Televiziunea dăunează grav sănătăţii (mintale)

Din cauza unor anume circumstante s-a intamplat ca de vreo 2-3 luni sa nu am televizor. Mai exact, am televizor, dar nu prinde nimic. In afara de internet si de radio, nu ma informez despre ce se mai intampla in lume din alte parti. Am observat insa ca sunt mult mai informat, revista presei imi ia mult mai repede decat imi lua un jurnal TV din care oricum jumatate era publicitate.

Deci ma simt mai informat ca citesc stirile pe net dar mai ales pentru ca pot “rasfoi” mai usor si pot digera mai bine informatia. Televiziunea are puterea imaginii pe care net-ul o constrange cumva si iti permite sa dai CTRL-F4 atunci cand ajungi pe un site care nu iti convine, cum ar fi Realitatea TV. Adica, ce vreau sa spun, ca desi in lista mea de RSS mai pastrez inca si realitatea (apropos, folosesc agregatoare de RSS pentru a citi ziarele), cand ajung pe Irealitatea si vad felul cum prezinta stirile, dau repede CTRL-F4 sa inchid tab-ul ca sa nu ma infectez de prostie.

Am vazut zilele trecute un documentar realizat de olandezi, despre caderea dolarului, pe care de altfel l-am pus si pe blog. In documentar, la un moment dat, se pune problema ce se va intampla in Europa in ziua urmatoare caderii dolarului pe pietele asiatice. Concluzia era ca totul va depinde de cum vor prezenta televiziunile stirea. Daca televiziunile vor prezenta oameni care se duc la bancomate si zic ca nu mai sunt bani, un lant de reactii de panica se vor provoca si intr-adeavar toata lumea se va gramadi la bancomate ducand la caderea sistemului bancar. Putini sunt constienti ca daca la un moment dat toti ne retragem banii din banca, sau mai bine zis toti incercam, doar un mic procent vor reusi efectiv, restul vor ramane cu gura gascata, nu le va veni sa creada ca se poate ca banca sa iti dea banii.

Desi nu asta se intentiona in documentar, sa exemplifice puterea de a provoca panica a televiziunii, indirect, s-a demonstrat si asta si oarecum putem vedea in criza care va urma care va fi rolul televiziunii: de declansare a panicii si de intretinere a fricii generalizate fata de o problema anume, in momentul de fata fata de vaccin, de exemplu.

Asadar, mie imi e foarte bine fara televizor, nu mi-e frica nici macar sa ma duc la la biserica, si nici la supermarket, ba chiar in ultimul timp am fost si prin spital si tot nu mi-a fost frica desi scria peste tot ATENTIE! CARANTINA ca si cum ar trebui sa tremur deja cand intru in spital. Poate ca o sa renunt si la Internet, ca documentarul asta cu caderea dolarului, m-a cam speriat putin. Este interesant intr-adevar sa stii ce se va intampla dinainte si oarecum util, ca poti sa faci cate ceva, cel putin poti sa nu te iluzionezi. Insa cred ca ar fi mult mai odihnitor si fara internet, sau mai bine zis fara partea de stiri. Ma uit la colegii mei, se joaca jocuri, citesc bancuri, citesc wikipedia, ba chiar au inceput sa rada de mine cand le mai povestesc de caderea dolarului sau de masurile disperate ale BNR sau BCE. Ignoranta este uneori o binecuvantare, si spun asta in sens pozitiv.

Alte recomandari de lectura:
povestea lui Petrica cu lupu, ieri o aviara, azi o porcina, maine daca vine ciuma, nu mai crede nimeni
Un inalt oficial european avertizeaza asupra “falsei pandemii de gripa porcina”

Orwell se zvârcoleşte în mormânt

S-a vorbit si se vorbeste destul de mult pe Internet despre controlul trusturilor de media asupra unei tari, cum ca de fapt media nu ar fi a 4-a putere ci prima putere. Documentarul “Orwell Rolls In His Grave” trage cateva semnale de alarma, bineinteles la nivelul anului 2006, acum lucrurile sunt mult mai grave, controlul creste exponential. Sunt multe aspecte socante pe care le prezinta documentarul, cel mai mult m-a socat faptul ca rata realegerii in Congresul SUA este de 98%, chiar mai care decat rata din Sovietul comunist – 92%. Bineinteles asta e un amanunt punctual, insa faptul ca daca nu ai cateva milioane de dolari ca sa iti faci reclama sa te vada lumea, nu ai nici o sansa sa fii ales, este intr-adevar un fapt indubitabil al unei stari de fapt tragice in care cu adevarat numai prostii mai cred ca exista democratie. Dupa cum spunea unul dintre intervievatii din documentar, faptul ca putem spune orice si ca avem acces la multe informatii nu inseamna si ca suntem informati.

