Trump negociatorul

Trump încă nu realizează că afacerile sunt un lucru și conducerea unei țări este alt lucru. Toate amenințările la adresa lui Kim nu fac decât să-l prezinte pe Trump ca un adolescent întârziat, lider al unei găști care cum pune mâna pe microfon, transmite amenințări găștilor rivale, precum grafitiurile de pe ziduri. Ce este și mai haois este că Trump nu este singur, ci are o mână de oameni în jurul lui care îi cântă isonul și îl prezintă ca pe un mare negociator, explicând și interpretând declarațiile lui pompoase, în încercarea de a calma populația și de a le explica: stați liniștiță că nu începe războiul, e doar diplomație. Evident, că dacă Trump chiar avea de gând să atace preemtiv Koreea de Nord, mai întâi va cere cetățenilor americani din Koreea de Sud să părăsească țara, asta ar fi primul semnal și unul care într-adevăr l-ar speria pe Kim.

Cu privire la Koreea de Nord, este clar ca SUA nu are decât două variante: atacul preventiv sau acceptarea realității ca Koreea de Nord are arma nucleară și poate să o folosească. Orice alt scenariu este iluzoriu: ultimatumuri, amenințări, chiar și contrângerea Chinei “să rezolve problema” nu este decât o mare prostie pe care totuși americanii iată că o considera cea mai puțin “sângeroasă” variantă.

Așadar tot scandalul nu este altceva decât încercarea americanilor de a forța mâna chinezilor ca aceștia să îi constrângă pe koreeni să renunțe la nucleare. De acord că această variantă este cea mai puțin sângeroasă însă este un mare semn de întrebare în ce măsură chinezii chiar pot să facă ceva. De acord că probabil fără chinezi, koreeni nu puteau să dezvolte capacitățile pe care le au deja, dar nu știm asta. La urma urmei, să ne reamintim că Israelul a încercat să vândă nucleare Africii de Sud, deci de ce nu am crede că pot să existe țări care au nucleara și care din diverse motive (financiare sau pur și simplu pentru că-i urăsc pe americani) să îi sprijine pe koreeni în tentativa lor. Dacă însă chinezii i-au ajutat până acum, ce ar putea ei să mai facă acum, oricât de mult i-ar strânge cu ușa americanii? Dacă koreeni au deja nucleara, ce ar putea face concret chinezii când pentru regim este clar că nucleara este garanția supraviețuirii, pentru Kim arma nucleară înseamnă posibilitatea de supraviețuire pe când lipsa acesteia înseamnă Sadam, Ghadafi și Assad. Toți au făcut tot ce au putut ca să facă pace cu americanii însă când le-a venit sorocul au disparut. Nu și însă Kim care are nucleara și poate amenința cu ea cel puțin sudul sau Japonia, asigurându-i astfel supraviețuirea.

Trump se crede un mare negociator. El crede că chinezii sunt niște proști și îi poate face cum a făcut el atâția oameni de afaceri la viața lui pe care i-a fraierit și la care le-a vândut gogoși scumpe. În realitate, Trump nu poate face nimic Chinei. China poate face mult rău Americii, însă exceptând un război militar în care posibil ca americanii să îi bată pe chinezi, economic chinezii au de departe the upper hand, putând oricând să folosească nenumărate mijloace de retaliere. Să intrăm puțin în detalii.

Trump i-a avertizat pe chinezi astăzi că de luni începe războiul tarifar cu chinezii. Pe scurt, americanii vor încerca să pună bețe în roate companiilor chinezești în diverse moduri, putând merge până la mărirea tarifelor vamale pentru anumite categorii de produse. În nici un caz nu se pune în discuție tăierea totală a comerțului cu China deoarece SUA în prezent mai rezistă pe linia de plutire tocmai datorită comerțului cu chinezii cărora le vând obligațiuni în schimbul mărfii – o afacere proastă pentru chinezi după părerea mea, însă convenabilă regimului comunist.

Chinezii produc marfă și o vând la americani. Masiv. Logic, economic, ar fi ca cursul de schimb între yuan și dolar să crească și să facă din ce în ce mai scumpe produsele chinezești până la un nivel optim. Asta ar periclita însă producția deoarece ar limita desfacerea produselor chinezești în detrimentul altor țări. De aceea, guvernul chinezesc menține artificial moneda la o valoare scazută, excedentul de dolari care reiese din vânzarea mărfurilor chinezești fiind investit în obligațiuni americane. Asta se întâmplă deoarece la nivel național, cifrele sunt atât de mari încât chinezii nu au efectiv ce să cumpere din SUA și din întreaga lume, singura posibilitate de investiții la nivel global pentru astfel de sume fiind obligațiunile americane. Se înțelege cred că, așa cum au excedent cu SUA, chinezi au excedent cu majoritatea țărilior din lume și prin urmare excedentul global al Chinei este imens, având nevoie să fie investit în ceva.

Pare într-adevăr ciudat de ce chinezii pur și simplu nu pompează acești bani în bunăstarea propriului popor, însă după cum știm, la putere în China încă sunt tovarășii și deși cu cât sunt mai aproape de putere cu atât sunt mai bogați, tovarășii nu-și doresc în niciun caz să împartă roadele muncii poporului chiar cu tot poporul pentru că atunci nu ar mai exista aceeași motivație pentru muncă și furnicile chinezești nu ar mai dormi ca sardelele la pachet în camere de cămin la mii de kilometrii de casă ca să câștige bani pentru copii să meargă la școală. Deja există un deficit de forță de muncă în China și deja nivelul de trai a crescut oarecum comparativ cu acum 10 ani să zicem, însă ciclul marfă-dolar-bonduri nu poate fi întrerupt fără a produce mari unde de șoc în întreaga lume, atât în China cât mai ales în SUA.

În plus, chinezii au o strategie pe termen lung. Ei încearcă diversificarea și de aceea au lansat noul drum al mătăsii – one belt one road – care este de fapt un slogan sub care China acționează activ la dezvoltarea rutelor de transport și a canalelor de desfacere a produselor chinezești cât mai rapide și cat mai puțin costisitoare pentru a putea să-și asigure supremația economică pentru o sută de ani de acum înainte.

Orice măsură economică împotriva chinezilor, va avea în cel mai fericit caz, un impact negativ pentru consumatorul american, mărind în cele din urmă prețurile. Trump crede că chinezii vor fi afectați deoarece având taxe mărite, ar putea pierde din desfacere, prețul final al mărfurilor lor crescând. Însă Trump nu se gândește: mai există alternative la mărfurile chinezești? Peste noapte nici americanii, nici mexicanii și nici vietnamezii nu vor putea lua locul chinezilor venind cu marfă mai ieftină, deoarece în sptele oricărui produs se află multă muncă, multe investiții și prețul chinezilor cu greu poate fi bătut de altcineva. Dacă alții ar fi putut produce mai ieftin ca chinezii, chiar luând în considerare politica de manipulare a monedei dusă de stat, cu siguranță ar fi făcut-o deja. Însă realitatea nu poate fi modificată peste noapte.

Într-adevăr unele lovituri punctuale, americanii le pot produce chinezilor, în sensul de a afecta unele sectoare. Va fi însă o picătură într-un ocean, în nici un caz strânsul cu ușa la care visează Trump. Pentru că pentru a ajunge la strânsul cu ușa, dacă chiar și l-ar dori, americanii ar trebui să fie pregătiți serios și pentru creșterea prețurilor și pentru golirea de marfă a hypermarketurilor și infometarea clasei de jos din SUA care este în continuă creștere din 2008 și mai ales pentru creșterea costurilor de creditare, chinezii fiind principalii cumpărători ai datoriei americanilor. Ar fi de-ajuns pentru chinezi ca să nu prelungească scadențele la bondurile actuale și SUA ar avea o problemă, Fed-ul fiind nevoit să găsească noi și noi scheme ascunse sau colaborari cu alte bănci străine prin care să-și cumpere felia lăsată de chinezi.

