turcilor pentru a-i face rapid sa se razgandeasca si poate chiar sa mai ia inapoi cateva sute de mii, mai ales pe aia recalcitranti de prin Suedia de violeaza femei sau pe aia din Paris de dau foc la corturi si se bat cu politia. Mare parte din exportul Turciei este cu UE si mare parte din investitiile din Turcia vin de la europeni. Oricate afaceri ar face Erdogan cu Putin, economia Turciei este legata ombilical de UE mai mult chiar decat poate este economia Romaniei.

Sa nu uitam ca economic Erdogan are totusi cateva merite: in primul rand, a lasat moneda libera, ceea ce a permis o devalorizare puternica a monedei si prin urmare a stimulat foarte mult investitiile si exportul. Mai nou, relatiile cu China si prospectul ca Turcia sa fie parte dintr-un nou drum al matasii prin care marfurile chinezesti vor ajunge la europeni, sunt cateva aspecte pozitive cu privire la economia turcilor si cateva argumente de ce oricat de nebun ar fi Erdogan, doar daca isi pierde de tot mintile o sa dea drumul sirienilor sa ia cu navala Europa situatie in care haosul s-ar generaliza ori dupa cum stim, UE are nevoie de haos si consolidarea Imperiului European se hraneste din haos, dupa cum putem vedea zilele astea – aspecte tratate intr-un articol anterior.

In pofida tuturor speculatiilor care se fac pe la noi de capele vorbitoare cu privinta la Siria, Trump chiar intentioneaza “sa faca liniste” in Siria si sa faca pace cu Putin, fiind mult mai preocupat de China. SUA nu poate lupta pe doua fronturi (si China si Rusia) – o chestiune la mintea cocosului. Rusia s-a saturat si ea sa fie stransa cu usa de Imperiu si prin urmare o pace americano-rusa este doar o chestiune de timp, in ciuda miscarilor de trupe recente care sunt insa consecinta unor planuri militare vechi de vreo 4 ani! Amanunt pe care niciun cap vorbitor de pe la noi nu l-a mentionat, mirandu-se cum de ingaduie Trump aceste desfasurari de forte, cand el vrea sa faca pace cu Putin si facand o mie si una de scenarii care de care mai alarmiste, cum ca Trump una face, alta zice etc.

Trump va avea deci un razboi de dus cu China. Evident un razboi economic, care insa poate aluneca oricand intr-unul militar. Dar cel militar nu poate veni prea curand, daca ne uitam la mormanul de dolari pompati de chinezi in obligatiunile americane sau la volumul exporturilor chinezesti in SUA – grosul productiei chinezesti. Trump a intrat in alegeri cu ferma convingere ca China e de vina pentru caderea economiei americane si cu determinarea ca sa faca ceva in privinta asta. Cu asa ganduri a intrat si cu asa discurs a castigat. Zgomotul cu zidul mexican si cu razboiul cu migrantii nu sunt chestiunile cele mai importante pentru americanul de rand care l-a votat pe Trump, ci pentru presa “mainstream” care apartine in mare parte democratilor si mai ales oamenilor de afaceri care au castigat din schimbul comercial cu China mai mult in ultimii 8 ani decat in toata perioada post-belica. Omul de rand, insa, muncitorul, l-a votat pe Trump pentru “a face America great again”, in intelegerea generala aceasta inseamnand aducerea fabricilor inapoi din China. O misiune imposibila insa pentru care Trump va pompa cu toate motoarele inainte.

