Trump ameninta Rusia pe Twitter

Iata tweet-ul lui Trump:

Si iata traducerea in romana:

Rusia a amenintat sa dea jos orice racheta lansata catre Siria. Pregateste-te, Rusia, deoarece o sa inceapa sa vina, frumoase si noi si “destepte”! Nu ar fi trebuit sa iti faci prieten dintr-un Animal-care-ucide-cu-gaze care isi omoara propriul popor si se distreaza! – Donald J. Trump

Amenintarea vine dupa ce SUA au amenintat ca urmeaza un atac cu rachete si dupa ce o nava americana s-a apropiat de portul Tartus unde rusii au si ei o baza militara (vezi stirea de ieri).

Rusii au mai declarat ca vor raspunde atacului american daca soldatii lor vor fi loviti de atacul american. Data trecuta cand Trump a atacat Siria (aproximativ acum un an), cu ocazia vizitei presedintelui chinez in SUA, i-a anuntat pe rusi unde va fi atacul si probabil si sirienii au aflat de la rusi, de aceea daunele au fost destul de reduse. Foarte posibil ca de data asta, Trump sa nu ii mai notifice pe rusi unde si cand va ataca.

Ca o nota de subsol, situatia in Koreea este departe de a se fi linistit: britanici trimit si ei a treia nava de razboi in apele din apropierea Koreei de Nord pentru exercitii militare.

Risc de război SUA-Rusia

Distrugatorul american USS Donald Cook care a poposit si pe la noi, a facut un “mic ocol” luni seara dupa ce plecand dintr-un port din Cipru dupa un exercitiu programat, a luat-o spre Tartus, a doua baza a rusilor din Siria si a ajuns la 100km fara ca rusii sa fie notificati.

Ceea ce i-a infuriat pe rusi, mai ales in contextul mult-asteptatului “raspuns” al lui Trump la presupusul atac cu gaze toxite al lui Assad asupra rebelilor.

Distrugatorul a fost survolat de patru ori de avioanele de lupta rusesti insa nu s-a intors.

Trump a anuntat deja ca se va gandi la un atac cu rachete asupra Siriei indiferent de rezolutia Consiliului de Securitate al ONU. Ambasadorul Rusiei la ONU a avertizat la randul lui ca americanii vor avea parte de “consecinte serioase” in caz ca vor ataca Siria.

Deocamdata Israelul insa nu a avut parte de consecinte serioase desi doua avioane ale evreilor au atacat o baza din Siria, atac inca nerecunoscut de israelieni.

Trump are nevoie disperata de “zgomot” in plan extern, avand in vedere scandalul cu vedeta porno (avocatul care a platit-o este investigat de FBI care i-au facut “o vizita” neanuntata pe-acasa ca sa ridice dovezi). Ca sa puna si mai mult gaz pe foc, Trump si-a anulat vizita in America de Sud “ca sa supravegheze” “raspunsul” asupra Siriei.

In Rusia, ministrul apararii a confirmat ca a mobilizat armata in regiunea Transbaikal (langa Mongolia) si de asemenea, rusii au adus 77.000 de soldati la granita cu Ucraina (conform Defence Blog).

In final, un amanunt interesant: un consilier de securitate al lui Trump si-a dat azi demisia dupa ce saptamana trecuta a declarat (printre altele) intr-un interviu ca “era in care SUA actioneaza ca politai global este terminata”. Hmm, ma mir de ce si-o fi dat demisia …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

STIRI

10 APR – Defence Blog – Russian Ministry of Defence confirms troops alerted

10 APR – Zerohedge – Trump’s Homeland Security Advisor Tom Bossert Has Resigned

10 APR – Zerohedge – Russia Furious As U.S. Navy Destroyer Approaches Syria Without Notification

9 APR – Defence Blog – Russia suddenly puts troops on full combat alert

9 APR – Washington Post – Trump threaten Syria strike, suggests Russia shares blame

Întâlnirea UE-Turcia: solidificarea rupturii

Azi (luni) la Varna, are loc o intalnire la nivel inalt intre Turcia (repretentata prin Erdogan – presedinte) si UE (reprezentata prin Junker – ce-o fie el si Donald Tusk – e si el ceva pe-acolo). Principala dinferenta intre capii celor doua parti este ca Erdogan e votat pe cand Junker si Tusk nu sunt votati. Ar mai fi o diferenta: majoritatea turcilor il apreciaza pe Erdogan (desi e dictator, dar asta vor turcii) pe cand Junker este luat in deradere de europenii de la vest la est iar Tusk nu prea se mai poate intoarce acasa, atat de mult il urasc polonezii. Si o alta mica diferenta: Erdogan ca islamist fundamentalist, nu consuma alcool, pe cand Junker isi incepe dimineata cu un cognac (sursa) iar Tusk probabil bea cacao cu lapte.

Pe agenda discutiilor sunt mai multe chestiuni. Ce mi se pare interesant este ca aceasta intalnire este programata imediat dupa ziua nationala a Greciei care a avut loc saptamana trecuta. Grecii au beneficiat de ocazie ca sa raspunda si ei amenintarilor verbale ale turcilor: “Ii vom strivi pe cei care pun sub semnul intrebarii securitatea nationala (sursa)”. Problema este ca turcii au trecut deja de amenintari verbale si pe ordinea zilei sunt 2 chestiuni deocamdata minore (mai mult sau mai putin):

  1. interzicerea de catre turci a exploatarilor maritime din zona Ciprului (ceea ce i-a cam afectat la buzunar pe italieni, daca imi aduc aminte Enel are cesionat dreptul de ciprioti)
  2. rapirea de catre turci a 2 soldati greci care au trecut granita la turci patruland din cauza unei furtuni

Problemele se pot rezolva usor sau complicat, depinde ce vor turcii. Turcilor le plac tocmelile si nu pot sa traiasca fara tocmeli. De aceea probabil vor cere mai multi bani pentru punctul 1 si vor cere cativa turci fugari gazduiti de greci si pe care grecii au refuzat sa ii inapoieze in ciuda emiterii unor mandate internationale (cam cum ne fac noua sarbii cu Ghita, desi nu e tocmai aceeasi situatie).

Problema mai dificila (si motivul acestei reuniuni – parerea mea) este cred renegocierea administrarii refugiatilor, europenii fiind cam saturati iar turcii stiind asta, urmeaza probabil sa ceara mai multi bani.

Ca miscelanea, poate ar mai trebui sa mentionam si cateva stiri recente pentru clarificarea situatiei.