Poate că chinezii ar avea și ei probleme, în sensul că ar pierde o mare parte din piața lor de desfacere. Însă asta nu ar însemna decât prețuri mai mici pentru mărfurile lor pentru restul lumii, ceea ce poate chiar i-ar ajuta să domine total întreaga lume și să lovească în toate țările care mai reușesc cât de cât să producă ceva în ziua de astăzi.

După experiența cu sancțiunile asupra Rusiei – care nu au afectat deloc economia SUA, mai ales datorită uimitoare rețineri a rușilor care ar putea pur și simplu să refuze să mai vândă americanilor combustibil pentru centralele nucleare și i-ar convinge să renunțe la sancțiuni – americanii au prins gustul și vor să încerce pe chinezi. Va fi o cu totul altă poveste și bursele de luni vor dovedi cât de mult se joacă Trump cu focul.

Din păcate războiul tarifar nu este decât un preludiu al războiului militar și am detaliat asta în mai multe articole, un rezumat fiind aici. Cred ca sunt copii cei care declară că în ziua de astăzi războaiele nu se mai poartă cu arme ci se fac cu finanțele sau cu economiile. Denotă cel puțin incultură istorică și lipsă de bun simț. Dacă războaiele astăzi s-ar face doar economic, nu ar mai exista tancuri și arme și nici refugiați de război. Acești oameni parcă sunt veniți din grote și nu au auzit de Siria, Ucraina, Irak, etc. Războiul se poarta cu armele și faptul că noi deocamdată am fost feriți este doar din mila lui Dumnezeu!

Trump e în criză: un război îl va scoate la mal

Amenințările și avertismentele pe tonuri din ce în ce mai grave între Trump și Kim au atins noi cote astăzi. Iată ce a declarat ieri Trump:

Pe scurt: Kim ar face bine să tacă altfel … we will kick his ass with fire and fury!

Nici nu au trecut 24 de ore de la declarația lui Trump și koreeni au răspuns: ne gândim să bombardăm Guam. Guam este o insulă ocupată de americani în Pacificul de vest transformată în bază militară. De fapt, koreeni au declarat că se gândesc să bombardeze Guam și așteaptă decizia lui Kim între timp. Adică în timp ce ia în considerare, sunt gata să o bombardeze.

Înainte de a citi orice știre cu privire la conflictul între Koreea de Nord și SUA să ne reamintim că toate știrile care ne sosesc cu privire la acest conflict, cu privire la declarațiile și acțiunile koreenilor, sunt venite de la aceiași oameni și aceleași organizații care ne informau acum ceva ani despre armele de distrugere în masă ale Irakului și despre legăturile lui Sadam cu Al-Qaeda.

Deci nu putem pune nicio bază pe ce declară americanii cu privire la riscurile și pericolele reale pe care le-ar pune Koreea de Nord pentru SUA sau pentru aliații lor din zonă.

Să ne ridicăm puțin peste zgomotul de moment și să vedem ce se întâmplă cu adevărat. SUA are o problemă mare nu atât cu Koreea de Nord cât cu China. Economic China a depășit deja SUA în multe privințe și ritmul de creștere economica a Chinezi îi sperie cel puțin pe militarii americani care monitorizează bugetul militar al chinezilor. Evident China are încă mult de recuperat, are nenumărate probleme și simbioza între SUA și China este de natură să îi forțeze cele două mari puteri să supraviețuiască și să evite conflictul. Economic, americanii sunt dependenți de producția chinezilor iar financiar, chinezii sunt blocați de faptul că mare parte din investițiile lor și din rezervele lor sunt investite în bonduri americane – pe de o parte – și cea mai mare piață de desfacere pentru mărfurile lor este SUA – pe de altă parte. Oricât au încercat diverisificarea pe toate planurile, chinezii nu au reușit. Chiar noul drum al mătăsii (Belt and Road Initiative) nu este altceva decât încercarea chinezilor de a-și dezvolta noi piețe de desfacere și noi posibilități de investiții pentru a nu se mai baza 100% pe americani.

Odată cu expansiunea economică spectaculoasă, China începe să devină și un actor geopolitic. Unde până mai acum 2-3 ani China era prea concentrată intern în rezolvarea problemelor economice și a gestionării creșterii în pofida provocărilor economiei mondiale, în ultimul timp, din ce în ce mai mult, China începe să ridice tonul. Marea Chinei de Sud, frecușurile cu japonezii (le-au pus chiar embargo la metale rare într-o perioadă), implicarea în Siria și chiar incidentele recente cu India sunt doar câteva din multele semnale pe care chinezii le dau că pot și vor să devină un jucător geopolitic din ce în ce mai important și din punct de vedere militar.

Americanii urmăresc cu multă atenție dezvoltarea capacităților militare ale chinezilor care cresc atât calitativ cât și cantitativ. Zilele acestea chinezii au făcut paradă cu rachetele intercontinentale și de asemenea au anunțat că lucrările la primul port-avtion construit 100% în China sunt înainte de termen și acesta va fi gata de luptă anul viitor. Este binecunoscut că geografic China are nenumărate provocări și nu poate constitui un risc pentru SUA și nici măcar pentru aliații SUA din zona. Însă dominația militară este dată de superioritatea tehnololgică mai ales în domeniul aeronautic. Importanța dominației aeriene este atât de mare încât putem pune egal fără să riscăm nimic între aceasta și puterea militară. La ce bune sunt tancurile, trupele și navele maritime dacă o flotă de avioane le poate bombarda și neutraliza? Chiar dacă China este încă cu mult în urmă militar față de SUA, creșterea rezervelor și capacităților tehnologice rapide îi sperie pe americani și există unele păreri că ar fi bine ca acest avânt să fie curmat acum când “costurile” ar fi mai mici decât amânată “problema” pentru mai târziu. Altfel zis, având în vedere că un război cu China este inevitabil, ar fi mai bine ca acesta să aibă loc acum când SUA are prima șansă decât ca americanii să aștepte până când fie vor fi depășiți militar, fie vor fi ruinați financiar și distruși economic (mai mult decât sunt acum).

Trump știe toate aceste aspecte și nu l-a provocat pe președintele chinez aiurea când i-a făcut “demo-ul” cu bombardarea sirienilor ca să-i arate că e în stare de orice. În politica externa Trump joacă mult poker: vrea să fie vâzut ca un nebun care se află la controlul celei mai puternice armate și poate oricând să telecomandeze niște bombe sau niște lovituri “chirurgicale” sau mai puțin chirurgicale (cum a fost în Afganistan) dacă este provocat. Trump este însă un începător pe lângă Kim care deși ne pare nouă nebun, reușește totuși să se mențină la putere și în plus Korea nu este (cel puțin încă) făcută praf ca Irak-ul, Libia sau Siria.

Ping-pongul avertismentelor între cei doi pare amuzant, dacă nu ar fi însă însoțit și de acțiuni concrete și pregătiri de război. Americanii chiar acum trimit două port-avioane în zonă în timp ce koreeni testează aproape săptămânal noi rachete și testează răspunsul americanilor.

Singurul element pozitiv astăzi ar fi că nord-koreenii nu au amenințat că vor ataca sudul ci baza din Guam care se află totuși la mii de kilometri – semn că nu sunt interesați nici ei de declanșarea unui război cu sudul, ci au o râcă doar cu americanii.

Se înțelege că Koreea de Nord nu are nicio șansă într-un conflict cu SUA și nu măcăne decât ca să arăte că are cu ce și e gata să se apere, în caz că … Americanul de rând însă nu înțelege asta și Trump poate câștiga imens dintr-un război care chiar dacă poate duce la moartea a câtorva milioane de oameni, îi va asigura președenția și pe mandatul viitor. Să ne amintim că războiul din Irak a fost trambulina lui Bush pentru al doilea mandat. Cu o economie în cădere și cu scandaluri care nu se mai termină atât cu presa cât până și cu colegii de partid, obositul Trump poate decide că un război este de departe salvator. Dilema e dacă războiul va fi doar cu Koreea sau și cu China.