Este deci clar ca Trump vrea razboi cu China si pace cu Rusia. De unde ce putem prevede pentru Turcia in acest scenariu? Pace cu Rusia inseamna “lupta cu Isis” si renuntarea la detronarea lui Assad si totodata marginalizarea rolului Turciei ca aliat al SUA in zona. In Orientul Mijlociu americanii vor pastra asset-urile acumulate deja printr-asta intelegand kurzii si putinele teritorii pe care le mai controleaza in Irak, la pachet cu principalul jucator, Familia Saudita. In aceasta ecuatie, turcii sunt cei mai mari pierzatori, angajandu-se in sprijinul turkmenilor prin care sperau sa controleze nordul Siriei si poate chiar sa il asimileze pe termen lung dupa eventuale imparteli sau federalizare a Siriei. In principal insa Turcia are de suferit prin haosul care va urma in sud si prin lipsa unui proiect anume care sa dea speranta la o eventuala calmare a situatiei si o potentiala revenire economica. Siria si Orientul Mijlociu erau o piata importanta de export pentru turci. In viitorul apropiat, cu o Sirie limitata la Damasc si imprejurimi, cu o prezenta ruseasca slaba si care va mentine o pace de subzistenta in care Isis nu va putea sa faca prea mult insa nici nuv a fi eliminat complet (altfel nici rusii nu ar mai avea ce sa caute prin Siria si cand rusii fac foamea acasa, un razboi aiurea in Orientul Mijlociu este greu de explicat poporului oricata propaganda ai pompa), Turcia se va vedea pe marginea prapastiei, doar daca nu cumva chinezii chiar vor realiza mult-trambitatul nou drum al matasii prin care vor cauta alternative la izolationismul american si vor reusi sa faca Turcia un hub de marfa pentru UE, caz in care Turcia se va integra perfect in “binomul” ruso-chinez la competitie directa cu Iranul.

Timpul este insa o mare problema, fiind din ce in ce mai scurt pentru toata lumea:

  • pentru chienzi dezechilibrele s-au adunat si expunerea pe credit a companiilor a atins cote inimaginabile, cu mult peste ce a fost in 2008, “revenirea” economica fiind blocata de alegerea lui Trump;
  • pentru rusi, sanctiunile dar si frecusurile interne care au inceput sa dea la suprafata (vezi recentele morti “accidentale” ale unor personalitati importante care denota lupte interne intre diverse “aripi”) creaza prospectul unei noi disolutii a federatiei poate mai grava decat ruperea URSS-ului (de unde nevoia de un razboi)
  • pentru americani Trump este nerabdator sa treaca la fapte si deja a ramas in urma la multe puncte din cele promise, nu pentru ca nu ar fi incercat si pentru ca nu a gasit inca parghiile pe care sa le foloseasca pentru a controla ditamai portavionul care sunt SUA pe care multi il considera ca ar merge pe autopilot pana vom vedea ca un conductor nebun poate totusi sa apese OFF pe butonul de autopilot si sa il scufunde
  • Europa fierbe in pragul noilor alegeri si a apelurilor la “unitate prin separare”

Nu exista o concluzie pesimista la acest articol ci doar una optimista: traim vremuri interesante si fiecare criza este si o oportunitate. Oportuniatea Romaniei este sa inceapa sa mearga pe propriile picioare si sa se tina bine pe ele.

Inca un fost bancher a fost sinucis

Yves Chandelon (62 de ani) – auditor sef  pe departamentul de investigatii in finantarea terorismului – a fost “sinucis”. El este fiul unui mare om de afaceri belgian. Tatal lui i-a gasit un job in banca in Liege, insa in curand din cauza unor scandaluri (frauda interna) a fost mutat “disciplinar” la Luxemburg, intr-o alta banca, unde aducand clienti din Belgia, a crescut in structura de management.

Apoi, in 1998 tatal sau i-a gasit un job la NATO prin relatii, desi Yves nu avea nici o patlama (nu a facut nici o facultate de specialitate). Un traseu epopeic si un final tragic. Teoria oficiala este ca Yves s-a sinucis. Sunt nenumarate semne ca teoria sinuciderii are multe probleme, principala fiind ca arma cu care s-a sinucis nu era una dintre cele 3 arme pentru care avea licenta. De asemenea, felul cum tinea arma cand a fost gasit este greu de suprapus cu traiectoria glontului gasit in cap. Zvonistica indica faptul ca ar fi avut datorii insa nimeni din familie nu crede teoria sinuciderii, argumentele fiind ca Yves avea o stare financiara buna, facuse chiar planuri de vacanta, etc.