Marea Turcie

Dupa succesul din Afrim si pregatirea unor alte invazii in Siria, Erdogan a declarat: “vom ucide sau vom murii construind Turcia Mare” (sursa). Este un semn de intrebare al traducerii daca Turcia Mare se refera la fostul Imperiu Otoman sau la o Turcie mare la figurat, desi un alt fragment din discurs ne clarifica: “turcii nu vor uita niciodata ranile facute in inima noastra de granitele artificiale care ne-au fost trasate”. Din nou nu este clar daca se refera la granitele din sud sau din nord, desi nu mai conteaza. Ca o mica paranteza, toate tarile sufera de granitele artificiale in care sunt incorsetate in urma vicisitudinilor si neputintelor istorice. Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia dar mai ales Ungaria viseaza la Romania Mare, Bulgaria Mare, Serbia Mare, Grecia Mare, Turcia Mare si Ungaria Mare. Erdogan este doar cu un pas inainte in razboi, celelalte urmand sa fie atrase si ele in curand.

Bolton nu plange pentru Erdogan

Actualul consilier de securitate al lui Trump, John Bolton (zis si John Bomber) a declarat in timpul loviturii de stat ca “nu i-ar curge o lacrima daca Erdogan ar fi dat jos” (sursa). A mai zis si altele despre turci si mai ales despre iranieni. In mai expira acordul SUA cu Iranul si incep noi sanctiuni +/- bombardamente. Turciei ii va conveni la inceput deoarece va putea pune mana pe o felie mai mare din Siria si spera sa ii convinga pe americani ca ei sunt raul cel mai mic in zona. Bolton de asemenea nu uita ca in razboiul din Irak, Erdogan nu i-a lasat pe americani sa deschida un nou front in nord unde puteau invada rapid si eficient spre deosebire de sud.

Incirlik nu e parasita dar devine irelevanta

Armata SUA a negat zvonurile ca urmeaza sa inchida bazele de la Incirlik si din Quatar (un stat aghiotant al turcilor) (sursa). Care tara poate sa paraseasca o baza cucerita de bunavoie? Cel putin niste spioni sau niste echipamente de ascultare o sa isi pastreze americanii acolo pana cand probabil baza va fi atacata de locuitori din nou, de data viitoare cu succes. Plecare se va face fie in urma unei cereri oficiale a Turciei (poate chiar inainte de razboi), fie in urma unor sugestii oficiale prin care turcii vor declara ca nu mai pot garanta securtatea bazei. Adica nici turcii nu vor vrea sa ofere casus-beli americanilor. Deocamdata insa turcii au nevoie de americani, sperand la o felie cat mai mare din Siria. Pare de neinteles strategia turcilor insa este simpla: incearca sa ia de la rusi o felie cat mai mare si incearca sa ia si de la americani o felie cat mai mare. Deocamdata din Siria. Maine incearca sa ia de la europeni o felie cat mai mare din Cipru sau o vor vinde pe bani grei (ma refer aici la exploatarile maritime).

Marea problema a europenilor la intalnirea de maine este ca nu au o armata. Cu ce armata il va ameninta Junker pe Erdogan ca ori respecta suveranitatea Ciprului, ori altfel …?

President Skroob strikes back

Urasc sa am dreptate, mai ales in legatura cu razboiul. Dupa stirea cu discursul lui Putin despre rachetele cu focoase nucleare care pot sa faca tumbe printre detectori (ca si cum cele cateva sute de mii de balistice nu ar fi indeajuns sa ii sperie pe americani), m-am intrebat pe Twitter cat va dura pana Trump va incepe sa arunce si el cu gogosi cat mai pompoase despre noile descoperiri ale americanilor.

Ei bine a durat cam 11 zile din ce vad … pana sa apara stirea de mai jos pe Zerohedge: Trump: Get Ready For The “Space Force”; Mission To Mars “Very Soon”

Evident ca asa cum nimeni nu-l crede pe Putin ca animatiile alea ale rachetelor dansatoare supersonice au vreo legatura cu realitatea in conditiile in care Rusia are o mare problema in a plati salariile soldatilor, tot asa nici acum nimeni nu-l crede pe Trump in conditiile in care doua-trei lansari de rachete ale lui Musk nu inseamna decat ca poate americanii au sanse peste 10 ani sa poata lansa un om in spatiu desi Musk ne asigura ca la anu vor da drumul la primul zbor spre Marte.

Cu spatiul stim ca zborul fara om la bord este foarte simplu si se poate face cu bani multi. Insa zborul cu om la bord a fost posibil doar in perioada in care cucerirea spatiului era obiectiv strategic major si soldatii erau educati in spiritul sacrificiului, prin urmare inginerii au avut multa carne de tun pregatita sa isi dea viata pentru tara. Astfel, au putut testa rachete si au facut un oarecare progres care a culminat cu aselenizarea. Insa ulterior, pentru ca nu a mai fost nevoie, americanii au avut problema cu pastrarea mostenirii glorioase a acestei jertfe. Rusii, pentru ca au avut tehnologie mai ieftina (mare parte din cercetare au furat de la americani) si costuri mai mici, au mai fost in stare sa mentina cat de cat capacitatile de a lansa un om in spatiu, insa fara banii americanilor le pierdeau si ei.

Sinergia intereselor americanilor cu capacitatile si pretul rusilor a facut ca International Space Station-ul sa poata fi pus in aplicare si sa supravietuiasca pana acum, fiind un succes minor in comparatie cu ce s-ar fi putut realiza daca in loc sa toate banii pe razboaie aiurea, americanii ar fi investit in spatiu. Pana acum ar fi avut deja flota spatiala.

Par destul de disperati americanii cu privire la posibilitatea pierderii avantajelor militare fata de rusi dar mai ales fata de chinezi. Disperarea o vedem nu atat din declaratiile pompoase si amuzante ale lui presedintelui Skroob cat din leak-urile (sau mai bine zis declasificarile) legate de intalnirea cu niste OZN-uri a soldatilor americani si insinuarile / zvonurile care se lasa sa respire din aceste filmari care sunt de doua tipuri:

  1. americanii au capturat sau sunt in posesia de materiale si tehnologie aliena
  2. OZN-urile sunt de fapt noi aparate de zbor dezvoltate de americani, super performante

O vreme am crezut si eu ca americanii au mere un as in maneca, asa cum au scos avionul invizibil in razboiul din Irak. Oricat de scump si irelevant este astazi acest avion, la vremea aceea era intr-adevar un game changer. Este logic sa credem / speram ca americanii au si alte jucarii la fel de performante pe care nu le scot la iveala.

Daca chiar le au, poate ar fi momentul sa le arate. Nu de alta, dar gogosile lui Trump nu vor reusi sa ridice spiritul soldatilor americani care sunt din ce in ce mai agresati emotional de sentimentul de inferioritate al capacitatilor imperiale in urma deselor infrangeri si nesemnificativelor victorii din razboaiele de aiurea la care tara ii trimite si uita de ei pe-acolo.