 

 

Polonia, Ungaria și Cehia au ieșit din UE?

Un mare semn de întrebare se ridică cu privire la interdicția survolului lui Rogozin deasupra României. Conform relatărilor din presă, motivul oficial este că “Vicepremierul rus are interdicţie de zbor, în spaţiul Uniunii Europene. Sancţiunea a fost impusă, după anexarea Crimeei de către Rusia şi implicarea Moscovei, în conflictul armat din Donbas, estul Ucrainei. ” (sursa: Digi24)

Conform site-ului flightradar și a știrilor din presă, înainte de a intra în România, avionul trecuse deja prin spațiul aerian al altor 3 state: Polonia, Slovacia și Ungaria. Toate membre UE!

Vine firesc deci întrebarea: DE CE CELELALTE STATE MEMBRE UE NU AU INTERZIS ZBORUL?

Pe cât de firească întrebarea, pe atât de complet a fost ignorată în presa noastră. Mi-aș dori să mă înșel, dar nimeni nu a pus întrebarea asta ministrului sau altor oficialități, fie de a noi, fie din statele respective.

Dacă în cazul Ungariei i-am putea bănui pe unguri că ignoră acordurile UE, ce putem spune despre Polonia care se pregătește de războiul cu Rusia mai intens decât România deși din motive strategice nu dorește să fie prima țară atacată și prin urmare încă nu a acceptat instalarea scutului anti-rachetă similar celui de la Deveselu?

Un posibil răspuns ar fi poate faptul că la toți ceilalți (polonezi, slovaci și unguri), piloții rușii au mințit și nu au recunoscut că au la bord persoane aflate pe lista neagră. Caz în care, puteau să mintă și la noi și treceau fără probleme. Dacă nu au făcut-o a fost clar o provocare. Îi ardea însă lui Rogozin de atâta efort doar pentru o provocare fără un final prea clar, doar ca să aibă prilejul să ne mai facă încă o dată ticăloși și să ne amenințe? Dacă da, e infantil. Dar mă indoiesc.

O altă variantă ar fi că toate celelalte țări nu au avut cohonesc ca să-l întoarcă din drum pe Rogozin. Sincer mă îndoiesc că ai noștri au mai mulți cohones ca polonezii cel puțin care au o râcă mult mai recentă cu rușii care se pare că au cam dat jos cu avionul în care se afla întreaga conducere a țării. Ancheta polonezilor a fost finalizată cu acuze la adresa rușilor și cer extrădarea controlorilor de zbor. Nu sunt la curent cum a evoluat situația respectivă însă cert este că polonezii probabil îi urăsc pe ruși mai mult ca noi și își permit să-o provoace mai mult ca noi, având și cu ce.

Nu putem exclude nici varianta întâmplării: s-a nimerit ca tocmai la noi să fie întrebați piloții, la tercerea peste celelalte țări poate că procedurile au fost altele și efectiv nu s-a pus întrebarea sau nu a fost cazul. Aceast scenariu este de departe cel mai puțin probabil, nefiind prima dată când Rogozin are această problemă cu noi. Ar fi util să știm însă dacă cumva Rogozin mai are precedente în sensul să mai fi trecut prin alte tări membre UE în afara României. Ar fi chiar extrem de interesant dacă aflăm că România e mai catolică decât papa și de fapt Rogozin a zburat în multe alte țări. Caz în care chiar s-ar merita să ne punem și noi întrebarea ce le-a venit alor noștri să îl flituiască. Faptul că ne-a adus injurii nu este ceva ieșit din comun pentru un rus, Rogozin știm că nu este deloc diplomat.

În final, aș mai pune pe tavă un scenariu: interdicția a venit de la americani și a venit către toate țările însă doar românii i-au dat curs. De departe România este cel mai “ascultător” dintre minionii Imperiului, pe-atât de ascultător pe cât de naiv.

Politico face un scurt comentariu cu privire la “inforcement-ul” interdicției: “Western nations have often taken an inconsistent approach to enforcing sanctions, with some Russian officials permitted to travel on government-related business.” (sursa: Politico)

Indiferent de răspunsul adevărat, nu putem să nu ne punem întrebarea: mai este UE o Uniune? Dar NATO, mai este o alianță?

Între timp:

Confuziile războiului cu Rusia

Exista mai multe confuzii cu privire la la războiul cu Rusia. Majoritatea românilor se gândesc la un război NATO-Rusia și consideră victoria floare la ureche având în vedere diferența între cele două forțe. Acesta este un prim nivel al confuziei. De ce? Deoarece un razboi NATO-Rusia va fi de fapt un război NATO-Eurasia. Pe de o parte vom avea NATO + aliații (Japonia, Israel, Australia, etc) și pe de alta Rusia, China, Iran, Koreea etc. Deci un razboi cu Rusia nu poate însemna altceva decât un nou război mondial.

Încă un nivel al confuziei este cu privire la nucleare: va fi ultimul război. Într-adevăr un nou război mondial va fi unul în care se vor folosi toate armele, mai ales cele mai puternice, adica nuclearele și mai ales termo-nuclearele care sunt mult mai puternice ca cele nucleare. După ce se vor termina însă nuclearele, războiul va continua cu armele convenționale care vor fi rămas. Este evident real și că o mare parte a populației globului va muri, poate chiar de ordinul miliardelor. Cel puțin China dacă va fi ciuruită de americani va contribui cu un miliard iar Europa, ca daună colaterală va fi prima victimă a rușilor în speranța de a-i speria pe americani și de a-i convinge să accepte pacea. Despre riscul ca România să fie bombardată ca demo cu nucleara doar pentru a arăta că sunt capabili, am mai tratat undeva.

O ultimă confuzie pe care doresc să o tratez este posibilitatea ca România să intre în război cu Rusia fără ca NATO să intre în război cu Rusia. Am scris un articol acum 2 ani în care analizam scenariul ca Moldova să fie folosita ca proxy pentru încă un front prin care americanii încearcă să îi secătuiască pe ruși și să-i falimenteze prin costurile unor skirmish-uri locale (vezi Siria, Ucraina), totodată analizându-i și construindu-le imaginea malefică în pregătirea publicului pentru un război direct.

Ne place să credem că vom fi apărați de americani. Să nu uităm însă că americanii cu excepția Japoniei, au cam tăiat în două țările pe care “le-au apărat democrația” (vezi Koreea și Germania) ca să nu mai zicem de cele pe care le-au eliberat sau le-au susținut inițial și apoi le-au lăsat de izbeliște (Liban, Afganistan, Irak, Ucraina). Marile puteri își urmăresc interesele și mie unul mi se pare ciudat de ce Polonia amână scutul și de ce Polonia, Ungaria, Cehia dau drept de survol vice-prim-ministrului rus iar noi ne găsim mai breji să-l stârnim pe urs.

În concluzie 2% pentru armată este puțin după părerea mea, e deja prea târziu și avem multe lipsuri. În plus, Patrioatele nu sunt bune de nimic, nouă ne trebuie în primul rând arme, ne trebuie armată cât mai numeroasă, tancuri și artilerie. Atât patrioatele cât și F-urile sunt prea scumpe și prea puține. Lecția Ucrainei este uitată. Politicienii noștri ar trebui mai bine să întrebe generalii și să-i pună să se consulte cu ucrainieni ce arme ne trebuie ca să ne apărăm de ruși, nu să ceară direct proformele la companiile de armament americane și să cumpere tichii de mărgăritar.

 

Limbajul corporal la G20

Puterea atrage atenția și unde sunt 20 de capi ai lumii adunați sub camerele de vederi, gesturile lor sunt cântărite în amănunt din toate unghiurile.