Deci un functionar NATO cu vechime de 18 ani, care s-a invartit in jurul investigatiilor cu privire la finantarea teroristilor moare intr-un atentat. Oare cine sa fie cei care l-au sinucis si cei care vor ca moartea lui sa para sinucidere? Ne putem uita in istoria recenta sa vedem daca mai exista cazuri similar.

Hmm, Sibel Edmonds ne mai prezinta un caz interesant. David Kelly: un expert in arme de ucidere in masa care in timpul pornirii razboiului impotriva Irak-ului pe motivul ca detin arme de distrugere in maza, s-a opus teoriei oficiale. Ulterior a fost gasit si el “sinucis” si autopsia lui a fost secretizata. Familia care initial a declarat ca nu crede in sinucidere, ulterior a lasat-o moale. In videoclip, Sibel enumera alte cazuri similare.

Un caz similar de crima punctuala care a vizat un diplomat a trecut neobservata zilele trecute: Petr Polshikov, consilier al ministerului de externe specializat pe America Latina. Moartea a avut loc cu cateva minute inainte de omorarea ambasadorului rus in Turcia.

In cazul Yves Chandelon, acesta stia va viata lui este pusa in pericol si a dat spre pastrare fiului sau niste documente “senzitive”, pe care acesta le-a furnizat politiei, desi era logic ca mai bine le pastra pentru a se asigura ca el nu este urmatorul “sinucis”. Evident ca nu vom afla nimic despre ce era vorba in acele documente.

Orice concluzie este greu de tras, mai ales avand in vedere linistea in jurul acestor crime. La cat sange se varsa zilnic in lume si la cate frecususuri de arme sunt in pregatirea marelui show care va fi WW3, pare de inteles. Cinste reporterilor independenti care mai zvarcolesc pe ici pe colo astfel de cazuri pentru a ne arata ca viata este scurta si ca democratia, libertatea de exprimare, statul de drept sunt doar niste iluzii, chiar in tarile care ne sunt noua prezentate ca etalon. Lumea este condusa de mafioti si va fi in continuare o vale a plangerii.

FBI contra CIA pe tema hackerilor rusi

Hackerii rusi provoaca conflict civil in interiorul serviciilor de securitate americane. Dupa ce CIA-ul a iesit cu declaratii ca rusii “au incercat” sa il trimita pe Trump la Casa Alba, FBI-ul se pare ca ar avea o alta perspectiva. Cel putin dupa declaratiile in fata unor membrii ai Congresului ale unui agent de contrainformatii chemat in audienta [1]

Cuvantul hacker este gresit folosit in 99,99% din situatii insa cand CIA il foloseste (daca chiar l-a folosit) ne-am astepta ca sa nu fie folosit cu usurinta si sa aiba alte sensuri … “apropiate”, pe langa, din aceeasi categorie.

Intreaga gogomanie pe tema implicarii Rusiei in alegeri este un mare morman de rahat in care se pare ca se amesteca pana si organizatii care ne-am astepta sa tina la propria reputatie. Oare care sa fie interesele CIA-ului astfel incat sa isi manjeasca singura cu rahat reputatia prin asemenea “dezvaluiri”?

Chiar daca implicarea Rusiei ar fi adevarata, iesirea in presa doar pentru a provoca scandal, fara dovezi serioase si fara necesitatea de a face publice acele dovezi este total nejustificata si paguboasa. Daca ar fi reala acuzatia, consecintele sunt clare: Rusia este atat de puternica inca poate influenta pana si alegerile din SUA. Ce mai putem spune de alegeri de prin alte tari, cum ar fi Moldova, Romania sau Ucraina? Ce mai putem spune de alegerile din Germania – satelit al SUA – daca americanii nu pot sa faca fata Rusiei?

Daca insa rusii doar au incercat sa exercite o influenta, ce sens mai are pentru agentie sa iese in public? Evident ca rusii ar dori sa influenteze nu doar alegerile ci mult mai multe domenii, cum ar fi finantele, economia, apararea etc. Evident ca asa cum americanii incearca prin finantarea de ONG-uri in Rusia sa influenteze politica din acea tara, in mod legal, la vedere, tot asa si rusii pot incerca la o adica, prin intermediul postului RT sa influenteze alegerile. Cu siguranta ca in competitia globala, multi incearca multe si americanii sunt de departe tinta numarul unu.