Documentarul este un semnal de alarma pentru Romania, urmarindu-l am inteles mult mai mult de cum merg lucrurile la noi si catre ce ne indreptam. In pragul alegerilor, ar fi bine sa intelegem, sa fim alerti, activi si sa incercam sa salvam ce se mai poate, alegand macar pe principiul reciclarii. Macar 98%-ul la suta al ratei realegerii care la noi nu m-ar mira sa fie chiar mai mare, sa il tragem putin in jos.

Iata si site-ul oficial: www.orwellrollsinhisgrave.com

[google 1925114769515892401]

Pentru cei care doresc sa aprofundeze influenta perfersa si mijloacele dracesti prin care mass-media controleaza lumea le recomand cartea “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii. Fata nevazuta a tele-viziunii“. Daca documentarul prezinta fapte si investigatii concrete, cartea ne prezinta mai mult aspectele tehnice ale acestei masinarii malefice.

Securitatea cetateanului – prioritate absoluta. Oare?

Observăm în ultimul timp o nouă tema primordială în talk-show-uri: securitatea cetăţeanului. Această temă este susţinută de un bombardament de ştiri legate de tot felul de atentate şi acte de violenţă prin care inevitabil teama oamenilor este sporită artificial şi o stare generală de panică este promovată şi susţinută în ritm alert.

Începând cu jaful de la cazarma militară şi continuând cu atacul de la casa valutară, Banca Transilvania şi multe alte ştiri legate de astfel de evenimente, această tematica a devenit problema #1, trecând în umbră criza economică sau Insula Şerpilor.

Nu mi se pare o conicidenţă faptul că această temă a devenit deja “prioritate absolută” – după cum declară primul ministru – mai ales după introducerea noului tip de documente cu însemne biometrice care au stârnit o reacţie al cărei ecou încă nu s-a încheiat. Acte de violenţă, jafuri şi tâlhării au avut loc mereu: chiar şi pe vremea comunismului când securitatea era absolută. Însa teama şi raportarea oamenilor la aceste temeri variază, în funcţie de cât de mult îşi îndreaptă mass-media camerele înspre această problemă.  Să ne gândim câte potenţiale ştiri au loc zilnic. Numai în jurul nostru dacă ne uităm, putem să devenim şi noi jurnalişti, putem şi noi să facem un telejurnal de cel puţin o oră în fiecare zi. Cu toate acestea, numai câteva sar în vizorul presei, iar care anume este un mister pentru muritorii de rând.

Citeam în cartea Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii. Faţa nevăzută a tele-viziunii cum se pot translata nevoile omului din piramida lui Maslow folosind canalele din media, căt de uşor se poate implanta o nevoie “prioritară” unui creier spălat cablat în permanenţă la sursele informaţionale “formatoare de opinie”.

Cred că această temă este artificial împinsă în sus, tocmai pentru a “alimenta” şi a “reactualiza” faptul că “suntem în pericol” şi că statul trebuie să ne apere, iar pentru asta noi trebuie să renunţăm la anumite libertăţi. Şi totuşi, chiar în perioada comunistă în care libertăţile erau mult mai puţine iar statul avea pârghi de control mult mai puternice, existau jafuri, atacuri, violuri şi alte violenţe.