Personal sunt sceptic cu privire la relevanța analizei gesturilor. Este o știință de graniță cu interes mai mult de divertisment. Sunt de acord că pot fi extrase ceva informații dacă am fi la curent cu contextul situației concrete, dacă am avea clar în minte și istoricul complet al personajelor, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Contează foarte mult și ce gândește fiecare om, ce raportare are el în general. Gesturile pot fi interpretate doar într-un context cât mai larg.

Cu privire la Putin-Trump, principalul element de care trebuie ținut cont în analiza gesturilor este ca Putin este la putere în Rusia din anul 2000 și e obișnuit să participe la astfel de întâlniri, să cunoască tot felul de personaje și să fie tratat în cele mai diverse moduri de diverși președinți. În general, aș caracteriza atitudinea lui Putin cu privire la Trump de indiferență. Trump se crede deștept și deal-maker și se crede la masa celor puternici, alături de cel mai temut om de către americani VLAD cel înfiorător care pune hackerii să măsluiască alegerile și care ține SUA în șah în Siria și amenință întreaga Europă, astfel încât americanii trebuie să se alieze până și cu irelevanții de polonezii și românii pentru a-l ține departe de motherland. Dacă Trump e obișnuit să fie înjurat și batjocorit acasă și inevitabil are complexe de inferioritate, mental având profilul unui adolescent care trebuie să-și încordeze mușchii pentru că altceva nu are, Putin nu dă doi bani pe astfel de întâlniri, el nefiind altceva decât vârful de lance al unui întregi armate de diplomați, militari și experți care toată viața cu asta se ocupă, spre deosebire de echipele celorlalți care se cam schimbă la fiecare 4 ani dacă nu mai des. În plus, ca jucător de judo, Putin nu cred să aibă probleme în a-și controla și regiza gesturile sau în a improviza în situații neașteptate cum s-a întâmplat cu tentativa lui Merkel de a vorbi cu el după poza de grup.

Politica SUA nu e făcută de președinte, el este doar un actor, o păpușă pusă în față să facă ce trebuie, mișcată cu atenție de cei cu bani și putere care nu sunt trecători cum este Trump. Rușii au declarat nu de puține ori că uneori nu știu ce vrea America în Siria și că americanii își schimbă prea des poziția, având chiar atitudini contrarii: pe de o parte zic că vor să lupte cu Isis, pe de alta bombardează trupele lui Assad când acestea sunt în luptă cu teroriștii Isis. În interviuri în presa rusească, Putin chiar a declarat că la americani, președinții sunt presați de opinia publică și de lobby-uri, existând o mare diferență între ceea ce spun și declară și între ceea ce fac. Trump este faimos pentru felul cum își schimbă pozitia și este clar că rușii nu dau doi bani pe orice garanție le-ar da Trump, mergând în continuare pe propria agendă care este dominată de răbdare și acțiune fermă de consolidare a poziției și întărire a relațiilor cu aliații de încredere cum ar fi China și Iranul, urmați de candidații la încrederea Rusiei, Turcia și India.

Să analizăm puțin Siria. Oare chiar nu ar putea rușii să “rezolve” Siria dacă ar dori? Cu ajutorul aviației rusești, forțele lui Assad deja controlează tot ce și-au cam dorit să controleze. Ar fi îndeajuns ca rușii, așa cum au adus aviația la invitația sirienilor, să aducă și ceva tancuri și infanterie și ar putea rezolva și mai mult, cel puțin în partea de nord, unde se suprapun cu americanii și cu turcii. Să reiterăm că în Siria există multe grupări și multe interese. Principalii jucători ar fi: Assad, Rusia, SUA, Turcia, Israel, Iran și Arabia Saudită +/- alte centre de putere din zonă cum ar fi recent ostracizatul Quatar. Fiecare jucător are cu totul alte interese și de împărțit este o mare felie. Puterile fiecărei grupări sunt limitate, nimeni nu deține capacități prea mari cu excepția Turciei care însă nu s-a implicat încă militar, fiind oprită de SUA care neavând încredere în Erdogan, a preferat să se alieze cu kurzii și să-i ajute pe aceștia să crească.

Am atras atenția în articolul anterior să nu ne îmbătăm cu apă rece. Lui Trump îi place să se creadă un deal maker și rușii au cam obosit și ei să fie stigmatizați în SUA, temându-se de ce e mai rău: crearea unui curent favorabil unui război direct cu Rusia care “să rezolve o dată pentru totdeauna” această chestiune. Prin urmare, ambele părți au dorința să pozeze într-o fotografie frumoasă în care să reiese prietenia și trecerea peste neînțelegeri. Vectorii de acțiune concretă însă rămân aceiași și sunt în opoziție directă, pe o traiectorie de conflict inevitabil, nu doar din cauza situației favorabile și tensiuni intriseci – scântei pot să apară de oriunde – ci mai ales din cauza constrângerilor.

Întorcându-ne la video-ul de mai sus as dori doar să mă refer la poza de grup. Să nu uităm că întâlnirea are loc în Germania, deci probabil nemții s-au ocupat de amănunte. În poza de grup vedem pe Merkel în mijloc, chinez în stânga ei și Putin în stânga chinezului. Înițial Trump a fost trecut la margine, în stânga. Când l-a vâzut, Macron s-a gândit să nu îl lase la margine și ca un cățeluș butt-licking ce este, s-a gândit să îi facă o favoare și să treacă el la margine. O aiureală! Neștiind amănuntele complete, nu putem decât să speculăm. O teorie a mutării lui Macaroane ar mai fi că președinții noi sunt rugați să stea mai la margine … așa ca să nu li se urce la cap.

Nu contează poza. Contează însă că nimeni nu știe ce hotărâre s-a luat, dar toata lumea comentează gesturile. Eu știu deocamdată că nu au căzut de acord cu privire la un acord asupra climatului – ce noutate! – în rest, nimic. Era firesc că dacă la G7 nu s-au înțeles cu nimic, G20 să nu fie decât un pretext de poze și de întâlniri de fațadă între lideri.

Trump-Putin: o chimie înșelătoare

Conform Tillerson (secretarul de stat al SUA), întâlnirea Trump și Putin a fost dominată de o
“chimie pozitivă”. Numai cine nu a privit serialul House of Cards poate să creadă asemenea BS-uri.

Dacă ne uităm pe câteva concluzii ale întâlnirii revelate fie din partea americană, fie de ruși, întâlnirea a fost una extraordinară, cel puțin acordul de încetare a focului în Sudul Siriei fiind un element dătător de speranță că aceste concluzii nu sunt doar complezențe și amabilități reciproce. Pe lângă acest acord, ar mai fi:

  • Putin s-a jurat că nu a bâgat mâna în cutia cu voturile americanilor și Trump l-a crezut;
  • cu privire la Koreea de Nord, Putin a declarat că doar tacticile diferă, în rest ambele părți doresc de-nuclearizarea Koreei;
  • securitatea cibernetică a fost și ea un punct discutat căzându-se de acord asupra formării unui grup bilateral de … “formare a interacțiunii” pe o gamă largă de subiecte;
  • Ucraina: se continua acordul de la Minsk, se formează un canal de înțelegere pentru ajungerea la un acord final;

Și cireașa de pe tort: Lavrov a declarat că Putin și Trump au demonstrat că nu au nicio intenție să creeze probleme dintr-o nimica toată pentru cele două țări.