Din nou, daca dovezile ar fi fost tangibile, acestea ar fi fost scoase la iveala: agenti prinsi, leakeri arestati, hackeri de asemenea arestati etc. Insa nu exista decat acuzatii.

Mai ales in privinta hackingului, acuzatiile sunt total aiuristice. In primul rand, daca americanii recunosc ca sistemul de votare poate fi hacuit, asta e un lucru extrem de grav si ar trebui sa provoace un val de schimbari si de proteste in SUA. Fie hackerii rusi, fie hackerii americani, daca sistemul nu este sigur 100%, ar trebui sa se renunte la votarea electronica si sa se pastreze peste tot votarea pe hartie. De altfel, la recenta renumarare a voturilor in cele cateva state contestate, nu s-a schimbat nimic.

Este evident ca nici un sistem nu este sigur 100% iar speculatii cu manipularea acestuia s-ar putea face mai degraba impotriva lui Trump, in sensul ca mai degraba cine a avut bani mai multi putea sa mituiasca mai bine pe programatorii si operatorii sistemului pentru a falsifica votarea, iar de departe Hillary a avut de partea ei nu doar banii (sprijinul Wall Street-ului, fonduri la discretie in campanie) ci si sprijinul majoritatii intelighentiei (servicii de securitate, elite, chiar si unii lideri republicani).

Din ce am citit eu, singurele “dovezi” mentionate de CIA ar fi cativa leakeri care au diseminat informatii confidentiale. Ce este insa sub semnul intrebarii este cum de acesti leakeri nu au fost arestati, mai ales avand in vedere agresivitatea cu care Obama a luptat impotriva informatorilor.

Cu privire la tentativele de hacking, cred ca am mai explicat de ce acestea nu pot fi atribuite cu exactitate de cele mai multe ori. In cel mai feritic caz in care sursa atacului este depistata, pentru a putea stii cine se afla in spatele actiunii ar trebui sa ai suportul politiei si judecatorilor (daca e cazul) din locatia sursa a atacului. Ori daca atacurile au fost din Rusia, cu siguranta ca americanii nu au avut sprijinul rusilor. In plus, sa nu uitam ca Rusia este un vest salbatic in domeniul internetului, posibilitatile de urmarire si monitorizare ale agentiilor rusesti fiind indeajuns de slabe incat sa faca grea misiunea oficialilor de a prinde pe faptasi, chiar daca ar exista intentia. Pe de alta parte, daca statul rus ar fi incercat sa aplice atacuri cibernetice sau de spionaj asupra americanilor, cat de proasta ideea sa o faci dintr-o locatie din Rusia?

Pe langa depistarea surselor atacurilor, singura varianta de a afla cine au fost atacatorii, ar fi in cazul in care acestia au lasat urme de bunavoie, in sensul ca au plasat intentionat dovezi la destinatia atacurilor (sau altundeva) prin care sa se deconspire. Caz in care, nu se poate pune baza, oricine putand sa spuna ca este de nationalitate rusa si cu atat mai mult ca lucreaza pentru guvern. E ca si cum cineva ti-a spart casa si hotul ti-ar fi lasat un bilet ca sa spuna cine si de unde este.

Pe langa sursa atacului si eventualele “dovezi” lasate intentionat, orice alte modalitati de depistare de unde vine un atac, din ce tara si cu atat mai mult de la ce organizatie este pura speculatie.

Ma indoiesc insa ca CIA se bazeaza pe vreo dovada palpabila ci cu siguranta CIA are un alt plan pentru care a lansat aceste zvonuri si putem specula ce interes au, insa avand in vedere ca peste 2 zile are loc intalnirea electorilor unde se pot intampla surprize socante, mai asteptam si speram ca totul nu este decat o operatiune de propaganda sau o ultima razbunare a vreunor sefi ai CIA-ului care stiu ca nu mai au multe zile pe pozitii si o sa fie goniti cand vine Trump.