Cât mai poate sta Putin cu mâinile în sân în Siria?

Tocmai cand credeam ca apele s-au mai linistit in Siria in era Trump, care a criticat in campanie lipsa de viziune a SUA cu privire la razboiul din Siria si s-a aratat interesat de o colaborare cu rusii in vederea distrugerii Isis si chiar in vederea stabilizarii Siriei, incidentele au inceput sa faca din ce in ce mai mult zgomot si un razboi direct fie intre SUA si Rusia fie intre Israel si Rusia nu este exclus, daca nu intentionat, cel putin din accident.

Din accident, israelienii pot sa atace niste pozitii din Siria unde se afla soldati rusi si poate avea un macel pe care Putin nu il mai poate ascunde cum a facut cu cei 2 rusi morti in urma atacului recent al rebelilor coordonati de SUA asupra unor pozitii ale armatei siriene in provincia Deir al-Zor. Putin va fi atunci nevoit sa raspunda, mai ales ca se apropie alegerile

Sunt mai multe focare unde poate sa izbucneasca un incendiu. In nord Turcia se lupta cu kurzii care se pare ca in ultimul timp au cam fost lasati cu fundul in balta de americani. In ciuda dezechilibrului de forte si a dotarii armatei turce si desi au reusit sa ii cam goneasca din Afrin, victoria turcilor este inca departe si nu este exclusa o intoarcere a situatiei. Daca in Afrim kurzii au fost cam izolati, in nord-est in teritoriul lor, kurzii nu au fost invinsi nici de Isis si cu siguranta armele oferite de americani vor fi puse in functiune, daca nu cumva americanii chiar vor interveni mai mult in ajutorul kurzilor.

Afrim a fost o mica etapa in conflictul Turcia-SUA, Kurdistanul este insa o cu totul alta problema. Kurzii sunt ultima reduta americana in Siria si americanii nu o vor ceda cu usurinta. Turcii, vor prinde curaj dupa victoria din Afrim si nu vor pierde aceasta oportunitate istorica de a incerca refacerea Imperiului Otoman. Exterminarea kurzilor si alipirea Siriei este visul secular al turcilor si daca americanii nu le-au garantat aceasta extindere, spera ca o vor face cu acceptul Rusiei si cu miscari rapide si surprinzatoare pentru Imperiu care are cu totul alte probleme deocamdata, cum ar fi mugurii unei noi crize care poate fi cu mult mai devastatoare decat cea din 2008.

O alta zona fierbinte este sudul unde Israel a inceput deja sa atace pozitii ale sirienilor si sa faca incursiuni in tentativa de a atinge tinte iraniene. Asa cum turcii viseaza la Imperiul Otoman, israelienii viseaza si ei la Marele Israel care sa se intinda pana la Damasc. Se bazeaza pe prietenia cu Trump, mergand pana acolo la provocarea unui razboi cu Iranul. Pentru Israel, provocarea Iranului si atragerea SUA in conflict ar fi varianta ideala, dezodamantul fiind doar unul, similar cu cel din Irak: eliminarea urmatorului stat proxim dupa Iran. De altfel, daca ne uitam in jurul Israelului avem numai teritorii distruse, foste state nationale prospere si puternice la un moment dat, ajunse in prezent intr-o stare de limbo. Liban, Irak, Siria si chiar Egiptul, ca sa nu mai zicem de Iordania si Arabia Saudita – doua dinastii monarhice mentinute la putere de armata SUA in schimbul petro-dolarului. Iranul este urmatoarea tinta, dupa care vine randul Turciei.

Turcia si Iranul au ramas de fapt singurii competitori ai Israelului in zona, cele doua mari puteri care mai pot sa puna probleme in cazul unei exterminari si ocupari totale a Palestinei. Cine o sa protesteze daca palestinienii sunt din ce in ce mai stransi cu usa si teritoriile lor ciopartite, casele palestinieilor distruse si noi colonii construite in locul acestora? Indonezia? Pakistanul? Care frati musulmani mai pot sa puna orice presiune pe evrei ca sa o lase mai moale si macar sa simuleze ramanerea pe un traseu al unor negocieri care oricum in prezent au fost distruse de Trump? Poate doar cand Suedia o sa fie majoritar musulmana (in 5-6 ani) sau poate Germania, desi e putin probabil ca o Germanie majoritar musulmana mai poatea avea aceeasi putere economica si militara ca in prezent.

Putin nu are curajul inca sa provoace direct Israelul si nici nu are nevoie. Iranul o poate face singur. Putin trebuie insa sa il protejeze pe Assad fara de care ultima farama a statului sirian e posibil sa se faca praf si rusii sa aiba probleme in a-si apara bazele in zona, chiar daca vor avea sprijinul unei minoritati fidele regimului si care tanjeste daca nu dupa vechiul stat, macar dupa razbunarea impotriva celor care au adus haosul. Putin ii poate insa ajuta mult pe turci in razboiul cu kurzii si probabil victoria totala asupra kurzilor nu va fi chiar imposibila in caz ca turcii chiar vor sa o duca pana la capat.

In alt context, daca mai era nevoie sa subliniem ruperea totala a Turciei de vest si de SUA (in ciuda declaratiilor recente ale ambasadorului turc in SUA), mai amintim doar un incident recent: turcii au blocat accesul cipriotilor la unele zone maritime cipriote concesionate unor italieni pentru exploatarea gazului natural. Si au facut-o blocandu-le accesul in zona cu nave militare. UE a protestat, insa evident fara niciun ecou. Negocierile pentru unificarea Ciprului au cam intrat la apa in contexul terminarii negocierilor de aderare ale Turciei la UE. Dupa cum stim, recent in jurul Ciprului au fost descoperite rezerve importante de hidrocarburi la care Turcia evident ca are pretentii si deja a trecut la fapte in limitarea dreptului cipriotilor. Este posibil ca incidentul sa fie minor si legat doar de neintelegerile la bani, turcii avand probabil pretentia la un procent si fiind refuzati. Insa astfel de exemple de disonanta si opozitie a turcilor fata de vest gasim zilnic. De exemplu, mai ieri, turcii i-au criticat pe greci pentru ca nu ii lasa pe macedoneeni sa-si puna ce nume. Prim-ministrul turc al carui consilier i-a amenintat pe ministrii greci ca le va rupe picioarele si mainile daca vor merge in insula Imia pentru comemorarea unor eroi greci morti la datorie intr-un conflict cu turcii de ceva ani in urma, a fost in vizita in Macedonia si a starnit din nou apele, incurajandu-i pe macedoneeni sa nu faca inca pace cu grecii, macedoneeni fiind in pragul unei schimbari de atitudine in vederea intrarii in NATO si a perspectivelor de aderare la UE.