Evident că problemele actuale între SUA și Rusia nu au apărut din nimic. Obișnuită mai mult de un deceniu să fie polițaiul global, SUA s-a trezit peste noapte cu o Rusie puternică și cu o Chină a cărei economie crește mai repede ca vrejul de fasole fermecat, în ciuda tuturor problemelor care nu sunt mici, dar care nu o frânează cu nici o iotă planul cincinal. Ca să dau un exemplu, chinezii au un plan cu privire la producția de panouri solare pe vreo 2 decenii. Pentru ca la jumătatea termenului, au depășit planul, au mărit deja targetul. O economie în creștere înseamnă capacități în creștere, înseamnă o armată în creștere care poate pune în 5 sau 10 ani sub semnul întrebării supremația americană.

China și Rusia sunt singurele țări din lume care nu tolerează Americii să facă orice vrea, oriunde. Siria este cazul pentru ruși și Marea Chinei de Sud pentru chinezi. Faptul că americanii își plimbă navele prin zonă încercând să dovedească chinezilor că ei fac ce vor, este tocmai dovada că nu mai pot să facă ce vor dacă trebuie să demonstreze asta. Simplul fapt că americanii au nevoie să dea dovadă lumii că sfidează pretențiile Chinei asupra noilor insule și asupra întregii zone maritime, denotă că un nou șerif a apărut în zonă și acesta nu este un yankeu.

Așadar, dacă Rusia nu permite SUA să facă orice, asta e o problemă și chimia dintre cei doi președinți este irelevantă. Dacă neînțelegerile din Siria sunt o nimica toată pentru Lavrov și toată lumea e de acord că nu are rost ca SUA și Rusia să se lanseze în război pentru neînțelegerile de aici, în SUA există totuși mai multe centre de putere care zic: cine e Putin și cine e Rusia? Cum putem să permitem rușilor să facă jocurile în Siria? Ce putere mai suntem noi dacă tolerăm așa ceva? Generic, vârful de lance a rusofobiei în SUA sunt neoconservatorii care doresc rezolvarea “rapidă” a problemei în Siria cu toate riscurile pretențiilor Rusiei. Faptul că intervenționismul în Siria rezolvă și “doleanța” Israelului care dorește anexarea sudului Libanului și a zonei Golan și pentru asta are nevoie de eliminarea Siriei și a Iranului este doar o pură conicidență și ajută complexului militar și a finanțelor care de asemenea tresaltă la prospectul unui foc de artificii în Orientul Mijlociu pentru că supermația dolarului va fi în continuare garantată pentru următorii 50 de ani, mai ales dacă se ajunge la nucleare și mai scapă o parte din noi, căci ei sunt siguri ca o sa scape în buncărele și orașele subterane pe care și le-au pregătit.

Întâlnirea celor doi va rămâne în istorie ca ultima tentativă de evitare a unui conflict major. “Pe teren” lucrurile stau cu totul altfel: americanii i-au înarmat pe kurzi ceea ce i-a înfuriat pe turci care amenință cu intervenția terestră împotriva YPG-ului (armata kurdă). Ca alternativă, turcii ar accepta o … forță internațională de garantare a granițelor Turciei formată din … ruși. Și iată cum vom avea trupe rusești terestre în nordul Siriei, ceea ce va înfuria crunt pe războinicii yankei și îl va face pe Trump să uite de toată chimia cu Putin și să treacă la fapte necugetate cum a fost bombardamentul demonstrativ din momentul vizitei președintelui Chinei.

De altfel, UE a suspendat negocierile de aderare cu Turcia în timp ce americanii vor să înceteze vânzarea de avioane F-35 turcilor pentru incidentele cauzate de bodyguarzii lui Erdogan la ambasada Turciei din Washington. În Turcia, turbarea lui Erdogan continuă, statul confiscând 50 de proprietăți ale bisericilor creștine, printre care și două mănăstiri vechi de peste 1500 de ani. Știm deja ca Erdogan vrea să transforme din nou Aghia Sophia în moschee iar în Cipru turcii încep să se umfle în pene. O scânteie poate să se aprindă oricând în Turcia, din orice parte. Chiar pe 9 iulie un marș pentru dreptate pornit pe 15 Iunie la Ankara va ajunge la Istambul și se va termina cu un mega-protest împotriva lui Erdogan.

Am încheiat acest articol despre întâlnirea Trump-Putin cu Turcia tocmai pentru a reaminti că războiul nu poate fi evitat și Turcia va dispărea, așa cum este scris și cum am amintit în mai multe articole trecute.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece: doi nebuni care se cred aleșii lui Dumnezeu și cred că e meseria lor să decidă care popoare trăiesc și care mor, e firesc să aibă o chimie între ei: este o chimie diabolică.

Vizita a fost un pretext de cunoaștere reciprocă, un foto-show a doi boxeri înainte de meci. Din păcate, pacea nu va prinde rădăcini, căci interesele naționale (nu aceleaș cu interesele națiilor) dictează mai presus de orice politica celor mari. Iar cei care conduc lumea știm clar ce vor în contextul istoric prezent, căci putem să ne uităm în urmă și să extrapolam.

Cum poate scăpăra scânteia?

Există 3 zone fierbinte de unde poate porni războiul mondial între Imperiul Anglo-American și Axa Rusia-China. Deși este imposibil de prevăzut contexul și momentul – și istoria ne aduce nenumărate exemple – tensiunile sunt însă acumulate și când mirosul de pucioasă cuprinde întreg văzduhul, locul, momentul și felul în care este aprinsă scânteia care va detona planteta contează mai puțin.

Ucraina

Momentan în Ucraina pare liniște. Este însă liniștea dinaintea furtunii. Economic și nu doar economic, Ucraina nu poate rezista prea mult fără a se rezolva cumva. Liniștea nu este decât consecința secătuirii puterilor ambelor facțiuni care au căzut de acord să facă o pauză. De altfel, nici măcar nu este pauză, ci deocamdată războiul se duce pe alte planuri (vezi incidentul NotPetya care a dat jos cu rețeaua electrica a Ucrainei zilele trecute). Ambele facțiuni așteaptă: vestul așteaptă bani și arme de la americani sperând în creșterea confruntării dintre americani și ruși până la punctul în care să curgă cu armament și rachete de peste ocean. Între timp, patrioții ucraineeni se pregătesc de luptă. La fel face și estul, pregătind lovituri punctuale și sperând într-un ajutor cât mai direct din partea Rusiei și de ce nu chiar anexarea la țara mamă.

Dintre toate cele 3 variante, Ucraina este totuși cea mai puțin probabilă să fie scânteia care aprinde butoiul. Ce este cert, este că nicio parte nu va ceda: Rusia nu va accepta niciodată un stat ostil care să sară în barca dușmanului și să pună în pericol existența țării iar de cealaltă parte, cei din vest nu vor mai accepta regimul de opresiune și vor lupta până la moarte. SUA nu pot pierde o astfel de oportunitate, în caz de nevoie armele și dotările vor fi trimise rapid, dacă va exista vreo urgență sau pericol iminent.

Siria

Cine ar fi gândit acum 5 ani când a pornit conflictul că se va ajunge la amenințări directe între americani și ruși în Siria? Ceea ce părea un război proxy pe-atunci, a devenit din ce în ce mai mult un război direct deși deocamdată pe un teritoriu proxy. Orice incident poate fi o scânteie puternică, deoarece amenințările și acuzațiile nu mai lasă nici măcar loc de negociere în cazul unui accident.

Atacul asupra lui Assad făcut demonstrativ de Trump când l-a avut în vizită pe președintele chinez, poate fi reluat – de ce nu? – și cu un atac asupra Rusiei. Cred ca am mai spus în articolele anterioare: China e principala amenințare pentru SUA. Mulți americani își pun întrebarea: de ce mai așteptăm și nu facem ceva cu China? Dacă nu acum, când? Când nu o să mai putem?