In final, as dori sa mai spun doua cuvinte doar despre cea mai marsava manipulare si spalare pe creier din ultimii ani cu privire la Rusia: razboiul hibrid. Ca specie de tehnica de manipulare mediatica si sursa de spaima sau daca nu macar lansator de topicuri in scopul formarii unor sinapse predefinite ale topicurilor care domina discursul mediatic, razboiul hibrid este din aceeasi categorie cu riscul terorist. Iata doar cateva atribute care se potrivesc la ambele:

  • exista si a existat intotdeauna;  este prezentat ca nou, specific timpurilor periculoase in care traim, insa daca nu ne lasam imbatati si avem 2 neuroni, realizam ca a existat mereu;
  • nu poate fi dovedit; unele dovezile pot fi fabricate usor pentru a mentine hype-ul;
  • implica un risc necunoscut, a carui amplitudine poate fi marita la nevoie prin discurs;
  • poate fi orientat in orice directie; oricand se poate schimba target-ul; ieri e Alqaeda, azi e Isis, maine sunt rusii;
  • asa cum targetul se poate schimba, asocierile cu el se pot schimba si mai usor, in functie de nevoi: ieri au fost musulmanii, astazi sunt categoria alt-right – adeptii dreptei alternative, maine vor fi crestinii etc;
  • localizarea este universala: si aici (in SUA), si in Europa, si in Germania; ieri cand au fost alegerile la noi, azi maine, cand vor fi alegerile la nemti etc;
  • necesita mariri de buget pentru a le face fata;

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] FBI Disputes CIA’s “Fuzzy And Ambiguous” Claims That Russia Sought To Influence Presidential Election

Dr Paul Craig Roberts – În curând s-ar putea să fim toți morți

Dr Paul Craig Roberts e de parere ca rusii au gresit manifestandu-si acordul sa coopereze cu americanii in razboiul impotriva Isis. Rusii au reactionat diplomatic la provocarile nediplomate ale americanilor. Ceea ce este evident pentru toata lumea – ca americanii nu sunt in Siria ca sa lupte cu teroristii, Isis fiind un tigru de hartie aparut mai mult sau mai putin intamplator ca consecinta a manevrelor americane in zona – a fost acceptat de rusi ca motiv acceptabil de cooperare cu americani.

Desi este clar ca interesul americanilor ca si al rusilor in Siria nu este deloc lupta cu teroristii ci inlaturarea, respectiv protejarea  lui Assad, dupa ce SUA a folosit minciuna pretextului luptei impotriva teroristilor, rusii au acceptat provocarea si au dialogat si ei in acelasi registru. Paul Roberts crede ca au gresit si ca rusii sunt intr-o pozitie dificila, tavalugul razboinic al americanilor fiind de neoprit. De unde lucrurile … se complica.

Va imaginati mica Danemarca implicata in asa ceva? Vreau sa spun, ca ei pot sa fie stersi de pe fata pamantului in 10 secunde. Cand vezi acesti oameni comportandu-se atat de iresponsabil si provocand o mare putere militara inarmata pana la dinti cu arme nucleare, te intrebi daca mai exista un dram de inteligenta oriunde un lumea occidentala? Cu siguranta nu in mass-media, nu in guverne si se pare ca nici in marile organizatii. Cand vezi o astfel de situatie te gandesti ca razboiul este foarte posibil.

Da, stiu, moartea poate sa vina oricand. Moartea este singura certitudine indubitabila in lumea asta. Dar, una este sa mori intr-un accident si alta e sa mori ca prostul vazand moartea cum se apropie de tine pas cu pas.