In privinta rusilor, in ciuda victoriei impotriva Isis si a intelegerii temporare bune cu turcii care erau principala problema pentru rusi in zona, Israel pune noi probleme. Foarte posibil ca aceste probleme sa fie rezolvate in curand cu cateva rachete rusesti S300 (daca S400 sunt prea scumpe pentru sirieni), desi dupa cum am mai zis, Iranul se poate descurca si singur. Miscarile rusilor vor fi mai mult in subteran si se vor rezuma la dotarea cu armament a turcilor si a iranienilor, precum si cu intarirea securitatii bazelor pe care le au deja. Revenirea pretului petrolului este o bula de oxigen pentru rusi si au nevoie de ceva timp ca sa isi revina dupa lovitura sanctiunilor si depresiunea petrolului. Sunt abia 2-3 luni de cand petrolul a trecut de 50$/baril, ori economia ruseasca avea nevoie de cel putin 40$ pentru a sustine o rata de crestere. Prin urmare, rusii nu au prea avut bani pentru armata si prin armata nu ma refer la investitia in noi arme, terminarea Suhoiului de generatia a 5-a care ar putea fi o mina de aur pentru exporturile rusilor de armanent sau la alte programe, ci ma refer ca probabil rusii au probleme ca sa plateasca salariile soldatilor. Iar cum ofensiva din Ucraina este doar o chestiune de timp pana cand si ucrainieni se pun pe picioare, rusii trebuie sa se pregateasca sa faca fata la razboaie pe mai multe fronturi.

De fapt, daca ne gandim la toate zonele fierbinti de unde poate sari o scanteie intre rusi si americani, Siria este doar una dintre ele, cu acelasi risc fiind Ucraina si Koreea de Nord unde rusii vor fi nevoiti sa intre alaturi de chinezi pentru securizarea nordului in cazul unui razboi. Nervii lui Putin sunt intinsi la maxim si retinerea de care au dat dovada rusii (mai mult de nevoie decat din calcul) e posibil sa expire, fiind stransi cu usa vor fi nevoiti sa contra-atace cu putere, mai ales daca vor fi provocati.

De ce vrea Trump să crească cheltuielile cu armele nucleare

Pe 30 ianuarie anul curent, Trump a cerut congresului sa voteze o lege care mareste drastic bugetul pentru armata, lege care este amanata de vreo 4 luni deoarece nici democratii si nici republicanii nu sunt de acord cu aceste cresteri.

Mot-a-mot, Trump a declarat in discursul despre starea natiunii ca cresterea cheltuielilor va permite modernizarea arsenalului nuclear necesar sa fata fata provocarilor pe care SUA le au din partea regimurilor dictatoriale (rogue regimes), gruparilor teroriste si tarilor cum ar fi China si Rusia. Trump s-a abtinut sa puna vreo eticheta pe Rusia sau China, dar le-a numit totusi, ceea ce nu este deloc fara relevanta.

De altfel, conform unui raport recent al Ministerului Apararii al SUA, terorisii nu mai sunt pe primul loc in lista de amenintari la adresa SUA, acesta fiind preluat de binomul Rusia-China.

Ca orice Imperiu, e normal ca presedintele SUA sa isi doreasca o armata cat mai puternica si sa ceara bani pentru armata. Problema e de unde sa ceara bani, caci SUA se ingorapa in datorii pe zi ce trece. Dolarul este intr-adevar acoperit de puterea armatei SUA, dupa cum au incercat sa dovedeasca in ultimele razboaie americanii (Gaddafi a fost eliminat deoarece incerca sa formeze o uniune africana care sa vanda petrol in moneda proprie, un fel de euro african in schimbul dolarului). Este deci logic ca SUA sa aiba grija la ultimul avantaj care i-a mai ramas: armata. In ce masura insa armata ii este un avantaj, ramane de vazut doar intr-un viitor posibil razboi mai mare, caci in ultimele conflicte in care s-a implicat SUA nu prea a avut parte de succes.

Daca investitia in armata este cat de cat logica (desi bugetul armatei SUA este mai mare decat bugetele tuturor celorlalte tari ale lumii la un loc, multiplicat de cateva ori), investitia in armele nucleare este o obsesie ciudata a lui Trump.

Deja SUA au destule arme nucleare incat sa distruga pamantul (si/sau Rusia) de cateva ori. De ce le trebuie mai multe si de ce ar investi sa construiasca si mai multe nucleare? Ca sa poata distruge Rusia de si mai multe ori?

Chestiunea este oricum ramasa in secundar deocamdata, fitilul unei noi crize financiare aprinzandu-se deja si problemele guvernului fiind mult mai mari decat legea cu bugetul apararii. In curand Fed-ul va interveni pentru a opri caderea actiunilor si va scadea din nou dobanda, noi si noi trilioane de dolari vor fi tiparite. Ramane de vazut ce vor face chinezii, daca vor continua sa cumpere in continuare obligatiunile americanilor sau caderea sustinuta a dolarului din ultimul timp este doar inceputul sfarsitului pentru dolar si pentru Imperiu.

Sa nu ne pripim insa, Koreea de Nord este asul din maneca al lui Trump si poate de aceea are nevoie rapida de bani pentru armata. In caz ca nu se mai pote face nimic cu sistemul financiar si bancile o sa pice ca dominourile intr-un ritm mai rapid decat le poate salva Fed-ul, SUA pot sa atace Koreea de Nord si sa ameninte China, oferind o ultima bula de aer dolarului si incercand provocarea unui razboi in care SUA sa aiba justificarea pentru a folosi arsenalul nuclear.

Personal nu vad o cadere a Imperiului fara folosirea arsenalului nuclear. Daca omenirea a avut noroc cand a cazut URSS-ul, in cazul americanilor cred ca ne facem sperante desarte daca credem ca disolutia statului se poate intampla intr-un mod la fel de linistit ca in fosta URSS.

¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬

REFERINTE

Doar un război SUA-Turcia mai poate salva dolarul

În anii care au urmat după criza din 2008, băncile centrale au jucat un dans bine coordinat de tipărire treptată și coordonată pentru a evita mari dezechilibre. Când dolarul creștea prea mult, americanii tipăreau. Când dolarul pica prea mult, americanii mai făceau niște manevre cu port-avioane în proximitatea Iranului pentru a crește tensiunile geopolitice.

De când Trump a venit la cârmă, cu toată tensiunea legată de Koreea de Nord, dolarul a picat chiar în timp ce dobânda a crescut, după cum am elaborat într-un articol anterior. Un fenomen greu de explicat.