Nu este deloc exclus, ca în urma escaladărilor tensiunii din Marea Chinei de Sud sau în Taiwan, pentru a demonstra chinezilor că e destul de nebun, Trump să-i atace pe ruși în Siria. Rușii deja au făcut o greșală declarând câ vor răspunde proporțional atacurilor americanilor, un cuvânt cheie extrem de liniștitor și care elimină cumva riscul unui atac nuclear inopinant. Importanța primei lovituri este extremă și cu siguranță că și rușii și americanii au pregătite scenarii de asigurare a first strike-ului. Lavrov a dat însă pe față că un atac asupra forțelor rusești în Rusia nu va fi pretext pentru răspuns nuclear, ci doar pentru un răspuns proporțional.

Dacă tot am atins tangențial prospectul unui conflict convențional SUA-Rusia în Siria, trebuie menționat un mic amănunt important: este clar că terestru Rusia domina, americanii neavând carne de tun la îndemână. Israelul este însă la o cotitura de băt de Damasc și în caz de nevoie poate contribui deși cu siguranță ar produce reacții în lumea arabă.

Rușii par încrezători pe ei și tot transferă rachete și avioane în Siria pentru a arăta că nu joacă poker. Este greu de prognozat până unde poate merge oricare dintre jucători.Conflictul este unul complex și nu ne vom mai lungi intrând pe diverse rămurele de scenarii. Cert este că incidente pot apare oricând între americani și ruși și incidentele pot precede războiul.

Koreea

Trump nu se teme de coreeni, însă îi folosește pentru a se răzbuna pe chinezi. Am mai spus-o: China este și a fost principala țintă a lui Trump și nu pentru ca le-au furat joburile americanilor. Dezvoltarea fulminantă și ritmul rapid de creșetere pune în pericol supermația americană. Creșterile din divese domenii, recordurile după recorduri ale chinezilor îi sperie pe generalii americani, care doresc să îi frâneze cât mai repede. Trump se va folosi de Koreea pentru a-i taxa pe chinezi.

De aceea îl și provoacă pe nebun și se fac că trimit portavioane. Ideal pentru americani este ca Kim să lovească Japonia (ceea ce este de fapt cel mai probabil). Astfel, Japonia ar intra singură în luptă și ar putea “rezolva” Koreea de Nord, în sensul de declanșare a unui conflict care să faciliteze căderea regimului și posibila unificare cu sudul – scenariul ideal pentru americani în care China va putea fi ținută sub control mai ușor.

Cu privire la Koreea, cel mai fericit scenariu este acela în care Trump e interesat de China doar economic și foloseste Koreea ca leverage în negocieri. În ce măsura percepe Trump amenințarea chineză va determina cât de mare este riscul pornirii unui conflict direct între SUA și China-Rusia în Koreea de Nord.

Reamintesc ca pentru chinezi, Koreea este vitală, existența unui stat capitalist, pro-american la sud, pe continent, reprezentând risc existențial pentru chinezi.

Iată deci cele 3 locuri unde poc-poc-ul poate să înceapă. Toate sunt pe muchie de cuțit la apogeul ultimilor ani. Nu vom avea o vară liniștită, viitorul G20 de săptămâna aceasta fiind poate ultima șansă de evitare a războiului.

Ce se întâmplă în Golf?

Arabia Saudita a dat un ultimatum de 24 de ore Quatar-ului pentru indeplinirea a 10 conditii. Dupa care …

Traim intr-o lume nebuna si fiecare zi ne da noi motive ca deconectarea totala ar putea fi in cele din urma singura varianta pentru a rezista intregi la minte. Dupa ce ca oricum traim intr-o tara anormala, mai traim si intr-o lume anormala.

Ca lumea se afla in pragul celui de-al 3-lea Razboi Mondial o spun toti si dau vina pe Putin. Daca deschidem presa “mainstream” deja vedem ca si pentru “chestiunea Quatar” este de vina tot Putin:

“FIRST (FAKE – n.n.) ON CNN: US suspects Russian hackers planted fake news behind Qatar crisis”

Conform stirii, hackeri rusi ar fi spart site-ul agentiei de stiri a Quatarului si ar fi plantat o stire in care conducerea Quatar-ului ii lauda pe iranieni. Aberatii, evident. Stirea mi-a adus insa aminte de un incident mai vechi extrem de interesant din care probabil s-au inspirat “scriitorii” de la CNN si detaliat pe larg chiar de autorii sai la o conferinta DEFCON mai veche: How to Overthrow a Government. Pe scurt, iata ce au facut baietii (fie ei simpli hackeri – putin probabil – sau membrii ai serviciilor americane – ceea ce ar explica de ce se afla inca in libertate):

  • How to architect a cyber coup using advisor’s, hackers and the general populace, using misinformation, professional agitators, false information and financing.
  • How to gather intelligence to analyze a government’s systemic weaknesses on financial, societal values and political climates that is leader or country specific to structure your attack.
  • How to identify and prioritize government resources, infrastructure and commercial companies and how to use these compromised assets to stage the coup.

Intorcandu-ne la Quatar sa adunam putin cateva elemente pentru a intelege ce se intampla. In primul rand, rareori declaratiile publice si actiunile tarilor au vreo legatura cu realitatea, totul fiind in mare parte praf in ochi, asa cum a fost si praful in ochi conform caruia sauditii au cumparat de al americani arme de peste 100 de miliarde de dolari.

Inca din momentul in care s-a anuntat stirea mi s-a parut putred de vreme ce sauditii au numai anul trecut un deficit de 80 de miliarde si au intrat in “austeritate”. De unde sa aiba atatea miliarde sa cumpere arme si sa mai si construiasca infrastructura in SUA (asta e un alt “proiect” anuntat anterior).

Foarte posibil sauditii au reusit sa stoarca de la americani o afacere de swap intre niscavai bonduri si arme, stiut fiind ca sauditii au tot colectionat ani la rand obligatiuni americane pe care nu si le vor recupera in vecii vecilor, fiind pretul platit pentru supravietuirea familiei saudite – o monarhie absolutista medievala – fara care pret, aceasta familie ar fi zburat de multa vreme si in locul ei ar fi venit un regim “democratic” sustinut de toate tarile “iubitoare de libertate” din lume, asa cum s-a intamplat cu Sadam. Teoria mea cu swap-ul se va valida insa in 2-3 ani cand vom avea acces la istoricul evolutiei bonurilor de trezorerie americane publicate aici cu 3 luni intarziere.

O prima explicatie a conflictului ar fi vizita lui Trump care i-a strans cu usa pe sauditi sa lupte cu teroristii mai bine si mai ales sa nu ii mai finanteze. Merita mentionat ca Arabia Saudita a aparut in unele emailuri trimise de Clinton lui Podesta in care aceasta zicea ca serviciile americane au aflat ca sauditii finanteaza teroristii. De asemenea, trebuie amintit si de vizita printisorului care invarte acum afacerile in Arabia Saudita la Putin si incercarea de a-l ameninta pe acesta sa-si ia mainile de pe Assad – eveniment intamplat cam in jurul Jocurilor Olimpice de la Sochi. Printisorul a mai avut o vizita si recent in care a incercat sa-l cumpere pe Putin, evident in van.

Teoria asta cu stransul usii este insa ciudata, de vreme ce SUA au deja o baza militara in Quatar si probabil asa cum americanii au incercat sa-l torpileze pe Erdogan in ditamai Turcie complexa si imbarligata, cu atat mai mult poate americanii, daca aveau ceva cu quatarezii le trageau o mama de revolutie de nu se vedeau. Prea intortocheata povestea ca Trump sa ii constranga cumva pe sauditi sau sa ii indeme sa se ia de quatarezi  ca sa nu mai sprijine aia terorismul. Ca sa nu mai zic, ca Trump, 2 neuroni daca ar avea ar intelege ca impingandu-i pe sauditi impotriva quatarezilor, acestia nu o sa aiba decat sa aterizeze in bratele iranienilor, exact unde e mult mai rau pentru Imperiu, cu toata baza aia de-acolo cu tot.