De aceea as dori sa ridic urmatoarea intrebare catre cititorii acestui blog: in ce masura vazand razboiul ca se apropie de Romania, si in ce masura vazand ca Romania nu mai este un stat suveran, este condusa de tradatori, are o elita distrusa, are o societate incapabila sa se scoata din ghearele marilor imperii si sa mentina o idependenta stabila, sigura, ba din contra, face tot ce poate ca sa provoace Imperiile vecine – lectie neinvatata in ciuda atator exemple in istorie … In masura acestei situatii, cat de corect mai este sa ramai in aceasta tara si poate chiar sa participi in viitorul razboi?

Haos în America

TRUMP va fi viitorul presedinte – predictia mea.

haos

A doua dezbatere dintre Trump si Clinton sunt un preview la haosul care va fi in SUA si ulterior in lume, indiferent de cine va iesi castigator. In caz ca scapam de inceperea razboiului pana la alegeri, o sa fie greu de evitat dupa alegeri indiferent de cine iese:

  • Trump este opac, mandru, mult prea increzator in sine, infumurat, hotarat ca face ce trebuie si incapabil sa isi ceara iertare. Spoiala de “imi pare rau” cu privire la discutia din autobuz a facut-o strans cu usa.
  • Clinton este un personaj diabolic, fatarnic, mincinos, cu o agenda ascunsa si care calca pe cadavre la propriu, dupa ce Bill a … calcat pe femei si el la propriu toata viata. Pe toate le intoarce, rade fara sa clipeasca cand e acuzata de realitati, si raspunde prin povesti.

Ambii candidati par coborati din fimul Idiocracy, cel putin prin prisma publicului caruia i se adreseaza. America este in haos si haosul abia incepe.

Coreea de Nord – mai 1984 decat SUA

De muta vreme ma tot gandesc oare ce final va avea Koreea de Nord. Abia dupa ce am vazut un documentar francez intitulat “Marea Iluzie” mi-am pus problema: “de ce trebuie musai sa aiba un final”?

Vazand asemanarile intre Coreea de Nord si regimul comunist de la noi ne este probabil instinctiv noua romanilor gandul ca o data si o data va veni si vremea coreenilor de nord sa se ridice. Sau poate, avand in vedere modelul chinezesc vecin si presiunea fratilor de la sud, dezghetul va veni din interior. Sau poate, belicosi si mandri cum sunt, coreeni de nord vor declansa razboi si evident vor pierde, iar in urma razboiului va urma eliberarea acestei fasii de comunism in cea mai criminala mutatie pe care a avut-o aceasta ideologie diabolica.

De ce ne este insa greu sa credem ca exista si posibilitatea ca nimic sa nu se schimbe si regimul sa supravietuiasca inca cateva sute de ani, fara probleme? Ca orice sistem falimentar, ne-am astepta ca si Coreea sa faca cumva implozie, sa existe o crapatura pe undeva, fie economic, fie militar, fie social, care sa produca scanteia care va arunca in aer intreaga structura.

Se pare insa ca cel putin economic, regimul rezista, adaptandu-se asa cum poate la constrangerile ineficientelor (putin spus) sistemului planificat si invatand din mers metode de “ajustare” care sa ii permita supravietuirea si asigurarea unui nivel de trai minimal in care sa nu moara pur si simplu intreaga populatie. Aflam din documentar de exmeplu despre marea foamete pe care au avut-o in anii 90. Ulterior, tovarasii, invatand din greseli, au permis oamenilor sa isi pastreze 50% din productia agricola, ceea ce a stimulat munca si a permis iesirea din foamete.

In documentar nu se mentioneaza explicit, dar eu banuiesc ca China ajuta mult Coreea de Nord ca sa ramana pe linia de plutire. Chinezilor le convine sa aiba Coreea exact asa cum este: in caz de conflict cu SUA, insula coreana va fi prima problema a americanilor si va necesita resurse importante. De asemenea, Coreea poate fi folosita de chinezi in disputele cu Japonia. Pe scurt, Coreea de Nord este alaturi de Taiwan, putinele proxy-uri pe care China si le permite in conflictul cu americanii. Bine, lucrurile trebuie vazute mai ales invers, dar ideea este ca Coreea asa cum este are statutul ideal pe care si-l doresc chinezii: nebun gata sa fie aruncat in foc ca sa vada cat de mare este temperatura.