O posibilă explicație ar fi că așa a vrut Trump și a folosit capacitatea americanilor de manipulare a piețelor financiare pentru a scădea dolarul. O altă explicațăe ar fi că Trump a impus chinezilor să nu mai țină moneda atât de slabă, dar dolarul a picat și în raport cu Euro și cu Yen-ul. În plus, în ciuda aparentelor tensiuni între SUA și China, volumul de bonduri americane deținut de chinezi a crescut în ultimul an, semn că chinezii nu doar că nu încearcă să iese de pe dolar și să amenințe status-quo-ul prin subminarea pieței bondurilor, dar pariază din ce în ce mai mult pe dolar.

Chinezii pariază pe orice pot, au atât de mulți bani că nu au ce să cumpere cu ei. Au investit imens în noul drum al mătăsii (denumit pompos Belt and Road Initiative) care însă pare a fi o mare gogoașă fără impact deocamdată. Impactul acestui proiect de aducere mai rapidă și mai ieftină a mărfurilor chinezești în Europa va avea succes abia când vom cumpăra chinezeriile la jumătate de preț din magazin. Până atunci, sunt doar vorbe.

Este greu de găsit o explicație clară a picării dolarului deoarece lui Trump îi convine și america industrială este în extaz în fața acestei mane cerești. Ce poate fi mai propice pentru export decât un dolar slab la dobânzi încă infime, apropiate de zero? Însă pe lângă america industrială există america financiară care este mai puternica și care se teme că lumea se va prinde că împaratul nu are haine și cum industria americană nu poate susține un dolar pe linia de plutire, este de-ajuns ca China și Rusia să convingă europenii că poate să existe finanțe și după dolar și o lume multi-polară nu este tocmai una rea. Marea dilemă este armata cu care parte este.

Conform Zerohedge, săptămâna trecută Turcia le-a cerut americanilor să părăsească districtul Manbij. Americanii au refuzat și un general american a declarat că trupele americane nu se vor retrage din Manbij.

O săptămână mai târziu în ultima escalare dramatică între cele două țări membre NATO, un ministru turc a amenințat SUA că dacă trupele americane o să lupte alături de kurzi pot să fie ținte pentru armata turcă din cauza dificultății distingerii lor în toiul bătăliei.

Asistăm așadar la trecerea turcilor de la vorbe la fapte. După nenumăratele proteste cu privire la suportul pe care americanii îl dau kurzilor, turci trec la fapte. Dacă pe vremea când exista Isis, americanii aveau o justificare pentru susținerea kurzilor, acum când rușii i-au cam exterminat, suportul oferit de americani kurzilor este văzut de turci o adevărată declarație de război și un risc existențial. Nu este greu de anticipat ce ar însemna un stat kurd sau măcar o prezență kurdă puternică în regiune. Americanii au mai făcut-o în Kosovo unde au reușit să creeze o enclavă în mijlocul balcanilor care le permit să intervină în caz de orice se întâmplă în zona. Între timp, nici Serbia și nici Albania nu pot folosi resursele acestui teritoriu. Divide et impera. Teritorii independente, mici statulețe și enclave în proximitatea unor state naționale cu risc pentru Imperiu sunt noua politică americană. Haosul și dezordinea din Libia, Irak, Siria sau Kosovo nu sunt întâmplătoare, sunt politica Imperiului.

Așa se face că americanii nu vor renunța la suportul kurzilor câtă vreme Erdogan rămâne la putere și Turcii tatonează cu ruperea de Imperiu.

Turcii s-au grăbit însă în declararea victoriei în Afrim. După cum menționam în articolul anterior, un consilier al lui Erdogan îi amenința pe greci că vor păți la fel ca kurzii din Afrim dacă încearcă să pună piciorul pe insula Kardak/Imia din Marea Egee.

Astăzi, 4 februarie, New York Times relatează că a fost cea mai nasoală zi pentru turci în recenta operațiune denumită curios “Ramura de măslin”: armata turcă a pierdut 7 soldați și un tanc. Evident, performanța kurzilor nu poate fi ruptă de sprijinul american și este încă dificil de dat un pronostic în ce măsura turcii pot reuși să cucerească complet provincia mai ales având în vedere că rușii controleaza spațiul aerian și deocamdată nu s-au declarat de acord cu intrarea turcilor, deși cu siguranță Erdogan nu ar fi intrat în Siria fără acordul lui Putin. Assad a gesticulat un protest, dar nu a făcut nimic, fiind doar o păpușă a lui Putin în prezent. Rușii au pierdut și ei un avion și pilotul fiind omorât probabil de turkmeni sprijiniți de Quatar, partenerul Turciei.

Erdogan a declarat  sâmbătă că Afrin va fi cucerit în curând și că deja armata avansează în munți. Turcii totodată declară că kurzii sunt sprijiniți de Syrian Democratic Forces, o subsidiară a kurzilor. Cu privire la kurzi, există două grupări, una considerată de americani teroristă (PKK) și alta pe care americanii o pregătesc și o ajută cu arme, inclusiv posibil artilerie grea și rachete (YPG). Dacă americani doresc, cu siguranță turcii nu vor reuși să ocupe Afrin.

În final aș dori să atrag atenția că Afrin este un teritoriu în partea de nord-vest a Siriei care era ocupat de Isis și care a fost cumva dăruit de americani kurzilor în încercarea de a le oferi ieșire la mare, ceea ce le-ar permite exportul petrolului. Subliniem că principala problema a kurzilor este faptul că nu au ieșire la mare și sunt dependenți de vecini pentru a exporta petrolul. Ori toți vecinii le sunt dușmani: Turcia, Iran, Irak, Siria, kurzii fiind singurul popor care nu a reușit să devină stat. Un stat kurd puternic în zonă, mai ales rezultat în urma ajutorului oferit de american, ar fi cu siguranță un asset important pentru Imperiu. Ceea ce Turcia împiedică cu tărie, deși este clar că americanii nu i-ar încuraja și i-ar sprijini pentru destabilizarea Turicie decât la nevoie. Ori turcii nu vor să se riște deloc, de aceea consideră un potențial conflict cu americanii mai puțin riscant decât pasivitatea cu privire la expansiunea kurdă înspre vest.

Americanii nu au o prezență în Afrin, însă au trupe în Manbij, unde i-au amenințat turcii că îi vor ataca, deoarece ei vor să atace teroriștii și nu pot să îi distingă pe americani. Vă dați seama în ce hal sunt relațiile turco-americane, dacă turcii ies cu astfel de declarații public, sperând să intimideze soldații de la fața locului și să dea ultimatumuri americanilor. Ce mai rămâne? Să îi declare direct pe soldații americani din Kurdistan ținte?

Este clar că situația este extrem de tulbure și Siria este un butoi de pulbere. Dacă până acum am vorbit despre războiul Turcia-Rusia, nu este deloc exclus ca turcii să fie atât de proști încât să se lase aruncați de Putin în gura leului.