Nu vom lua in serios tweet-urile lui Trump care sunt chiar penibile daca e sa le analizam: “poate acesta va fi inceputul sfarsitului ororii terorismului” a scris Trump. Prin asta Trump insinueaza ca Quatarul avea legaturi atat de puternice cu terorismul incat acum ca se luara sauditii de ei, e deja pe terminate. Totodata, Trump insinueaza ca cea mai puternica natiune din lume, politaiul universal nu a putut face nimic impotriva Qutarului, nici macar sa dea un avertisment sau ceva sanctiuni acolo, a asteptat ca sa vina printisorul si cu acolitii sai sa ii certe pe aia mici si nebuni care nu o termina cu joaca cu pac-pac-ul si bum-bum-ul? Cat de nedemn sa fie pentru presedintele SUA un astfel de mesaj?

Asa cum si in razboaiele mondiale anterioare, scanteia s-a aprins de unde nu se astepta nimeni, asa e posibil si acum sa inceapa totul de unde nici nu visam. De Turcia ne asteptam, dar Quatar?! Si apropos de Quatar, Turcia e principalul aliat al acestei tari si Erdogan s-a pozitionat deja in apararea Quatar-ului (vezi sursa). Liniile si aliantele viitorului front sunt deja destul de clare: Turcia, Iran, Quatar. Kuweit, Siria, Liban (Hezbolah) pe de o parte si Arabia Saudita + ceilalti minioni (protectoratul Israelului din zona) pe de alta parte. Pe americani si rusi nu-i trecem pentru ca probabil nu se vor implica cu trupe la inceput.

Din toata povestea asta, eu doar atrag atentia asupra Turciei: s-a deplasat deja total in afara UE/NATO (vezi si retragerea nemtilor de la Incirlik) si impotriva Imperiului. Turcia va fi izolata si extrem de expusa in viitorul razboi. Vechile articole despre razboiul ruso-turc redevin din nou fierbinti.

In final, va las cu o ultima teorie: daca razboiul in Irak a fost pentru petrol, razboiul in Quatar va fi pentru gaze: “Forget Terrorism”: The Real Reason Behind The Qatar Crisis Is Natural Gas. Pentru multi romani, actuala situatie tensionata este doar un mare inconvenient, fiind nevoiti sa-si schimbe zborurile aeriene planificate pentru vacanta de vara. Din pacate, “stricatul vacantei” – ca sa parafrazam pe ambasatorul roman la Londra [1] este cea mai mica problema, problemele geopolitice fiind complexe si cu multe ramificatii iar Romania nefiind pregatita din nici un punct de vedere pentru lumea nebuna in care traim.

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Ambasadorul României în Marea Britanie spune că atacurile teroriste din Londra “i-au stricat un pic seara”

NATO Kaput – by Merkel

Revin cu cateva comentarii la un articol vechi de cateva zile in care atrageam atentia ca gogosile cu “atingerea obiectivelor Romaniei” (declaratia presedintelui nostru) la intalnirea NATO sunt jovialitati infantile ca sa nu zic idioate.

Te poti bucura cat vrei tu de batutul pe umar al lui Trump. Ca fapt divers, Trump nici nu stie cine e Klaus si in locul prim-ministrului munte-negrean pe care Trump aproape l-a luat la bataie ca i s-a pus in fata la poze, putea foarte usor sa fie Klaus.

Pe langa usuirea noului minion care se invarte in jurul marelui eliberator, Trump a mai facut si alte gafe, din care cea mai notabila este strangerea pe bune a mainii presedintelui francez. Klaus nici macar nu s-a ales cu vreun pârț de-al lui Trump si totusi a venit inapoi vesel si optimist ca o logodnica care a primit inelul. Sa nu ne mire insa, Klaus e doar un automaton care o data invartita cheia, trage singura invarteala pe care o stie, el nu are posibilitatea sa iese din cadru, sa spuna sau sa faca ceva independent, in functie de context.

In fapt, cel mai important lucru care s-a intamplat la intalnirea NATO recenta si care trebuie subliniat pentru a imprastia fumul aruncat in presa romaneasca papagaliceasca care nu va recunoate destramarea NATO decat cand vor ajunge rusii cu tancurile in studio la ei, este ca Trump – presedintele SUA, principalul fondator si membru NATO fara de care nu mai exista NATO – nu a reiterat articolul 5 cum era traditia. Pentru Trump NATO este un camp de manevra, un asset pe care il va folosi cum poate si de care se va debarasa cand doreste daca e cazul. Trump, ca un profitor si om de afaceri neserios (a tras nenumarate tzepe, nu a platit oameni, a incalcat contracte), nu doar ca nu este de incredere, dar nici macar nu se incadreaza in zona de “nebun pe medicamente”, in sensul ca nu respecta limitele impuse de constrangerile functiei pe care o ocupa.

Sa revenim insa la Merkel. Dupa NATO am avut intalnirea G-7/8 din Sicilia (8 fiind UE, cf Merkel), la care intalnire in afara de faptul ca Trump a amenintat ca o sa iese din Acordul de la Paris care reglementa dur productia industriala, nu am aflat nimic despre ce discutii s-au dus si pe ce teme. Foarte probabil, discutiile au fost foarte scurte, Trump neavand rabdarea sa vorbeasca mai mult de 15 minute si nici atat sa asculte pe alti mionion vorbind ei, nici macar cate 15 minute in parte, fiecare.

Imediat dupa ce am aflat ca Trump a amanat decizia, mi-am dat seama ca probabil Trump deja s-a hotarat si a amanat doar pentru a nu agrava si mai mult relatiile cu “partenerii”. Care relatii oricum sunt distruse. Iata insa declaratia lui Merkel dupa intoarcerea de la G7:

“The times in which we could completely depend on others are on the way out. I’ve experienced that in the last few days,” Merkel told a crowd at an election rally in Munich, southern Germany. (sursa)

Daca nici asta nu e ruperea NATO, atunci ce este? Daca nici aceasta declaratie nu este un inceput al unui nou nationalism german si al unei noi ere de “preluare” a conducerii de catre Reich, atunci ce este? Pana si “binomul” germano-francez care a ajuns acum o piesa de teatru defuncta, in urma decaderii tragice a Frantei va fi in curand scos din uz.

In final, doresc doar sa ating tangential o alta chestiune, despre care tot speram sa scriu separat, dar nu am apucat. Negocierile pentru Brexit sunt doar o mascarada. Sunt mai degraba, niste tratative de negociere inainte de inceperea razboiului Imperiului Anglo-American cu Cel De-al 4-lea Reich. Bineinteles, ca razboiul deja a inceput pe plan propagandistic, prin tentativele de intimidare nenumarate. In sensul ca: Junker, deja declara ca britanicii vor regreta ca au parasit Reich-ul si vor independenta si deja se lauda ca Marea Britanie va fi un avertisment pentru alti dezertori. Daca din start aceasta este mentalitatea si pozitionarea ta, ce negocieri sa mai fie alea.

Simplul fapt ca UE cere Britaniei sute de miliarde aiurea, in afara oricarui contract sau intelegeri si impotriva oricaror realitati si strategii. Cum poti schimba aversiunea poporului britanic fata de UE si cum poti eventual sa mentii viitoare relatii cordiale si un parteneriat real – similar poate altor tari cum ar fi Elvetia, Norvegia etc – daca tu din start ceri sute de miliarde? Este evident ca nemtii nu vor pacea cu britanicii si doar trag de timp ca sa dea timp companiilor germane sa se adapteze la situatie. Nemtii din afaceri care nu iubesc incertitudinea cu siguranta merg deja pe varianta cea mai nasoala si ia masuri pentru adaptarea la un exit brutal cu eventuale taxe vamale si tot tacamul.