Cred că în pragul unei noi dictaturi este bine să ne reamintim ca Hitler a dat foc propriului Parlament pentru a anula consituţia şi drepturile cetăţeneşti şi pentru a îi acuza pe comunişti. În zilele noastre însă, uneori e de ajuns ca prin porta vocea massmediei să se strige “bau” pentru ca oamenii să se sperie. Numai în ultimul timp am putut observa că din păcate această campanie de panicare a populaţiei funcţionează: o verioşoară îmi povestea azi că de ceva vreme visează numai hoţi spărgându-i casa, iar un prieten m-a sunat să mă anunţe de “maltratarea” şi starea gravă în care se afla o cunoştinţă comună după ce fusese atacată de patru ţigani. După câteva telefoane, am aflat că acea persoană primise de fapt doar doi pumni şi era bine, nu avea nimic grav, pumni au fost doar ca să nu riposteze şi să dea drumul la geantă care era scopul atacului. Iată deci cum teama oamenilor, prin transferarea zvonului de la unul la altul, a amplificat de zeci de ori situaţia reala.  Încă o dovadă ca massmedia spală bine zona corespunzătoare din mentalul oamenilor de care se ocupă. Încă un motiv să inchidem televizorul, mai ales la ştiri.

Dumnezeu şi sublerul

Spunea Pr. Galeriu că Dumnezeu nu poate fi măsurat cu şublerul. E stupid să crezi că se poate măsura “puterea” rugăciunii sau “undele” rugăciunii, şi totuşi ziarele iată că ne aduc la cunoştiinţă această ştire extraordinară: “bolile pot fi vindecate cu ajutorul rugăciunii” (Ziua, 3 Mai 2008). Conform credinţei creştine, boala este mai ales un mijloc pedagogic prin care omul are posibilitatea să cunoască faptul că este o fiinţă fragedă şi muritoare şi să se gândească la moarte. De asemenea, boala poate să înfrâneze patimile şi de asemenea să înmoaie inimile oamenilor. Un bolnav aflat în suferinţă ne cutremură şi pe noi şi ne face mai oameni, ne opreşte din goana nebună către nicăieri.

Deşi Biserica se roagă pentru sănătate şi bine face şi deşi mulţi cerem vindecare de boli şi mulţi primim, enunţul categoric din titlu precum şi argumentaţia descoperirii sunt hilare.

Aşa însă cum există exagerări “de-a stânga”, adică negări ale adevărului evanghelic şi batjocorire a credinţei creştine, există – deşi mai tardive – exagerări “de-a dreapa”, cum ar fi fantasmagorii ca cea mai de sus sau pomenile şi plecăciunile pe care le fac politicienii bisericii, din interes şi fără să urmărească un scop bun, ci unui evident ocult.

E păcat că Ziua a început să preia articole din Pravda, o foaie de toata jena, gen Libertatea de la noi, unde găseşti o varză de articole de la OZN-uri la al treilea război mondial sau la ce mai face Madona. Ce mă amuză, sunt însă articolele cu tentă “ştiinţifică” asemenea acestei prostii cu undele rugăciunii: de fiecare data, autorii menţionează tot felul de oameni de ştiinţă cu tot felul de descoperiri care mai de care ciudate, cum ar fi de exemplu că pe Lună vor fi plantate flori.

Într-adevăr rugăciunea poate vindeca bolile, dar nu pe cele trupeşti ci mai ales pe cele sufleteşti. Vindecarea trupească este doar o consecinţă a vindecării sufleteşti, dar nu întotdeauna, ci doar când în Atoatăînţelepciunea Sa, Dumnezeu hotărăşte că sănătatea nu ne dăunează mântuirii. Nu putem însă suţine că rugăciunea aduce instant sănătate, ca şi cum ar fi un deochi sau magie. Însă vedem ca ziarele nu pot trece peste scoarţa de dinafară a învăţăturii de credinţă, oamenii din presă cât de instruiţi şi deştepţi pot sa fie ei, când e vorba de teme religioase, spun tot felul de prostii, inadvertenţe, minciuni şi aberaţii. Uneori mă gândesc că nu îi interesează şi nu se pregătesc dinainte, de aceea ajung să spună cum au mai tot repetat recent pe la Pro-TV ca “Paştile (pâinea şi vinul sfinţite după Sfânta Liturghie de Paşti) sunt Trupul şi Sângele lui Hristos”. De unde or fi aflat ei asta, de la ce babă de pe care maidan, nu putem ştii, dar cred că am rămane foarte dezamăgiţi dacă am afla.

1 2 3 4