Cu privire la 1984, Coreea este de departe intruchiparea cea mai groteasca a viselor lui Orwel. Daca in Imperiu, razboiul perpetuu este mentinut mai ales propagandistic si psihologic, in Coreea, razboiul perpetuu este real. Daca in Imperiu foamea este relativa, statul politienesc este mai degraba unul “soft”, constrangerile sunt mai degraba unele la nivelul societatii, in coreea totul este precum in carte, pagina cu pagina.

Nu vad deci nici o sansa pentru ca Coreea de Nord sa devina altceva, nici macar China, nici macar o China mai putin … chineza.

Siria de ziua pacii

Astazi este Ziua Mondiala a Pacii. Evident, detinatorul din 2009 a Premiului Nobel pentru Pace nu crede in aceasta zi. Altfel, cum putem explica bombardarea de catre SUA a armatei siriene pentru prima data in istoria conflictului, nu oricum, ci in timplul unor batalii cu Isis – ajutand astfel direct fortele Isis – si nu in urma declararii de catre SUA a razboi Siriei – desi SUA de mult se implica in razboaie fara a mai declara oficial razboi statelor – ci tocmai in timpul unui armistitiu, si nu un armistitiu cu Siria, ci un armistitiu cu Rusia, partenerul declarat al SUA in rezolvarea a ceea ce se numeste “conflictului sirian
” – in esenta incercarea esuata a Imperiului de a schimba “dictatorii” vechi cu dictatori noi in cadrul operatiunii “Primavara Araba”.

Nimic nou sub soare am putea spune. Un incident izolat, un accident, o neintelegere, o gresala regretabila. Sincer, nu am aflat si nu ma intereseaza pozitia americanilor cu privire la incident. Ce ma intristeaza este ca orice incercare a rusilor de a gasi o cale de pace si de intelegere in Siria, este taiata din fasa de politicienii si factorii de decizie ahtiati dupa razboi din SUA (warmongers – in limba engleza).

Am tot vorbit de lupta unor centre de putere cu interese si viziuni total diferite in cadrul puterii din SUA. Pare ciudat si pare extrem de periculos ca SUA nu pot avea o politica omogena, clara, ca exista grupari care nu asculta de ordinele presedintelui si de politica Departamentului de Stat, dar se pare ca asa exista sau cel putin asa doresc americanii sa se prezinte.

Ce este nou, cu ocazia acestui incident, este faptul ca rusii accepta si semnaleaza aceasta dihotomie. Cu ocazia incidentului, rusii au declarat ca lovitura asupra sirienilor este o tentativa a dusmanilor pacii din administratia americana care doresc sa pedepseasca administratia Obama pentru acordul de pace cu Rusia din Siria. Un amanunt deloc nesemnificativ dupa parerea mea, aceasta pozitie. Re-subliniez si reamintesc ca rusii sunt diplomatii cei mai profesionisti si nu fac nici o miscare aiurea sau gratuita, nici in declaratii si nici atat in comunicate oficiale in evenimente importante.

In ce ma priveste, este prima data cand observ o astfel de atitudine a rusilor in relatia cu americanii: recunoasterea diviziunilor si tratarea unui incident grav cu flexibilitate si cu multe subintelesuri greu de descifrat. Fiind atat de complexe subintelesurile si in ce masura se contureaza un trend in relatia cu americanii, in sensul ca rusii vor trece peste multe faux pas-uri ale americanilor cu pragmatism si urmarind anumite obiective, nici nu stiu daca sa ma bucur sa ma ingrijorez. Spun asta, mai ales avand in vedere, recentele “semnale” transmise romanilor de ambasadorii americani de o parte si de alta a Prutului.

Si daca mai e nevoie de inca o picatura de ingrijorare in final, as adauga si ca oricare dintre actualii candidati va veni la carma in SUA, situatia va fi mult mai tensionata decat in prezent si foarte posibil ca si noi sa fim inclusi in viitoarele zone de frecusuri intensificate intre Imperiu si Eurasia.

1 2 3 14