Recent insa, un gest trecut cu vederea prea facil, a avut loc din partea lui Trump, care i-a avertizat pe europeni sa o lase mai moale cu amenintarile la partenerul lor britanic. Din pacate nu am pastrat referintele si nu pot da nici un citat sau mai mult detalii. Indubitabil, din acea declaratie Trump clar se pozitiona in apararea britanicilor  – de altfel a sustinut Brexit-ul de la inceput – si ii ameninta (!) pe europeni. Natura amenintarilor nu o pot detalia, dar o pot specula: daca europenii pun taxe britanicilor, americanii vor pune si ei taxe europenilor. Oricum Trump cauta pretexte sa franeze exportul masinilor nemtesti in SUA. Asa cum le-a pus si canadienilor taxe pe lemn, Trump doar ce a prins gustul “sangelui” si lucruri marete ne asteapta. Va recomand asadar, sa recititi articolele mele mai vechi despre razboiul tarifar.

PS: eu unul nu inteleg importanta Acordului de la Paris si de ce din simpla retragere a SUA din acest acord, Merkel face apel deja ca trebuie ca europenii (de sub umbrela Reich-ului) trebuie sa-si ia destinul in mana.

Este Moldova viitorul război proxy între SUA și Rusia?

Mâine se împlinește un an de când atrăgeam atenția colateral asupra riscului ca Moldova să fie aleasă ca teritoriul unui viitor război proxy între SUA și Rusia.

Sa ne imaginam insa ca Trump castiga alegerile si ofera arme Ucrainei, trimite tancuri in Romania si ii indeamna pe moldoveni sa atace Transnistria. Trump nu poate face chiar orice va dori, armata americana e mai serioasa si atenta cu Rusia decat un nebun, asa cum a fost si cu Obama, dar totusi, vedem ca Obama a reusit cel putin Ucraina si Siria.

Deci Trump va reusi prin mesaje de incurajare si aghiotanti convingatori sa le sugereze la moldoveni ca acum e momentul! Incepe un skirmish local pentru inceput, intre moldoveni si transnistreni dupa care rusii reactioneaza puternic, elibereaza Transnistria si ataca Chisinaul. Opinia publica din Romania este atunci gata sa accepte sfanta misiune de eliberare a fratilor moldoveni si incurajati de americani, atacam pe rusi si eliberam Chisinaul. Mai ales, daca rusii “ne permit” sa le facem praf cateva regimente de tancuri. Dupa care, avand si material de propaganda sa convinga poporul rus, Putin declara razboi Romaniei. Pana aici, cu SUA si NATO rusii nu au nici o treaba, nu au nici un conflict direct cu ei, Romania fiind agresorul. La urma urmei, Romania si Moldova s-au bagat singure in treaba asta, americanii doar i-au instigat (ca si in Ucraina). (SURSA)

Scenariul de mai sus, în care România este viitorul fraier care fi aruncat la mezat dupa Ucraina este cu atât mai apropiat de realitate cu cât deja semnele unei viitoare falii care se întrevedeau acum un an între Germania și SUA – vezi noutățile în articolul anterior –  (pe acea vreme încă era Obama președinte și Hitlery era văzută de toți câștigătoare necontestată) s-au accentuat accelerat în ultimele zile cu ocazia întâlnirilor la vârf între Merkel și Trump de la NATO și de la G8. Iată în continuare ce ziceam:

Nemtii si europenii, in acest scenariu, bineinteles ca vor dori sa nu inceapa un razboi nuclear si vor sugera Romaniei ca este vinovata, cerand rusilor sa inceteze atacurile promitand neimplicarea NATO.

NATO este in confilct intern, nu exista consens cu privire la actiunea impotriva rusilor. Americanii se ambitioneaza insa sa sustina Romania si trimit armament si consiliere (cum au facut si in Ucraina). Putin se ambitioneaza si vrea sa le dea o lectie americanilor, prin urmare rusii ne arunca cateva nucleare, asa ca sa testeze sistemele (ca in Siria) si ca sa le dovedeasca vesticilor (si americanilor) ca nu glumesc. Lectia va fi invatata si lucrurile se vor calma, insa noi vom fi fost deja parliti.

Și acum iată o știre Hotnews care pare pur și simplu ireala, citind rândurile de mai sus:

Congresul SUA cere Rusiei sa-si retraga trupele de pe teritoriul R.Moldova

 

Un proiect de lege aprobat vineri seara de Congresul Statelor Unite, care are ca scop diminuarea influentei Rusiei in Asia si Europa, contine si o cerere repetata la adresa Federatiei Ruse de a-si retrage trupele din regiunea separatista transnistreana si propune crearea unui fond de contracarare a influentei ruse, de care sa poata beneficia si Republica Moldova.

Decizia în sine pare salutară și benefică pentru România. Pentru idioți! Eu mi-am exprimat părerea și am detaliat. Cei 250 de milioane de dolarii nu sunt donați de americani moldovenilor pentru a cumpăra tractoare sau pentru a construi veceuri la școli. Sunt donați pentru arme! Pe care ce să facă moldovenii cu ele? Să le folosească împotriva rușilor din Transnistria. Nu chiar imediat, toate se fac pas cu pas. Mai întâi moldovenilor trebuie să le crească încrederea în SUA, să vadă ca americanilor le pasă și că aceștia chiar pot face ceva pentru ei. Moldovenii evident că nu au habar ce se întâmplă în Siria și nu știu chestiuni complexe de geopolitică. Ei nu înțeleg ca Putin chiar a zis că gata, până aici, altfel război și este clar că vor ignora fără remușcări “proiectul de lege” al congresului american. Cum ar fi ca Duma rusească să dea și ea o lege să ceară americanilor să se retragă din Afganistan? Sau din Siria? Sau din Sudan etc? Vorbe și manipulari. Asta sunt toate măsurile americanilor care dacă le-ar fi păsat, ar fi ajutat Moldova când era cazul, așa cum au ajutat țările baltice.

Relațiile dintre SUA și Rusia s-au deteriorat în ultimul an mai mult decât în toți cei 5 ani anteriori. Trump nu va schimba lucrurile. Trump deocamdată ignoră Rusia deoarece are doar 2 neuroni și unul îl folosește pentru China iar altul pentru problemele interne (deloc nesemnificative pentru el, cu toate tensiunile geopolitice mondiale care nu sunt de fapt decât un ecou al războiului inter din societatea americană). Războaie și înarmare: nu sunt decât o cale de îmbogățire pentru o mână de oameni care nu au nici un dumnezeu și care ar fi dispuși să radă 95% din populația pământului dacă ar fi siguri că ei supraviețuiesc. Dar pentru că nu-și asumă nici un risc, mai avem și noi o șansă și Dumnezeu ne radbă, nelăsând răul să se dezlănțuie la toata amplitudinea lui, sau încurcându-le ițele în momente optime, cum a fost alegerea lui Trump.

Să nu ne amăgim să credem ca cu Hitlery ar fi fost altfel. Tancurile americane ajunse la noi anul trecut au fost trimise de Obama și mutările au fost planificate cu ani în urmă. Agresiunea împotriva Rusiei este una veche și cu Hitlery la putere, probabil Siria ar fi fost astăzi o baie de sânge. Este greu să facem scenarii alternative, dar indiferent de scenarii, singura certutidine este că România a pierdut șansa să fie o țară puternică prin singurele avantaje pe care le are pentru vecinii ei: nu pune riscuri și nu are pretenții teritoriale. Acesta ar fi fost singurul mare avantaj pentru noi în relația cu Rusia. Pe lângă acesta am fi putut bineînțeles să ne construim o armată, să avem o diplomație eficientă, să ne facem aliați (China ar fi fost de departe un bun influencer în relația noastră cu Rusia). Însă din păcate România a ales cea mai proastă variantă: să plece capul la americani și să le pună totul pe tavă gratuit, fără nicio garanție și fără nicio speranță că din acest “parteneriat” – ce nume frumos pentru cedarea suveranității – putem scoate ceva bun în viitorul război cu Rusia.

1 2 3 16