Riscul existențial al Rusiei
Posesia nuclearelor nu garantează deloc supraviețuirea Rusiei și nu o ferește nici de riscurile venite din exterior nici de cele venite din interior. Am fi înclinați să gândim că așa cum Koreea de Nord rezistă, nu este deloc exclus ca și Rusia să existe și să supraviețuiască. Economic este clar că o dictatură poate supraviețui, deși totul depinde de nivelul de dezumanizare pe care îl pot tolera ruși care în niciuncaz nu cred că pot ajunge ca mai degrabă să își mănânce proprii copii decât să ia arma în mână și să lupte cu câinii sistemului. Aceasta în primul rând. În al doilea rând, spre deosebire de nord-koreeni, rușii au avut parte de un oarecare dezgheț care a atins cote maxime în perioada lui Medvedev. Amintirile acelor vremuri cu greu pot fi șterse mai ales că deși trecerea la control total al comunicațiilor se desfășoară accelerat, rușii au totuși parte de internet și pot să vadă ce se întâmplă în lume. Asta în al doilea rând. Dar continuând dus-întorsul cu privire la eventuala presiune interioare și posibilitatea unui proces de reformare care să vină din interior, putem merge la chinezi, care și ei au avut o oarecare deschidere și au luat-o înapoi. Și deși există dizidență, deși există posibilități de liberă exprimare, de criticare a guvernului, partidul este rock-solid. Riscurile asupra Rusiei vin din mai multe părți și deși de departe cel mai mare care apare acum pe vizor este din partea NATO, după părerea mea pe termen mediu lung, China prezintă un risc mai mare decât NATO. În vest, în ciuda problemelor avute inițial în războiul cu Ucraina care au dat pe față o serie întreagă de probleme pe care le pune apărarea unui teritoriu vast cu o armată slab pregătită, cel puțin putem considera că aceleași probleme le-ar avea și cei care ar încerca să atace Rusia – NATO în cazul nostru. Dar NATO în Europa, deocamdata nu poate nici măcar să opună convențional o rezistență similară Ucrainei care ca număr și dotare, moștenea din perioada URSS ceva echipamente care deși învechite vedem că au dat rezultate. Nu e cazul să intrăm în analize militare prea evaluate, dar simplul fapt că Ucraina avea fabrici de AK-74 și că soldații ucrainieni le folosesc spune mult. În mod paradoxal, dacă Ucraina era admisă în NATO, probabil ar fi fost ca armata pe locul 2 în Europa, după Turcia. Această situație penibilă este explicată prin argumentele emise în articolul anterior legat de balanța de putere: deoarece SUA este atât de puternică încât a garantat securitatea europeana, țările UE nu și-au dezvoltat o armată, având capacități militare reduse, suficiente pentru participarea la operațiuni din etapa “războiul împotriva terirosmului” în diverse locuri din lume, unde decidea la un moment dat SUA că trebuie să le bage democrația pe gât gen Irak, Libia, Afganistan sau Siria. Deci rolul armatelor țărilor europene era doar de a participa alături de SUA la aceste operațiuni, în niciun caz de descurajare a unei invazii din partea Rusiei, considerată
Read more