În final, doresc să citez un paragraf dintr-un articol The Economist, care mi se pare extrem de interesant pentru naivitatea cu care americanii văd Turcia. Adică ei îi consideră pe turci doar semi-detașați, ca și cum ar mai exista vreo șansă ca Turcia să lupte alături de NATO în cazul izbucnirii unui război NATO-Rusia.

ANXIETIES about Donald Trump’s commitment to NATO and Russia’s military assertiveness remain at the top of the alliance’s agenda. But close behind looms the problem of semi-detached Turkey, a country that not only possesses NATO’s second-biggest armed force, but also straddles a critical geopolitical fault-line between west and east.

Iar mai jos:

According to one Turkish military analyst, 38% of Turkey’s generals were sacked. Many were singled out for being pro-Western secularists. Some 400 Turkish military envoys to NATO were fired and ordered home—many fled abroad rather than face jail—to be replaced by less qualified Erdogan loyalists, some of whom are actively hostile to NATO and sympathetic to its adversaries. General Curtis Scaparrotti, the alliance’s supreme commander, has complained of “degradation” in staff quality.

Războiul Rusia-Turcia / skirmish-urile cu Grecia

Consilierul șef al președintelui turc Erdogan a amenințat prim-ministrul grec că o să-i rupă picioarele. “Atena o să dea de mânia Turciei mai rău decât Afrim” a avertizat turcul într-un show de televiziune.

Sursa foto / știre: http://www.keeptalkinggreece.com/2018/02/01/bulut-imia-greece-threats-turkey/

Cu privire la prim-ministru, a declarat: “O să rupem mâinile și picioarele oficialilor, ale prim-ministrului și ale oricărui ministru care va încerca să puna piciorul pe inusla Kardak/Imia islet din Marea Egee”.

Amenințările turcului vin la câteva zile după ce ministrul grec al apărării a navigat la Imia și a aruncat în mare o coroană de flori în onoarea celor trei soldați greci căzuți la datorie în conflictul cu turcii din zonă în 1996.

Reamintim cititorilor mai noi, că există profeții ortodoxe care prevăd distrugerea Turciei de către Rusia, profeții tratate în numeroase articole mai vechi în care aminteam și despre tratatul de securitate între Rusia și Grecia prin care Rusia garantează securitatea Greciei. De asemenea, reamintim că de facto Turcia nu mai este membru NATO, unul dintre principalele contestari ale acestui scenariu pe care l-am prezentat cu ceva ani buni în urmă când nimeni nu prevedea răcirea relațiilro turco-americane până la acest nivel.

Noutăți ale frecușurilor NATO-Turcia apar zilnic și nu ne vom mai ocupa de ele. Iată doar o știre recentă: General turc ameninta Washington-ul să nu streseze Turcia și să o împingă spre Iran și Rusia“.

Turcia atacă Siria

Incursiuni ale turcilor în Siria au mai fost. Războiul din Siria intră însă într-o nouă etapă după eliminarea Isis de către ruși, retragerea acestora (sau simularea retragerii pentru pretextul propagandei) și relativa liniște în urma negocierilor Rusiei cu Iranul și Turcia.

Este evident că rolul principal în Siria este jucat de Rusia. Acest fapt nu poate fi negat. Daca era altfel, Isis nu era eliminată, Assad nu era încă la putere și rușii nu aveau ce să caute pe-acolo.

Ca aliat al Siriei, Rusia a urmărit mereu însă să prindă un pește mai mare decât Isis. Isis a fost pretextul ideal pentru prezența Rusiei, motivele fiind bineințeles altele. Peștele cel mare pentru ruși nu este nici măcar protejarea (pentru chinezi) a unei rute din noul drum al mătăsiii care trece pe direcția Iran-Turcia și care se dorea să fie blocat de americani prin controlarea regiunii (deși nu au reușit controlul nici măcar în Irak, unde deja “au câștigat” războiul cu ceva timp în urmă).

Peștele cel mare urmărit de ruși este după părerea mea Turcia. Turcia era a doua mare putere NATO, o ditamai suliță în coasta ursului. Principalul risc pentru ruși de departe prin proximitatea față de bârlog, prin localizarea geografică și controlul accesului la Mediteraneană, prin accesul la Marea Neagră care ar putea periclita orice speranță de proiecție de putere (ce altceva e marea astăzi?) a rușilor prin defilarea bărcuțelor rusești, prin plasarea rachetelor nucleare americane, prin armata puternică etc.

Noi acum, fiind prinși în vâltoarea apelor și văzând această ruptură a turcilor pas cu pas, cu greu putem înțelege cât de mult pierde NATO prin pierderea Turciei și cât de problematică a fost Turcia pentru ruși în timpul Războiului Rece.

Iată deci, de ce toate mișcările Rusiei în zonă trebuie privite prin prisma acestui obiectiv: ruperea totală a Turciei de SUA până la imposibilitatea oricăror reparații a relațiilor și poate chiar până la ieșirea oficială (deja realizată de facto) a Turciei din NATO. De ce altfel, l-ar fi salvat rușii pe Erdogan de lovitura de stat planificată de americani, dacă nu acesta era obiectivul?

Puțini americani realizează importanța Turciei și nu e de mirare că apar des articole intitulate: “Time to Kick Turkey Out of NATO?“. Evident ca mulți americani nu realizează că Turcia de astăzi este rezultatul politicii americane eșuate în relația cu Turcia. Declarația lui Trump că NATO is obsolete eu o văd mai degrabă ca pe o observație (corectă deși ar fi fost mai bine nedeclarată). Nu până demult, SUA se pricepea destul de bine la schimbarea regimurilor, chiar dacă aveau probleme cu stabilizarea situației ulterior. Eșecul în Turcia este un mister și pentru mine. Istoria, bineînțeles că are multe taine, dar cum de americanii plănuiesc ditamai lovitura de stat, au la îndemână armata, poliția și nenumarate alte asset-uri și ruși “întâmplător” află de asta, îl sună pe Erdogan care scapă ca prin urechile acului, fiind gata-gata ca avionul în care zbura să fie dat jos de conspiratori, nu poate fi înțeles doar ca o coincidență: rușii abia așteptau un pretext să le arăte turcilor cât de răi sunt americanii! Iar americanii, încercând să le facă bine turcilor, dându-l jos pe Erdogan și eșuând, evident au făcut mai mult rău.

Întorcându-ne la prezent situația este următoarea: Erdogan are zero încredere în americani, ca sa nu spunem că are în minus și îi este teamă că după ce au eșuat să-l dea jos din interior, vor încerca să destabilizeze Turcia aprinzând fitilul kurd care inevitabil va exploda, cu sau fara ajutorul americanilor, doar prin prisma situației create care le oferă o libertate forțată tocmai pentru că Siria nu mai există. Fie ca americanii îi ajută, fie nu, kurzii din Siria vor rămâne autonomi și se vor întări, deși referendumul din Irak a eșuat. Este doar o chestiune de timp.

Sfatuit de ruși și speculând un moment neprielnic pentru americani care trec prin scandaluri imense, pe lângă frecușurile zilnice cu chinezii și războiul pe toate planurile (mai puțin militar deocamdată) între SUA și China, dar mai ales paralizați de frecușurile interne ale centrelor de putere (aviz alor noștri), Erdogan a decis că este momentul să trimită tancurile peste kurzi. Cam aici ne aflăm acum.

Russian Military Pulls Out Of Syrian Kurdish Town As Turkey Initiates “Massive Cross-Border Attack”

Situația este mai mult decât complexă. Americanii îi sprijină pe kurzi, turcii tocmai îi invadează. Zona era protejată de ruși care aveau oarecum autoritatea stautului sirian. Assad, de asemenea, nu le recunoaște kurzilor dreptul de auto-determinare dar nu are ce sa facă fără ajutorul rușilor care însă au dat acordul turcilor să lovească în kurzi. Americanii rămâne de văzut ce vor face cu turcii, nefiind exclus un război turco-american.

Dacă războiul nu ar fi o tragedie totală, am putea chiar să ne amuzăm de câteva amănunte ale îmbârligării din acest conflict. În primul rând, pentru prima dată în războiul din Siria, Turcia se află alături de Assad în acest conflict punctual: împotriva kurzilor. Totuși sirienii au amenințat că vor ataca orice avion turcesc care intră în spațiul aerian sirian. Evident că ei nu au cu ce și rușii nu vor face asta deoarece turcii nu mai fac nicio mișcare de la dobodârea avionului rusesc fără acordul rușilor (cel puțin deocamdată, până dau de turbare – cum au ei obiceiul). De asemenea, Turcia foloseste avioane făcute de americani ca să bombardeze o organizație militară kurdă sprijinită de americani și care folosește arme donate de americani.

O logică simplă este că americanilor nu le convine treaba asta. Dar ce pot face? Pentru americani, acest mic conflict din Afrin este precum o ciocănitoare care cioplește tuplina unui pom din care se hrănește un elefant. Rămâne de vâzut dacă elefantul ignoră ciocănitoarea și mănâncă liniștit frunze în continuare sau dacă îi trage o trompă la ciocănitoare de nu se vede sau dacă stresat de zgomotul ciocănitoarei se duce la următorul copac.

Cel mai puțin important (ca impact de moment) pentru americani este doar să măcăne și ei nițel prin câteva comunicate de presă și să dea mai multe arme kurzilor în altă parte. Personal, nu înțeleg interesul americanilor în kurzi. Poate lui Trump, în idioțenia lui, chiar îi sunt simpatici kurzii pentru că au luptat bine cu Isis. Isis era un tigru de hârtie, o armată de mercenari plătită de saudiți, israelieni și turci. Însă sprijinirea kurzilor nu e de la Trump, ci de pe vremea lui Obama.

Turcii, să nu uităm ca au și ei ceva gongi în eșaloanele de top: nu doar Erdogan visează la un nou Imperiu Otoman ci mai mulțe elite turcești. De aceea au sprijinit Isis, ca sa îl dea jos pe Assad și ca să încerce și ei să joace divide-et-impera, precum o face Imperiul.

Doar că pentru ei jocul asta e puțin periculos cu o miză destul de mare. E adevărat că au stat destul de mult departe, în ideea că americanilor le-a trebuit ceva să îi preseze ca să intre impotriva lui Assad la început. Nu știu câți mai rețin acest mic amănunt că inițial Erdogan ținea partea lui Assad și declara că Turcia vrea sa aibă pace la granițele ei.

Ulterior a intrat în acțiune istoria și Erdogan are o cu totul altă viziune. Așadar turcii vor să beneficieze de această oportunitate și să fie pro-activi atât în contracararea kurzilor (pe de o parte) cât și în extinderea graniței spre sud. Vrăjiți de Putin, turcii cred că este doar o chestiune de timp până când rușii, le vor da lor dreptul să ocupe măcar provinciile din nord ocupate în majoritate de etnici turci, de aceeași sectă cu turcii. Putin le-a promis asta și de aceea se retrag din Afrin, permițându-le turcilor să facă ce vor ei, deși Assad se opune. Assad nu are însă ce să facă, să mulțumească rușilor că este în viață.

În final repet: marele semn de întrebare este ce vor face americanii. Americanii au mai mult variante:

1 – nimic, doar le dau arme mai multe kurzilor;

2 – să le dea niște arme mai interesante kurzilor, cum ar fi lansatoare de rachete;

3 – să hăcuiască avioanele turcești (evident că pot să le controleze oricum, fiind făcute de ei);

4 – să dea ultimatum turcilor

5 – SUA totodată mai poate da afară Turcia din NATO ceea ce ar fi o mare problemă pentru Erdogan. În acest caz, Erdogan va începe să cadă în genunchi ca un milog, fiindu-i frică de ruși pe care îi știe cât de parșivi sunt, dar de care speră el că se folosește ca să-și îndepliniească visul: Imperiul Otoman.

6 – Pe lângă cele enumerate mai sus, dacă Trump chiar e puțin dereglat și deoarece asta ar conveni deep state-ului, SUA pote ataca Turcia.

La punctul 4, o consecință interesantă ar putea fi solicitarea americanilor ca turcii să o termine cu rușii, caz care l-ar înfuria nebunește pe Putin.

În câteva zile vom afla un răspuns.

 

Războiul Rusia-Turcia la orizont

Faptul că rușii sunt buni la șah nu este o noutate.

Nu am mai discutat de mult despre topicul războiului viitor Rusia-Turcia deoarece am facut-o în multe articole și deja probabil mi-am făcut o faimă de băiatul care strigă lupul.

De altfel, drept dovadă că cine sapă groapa altuia cade singur în ea este tocmai faptul ca după ce am renunțat să frecventez site-ul Război Întru Cuvânt tocmai pentru obsesia lor de a interpreta orice eveniment din relația Rusia-Turcia prin prisma profețiilor Sf. Paisie, iată ca am preluat eu ștafeta.

Dar evenimentele nu ne lasă altfel, și noi, reluăm subiectul în speranța că acolo sus cineva ne aude și România va reuși măcar în ceasul al 12-lea să refacă relații pașnice cu Rusia și să dea înapoi măcar cu 15 minute cursa nebună a înarmării care are șanse minime să aibă un final la fel de fericit ca cea anterioară, de vreme ce ulciorul nu merge de multe ori la apă, iar dacă Dumnezeu a ferit omenirea de la iminentul dezastru al unui război nuclear în ciuda încercărilor persistente ale unor turbați să aducă iadul pe pământ, pentru că noi nu am folosit cum trebuie vremea de pace, dar și pentru că paharul păcatelor s-a cam umplut până peste măsură, sunt mici speranțe ca să mai scăpăm la fel de ușor când scânteia se va aprinde din nou.

Pentru recenții cititori ai blogului și pentru cei care dau din întâmplare peste acest articol, reamintesc că unul dintre primele articole pe acest topic (de care îmi amintesc eu) a fost articolul “S-A FIERT COLIVA TURCILOR?” de prin 2012. Este foarte posibil să mai fie câteva și înainte, dar nu știu (am lene) cum să caut și din păcate, fiind un neînemânatic taguitor, nu pot furniza nici un link. Cert este că eu vorbeam despre un război Rusia-Turica când Turcia încă era în NATO și relațiile SUA-Turcia erau foarte bune și Turcia negocia integrarea în UE, etc. Reiterez, nu vorbeam din capul meu, ci comentam profeții ortodoxe ale unui sfant ortodox, dar nu doar ale lui, care prezic nici mai mult nici mai puțin decât nimicirea Turciei de către ruși, cu acordul SUA și predarea ulterioară a controlului Turciei către greci.

Dacă unele elemente ale profeției vi se par fantasmagorice (mare război, băi de sânge, intervenție divină), orice contestator trebuiă să recunoască că este o mare coincidență că istoria converge pas cu pas către toate câte profeția le prevede, pe care nu le vom reaminti aici decât sumar: conflict ruso-turc, invazia Turciei de către ruși, avansul rușilor înspre sud, în Siria actuala (stat integru, fără probleme în anii 90 când s-a făcut profeția), negocierile prelungite, intervenția statelor europene (fără americani însă), etc.

Spuneam că evenimentele nu ne lasă să nu reluam subiectul. Iată ultimele știri:

Toate acestea dupa ce nu doar cu 2-3 săptămâni în urma, turcii au cumpărat rachete de câteva miliarde de la ruși – o premieră petru o țară membră NATO. Evident statutul de membru NATO al Turciei este doar unul fictiv, așa cum este alianța. După cum știm Trump a reușit să facă NATO obsolete, declarația lui din timpul campaniei fiind cel puțin o self-fulfilling prophecy dacă nu un un mod de a privi lucrurile de la Casa Albă. SUA nu are alianțe, SUA are aliați – vede Trump lucrurile.

Faptul ca relațiile SUA-Turcia sunt total distruse, în urma tentativei de omorâre a lui Erdogan și a loviturii de stat eșuate, este cunoscut de toată lumea. Au fost chiar zvonuri că americanii și-ar fi retras nuclearere și le-ar fi dus la Deveselu, după ce baza de la Incirlik a fost atacată de civili în timpul încercării de detronare a lui Erdogan.

Erdogan are mai multe probleme cu americanii, pe lângă faptul că au vrut să-l omoare: trădarea în Siria (la început americanii i-au promis marea cu sarea, apoi nu au mai invadat Siria și nu l-au detronat pe Assad așa cum îi promiseseră lui Erdogan), trădarea în fața kurzilor (arme, sprijin etc), protejarea lui Gulen – păpușarul loviturii de stat, condamnarea bodyguarzilor în urma luptelor cu protestatarii de la vizita lui Erdogan din SUA etc.

După doborârea avionului rusesc și înfurierea lui Putin, lucrurile păreau să se calmeze între turci și ruși. Mai ales după ce Putin i-a salvat viața lui Erdogan avertizându-l cu privire la puci (eșuat) – un termen încetățenit în mainstream-ul afiliat ideologiei Imperialiste, care evită terminologia corectă care este (tentativă de) lovitură de stat. 

Spuneam la un moment dat, că politica Turciei este incoerentă, schimbătoare, aproape aleatoare. Geografia dar mai ales … sociologia îi constrâng către aceste bâlbâieli. Rușii însă nu tolerează prea multe trădări, mai ales dacă sunt făcute așa cum știu să o facă doar turcii: sub centură.

Se înțelege că de la un atac cu drone până la război, mai este cale lungă. Noi doar semnalăm incidentul și subliniem trendul. Turcii au negat deja implicarea.

Situația din teren însă este extrem de fierbinte: căderea dolarului îi obligă pe americani să forțeze folosirea ultimei resurse: armata. Armata SUA este de facto acoperirea dolarului. Dolarul nu este acoperit de aur și mai noi a cam pierdut și acoperirea în petrol. I-a rămas însă armata SUA, care însă trebuie să își dovedească fiabilitatea pentru a evita implozia dolarului, mai ales când chinezii tocmai au anunțat încetinirea (sau tăierea) achiziției de obligațiuni americane (vezi Zerohedge pt detalii).

Incidentul este totuși extrem de important, după părerea mea. Poate chiar mai important decât doborârea avionului. Eșuat cum a fost, atacul a distrus vreo 2 avioane. Vă imaginați ce putea face dacă nu eșua? La ce bun tot efortul Rusiei în Siria dacă nu își poate securiza bazele? Într-un fel sau altul, Rusia va contracara și chiar dacă responsabilul nu va putea fi determinat cu certitudine, ursul va prinde pe cel care îi este mai la îndemână. Și cum Isis nu mai este iar Israel este prioritatea #1 a armatei SUA, Rusia va încerca să își întărească pozitia în direcția întăririi securității bazelor sale, care cele mai importante fiind plasate în zona de nord a Siriei, în proximitatea turkmenilor, crează condiții favorabile unui conflict cu Turcia.

Noi tensiuni pot însă să apară din nenumărate locuri. Chiar contractul achiziției rachetelor S-400 rusești este unui ciudat: Turcia s-a rugat de Rusia de mai mult de 1 an ca să îi vândă și contractul nu este deloc unul mic: 2,5 miliarde dolari, dintre care 55% sunt finanțate prin credite de la ruși. Este conctractul oare prețul cerut de Putin lui Erdogan pentru restabilirea relațiilor în urma doborârii avionului?

Unii zic ca țarul și sultanul au nevoie unul de altul dar eu aș zice că ursul este o vulpe oportunistă care nu va ezita în niciun caz să pape un curcan dacă se ivește ocazia.

Toate acestea sunt speculații și nu este exclus ca toată povestea să fie scrum fără fum îm câteva zile. Sper însă că v-am convins că relațiile nu sunt deloc stabile între Rusia și Turcia și o scânteie poate apărea din nenumărate locuri.

1 2 3 4 18